October 27th, 2009 
VR 
Surse: ideiindialog.ro si icr.ro – Declaratie de Avere “Patapievici – Patru Case”
Vezi si: Băsescu despre Pleşu, mentorul lui Patapievici – Cotidianul
Vezi si: Băsescu despre Pleşu, mentorul lui Patapievici – Cotidianul
Posts Tagged ‘sorin ovidiu vintu’
AL CUI ESTE HORIA ROMAN PATAPIEVICI? Al lui Traian Basescu sau al lui Sorin Ovidiu Vintu? Al lui Tismaneanu sau al lui Hurezeanu? FOTO-DOVEZI
Posted in Uncategorized 
Tags: Basescu, catavencu-kgb, GDS - noul komintern, icr - noul pcr, Realitatea TV, reteaua tismaneanu - patapievici, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu 
2 Comments »ION CRISTOIU observa decaderea ZIUA si complicitatea presei ticalosite la crimele lui Ion Iliescu din decembrie 1989. De la Iliescu-KGB la Sanchi-ZIUA
Ion Cristoiu scrie astazi, joi, 22 octombrie, despre un document extraordinar publicat de ziarul Ziua sambata trecuta: “Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată.”
O parte a motivatiei este cea remarcata de Ion Cristoiu: matrasirea subiectului de catre presa ticalosita. O completare insa: din aceasta face parte si Ziua. Declaratia de senzatie a trecut neobservata pentru ca si conducerea proasta a Ziua a vrut asa, ingropand stirea in fundul internetului si dandu-i un titlu… “la misto”. Unde este Ziua, celebra prin scandalul si procesul ILIESCU-KGB? Ce ironie a soartei: aceeasi Ziua, pentru care acelasi director, Sorin Rosca Stanescu, era sa fie inculpat de “Iliescu-KGB”, astazi ingroapa intr-o zi de week-end si intr-un colt de internet un subiect si un document istoric, obtinut de jurnalistul Razvan Savaliuc in exclusivitate, care altadata ar fi revolutionat societatea. Fara sa fie cap de ziar, asa cum merita – normal, cap de ziar a fost obsesia Basescu -, fara sustinere prin editorial, fara interviuri aditionale cu istorici si participanti la “revolutie”. Fara cea mai mica promovare. Ingropat in asa fel incat nici nu a reusit sa intre in Top-ul accesarilor pe internet (vezi foto). Dar ce mai intra in Top? Nici macar capul ziarului, teoretic cel mai important articol al publicatiei, nu reuseste sa ocupe primul loc in top, ceea ce dovedeste alegerea frapant de stupida a subiectului principal al zilei, fara profesionalism, ignorandu-se total interesul cititorilor. Cititori care dau tot mai la fund editorialistii lipsiti de logica si credibilitate aruncandu-i afara din acelasi Top (vezi foto). Cata prostie si fudulie!
In acelasi timp, desi bietii jurnalisti ai Ziua nu si-au mai primit lefurile – fiind anuntati prin mail ca nu se stie cand le vor mai primi – Ziua se lauda pe site ca se apuca de construit un bloc-turn! Ce ipocrizie! Poate daca ajunge iar Iliescu presedinte si Nastase prim ministru! Altfel, adio Ziua! O spune chiar Vintu.
PS: Pe blogul meu, la postarea de sambata PREMIERA – DECLARATIA lui Ion Iliescu la Parchet in “Dosarul Revolutiei”, data in 20.02.2009. FACSIMIL INTEGRAL, am avut, numai la acest articol, peste 5.000 de accesari unice. Pe “Sanchi – Ziua”, cu titlul “Iliescu anchetat la misto” a adunat abia 1400 de vizitatori… Jalnic sfarsit! Pe mana lui Iliescu, ca sa zic asa.
Articolul maestrului Ion Cristoiu din Jurnalul National de azi (care va avea si continuare!):
ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL
Un procuror complice la ascunderea Adevărului
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor.
Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată. Că n-a sesizat-o Mircea Geoană e de explicat. Ion Iliescu e cel care-l duce de mânuţă, hopa-hopa, să nu cadă pe scări, spre vârful Dealului prezidenţial. Mai greu de explicat e tăcerea lui Crin Antonescu. Liderul PNL denunţa din greu pe vremuri crimele din decembrie 1989 comise de neocomunistul Iliescu.
În apropierea împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar fi fost mai mult decât interesant să dezbatem ce a întreprins Parchetul pentru a afla adevărul despre aşa-zisul fenomen terorist, responsabil de moartea a 944 de persoane (942 oameni simpli şi doi oameni importanţi, totuşi cetăţeni ai României, Nicolae şi Elena Ceauşescu!). Aşa cum am mai scris, nu e vorba de adevărul din punct de vedere juridic. Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicaţi în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuţia pe care ar fi putut-o avea şi ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.
