Zilele acestea multi bagatori de strambe, care mai cu stil care mai far’ de stil, care mai cazuti din calendar, care mai loviti de calendar, s-au bucurat “cu evlavie”, agitand internetul si multimile, ca Parintele Justin Parvu e “grav bolnav”, “in coma” sau chiar ca “a murit”. A trebui sa se dea un Comunicat oficial in care Parintele afirma transant: “Nu cad!”, ca sa inceteze, momentan, campania profesionista de zvonistica, cu miros fetid, de crivat statut, venit de la Rasarit.
In paralel, scandalul impartasirii Mitropolitului Nicolae Corneanu al Banatului la greco-catolici este reactivat, la fel de profesionist, dupa aproape doi ani, profitandu-se si de refuzul celui mai longeviv informator al Securitatii de a se duce in pustie, pe vreo mosie dobandita din tainul primit timp de 40 de ani pentru turnatoriile sale. Ne amintim, Sfantul Sinod al BOR, din motive care ne depasesc, a decis in sedinta din 8-9 iulie 2008 sa-l ierte. Cererea de caterisire a Mitropolitului cazut in erezie, urmat de Sofronie Drincec, a fost fuserita, cum se zice. In acea perioada, persoane si grupuri de alta confesiune decat cea ortodoxa, sau chiar atei GDS-isti, trimisesera PF Patriarh Daniel si membrilor Sinodului diverse scrisori de sustinere a lui Corneanu in incercarea de a se forta o decizie “ecumenista”. Faradelegea comisa de Corneanu este clara insa si nu poate fi acceptata, la nivel personal, apreciam alaturi de colegii mei de la fostul ziar Ziua in data de 28 iunie 2008, prezentand in acest sens si un interviu in exclusivitate cu Duhovnicul Neamului, Parintele Justin Parvu. Iata ca acum am recuperat arhiva Ziua – stearsa de pe internet de prietenii lui Sorin Ovidiu Vintu (tot) de la Rasarit -, pe care o postez, treptat, incepand de azi, in noua pagina Ziua Roncea.ro, ca sa ne lamurim asupra a ceea ce a facut, sau nu, fiecare gurist cu sau fara barba, inclusiv me and myself.
Azi, un astfel de stilist faradelege, adept extremist al sectei in cauza si avocat infocat al lui Danion Vasile, ma acuza de peste Prut, din fieful KGB-istului Vladimir “al intregii Moldove”, gazda calduta a “marturisitorului”, ca il “prigonesc” pe bietul predicator. Stiti de ce? Pentru ca am “epoleti de kaghebist” :). Goguleforus, probleme, ma?
Primăria Oradea va amenaja un parc în locul fostului cimitir Seleuş, din cartierul Nufărul. Pentru aceasta, executivul local urmează să transfere osemintele din locul respectiv în cimitirul Rulikovski, din municipiu. Proiectul însă nu este agreat de mulţi bihoreni. Conform unei monografii realizate în anul 2000, în cimitirul Seleuş existau 347 de morminte identificate şi 632 neidentificate, ultimele înmormântari făcute aici având loc în anul 1984. Pentru ca exhumările să poată începe, municipalitatea din Oradea a început deja defrişarea zonei, curăţarea terenului urmând să fie finalizată până la sfârşitul acestei luni. Totodată, zilele trecute, au fost demarate şi procedurile de identificare a mormintelor, urmând să înceapă exhumarea, împachetarea şi transportul rămăşiţelor pământeşti. Până zilele trecute, la sediul instituţiei au fost depuse 20 de cereri de exhumare din partea rudelor decedaţilor, care vor plăti noile locuri de veci din cimitirul municipal, dar nu şi costurile de manipulare şi transport ale osemintelor.
Zona va fi defrişată şi curăţată
“Totodată, dacă rudele vor dori să facă o slujbă religioasă la reînhumare, vor fi nevoite să suporte cheltuielile din buzunarul lor”, a declarat Mirela Macra, consilier în cadrul Biroului de relaţii cu presa din primărie. Rămăşiţele care nu vor fi revendicate sau cele neidentificate vor fi aşezate într-o groapă comună, marcată de un monument funerar, după modelul din parcul Liniştii, fostul cimitir Olosig. Cimitirul Seleuş nu e singurul transformat de Primăria Oradea, în anul 2005 un alt spaţiu de recreere fiind amenajat pe locul fostului cimitir Olosig, pe o suprafaţă de cinci hectare.
«Nu sunt de acord cu proiectul»
Vasile Domnici, 22 de ani: “Autorităţile nu respectă memoria celor dispăruţi dintre noi. Nu e normal ca rămăşiţele neidentificate să fie puse într-o groapă comună”.
Lucia Rugea, 17 ani: “Am auzit, dar nu sunt de acord cu proiectul primăriei de a transforma cimitirele în parcuri. Sunt atâtea alte terenuri care ar putea primi destinaţia de spaţii de recreere”.
Gabriela Burlacu, 55 de ani: “Cred că municipalitatea s-a gândit bine când a luat hotărârea amenajării unor locuri de recreere pe spaţiul cimitirelor. În Oradea e nevoie de mai multe spaţii verzi, parcuri, locuri de joacă pentru copii”.
Desi in “Decizia Sfăntului Sinod privind comportamentul sacramental şi liturgic al clerului şi credincioşilor ortodocşi” se stipuleaza ca “Sfăntul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică.”, site-ul Episcopiei Oradiei inca afisaza un document ce se intituleaza “Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos“. Desi site-ul prezinta decizia Sf. Sinod din 9 Iulie, acest document care promoveaza idei impotriva Sfintelor Canoane (cum ar fi rugaciunea impreuna cu ereticii), inca este promovat pe site. Pe langa lipsa oricarei declaratii in care sa isi recunoasca greseala, acest document este inca un semn de intrebarea asupra pocaintei reale a episcopului Sofronie!