Cel mai grav moment al lui decembrie 1989 îl constituie, indiscutabil, cel al aşa-zişilor terorişti. Spun al aşa-zişilor pentru că, deşi el a fost folosit de echipa perestroikistă a lui Ion Iliescu în zilele respective, toate investigaţiile ulterioare au arătat că n-a fost vorba de terorişti în adevăratul sens al cuvântului. A fost vorba pur şi simplu de o diversiune pusă la cale pentru ca oamenii să se împuşte între ei. O diversiune uşor de realizat, în atmosfera din zilele lui decembrie 1989, de câţiva inşi beneficiind de simulatoare, de reţeaua de împrăştiat zvonuri, dar mai ales de Televiziunea Română. Urmare a acestei diversiuni au murit 944 de oameni. Alte momente din decembrie 1989 ţin mai mult de descoperirea Adevărului istoric decât de descoperirea Adevărului. În cazul celor 944 de morţi, descoperirea Adevărului e o chestiune de interes naţional. Dacă după 20 de ani o ţară nu poate descoperi pe cei responsabili de moartea a aproape 1.000 de persoane, echivalent cu un genocid, pretenţia ei de a fi stat de drept e o iluzie. Înseamnă că şi azi, când spunem că avem Justiţie, Presă, Opinie publică la standarde democratice, responsabilii pentru crimele din decembrie 1989 sunt în libertate şi, mult mai grav, pot acţiona împotriva descoperirii Adevărului. Să ne mai mirăm atunci că avem Corupţie fără corupţi pedepsiţi de tribunale?!
Despre momentul cu teroriştii am scris încă din februarie 1990. N-am probe şi nici alţii nu au pentru a dovedi implicarea lui Ion Iliescu din punct de vedere penal. În investigarea unui eveniment mai mult sau mai puţin misterios, un ajutor preţios îţi dau răspunsurile la întrebarea: Cui a servit el? Fenomenul terorist a servit pentru:
1) Legitimarea noii Puteri, întruchipate de Ion Iliescu prin înfăţişarea noii echipe drept cea care a salvat ţara de la furia teroriştilor.
2) Asasinarea soţilor Ceauşescu.
Aşa cum am mai scris în eseul Aşa-zişii terorişti au justificat executarea Ceauşeştilor din cartea De la o lovitură de stat la alta, lui Ceauşescu i s-a pus în cârcă afacerea cu teroriştii din punct de vedere penal. Actul de acuzare se referă la acţiunile aşa-zişilor terorişti. Ca imagine publică, asasinarea sa a fost posibilă prin invocarea pretextului că, astfel, teroriştii depun armele. Pretext reluat de Ion Iliescu în Declaraţia de la Parchet.
3) Scoaterea din joc a posibililor contracandidaţi ai lui Ion Iliescu din rândul CPEx.
Erau legaţi nu numai de Dictatorul, dar şi de Criminalul Ceauşescu.
4) Spălarea Armatei de crimele de la Timişoara prin înfăţişarea drept eliberatoare a patriei.
5) Compromiterea definitivă a comunismului, care, după ce se prăbuşise prin revoluţia de catifea, se prăbuşea în România printr-o baie de sânge.
Excepţie făcând chestiunea cu compromiterea comunismului. Toate celelalte răspunsuri la întrebarea: La ce-au servit teroriştii? ne dau un răspuns la întrebarea: Cui au servit teroriştii? Lui Ion Iliescu.
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor. Plecând de aici, ziarul îl acuză pe Liviu Sutiman de complicitate cu infractorul. Aceasta deoarece, aşa cum relatează ziarul şi cum ne arată declaraţia olografă a lui Ion Iliescu, procurorul, un membru al unui corp profesional elogiat de Traian Băsescu, înghite pe nemestecate toate poveştile lui Ion Iliescu despre decembrie 1989. Nu împărtăşesc acuzaţia adusă de ziar. Cred însă că procurorul, mulţumindu-se cu o declaraţie în care Ion Iliescu vorbeşte despre cărţile sale – cel mai probabil scrisă de acasă -, a fost complice la ascunderea Adevărului despre moartea a aproape o mie de oameni nevinovaţi.
(Continuare în numărul viitor)
Posted in Uncategorized Tags: cristoiu, iliescu-kgb, rosca stanescu, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu, ziua No Comments »VINTU CONFIRMA PENTRU PAGINA DE MEDIA A LU ‘ VINTU & GRIVCO: Revistele Realitatea Caţavencu, pe drojdie. Sa tot lanseze Realitatea TV la Chisinau…
EXCLUSIV: Revistele Realitatea Caţavencu, preluate de manageri
ACTUALIZARE
Deocamdată nimeni nu s-a decis să preia revista Tabu. Potrivit informaţiilor din interiorul grupului, Realitatea-Caţavencu va mai susţine doar apariţia numărului pe noiembrie al revistei, in cazul în care nimeni nu va prelua publicaţia.
Publicaţiile din Divizia Life Style a grupului Realitatea Caţavencu vor fi preluate de managerii acestora. Este vorba de Tabu, Bucătăria pentru toţi, Aventuri la pescuit, Superbebe şi 24Fun.
Decizia a fost confirmată pentru paginademedia.ro de către Sorin Ovidiu Vîntu:
“Este vorba de un Management Buyout. Era cea mai bună decizie în interesul celor de acolo, pentru a-şi păstra locurile de muncă”.
Sorin Enache, director general Realitatea Caţavencu, a declarat, pentru paginademedia.ro, că a făcut propunerile managerilor şi aşteaptă răspunsul acestora.
Bucătăria pentru toţi va fi preluată de Răzvan Cucui, fondatorul publicaţiei. Aventuri la pescuit va trece la Sorin Vulpe, iar 24 Fun, cel mai probabil, la Alex Săndulescu.
Situaţia în legătură cu lunarul Tabu nu este clarificată. Se discută o variantă de preluare de către publisherul Sorin Vulpe şi de către Cristina Bazavan, redactor şef. La Superbebe proprietar va fi Tana Pazara.
Posibilitatea ca actualii publisheri să devină proprietarii titlurilor a fost punctată de paginademedia.ro încă de acum o lună, AICI.
Citeşte şi:
- Realitatea Caţavencu: Nou model de business la Divizia Life Style – acţiuni pentru manageri
- EXCLUSIV: Sorin Ovidiu Vîntu: Nu cred în viitorul ca business al presei scrise-AVIZ ZIUA
SORIN OVIDIU VINTU FACE NAVETA LA CHISINAU. Desi Realitatea TV e falimentara, Vintu se intinde peste Prut, fara releu. Interesul, se vede, e grabnic
Винтл запускает Pеальностью-ФСБ в Кишиневе
Moartea lui Radu Timofte se pare ca l-a prins pe prietenul sau cel mai bun din oraselul Roman, Sorin Ovidiu Vintu, la Chisinau, in cea de a treia vizita pe care o face in mai putin de o luna. Planurile mogulului vizeaza lansarea postului romano-rus (sau ruso-roman) Realitatea TV la Chisinau in decembrie. Desi la Bucuresti angajatii televiziunii-mama (de fapt, saraca, fara mama fara tata) au inceput sa moara de foame, lasati pe drumuri sau doar cu banii de pe cartea de munca, iar datoriile la stat cresc zilnic, Vintu incearca sa dea o lovitura, care-l si costa, peste Prut. Va imaginati, nu este o opera filantropica sau pro-romaneasca. Altfel ar fi facut-o pana acum, in conditiile dictaturii capitalist-comuniste anti-romanesti. Interesant ca site-ul https://www.realitatea.md/, inregistrat anul trecut, daca ii apartine, cuprinde mai mult stiri in limba rusa. De altfel, sursele mele de la Chisinau m-au informat ca intentia patronatului Realitatea-Catavencu este ca postul sa fie bilingv, in romana si rusa (totusi, e o grava discriminare pentru ucraineni si gagauzi!). Nu degeaba Florin Calinescu zicea ca se cam inmultisera tablagii intereselor rusesti prin redactia Catavencu-KGB. Se pare ca, o data cu schimbarea garzii de KGB-isti de la Chisinau, Vintu are posibilitatea sa intre mai usor in spalatoriile de bani din sectorul bancar, catre care pare sa-si indrepte atentia, pe langa influenta politicului prin mica lui masinarie de “onorabilitate” si “respect” TV.
O alta legatura de afaceri posibila este cea legata de miliardarul Anatol Stati, proprietarul Ascom Group, apropiat al boss-ului PSD Viorel Hrebenciuc, care l-a angajat la conducerea unei companii a sa, Tristan Oil, pe o cunostinta mai vechea de-a partenerului de afaceri al lui Vintu, Liviu Luca, respectiv pe fostul director general al Petrom, Ioan Popa, care a fost si consilier al premierului Adrian Nastase pe probleme de energie (ca sa vezi coincidenta!).
Chestiunea este ca Vintu se grabeste. Nu mai vrea lansare in februarie, dupa cum anuntase cu ceva timp in urma ci acum-acum, De ce, ramane sa aflam, negresit. In celalalte “vizite de lucru” discrete, de la sfarsitul lui septembrie si inceputul lunii octombrie, mogulul dambovitean a incercat sa-si cumpere o televiziune locala. Se pare insa ca negocierile s-au impotmolit, pentru ca acum, in disperare, echipa lui Sergiu Toader, care il insoteste, cauta o alta metoda, de avarie, pentru a putea transmite in eter.
Pana la momentul critic, zilele acestea au avut loc “interviuri” cu jurnalisti basarabeni mai tineri dar si cu profesionisti. Intentia grupului condus de Toader este sa smulga pionii de baza de la PRO-TV (post care, desi dupa nume tine de Sirbu ii apartine de fapt mafiotului politic Vladimir Filat) si EU-TV (culmea, post aflat sub controlul lui Iurie Rosca) dar si de la televizunea ruseasca NIT, plus jurnalisti de valoare de la RFI si Europa Libera, sectiile locale. Regizorul artistic al noii investitii eoliene pare sa fie furat de la EU-TV, in persoana profesionistei Svetlana Frumusache, ceea ce a animat speculatiile ca Vintu a luat in colimator postul lui Rosca.
Interviurile s-au desfasurat insa la un birou al unei agentii de presa de pe Stefan cel Mare 180, care editeaza si o publicatie economica exclusiv in limba rusa – “Economiceskoe Obozrenie” (vezi foto).