Iata ce zice Sofronie, ereticul salvat de Patriarh: Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos “În acest timp a venit Iisus din Galileia la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”(Mt. 3, 13-17). Evenimentul Botezului Domnului în apele Iordanului are ample şi adânci semnificaţii teologale şi duhovniceşti ce îndeamnă la meditaţie. Mai întâi, Botezul Domnului este una din cele mai clare teofanii treimice, atât prin manifestare, cât şi prin lucrare. El este culmea teofaniilor treimice vetero şi nou-testamentare. În al doilea rând, el reflectă starea de kenoză a Persoanei divino-umane a Logosului Întrupat, smerenia Fiului lui Dumnezeu care străbate ca un fir roşu întreaga Sa viaţă pământească. “Fiatul” libertăţii kenotice al Fecioarei Maria, devine “legământul” Fiului Omului: “aşa se cuvine nouă”(Mt. 3,15). Iconomia dumnezeiască, lucrarea lui Dumnezeu în lume este un adânc de smerenie, de aceea, şi roadele acesteia, de care noi creştinii ne împărtăşim, nu ni le putem asuma decât în această stare, căci “aşa se cuvine nouă creştinilor.” În al treilea rând, evenimentul este simbol al reconcilierii dintre om şi creaţie, în urma rupturii generate de păcatul strămoşesc. Întreaga creaţie este restaurată în sine însăşi devenind purtătoare de har. Apele botezului mărturisesc starea harică originară, când “Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor”(Fac.1,2). De aceea, apelul la pocăinţă al Sfântului Ioan Botezătorul nu este altceva decât, chemarea la adevărata noastră natură umană, întoarcerea la originea noastră autentică: starea de har. În această stare de har şi binecuvântare a fost prăznuit şi anul acesta Botezul Domnului în Iordan(Boboteaza – 6 ianuarie) de către creştinii ortodocşi şi catolici de pretutindeni. Spiritul reconciliator mânat de dragostea şi smerenia Domnului Hristos a luminat sufletele credincioşilor celor două Biserici surori: Ortodoxă şi Greco-catolică din Eparhiile Oradiei, în frunte cu Episcopii lor, care au mers în procesiune comună pe malul Crişului urbei Oradiei pentru sfinţirea apei. După săvârşirea Sfintei Liturghii la Catedrala cu Lună din Oradea şi după sfinţirea, în prealabil, a apei de Boboteză pentru credincioşii ortodocşi ai catedralei, credincioşii celor două Biserici împreună cu un grup mare de preoţi şi diaconi, călugări şi călugăriţe, în frunte cu ierarhii lor s-au îndreptat spre râu, în glasul cântărilor bisericeşti. După săvârşirea slujbei, cei doi episcopi au aruncat, în mod tradiţional, o cruce din flori în apele râului. Această procesiune comună a celor două Biserici este un gest istoric însemnat ce marchează un început al unei convieţuiri confesionale frăţeşti în Duhul lui Hristos. Actul nu trebuie interpretat în mod îngust şi unilateral. Acest fapt nu înseamnă relativizarea credinţei şi nici compromisuri în ce privesc problemele de credinţă, ci un gest al dialogului dragostei într-o lume aflată într-o continuă dezbinare. Măsura iubirii nu este definită de o atitudine exclusivistă, care-l exclude pe celălat, ci de una incluzivă, care îl aduce pe cel de lângă mine în cercul dragostei divine. Luptele şi tensiunile confesionale, pe fond patrimonial sau de altă natură, nici în trecut şi nici azi, nu au folosit şi nu folosesc nimănui, ci dimpotrivă, au îndepărtat şi îndepărtează pe oameni de la scopul esenţial al vieţii: mântuirea. Trăim într-un context multicultural şi pluriconfesional care se defineşte prin păstrarea identităţii celuilalt şi găsirea unor punţi de legătură. De la această premisă s-a pornit, atunci când s-a demarat acest eveniment public pentru credincioşii creştini ai urbei Oradiei. Dealtfel, P.S. Sofronie, de la venirea ca episcop al Oradiei, a manifestat o atitudine deschisă faţă de toate cultele şi a încercat crearea unui climat de bună înţelegere. Procesiunea ce s-a realizat este un exemplu în acest sens şi de aceea, de comun acord cu P.S. Virgil, Episcopul Eparhiei Unite cu Roma, P.S.Sofronie a avansat idea unei astfel de procesiuni în noaptea de Paşti. Hristos ne-a adus viaţa, ne-a dăruit pacea şi ne conferă lumina şi dragostea Sa. Aceasta este moştenirea şi pe aceasta trebuie să o mărturisim. Sursa: https://www.ortodoxmedia.com/
Pe site-ul oficial al Patriarhiei Române am citit o ştire îngrijorătoare: „Ediţia din acest an a Congresului Ecumenic al Episcopilor prieteni ai Mişcării Focolarelor va debuta mâine, 17 septembrie, la Beirut, în Liban. La manifestarea care va avea loc în perioada 17-22 septembrie va participa din partea Bisericii Ortodoxe Române Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcop al Oradiei.”[1] (foto) Pentru creştinii care nu ştiu despre ce e vorba, Mişcarea Focolarelor, întemeiată de Chiara Lubich, este o mişcare care promovează o unitate supraeclezială şi adogmatică între creştini (aşa cum se poate citi pe https://www.focolare.org/page.php?codcat1=300&lingua=EN&titolo=ways%20to%20dialogue&tipo=among%20christian%20Churches ).[2]Există creştini care văd în dialogul ecumenist o tentativă de mărturisire a învăţăturii Bisericii Ortodoxe în faţa heterodocşilor însetaţi de adevăr. Activitatea Mişcării Focolarelor arată însă că adunările ecumeniste promovează un creştinism apostat. Iată o mărturie oficială, preluată de pe https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 , site care, aşa cum se prezintă, este „Vocea papei şi a Bisericii (catolice – n.n.) în dialog cu lumea”: „În aceste întâlniri, episcopii au obiceiul să «reînnoiască între ei, în fiecare an, ceea ce numesc Pactul de Unitate, prin care fiecare episcop promite fratelui său episcop să fie gata să-şi dea viaţa pentru el, iubind Biserica celuilalt ca pe a sa proprie». «Această nouă concepţie, după imaginea idealului primelor comunităţi creştine – notează aceiaşi episcopii libanezi – este purtătoarea unei mari speranţe pentru unitatea creştinilor dar şi pentru prietenia între popoare» (sursă: focolare.org)”[3] – https://www.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=231772 . Continuarea la S.O.S.: INSELAREA FOCOLARELOR SI PS SOFRONIE AL ORADIEI