Acum incep sa mi se aprinda mai bine becurile, daca ma gandesc la ultimul meu editorial de la ZIUA – MOLDOVA NU ESTE A VOASTRA -, in care le dadeam o Moneda Unica Europeana direct in bot noilor KGB-isti “democrati” la putere peste Prut, si in urma caruia am primit telefoane de tot felul. Si imi mai amintesc cum mi se cerea in ultimul timp sa public intr-un fel, asa, mai temperat, mai cu laude la adresa circotecii “democratiei moldovenesti”, ceea ce eu, evident, am respins, drept urmare fiind incredintat un tovaras de bine, neam cu Tismaneanu, cu preluarea cazuisticii Moldova. Aha, ca sa zic asa. Nu-i nimic! Sunt convins ca mercenarii lui Vintu o sa aiba cat mai multe succesuri peste Prut…
Sosirea lui Vintu la Chisinau o data cu atentatul cu grenada din Piata Marii Adunari Nationale a nascut deja controverse pe piata media basarabeana. ”Mă interesează de ce Realitatea nu a venit acum opt ani, de ce a relatat de la Chișinău doar când a ars Parlamentul, de ce nimănui nu i-a păsat acum opt ani de zile când ni s-a pus pumnul în gură și ni s-a închis oxigenul. Acum va veni multe lume ca să facă bani aici. În altă ordine de idei, ne bucurăm că vine Realitatea, că vom avea un concurent, dacă vom avea, demn de luat în seamă, atâta doar că Vintu ar putea să aibă surprize – și nu numai el – și telespectatorii vor urmări un meci extraordinar de antrenant: miliardele lui Vintu contra unei echipe de jurnaliști profesioniști basarabeni care vor să facă o televiziune inedită în Republica Moldova”, a declarat Val Butnaru, director al “Jurnalului de Chisinau” si coordonator al unei alte televiziuni care se va lansa in decembrie, cu un parteneriat german, Jurnal TV, urmata de un post de radio, „Jurnal FM”.
La Bucuresti, pentru ca postul de stiri s-a remarcat in primii ani prin adularea lui Basescu, – pentru a se crea un tip de trafic de influenta “live” in fata judecatorilor care il aveau in vizor pe Vintu -, televiziunea fusese “branduita” de jurnalistii normali la cap Baselitatea TV. Acum, ca la Chisinau va fi instalat omul lui Voronin si Medvedev, Lupu, cum va fi poreclita investitia lui Vintu – cumva Lupulitatea TV?!
Posted in Uncategorized Tags: "revolutia kgb", Chisinau, comunisti si kaghebisti mascati, Republica Moldova, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu, SOV No Comments »NOI VREM RESPECT! Tunurile Realitatea TV sunt date de fosti spioni, generali care si-a tradat juramantul militar de dragul trabucurilor lui VINTU
Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI apropiaţi de Vîntu fac bani din energie şi imobiliare.
Doi generali şi un colonel din serviciile secrete au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza: zeci de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul.
Nicolae Iană. General SIE. Intră în DIE în 1977. În perioada 1983-1988 spionează la Amman (Iordania), sub acoperirea de secretar II la Ambasada RSR. Următoarea misiune: Cairo (Egipt). Tot sub paravan diplomatic. În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.
Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI). Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ş’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere
EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.
Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crişan“, a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti. Acesta e avocatul ofiţerilor SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache (acuzaţi de corupţie). PDL-istul Andrei reprezintă şi Petromservice (patronată de Sorin Ovidu Vîntu), iar colonelul Badea concepe regulamentele de funcţionare şi organigrama grupului media Realitatea TV – NewsIn (patronat tot de Vîntu). Este mason în Marea Lojă Naţională din România.
ÎNTRE „PĂRINTELE FNI“ ŞI FONDURI UE
Plimbă banii lui Vîntu
Kuweit, 1993, Keefan Sector 4, Ambasada României. Trupele americane se retrag. Armata lui Saddam nu mai mişcă de mult în front, iar colonelul SIE Nicolae Iană intră în misiune. Reconstrucţia emiratului înseamnă bani. În ruinele clădirilor bombardate de irakieni şi lângă sondele care ard în deşert este loc şi pentru firmele româneşti. Spionaj comercial
, recrutări de specialişti, lobby, supraveghere operativă…
Conducând „antena“ SIE din Kuweit, Iană primeşte şi acoperire oficială: diplomat însărcinat cu afaceri. Ministerul local al Petrolului e mai ofertant ca niciodată, iar speculanţii români de locuri de muncă apar pe piaţă. Cel mai vizibil e grupul Alpha al lui Dinu Patriciu, viitorul boss al Rompetrol, care pe atunci intermedia slujbe pentru români în emirat. Iană monitorizează traficul cu resurse umane, intermediază contracte, cimentează prietenii şi conectează leul la dolar. Până în 1996, când e retras la Centrala SIE din Bucureşti, colonelul „învaţă“ interesele petrolifere ale Orientului Mijlociu.
Om de bază pentru SOV
Bucureşti, aprilie 2008, cafeneaua „News Cafe“. Pe Nicolae Iană îl defineşte un aer şmecheros şi debordează de umor urban. Dar timpul îngheaţă când Iană devine serios: „Am fost ofiţer operativ şi cunosc tensiunea pe teren. Mi-am servit ţara… Ia zi, ai venit însoţit? Nu? Păi, vezi că ne fixează unul, din dreapta! Nu te întoarce brusc…“.
În prezent, spionul este retras în afaceri. În afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai precis, Iană conduce Direcţia de Asociaţiuni şi Participaţii din Petromservice SA – companie externalizată din Petrom şi fondată de sindicatul mogulului Liviu Luca. „Creierul“ operaţiunii a fost „părintele FNI“, cel care, ulterior, a şi preluat Petromservice, prin intermediul unui off-shore din Cipru (Elbahold Ltd.).
„Vîntu e un tip foarte inteligent“, comentează generalul. „I-am făcut un plan să investească strategic profitul Petromservice. De ce să-l impoziteze statul? Ce rost are? Odată a cerut soluţii, iar eu am avut ideea potrivită. Am scris strategia, propunând ca banii câştigaţi să fie investiţi în terenuri. Plasamente imobiliare. A citit şi m-a chemat la el. A vrut să mă vadă. M-am dus, şi atunci mi-a zis: «Domnule general, este foarte corect ce scrieţi dv. aici. Am un singur amendament: la punctul b, vă rog să faceţi aşa şi pe dincolo…». Mă pricep şi fac consultanţă imobiliară“, conchide generalul (r) SIE. De altfel, direcţia condusă de Nicolae Iană gestionează afacerile colaterale ale Petromservice.
Anul trecut, compania lui Vîntu şi-a cedat către Petrom (OMV) activităţile de servicii petroliere, constând în mentenanţă, foraj, workover şi activele aferente. Şi astfel, Vîntu şi oamenii lui Liviu Luca au încasat peste 320 de milioane de euro, vânzând ce au preluat de la statul român cu doar 85.000 de euro, în 2002.
Fonduri europene
În civilie, Nicolae Iană a renunţat la vechiul său nume de cod din spionajul comunist: „Prahoveanul“. Dar simte din plin binefacerile integrării în Europa. S-a reprofilat pe atragerea fondurilor europene şi îi merge. Lucrează cu doi primari din Ilfov, dar refuză să-i nominalizeze. „Unuia i-am adus deja şase milioane de euro ca să reabiliteze primăria, grădiniţa şi şcoala. Cu celălalt am un proiect pe mediu.“ Relaxat, Iană adaugă: „Noi trăim din ce facem acum. Nu poţi mânca amintiri, aşa cum fac alţii la Asociaţia rezerviştilor din SIE“.
OFIŢERII DE „LEGĂTURĂ“ CU STATUL
Epoleţii „Grupului Snagov“
Snagov, decembrie 2006. Se înfiinţează firma IBC & Management SRL. Profilul: consultanţă pentru afaceri. În acest SRL, spionul rezervist Nicolae Iană este direct asociat cu prietenul său Gheorghe Carp – generalul (r) de Armată şi Interne. Primul deţine 6% din IBC, iar al doilea stăpâneşte 28 de procente. Interesanţi sunt şi partenerii celor doi ofiţeri. Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu – un personaj extrem de controversat – este unul dintre ei (28%). Altul se numeşte Lucian Rusu (5%) şi a fost directorul Şantierului Naval Olteniţa (intrat în faliment). Misteriosul afacerist Victor Dombrovschi este şi el băgat în IBC (28%), în timp ce un anume Viorel Petcu (5%) joacă rol de administrator al firmei. Adus în schemă chiar de Iană, şi Petcu are legături cu SIE.
Pentru ce a fost înfiinţată firma din Snagov? Generalul Iană are cuvântul: „Intenţionam să accesăm fonduri UE prin proiecte de ecologizare a lacurilor din Ilfov, spaţii verzi etc. Dar ne-am ocupat fiecare de altceva şi acum ies din firmă“.
Asociatul său, Victor Dombrovschi, are mai puţine de ascuns: „Domne, IBC trebuia să ecologizeze minele din Valea Jiului. Adică să reciclăm şlamul de cărbune (reziduuri), care poate fi folosit ca sursă de energie sau pentru fabricarea brichetelor. În prima etapă trebuia să cumpărăm patentul de utilizare a tehnologiei de pompare. Apoi, utilajele. Aveam un studiu de la Compania Naţională a Huilei care nu plătea niciun leu. Noi luam şlamul şi-l foloseam. Numai că ceilalţi nu au investit în firmă…“, explică Dombrovschi pentru EVZ.
Sediul IBC & Management a fost înregistrat în Casa de Cultură din Snagov, exact la adresa punctului de lucru al societăţii Gaz Sud.
„Naşul Carp“
Bucureşti, aprilie 2008, sediul central al Gaz Sud SA. În biroul lui Viorel Gheorghiu, directorul general al companiei Gaz Sud, răsună doar vocea sonoră a acestuia: „Planul e ca pe IBC să construim una sau două platforme industriale în sudul ţării. Iei sau concesionezi terenul de la administraţia locală (primărie sau consiliul judeţean) şi ridici platforma industrială cu depozite, spaţii de producţie, descărcare etc. Toate amenajările! După care, investitorul străin vine şi închiriază spaţii de la tine. Şi, vă daţi seama, într-un judeţ ca Giurgiu sau Călăraşi, forţa de muncă e ieftină. Firma străină e interesată. Oricum, schimbăm acţionariatul IBC. Rămân eu şi Carp“, devoalează Gheorghiu intenţia sa de afaceri pentru IBC & Management.