La sfarsitul saptamanii trecute unii dintre noi au avut binecuvantarea sa ajunga la Parintele Arsenie Papacioc pentru un scurt cuvant referitor la situatia in care se gaseste Biserica, transmite Razbointrucuvant.ro. Parintele parea a fi intr-o stare in care nicio suparare nu il mai putea atinge. Portile Cerului par a i se fi intredeschis si privirea lui avea deja seninatatea pe care ti-o da apropierea de vesnicie. Foarte obosit si bolnav, parintele arata ca si cum ar fi deja in pragul nasterii pentru Imparatia cea neclatita. Ne-am bucurat de faptul ca am putut vorbi cu Sfintia sa, chiar daca destul de scurt. Din pacate insa, nu am putut avea o inregistrare de calitate a convorbirii. Glasul stins, zgomotele de fond si precaritatea inregistrarii cu telefonul mobil au facut ca o parte din convorbire practic sa se piarda. In privinta deciziei Sinodului referitoare la mitropolitul Nicolae Corneanu, primul cuvant al Parintelui Arsenie Papacioc (care nu apare in inregistrare) a fost ca “merita sa fie caterisit“, deoarece gestul sau a fost unul premeditat. Redam partile din convorbire ce au putut fi recuperate, precizand ca intre paranteze am completat, acolo unde am putut reconstitui, cuvantul pentru a-i reda sensul original, neclar in inregistrarea audio: “El [Nicolae Corneanu] a facut o mare greseala. Si nu e vorba ca a facut-o intamplator, sentimental. Parca nu era destul ca fusese vandut comunismului. […] Ati citit Crima si pedeapsa cu Raskolnikov care a omorat baba (…)? Si dupa ce a omorat-o s-a ridicat o Rusie intreaga. In primul rand, cine era baba aia? [ca sa fie atat de importanta pentru popor? Dar poporul a taxat crima, care este crima, indiferent de statura victimei – nota noastra]. In problemele de dogma, de canoane… Astea nu se pot schimba dupa dorintele ratacitilor. […] S-au facut soboare (sinoade) dupa care ne orientam viata. Fiecare stim ce avem de facut. Chiar daca suntem o musca sau o furnica, stim ce avem de facut. (…) Orice adevar are legatura cu orice. Oricine traieste in adevar, poate sa fie unul singur: acolo e Biserica. Nu e factiune, [ci e Biserica]. Indiferent cat de multi sunt, Adevarul conteaza…si…este peste cerul cerului si peste lumea pamantului, si asta e (…) de la Duhul Sfant. (…) Ortodoxia e tot ce avem nevoie pentru relatia cu Imparatia… Pentru ca a fagaduit-o Hristos. Si noi nu facem decat ce a spus Hristos. Deci El era ortodox. Nu putem fi… altfel. Altfel, anatema cu tine! Anatema stiti ce inseamna? E despartirea de Hristos si unirea cu Satana (…)”. Cititi si Razbointrucuvant.ro:Parintele Arsenie Papacioc: “Este o batjocura ceea ce a facut Mitropolitul Nicolae Corneanu!”
Interviu cu Duhovnicul Neamului, Parintele Justin Parvu de la Petru Voda: Sfintia voastra cum vedeti relatia intre Biserica si Stat? Biserica si statul trebuie sa fie foarte strans legate. Pentru ca ce inseamna o biserica intr-un stat? Biserica este cea care educa omul politic de maine. Biserica este mama de creare a taranului nostru, a romanului nostru dintotdeauna si de pretutindeni; este scoala de formare a omului de maine care sa stie sa-si ia soarta neamului, sa-l duca mai departe pe umerii lui. Statul cine este? Statul este orice cetatean roman, nascut si educat in limba si in credinta acestei tari; fiecare cetatean trebuie sa se indrepte in casa lui de unde a plecat – adica in biserica. Biserica trebuie sa fie aceea care stapaneste viata spirituala, viata culturala si de aici placand, si viata politica. Un crestin adevarat trebuie sa stie ce alege copiilor si stranepotilor lui. Daca noi vom forma o generatie de oameni luminati de Duhul Sfant, avem un viitor stralucit pentru natia noastra. Daca avem o spiritualitate ortodoxa intr-un neam, avem si o economie buna, avem oameni care sa se sacrifice pentru aproapele si pentru buna conduita a tarii. Cine are drept mai mult asupra unui cetatean daca nu Biserica care l-a nascut din cristelnita, l-a impartasit, l-a miruit si l-a facut un ostas al lui Hristos. Dar din pacate, acest duh al vietii politice din ziua de azi este strain de viata si de chemarea si de rostul pe care-l avem noi, ca romani, al unui stat de mantuire. Dar nu, vine interesul strain din afara care se opune la orice ideal frumos. De exemplu, daca se alge un guvern crestin – nu, astia nu-s buni, astia-s legionari! Elita neamului au bagat-o in inchisori, iar dusmanii domnesc in tara noastra. Rostul partidelor la noi in tara si peste tot nu este altceva decat dispersarea unitatii neamului. Dar noi suntem asa de slabi si nu ne dam seama de mafia asta straina care dezmembreaza