Fostul deputat PSD este tranşant şi când vorbeşte despre asocierea spectaculoasă cu cei doi generali: „Gheorghe Carp este naşul meu, dacă nu ştiaţi! El a venit cu Iană. Se cunosc de mult. Ambii provin din mediile de informaţii. Carp a fondat „doi ş’un sfert“, serviciul secret al Internelor (actuala Direcţie Generală de Informaţii si Protectie Internă – n.r.), alături de generalul Dan Gheorghe“, se mândreşte Viorel Gheorghiu cu naşul său în timp ce răspunde la telefonul mobil care sună ascuţit. E ziaristul Sorin Roşca-Stănescu, prietenul şi partenerul său.
După ce a promis că răspunde întrebărilor EVZ, generalul (r) Gheorghe Carp s-a eschivat. El derulează alte două afaceri separate: într-una s-a asociat cu generalul Tudor Cearapin, fostul şef al Jandarmeriei Române (2001- 2005), iar în cealaltă cu soţia lui Viorel Gheorghiu (fiica baronului PSD Bebe Ivanovici).
SRI-stul de la Gaz Sud
Fostul şef al unităţii de analiză din SRI, colonelul (r) Ion Badea, este directorul comercial al Gaz Sud. Prudent şi echilibrat, ofiţerul de informaţii este amic cu generalii Iană şi Carp şi un fidel apropiat al grupării de afaceri „Snagov“. În 2001, trei dintre membrii acesteia (Viorel Gheorghiu, Victor Dombrovschi şi avocatul Mircea Andrei) au fondat compania Gaz Sud.
În acest an, fondul de investiţii ceh PPF Investments a preluat distribuitorul de gaze. Preţul: 50 de milioane de euro. Portofoliul de contracte şi concesiuni al Gaz Sud e, de fapt, cheia tranzacţiei. Cu autorizaţii obţinute pe vremea PSD, societatea intermediază gaz natural de la furnizorul Romgaz (de stat) către populaţia din localităţile rezidenţiale de la marginea Capitalei: Snagov, Pantelimon, Moara Vlăsiei, Afumaţi, Gruiu, Baloteşti şi Ciolpani.
E vizat Otopeniul şi se proiectează extinderea în tot judeţul Ilfov. De aceea, afacerea Gaz Sud are şi o puternică miză imobiliară. Colonelul Badea a auzit şi el că în acţionariatul fondului de investiţii PPF ar fi intrat ruşii. „Cred că ar putea fi o acţiune concertată a ruşilor.“VIOREL GHEORGHIU
Controversat şi influent
În iunie 2001, fostul deputat PSD a fost acuzat de procurori că şi-ar fi înscenat furtul propriei maşini, pentru banii de asigurare. Instanţa l-a achitat. El a ajuns din nou sub reflectorul presei când un consilier de-al său ştiut în lumea interlopă – Ioan Potoroc – a fost arestat sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Viorel Gheorghiu (foto) a răzbit în afaceri pe mâna socrului său, Bebe Ivanovici, expreşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Înainte de Revoluţie, Gheorghiu a fost şef de secţie la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.
VICTOR DOMBROVSCHI
Gaze şi gunoaie cu Mafia italiană
Plecat din ţară între 1977-1994, Victor Dombrovschi a venit cu bani din Australia. El controlează Gaz Vest, care distribuie gaz (de la Romgaz) în 35 de localităţi. Un alt biznis de-al său este salubrizarea. Dombrovschi este asociat cu fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri – cercetaţi în Palermo pentru asociere de tip mafiot şi spălare de bani. Cei trei administrează gropile ecologice de la Glina (Bucureşti), din Tulcea şi curăţă Mangalia. Pentru fraţii Pileri a lucrat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea, judecat pentru corupţie.
„DA“ PENTRU ROŞCA
Tun imobiliar
Anul trecut, Viorel Gheorghiu (PSD), avocatul Mircea Andrei (PDL) şi ziaristul Sorin Roşca-Stănescu au fost artizanii unui tun imobiliar, obţinând unul dintre cele mai râvnite terenuri din zona limitrofă Bucureştiului. EVZ a dezvăluit cum şase hectare din Parcul Snagov le-au fost puse pe tavă celor trei afacerişti de către administraţia locală a comunei.
În mai 2007, firma Captain Port Service Product – în care Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu erau acţionari – a cumpărat de la Primăria Snagov 60.000 de metri pătraţi cu doar şapte milioane de euro, adică la jumătate de preţ.
Apostol Muşat, edilul din Snagov, care a parafat ciudata tranzacţie, este un apropiat al celor trei. Fiul său, Bogdan, e asociat cu Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu într-o altă firmă, înfiinţată chiar de Muşat senior. Totuşi, Viorel Gheorghiu spune că lovitura este „neprofitabilă“ şi vor să vândă terenul din Parcul Snagov. De data asta, la preţul pieţei.