unitatea noastra prin toate mijloacele. Nu mai avem voie sa pomenim numele de roman, sa numai avem notiunea de bulgar, de rus, de german; toate nationalitatile sa fie una, o apa si un pamant peste tot, sa nu mai sti de unde vii si incotro mergem. Si in Biserica se vorbeste acum de un duh nou, de o redefinire a dogmelor. Avem dreptul sa redefinim dogmele? Aceasta este o indrazneala prea inalta, la care nici nu indraznesc sa ma gandesc – ca noi sa revizuim dogmele. Inseamna sa ne taiem capul. Sa ramana numai picioarele, capul sa se duca in alta parte; capul sa mearga intr-o parte, iar picioarele intr-alta. Cam asa inteleg eu. Ce sa redefinim? Putem noi sa ne intoarcem impotriva Sf. Vasile? Pot sa ma iau eu de Sf. Ioan Gura de Aur? Putem noi sa ne ridicam impotriva celor sapte sinoade ecumenice? Putem oare sa ne ridicam impotriva jertfelor care au pecetluit cu sangele aceste canoane si randuieli? Eu ma inspaimant numai cand trebuie sa dau numai un canon de penitenta. Tremur in fata Sf. Vasile cel Mare cand ma simt nevoit sa reduc un canon de 20 de ani pentru pacate grave, cum ar fi avortul, la sapte ani sau mai putin, in functie de pocainta fiecaruia – daramite sa redefinim dogmele? Ma cutremur cand ma pun in postura ca eu sa fiu mai mare decat Sf. Vasile. is duhurile astea asa de grele, incat acum noi ca aproape numai avem glas. Nu vedeti ca toate incercarile noastre de a limpezi cumva o stare de lucru nu ajung decat sa fim sfidati si considerati nebuni fata de lumea aceasta? Homosexualii care marsaluiesc insa pe strazile Bucurestiului sunt in regula, de ei nu se mai leaga nimeni. De aceea si spun: cat priveste viata noastra bisericeasca, noi nu putem sa avem nici o stare buna, atata vreme cat vom avea in fruntea Bisericii o ceata de talhari si de vanzatori. Toate relele vin tot din cauza tradatorilor care au fost cumparati. Am ajuns la ora actuala sa nu ma mai intereseze uniformele si coroanele, cand vad in ce hal am ajuns noi, incat sa ne renegam existenta noastra spirituala si morala. Vedeti ca ei vin acum cu duhul acesta impaciuitor si ne zic sa nu mai folosim cuvantul “eretic”, pentru ca nu mai intra in acord cu Uniunea Europeana… Doar aceste cuvinte nu sunt inventate de noi – “eretic”, “schismatic”, “apostat” – sunt tot inventia Sfintilor Parinti, inspirati nu de altcineva decat de Duhul Sfant. si sa nu amestecam lucrurile. Uniunea Europeana are alt scop, noi avem alt scop. Ei sunt cu scopul pamantului, noi avem, pe langa aceste scop, si scopul cerului. E mare deosebire intre unul si altul. Nu putem discuta terminologia lor si convingerile noastre. Ei au o lume a lor, cu totul aparte; noi intotdeauna am avut o lume a noastra, aparte si, in general, foarte putin ne-am potrivit noi cu occidentul. si aceasta datorita numai acestei mari frumuseti care a mai ramas in lume – ortodoxia. Nimic nu i-a deranjat pe occidentali mai mult decat ortodoxia. De aceea trebuie sa fim consecventi, sa fim putin mai curajosi, sa avem oleaca de intentie buna si Dumnezeu ne va dezbraca de duhul acesta al temerii, al fricii, ca sa putem duce mai departe carul acesta al Ortodoxiei care merge asa de greu, pentru ca toti se opun acestui ideal crestin-ortodox. Dumnezeu sa-i ierte pe toti ai nostri si ma rog ca sa le lumineze bunul Dumnezeu mintile, ca sa fie cat mai aproape de adevarul acesta ortodox. Pentru ca daca nu vor fi atenti si vor lua numai partea acesta a veniturilor si a afacerilor, atunci noi ne vom prabusi. Dar sigur, ca intotdeauna, va ramane totusi si o elita de oameni, care vor lua asupra destinul tarii. intotdeauna au fost si tradatori, au fost si eroi in cadrul neamului si Bisericii. Asa ca nu deznadajduim, ci ducem mai departe greutatea si povara acestor vremuri in care ne aflam. Pentru ca, sa nu uitam, Hristos ne-a fagaduit : “Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului. Amin.” Interviul integral la Martirii din inchisori ar trebui canonizati
Interviu cu Parintele Iulian de la Prodromu, unul dintre cei mai mari parinti duhovnici din Sfantul Munte Athos, roman de neam, impreuna nevoitor cu Parintele Cleopa si cu parintele Paisie Olaru, iar acum duhovnicul majoritatii parintilor romani din Athos: “Oare n-au ştiut canoanele Bisericii?” Interviu cu Părintele Iulian de la Mănăstirea Prodromu din Sf. Munte Athos “Când a zis proorocul Ilie: ‘n-a mai rămas nimeni, singur eu sunt‘, glasul lui Dumnezeu i-o spus: ‘încă mai sunt şapte mii care nu şi-au plecat genunchii lui Baal’. Au mai fost şi alţi ierarhi, dar n-au mai zis nimic, eu aşa cred. Au mai fost şi alţii pe lângă părintele Anania, dar n-au mai zis nici câr, nici mâr. Că aşa s-au condus lucrurile ca să nu mai poată să zică nimeni nimic”. – Prea Cuvioase Părinte Iulian, suntem acum la câteva zile după încheierea Sfântului Sinod. Aţi luat cunoştinţă de comunicatul de presă prin care se anunţa că cei doi ierarhi, mitropolitul Nicolae Corneanu şi episcopul Sofronie Drincec, şi-au cerut iertare, iar Sfântul Sinod a luat act de pocăinţa lor şi i-a iertat. Cum vedeţi acest lucru? – Părintele Iulian: Eu spun aşa, o pildă populară: cel care şi-a pus nişte mere la păstrare, când au început să se strice, acela le scoate şi le aruncă, că le strică şi pe celelalte dacă le-ar mai ţine. Aşa văd eu şi lucrurile astea. Înţelegi? Tot ce se strică trebuie dat afară.