Mihai MUNTEANU / EvZ
Vezi si
Aventurile si erorile serialului Cupola
NOI VREM RESPECT! Sorin Ovidiu Vintu, mort dupa respectul FNI. Basescu, la fel. VIDEO/TEXT emisiunea NASUL, B1TV, din 15.10.2009, cu Traian Basescu
Traian Băsescu: Nu, nu, nu să revenim pe subiect, deci este cred lucrul ce ne lipseşte cel mai mult, noi nu mai avem respect, dragoste pentru simboluri, pentru simbolurile noastre naţionale şi nu vorbesc de mine sau de dumneavoastră, dar foarte mulţi şi este propăvăduit dispreţul pentru România, pentru simbolurile naţionale chiar pe televiziuni, uitaţi-vă la Trustul Intact şi Realitatea, pentru că asta vrea Vântu şi Voiculescu.
Radu Moraru: Dar nu toţi de la Realitatea.
Traian Băsescu: Nu, nu, eu vorbesc de patronii lor, pentru că îi vedeţi, au pulsaţie aşa.
Radu Moraru: Şi nu toţi de la Intact.
Traian Băsescu: Absolut de acord cu dumneavoastră, dar filonul de aici vine şi vine cu acea parte din ziarişti care înţeleg să facă plăcerea stăpânului. Nu statul vă apără, nu instituţiile statului sunt bune de ceva, nimic nu e bun în statul ăsta, nimic nu e bun în România asta, noi suntem buni, noi vă spunem… cum e asta, noi vrem respect, da? Oare cum n-o reuşi domnul Vântu să spună, noi vrem respect şi în faţa celor de la FNI (foto)? Cum i-o fi domnului Vântu să meargă în faţa păgubiţilor de la FNI să spună “Eu vreau respect”. Da? Deci, aici am ajuns, această încercare de spălare pe creier, să ajungi să îţi dispreţuieşti ţara, dar noi, noi, eu Vântu şi eu Voiculescu, noi cu televiziunile noastre, noi vă spunem că vrem respect. Tu unde vrei, măi Vântule, respect, întreabă-i pe ăia de la FNI dacă te respectă? Ştii, adică…
Radu Moraru: Poate că nu a fost el iniţiatorul m-am gândit, poate că ..
Traian Băsescu: Nu ştiu, dar să spună că nu are nici o legătură cu patronii.
Radu Moraru: Mie nu mi-a plăcut cu sindicaliştii care au confiscat chestia asta cu, da.
Traian Băsescu: Şi aici vin că este parte din ceea ce vroiam să vă spun. Sigur că scoţi la comandă sindicatele în stradă când ai lideri în Consiliul de Administraţie şi îţi ies şi cu plăcile “noi vrem respect”.
Radu Moraru: Şi aveau datorii la stat ei, liderii de sindicat.
Traian Băsescu: Slavă Domnului! Dacă nu au mai fost respectaţi cred că premierul Boc, Pogea, ministrul Sârbu au discutat cu sindicatele. Sigur, nu au putut să le rezolve problemele la nivelul la care au vrut ei, dar îmi aduc aminte, în guvernarea Tăriceanu, cred că nu au discutat în patru ani mai mult de 15% din cât au discutat cu demnitarii acestui guvern, în cele 10 luni de când este instalat guvernul acesta.
Radu Moraru: Dar greva pregătită vi se pare în regulă? Este o grevă pregătită exact în buza alegerilor.
Traian Băsescu: Asta este. „Noi vrem respect!”.
CURENTUL: Administratorii afacerii lui Vîntu au dat chix cu „marile proteste“ sindicale
Scris de Andreea AnghelMarele miting de ieri despre care şefii de sindicate anunţau că va zgudui din temelii guvernul a fost, în final, ca-n bancurile de la Radio Erevan. N-au fost 20.000 de oameni, ci vreo 5.000, iar aceştia mai mult s-au plimbat decåt au protestat. Bucureştenii de rând au avut parte, pe lângă un trafic infernal, pentru care îi mulţumim din nou domnului Oprescu, şi de noi parteneri de plimbare pe Calea Victoriei, care a fost înţesată de grupuri-grupuri de cetăţeni din provincie care au lăsat baltă mitingul în favoarea unei promenade în centrul Capitalei. Aceste lucruri „mărunte“ nu i-au împiedicat pe liderii sindicali să-şi execute numerele de acrobaţie sindicală. Liderii sindicali care rosteau pe o scenă cuvinte mari despre cum îşi bate joc ţara de ei sunt aceiaşi cu administratorii de la Realitatea Media, patronată de Sorin Ovidiu Vîntu, societate care are datorii la stat ce depăşesc 1 milion de euro. Cam ipocrit să ceri bani de la stat, în timp ce tu, în calitate de administrator la o firmă, nu-ţi plăteşti datoriile la buget! Ca o coincidenţă, pe multe dintre banere scria „Noi vrem respect“, lozincă inspirată din campania lansată de postul de televiziune „Realitatea“. O vorbă veche spune însă că ceri respect atunci când şi tu îi respecţi pe alţii, ceea ce nu este cazul sindicaliştilor-administratori de firme care trag ţepe bugetului de stat.