Asociaţiile şi fundaţiile iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec declară că respectă hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a primi „regretul şi pocăinţa” celor doi ierarhi care „au produs tulburare în Biserică prin gesturile lor necanonice” în condiţiile în care cei doi îşi vor renega în scris şi în mod public faptele reprobabile pentru care s-a cerut Sfântului Sinod să fie judecaţi şi îşi vor mărturisi pocăinţa. În mod concret, în cazul mitropolitului Nicolae Corneanu, ne referim la următoarele: 1. Slujirea cu clerici caterisiţi de către alţi ierarhi ai BOR; 2. Afirmaţia eretică potrivit căreia trebuie să recunoaştem pe papă „drept cap al Bisericii, ca o concluzie a unităţii creştinismului”; 3. Încurajarea acţiunilor prozelitiste ale unor pastori neoprotestanţi, prin invitaţiile trimise în numele poporului ortodox român şi sprijinul logistic acordat „evanghelizării” dreptcredincioşilor de către aceştia; 4. Împărtăşirea cu cei de altă credinţă în ziua de 25 mai 2008, act ce „răstoarnă din temelii Ecleziologia Ortodoxă şi constituie încălcarea extremă a Sfintelor Canoane, adevărată jignire adusă înseşi Tainei Bisericii”. (citat din Epistola oficială a conducerii Sfântului Munte Athos adresată membrilor Sf. Sinod al BOR). În cazul episcopului Sofronie Drincec, ne referim la: 1. Împreună slujirea cu greco-catolicii în mai multe rânduri, culminând cu împreună litrughisirea la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari din cadrul Liturghiei săvârşite la Botezul Domnului în ianuarie 2008; 2. Persecutarea preoţilor cu o râvnă deosebită pentru păstrarea dreptei credinţe şi numirea într-o parohie ortodoxă a unui preot eterodox, precum şi altele asemenea. Precizăm că astfel s-a procedat dintotdeauna în istoria Bisericii. Mărturisirea scrisă şi publică a pocăinţei în cazul unor acte de apostazie publică este o condiţie sine qua non pentru a fi certificat „primul pas spre îndreptare”, mai cu seamă că în situaţia noastră Sfântul Sinod a aplicat un pogorământ dus dincolo de orice limită. Imediat după 1990, mitropolitul Nicolae a crezut de cuviinţă să facă o mărturisire publică, recunoscând colaborarea cu regimul comunist şi manifestându-şi regretul, iar clerul şi credincioşii l-au iertat. Acum, întrucât actele anticanonice ale mitropolitului şi ale episcopului sunt cu mult mai grave, scandalizând o întreagă Biserică (ne referim şi la ortodocşii din Rusia, Grecia, Serbia, Finlanda, Franţa, şi chiar din Statele Unite), se impune de la sine o repudiere publică a celor afirmate şi făptuite în timpul cel mai scurt posibil. Lipsa unei mărturisiri publice din partea celor doi ar slăbi încrederea dreptcredincioşilor români în proprii ierarhi, în condiţiile în care aceştia s-au pus garanţi ai pocăinţei acestora. Membrii Sfântului Sinod au urmărit ca prin iertarea pentru pocăinţa spontană a celor doi ierarhi apostaţi să fie rezolvată cumva grava criză ecleziologică din ultimele luni. Însă trebuie precizat că, până la realizarea lepădării în mod public de concepţiile eterodoxe, neliniştea şi tulburarea produse în poporul dreptcredincios nu vor înceta. Aceasta deoarece, prin întregul lor comportament anterior desfăşurării Sinodului, cei doi ierarhi au alimentat temerea că manifestarea regretului în faţa Sfântului Sinod ar putea fi numai un act formal, de circumstanţă, pentru salvarea scaunului. Nu ştim în ce a constat pocăinţa celor doi ierarhi pe parcursul lucrărilor sinodului, însă la încheierea acestuia, din afirmaţiile mitropolitului Corneanu în mod clar rezultă că nu are nici o urmă de părere de rău pentru faptele comise (cf. interviului la Radio România Actualităţi). Prin urmare, poporul aşteaptă cu nelinişte ca ipotetica, deocamdată, pocăinţă să fie urmată de o schimbare completă a cugetării eterodoxe, să rodească într-o atitudine de mărturisire fermă a dreptei credinţe, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă. În cazul în care se va constata că cei doi ierarhi au mimat doar conjunctural regretul şi pocăinţa, vom cere o rejudecare de urgenţă a cazurilor, pentru a nu se ajunge la tulburări şi mai mari în Sfânta noastră Biserică şi pentru a se reface imaginea pătată a Bisericii Ortodoxe Române în faţa celorlalte Biserici Ortodoxe. Receptăm pozitiv hotărârea Sfântului Sinod de a aplica de acum încolo fără întârziere dispoziţiile canoanelor care interzic împreuna rugăciune cu cei de altă credinţă (cum sunt şi canoanele apostolice 10, 45, 46 şi 64). Avem convingerea că încălcarea lor şi a multor altora a fost factorul care a condus treptat la actul apostat de inter-comuniune cu greco-catolicii. Credem cu tărie că această hotărâre, care presupune, desigur, renunţarea la săptămâna de rugăciune în comun din ianuarie, va contribui în mod esenţial la întărirea conştiinţei ortodoxe a poporului român. În fapt, acesta era şi scopul urmărit de Sfinţii Părinţi când, glăsuind în Duhul Sfânt, au interzis prin mai multe canoane desfăşurarea oricărei rugăciuni împreună cu eterodocşii. În ceea ce priveşte federaţia asociaţiilor noastre, vă asigurăm că vă vom acorda întregul sprijin în păzirea cu stricteţe a acestei hotărâri, care de altfel nu face decât să reactualizeze, dacă mai era nevoie, o reglementare fundamentală pentru viaţa Bisericii din primele veacuri ale creştinismului şi până în zilele noastre. Comuniunea în rugăciune este şi trebuie să rămână expresia esenţială a unităţii de credinţă întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică! Asociaţiile şi fundaţiile Laicatului Ortodox Român iniţiatoare ale Memoriului referitor la apostazia de la dreapta credinţă a Mitropolitului Nicolae Corneanu şi a Episcopului Sofronie Drincec
Azi, 11 iulie 2008, la prăznuirea Sfintei Mari Muceniţe Eufimia care a întărit Ortodoxia
Pentru lamuriri suplimentare contactati Federatia Asociatiilor Laicatului Ortodox la numarul de telefon 0741 783 956.
Unde a ajuns Biserica stramoseasca dupa suspecta moarte a Patriarhului?! Apostatul Corneanu dupa Sfantul Sinod : Reporter: Legat de momentul acesta al sinodului, cum primiţi decizia sfîntului sinod, Înalt Prea Sfinţia Voastră? Nicolae Corneanu: Cu toată smerenia şi buna credinţă. Sînt încrezător în realitatea, obiectivitatea tuturor hotărîrilor Sfantului Sinod. Şi nu pot decît să fiu cu recunoştinţă pentru faptul că Sfantul Sinod apreciază şi bunele şi relele aşa cum se cuvine. Reporter: A fost o greşeală gestul pe care l-aţi făcut? Nicolae Corneanu: Deocamdată Sfantul Sinod a fost, să zic aşa, cu obiectivitate critică faţă de ceea ce am făcut eu, dar e dreptul Sfantului Sinod. Reporter: Regretaţi lucrul acesta? Nicolae Corneanu: Sigur că îmi pare rău că s-a ajuns la aşa situaţie, dar îmi păstrez credinţa în bunul Dumnezeu…
Apostatul Corneanu dupa Sfantul Sinod Inregistrarea ii apartine pr Visarion Alexa, reporter al RRA. Materialul a fost difuzat la ştirile de dimineaţă, azi, 10 Iulie 2008.
Întrebarea mea şi a tuturor: Unde este pocăinţa pentru care Corneanu a fost iertat? Şi încă un lucru: Dacă oricine din noi se duce la spovedanie şi spune că a căzut în păcat, în orice păcat, duhovnicul va avea grijă să-i dea canon. În cazul apostaziei, zic Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi, canonul era caterisirea, adică oprirea de la slujbă pe viaţă. De asemenea, şi de la Sfînta Împărtăşanie, săvîrşită de alţi clerici ortodocşi. În caz de pocăinţă, aşa cum s-a întîmplat pînă acum (vezi cei căzuţi la sinodul de la Ferrara-Florenţa, 1438-39, ierarhii care s-au împărtăşit cu papistaşii apoi s-au pocăit şi s-au întors), măcar o vreme au stat deoparte de slujire şi de Sfintele Taine. Iar după acest canon au fost primiţi să slujească. Reamintesc că cei dintre clerici care apostaziau în persecuţiile primelor veacuri nu mai erau primiţi ca clerici după ce se întorceau prin pocăinţă. Avem, de data aceasta, pe cineva care a apostaziat. Episcopul este episcopos, adică veghetor, supra-veghetor al turmei lui Hristos. Cînd conştient de dogme şi canoane (căci fără cunoştinţa lor nu ajunge episcop) se leapădă de ele şi se împărtăşeşte cu ereticii, el nu mai este episcop = veghetor, ci trădător. Corneanu a trădat şi, conform răspunsurilor care vădesc viclenie şi lipsă de pocăinţă, rămîne în continuare un APOSTAT şi trădător al lui Hristos şi al Bisericii Sale. Dacă un general trece la inamic şi se întoarce, poate Curtea Marţială nu-l va împuşca. Poate. Dar niciodată nu va fi din nou trimis pe front. Nu este oare Biserica în veşnic război cu întunericul acestei lumi, cu păgînismele, ereziile, umanismele şi păcatele de orice fel? Cu cît mai mult se cerea dreptate. Dar dacă 47 de episcopi au votat pentru iertarea cuiva care nu s-a pocăit şi menţinerea sa în funcţie, atunci BOR este o turmă în derivă, fără păstori. Moartea stă la uşă.
Dacă cei căzuţi în prigoane, supuşi la chinuri şi apostaţi, iar mai apoi întorşi prin pocăinţă la Biserica lui Hristos, nu erau primiţi a mai fi clerici, oare cu cei ce de bună voie dezertează la vrăjmaşii Bisericii şi nu fac nici un gest de pocăinţă publică ce este de făcut? E uluitor ce minţi slabe au avut cei 47 de ierarhi care au votat pentru iertarea necondiţionată. Nici unul nu a văzut ţesătura abilă a patriarhului. Acest om se joacă cu sinodalii ca un copil cu nişte mingi de ping-pong. N-a realizat nimeni că cei doi nu au greşit celor 47, ci Bisericii, care are ea singură nişte legi, puse de Sfinţi, nu de oameni trupeşti. Cînd şi-a citit cuvîntul de chemare la pace nu a auzit nimeni aceste cuvinte: “considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă” ? Sau propoziţia următoare, expresia “înnoirilor profunde de viaţă şi civilizaţie” în care a fost educat: “În acelasi timp, este necesar ca ortodocsii clerici, monahi si mireni să nu folosească cu usurinţă si patimă cuvinte grele ca „erezie” si „eretici“, „apostazie” si „trădare“, la adresa altor ortodocsi sau la adresa altor crestini, deoarece adesea sub pretextul că salvăm Ortodoxia ne urâţim sufletul, întrucât despărţim dreapta credinţă de iubirea crestină smerită.” ?
Monstruozitatea cugetului unora ne dă lecţii de estetică. Orwell şi Huxley, iată, a venit vremea utopiilor voastre. E vremea cînd răul este numit bine, şi binele rău. Ia să vedem, însă, cam cum ar răspunde Sfîntul Apostol Pavel acestor mizerii (din Epistola către Timothei citire):
3:1 Şi aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi vor veni vremi cumplite.
3:2 Că vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, măreţi, trufaşi, hulitori, de părinţi neascultători, nemulţumitori, necuraţi.
3:3 Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, nedumestnici, neiubitori de bine.
3:4 Vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.
3:5 Având chipul bunei credinţe, iar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia fereşte-te.
3:6 Că dintru aceştia sunt cei ce se vâră prin case, şi robesc pe femeiuştile cele îngreunate de păcate, cele ce se poartă cu multe feluri de pofte.
3:7 Care pururea se învaţă, şi niciodată la cunoştinţa adevărului a veni nu pot.
3:8 În ce chip şi Ianis şi Iambris s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia stau împotriva adevărului, oameni stricaţi fiind la minte, nelămuriţi în credinţă.
3:9 Ci nu vor spori mai mult, că nebunia lor arătată va fi tuturor, precum şi a acelora s-a făcut.
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi! Tu ne-ai spus că va veni ziua aceasta, dar noi credeam că va întîrzia. De acum doar Tu, Doamne, mai poţi face ceva.
Acum exact 3 ani l-au caterisit fără judecată şi fără drept de apel pe Părintele Daniil de la Tanacu, care azi stă în puşcărie (şi) pentru lepădarea lor de puterea bunei-credinţe. Iar pe aceştia, care public au smintit turma şi nu şi-au făcut pocăinţa publică, ci, din contra, răspund “Nu eu am greşit, ci sinodul crede asta”, pe aceştia, zic, îi iertăm, de parcă fără să ştie au mîncat un biscuite cu lapte praf într-o zi de post.
Dar dacă ei ne cred proşti, le răspundem că, deşi în chip absolut aşa este, totuşi Hristos e cu noi. Sărmanii, nu ştiu Cui stau împotrivă.
Sfântul Alexandru a omorât cu rugăciunea şi pe rău-credinciosul Arie, pentru că, trecând câţiva ani de la Sinodul cel dintâi a toată lumea şi fiind chemat la Constantinopol acel eretic, a amăgit cu vicleşug pe dreptcredinciosul împărat Constantin, când l-a întrebat de crede astfel, precum Sfinţii Părinţi au întărit în Sinodul din Niceea. Iar el, având în sân hârtia ereticeştii sale credinţe, lovea cu dreapta pieptul, zicând: “Aşa cred”. Ca şi cum învoindu-se cu credinţa cea întărită în Niceea, iar cu gândul zicea: “Aşa cred, precum am scris cu mâna mea, şi cum am în sânul meu”. Jurându-se înaintea împăratului că aşa crede, şi împăratul neştiind un vicleşug ca acela, a crezut cuvintele lui cele meşteşugite; deci, l-a trimis la Preasfinţitul Alexandru, poruncindu-i să primească pe Arie întru împărtăşirea bisericească, ca pe un dreptcredincios. Ziua de Duminică a fost rânduită ca să intre Arie în biserică spre împărtăşire. Sfântul Alexandru se lepăda a-l primi pe el, ca pe un începător de eresuri. Fiind sâmbătă spre Duminică, în acea noapte arhiereul lui Dumnezeu, Alexandru s-a aruncat la rugăciune înaintea sfântului prestol şi cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca îndată să-i ia sufletul din trup, ca să nu vadă ziua aceea, în care Arie avea să se apropie şi să ia împărtăşirea cu Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre Biserica Sa, a hotărât să piardă pe Arie de pe pământul celor vii. Sfântul rugându-se astfel lui Dumnezeu, după ce s-a făcut ziuă, s-a apropiat ceasul sfintei slujbe. El a văzut pe Arie că venea din palatul împărătesc la biserică cu multă mândrie, înconjurat de boierii împărăteşti, care erau de eresul lui şi de o mulţime de oameni înarmaţi. Apropiindu-se de locul ce se numea “Târgul lui Constantin”, unde era un stâlp de marmură, care avea pe sine coroana împărătească, a căzut frică asupra lui de conştiinţa ce-l mustra pe el şi de frică i-a venit nevoia cea trupească; deci, îşi căuta loc ascuns. Din întâmplare a aflat o privată a poporului, în care, intrând el, a fost lovit cu o durere cumplită la cele dinăuntru şi a crăpat în două ca şi Iuda, iar maţele lui au ieşit prin şezut. Astfel a pierit cu ticăloşie, lepădându-şi sufletul cu amar!
Văzând cei ce-l aşteptau afară că nu mai iese, au intrat la el şi l-au găsit mort în privată, zăcând în sânge. Atunci îndată s-a înştiinţat toată cetatea de cumplita moarte neaşteptată a ereticului Arie. Deci, ereticii s-au ruşinat, iar dreptcredincioşii s-au bucurat, că Hristos, adevăratul Dumnezeu, este biruitorul vrăjmaşului şi hulitorului. Preasfinţitul Patriarh Alexandru, auzind de aceasta, a dat mulţumire lui Dumnezeu, Cel ce S-a milostivit spre Biserica Sa şi a scăpat-o de acel lup cumplit. Dreptcredinciosul împărat Constantin cel Mare, auzind de moartea lui Arie, s-a întărit mai mult în dreapta credinţă, şi dogmele Sinodului din Niceea le-a ţinut până la sfârşitul său.
Parintele Filotheu
Apostaziile vor fi discutate azi la emisiunea lui Cristian Curte de la Radio Romania Cultural Creatori intre sacru si profan, transmisa si la www.srr.ro intre orele 22.10 – 22.50
Ceea ce preconizam, s-a intamplat! In ciuda faptului ca Sinodul Mitropolitan din Cluj condamnase ferm actele de apostazie ale celor doi eretici Corneanu si Drincec, la vot, in Sinodul mare, apropiatii Inaltului Bartolomeu s-au sucit. Potrivit informatiilor publicate de Razbointrucuvant.ro, Iertarea lui ÎPS Corneanu şi Sofronie a fost votată cu 47-1 de către membrii Sinodului BOR. Decizia “iertarii” celor doi arhierei apostati a fost luata prin vot, cu 47 de voturi pentru si 1 (UNUL!) singur impotriva. Acest vot singular de opozitie fata de compromis a apartinut IPS Bartolomeu Anania, care a si plecat, conform Antena3, imediat si fara sa declare nimic, spre Cluj. Voi reveni cu detalii, Iata dovada tradarii: Nr. 4918 / 9 iulie 2008 P A T R I A R H I A R O M Â N Ă SECTORUL COMUNICAŢII ŞI RELAŢII PUBLICE CENTRUL DE PRESĂ BASILICA BIROUL DE PRESĂ P A L A T U L P A T R I A R H I E I COMUNICAT DE PRESĂ În şedinţa de lucru, din zilele de 8-9 iulie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat în discuţie împărtăşirea Înaltpreasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, la o Liturghie greco-catolică şi concelebrarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, cu un ierarh greco-catolic la slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari. Sfântul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică. Apoi, Sfântul Sinod a luat act de regretul şi pocăinţa acestora, pe care le-a primit ca prim semn de îndreptare. În legătură cu comportamentul sacramental şi liturgic al ierarhilor, preoţilor, diaconilor, monahilor, monahiilor şi credincioşilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relaţie cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane şi al învăţăturii de credinţă ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtăşească euharistic în altă Biserică creştină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine şi Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă şi, în consecinţă, vor suporta sancţiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, şi oprirea de la împărtăşanie a credincioşilor mireni. BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Laurentiu Dumtru: Gata cu joaca, ne facem ortodocsi! S-a decis. Cei doi arhierei şi-au recunoscut greşelile şi, în consecinţă, au fost iertaţi. Îmi scapă când şi în ce fel cei doi şi-au recunoscut greşelile, căci până ieri nu se vădea niciun semn, dimpotrivă. Este ştiută declaraţia publică de la dezbaterea AZEC a ÎPS Nicolae care nu regreta nimic, dimpotrivă, dar şi vânătoarea de anti-ecumenişti începută în eparhia sa de PS Sofronie. Să înţelegem că cei doi când au greşit au făcut-o în cunoştinţă de cauză sau nu ştiau canoanele Bisericii?[…]
“Biserica nu permite nici unuia din fiii sai sa taca in fata unei calomnii care ataca si denatureaza dogmele sau principiile sale. Pamantul si materia tin de domeniul statului, iar arma lui este sabia. Sufletul este singurul domeniu al Bisericii, iar cuvantul este singura sabie de care se poate servi […]. A raspunde calomniilor al caror obiect este Biserica nu reprezinta un drept, ci si o datorie pentru toti membrii ei. A tacea este o crima nu numai la adresa celor ce au bucuria sa ii apartina, ci, inca si mai mult, la adresa celor care ar putea sa o aiba si pe care false reprezentari pot sa ii indeparteze de la adevar. Orice crestin care aude ca ii este atacata credinta trebuie sa o apere dupa priceperea sa, fara sa astepte o autorizatie oarecare: caci Biserica nu are avocati oficiali.” (Alexis Homiakov, Biserica este una, Ed. Patmos, Cluj Napoca, 2008, din Cuvantul Introductiv) Ziua Judecatii Condamnarea actului de erezie a Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, si a Episcopului Oradiei, Sofronie Drincec, a fost amanata de Sfantul Sinod al BOR pentru astazi.
Conform informatiilor noastre, Sinodul Mitropolitan al Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, reunit in sedinta speciala saptamana trecuta, a emis deja un act de judecare a apostaziei celor doi ierarhi care au slujit si s-au impartasit cu greco-catolicii. In acest sens, Mitropolitul Clujului, IPS Bartolomeu Anania, va solicita azi respectarea canoanelor Ortodoxiei prin caterisirea celor doi. Conform surselor noastre exista mari presiuni din afara Bisericii Ortodoxe ca actul de erezie a celor doi sa fie iertat prin gasirea unei formule de compromis.
Nicolae Corneanu (foto dreapta) era asteptat sa-si ceara iertare public.
April 6th, 2010 
VR 
Zilele acestea multi bagatori de strambe, care mai cu stil care mai far’ de stil, care mai cazuti din calendar, care mai loviti de calendar, s-au bucurat “cu evlavie”, agitand internetul si multimile, ca Parintele Justin Parvu e “grav bolnav”, “in coma” sau chiar ca “a murit”. A trebui sa se dea un Comunicat oficial in care Parintele afirma transant: “Nu cad!”, ca sa inceteze, momentan, campania profesionista de zvonistica, cu miros fetid, de crivat statut, venit de la Rasarit.
Posted in 
Tags: 