Cei mai mulţi dintre sindicalişti nu prea aveau habar ce ar trebui să ceară de la guvernanţi. Am întrebat în stânga şi-n dreapta pentru ce protestează, dar cei mai mulţi se bălbâiau sau trimiteau ziariştii la şefi: „Vă explică ei!“. De unii nu te puteai apropia din cauza rapidităţii cu care mâncau seminţe şi le expediau pe asfalt. Alţii se ofereau, totuşi, să ofere explicaţii: „Nu suntem de acord cu legea salarizării unice. Ne-au tăiat sporurile. Dar nu vreţi să faceţi o poză cu mine?“. Şi dacă tot erau la miting prin centru Bucureştiului, mulţi dintre ei s-au gândit să arunce un ochi şi pe la marile magazine, să viziteze Calea Victoriei. Pe la orele 13.00 au început deja să se plictisească de mâncat seminţe şi de fluturat steguleţe. Astfel că la ora 14.00 era deja curăţenie. Nici urmă de protestatari. Cu siguranţă, mare parte din acei oameni au bătut un drum lung şi costisitor în speranţa că prezenţa lor acolo şi vocile sindicaliştilor îi vor determina pe guvernanţi să mai pună ceva la salariile cu care abia îşi duc existenţa. Însă, adevărul e că acei oameni nu au fost decât mase de manevră aduşi la spart seminţe în Piaţa Victoriei pentru bunul plac al sindicaliştilor şi al partenerilor lor de afaceri.
Mai mult afacerişti decât sindicalişti
Continuarea la
Administratorii afacerii lui Vîntu au dat chix cu „marile proteste“ sindicale
Vezi si Editorial Tia Serbanesscu
Vezi si Editorial Tia Serbanesscu
Curentul – joi, 08 octombrie 2009
© Curentul
NOTIFICARE a SC ZIUA SRL in cazul jurnalistului cenzurat Victor Roncea si a conflictului de munca agravat de catre Directorul General Mihai Pilsu
Catre SC ZIUA SRL
Domnului Sorin Rosca Stanescu, Director Fondator
Domnului Mihai Pilsu, Director General, Administrator Unic
Domnului Liviu Luca, Presedinte FSLI Petrom
Domnului Sorin Ovidiu Vintu, Mogul
Notificare Publica
Stimati Domni,
Subsemnatul Victor Roncea, angajat al SC ZIUA SRL cu functia de Senior Editor, conform Contractului individual de munca inregistrat la ITM Bucuresti, membru al Sindicatului Jurnalistilor Profesionisti, afiliat la Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind, membru al Federatiei Internationale a Jurnalistilor si al Federatiei Europene a Jurnalistilor, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti, presedinte de onoare al Asociatiei Civic Media, membru fondator al Organizatiei de Media a Sud Estului Europei, al Conventiei Organizatiilor de Media, al Centrului Rezistentei Anticomuniste si al mai multor Coalitii cetatenesti, membru de onoare al Societatii Culturale „Tinutul Herta” si al Asociatiei 15 Noiembrie 1987 – Brasov, s.a, recompensat pentru activitati publicistice cu Premiul „Virgil Tatomir” al Uniunii Juristilor din Romania, 2004; Premiul Special al Presei la Gala Societatii Civile pentru Campania „Solidaritate pentru Delta”, 2004; Premiul „Editorialistul anului 2005” al Clubului Roman de Presa, 2006; Diploma de Onoare si medalia de merit pentru promovarea deontologiei profesionale din partea UJR, 2006; Premiul “Vocea Basarabiei”, 2007, Premiul Uniunii Jurnalistilor Profesionisti pentru carte de presa – volumele “Eroi pentru Romania”, 2008; Diploma de Onoare a Institutului National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane, 2008, Premiul pentru jurnalism al Academiei si al Fundatiei “Mihai Eminescu”, 2007 si 2008; Medalia Dimitrie Cantemir a Fundatiei Culturale Magazin Istoric, 2008; etc, samd, cu o activitate civica si o vechime in presa de 19 ani,
Va notific urmatoarele:
In data de 14 iulie 2009 am fost sanctionat cu un asa-numit “ULTIM avertisment scris”, despre care am luat la cunostinta cu mentiunea mea notata ca “NU sunt de acord”, deoarece contine acuze neintemeiate. Contextul “Avertismentului” a aparut in conditiile cenzurarii brutale a unui interviu realizat de subsemnatul cu jurnalistul si scriitorul Ion Cristoiu, dupa ce acesta fusese plasat sub un soi de embargo mediatic, observat de mai multi comentatori de presa, printre care si Stelian Tanase chiar la Realitatea TV. Interviul a fost acceptat initial si publicat pe site-ul ziarului ZIUA la data de 10 iulie a.c. dar obliterat in aceeasi zi, dupa numai cateva ore de la postarea acestuia. “Avertismentul” ultimativ emis de fostul meu coleg de breasla, acum Director General al ZIUA, Mihai Pilsu, a fost intocmit fara respectarea prevederilor legale, motiv pentru care am fost nevoit sa contest aceasta decizie, asa cum o cere legea si cum prevad normele de dreptul muncii, Contestatia fiind admisa in instanta de judecata conform Dosarului TB Nr 33603/3/2009.
In data de 24 septembrie 2009, Directorul General al ZIUA, Mihai Pilsu (foto stanga), m-a chemat la el in birou si mi-a comunicat ca este nemultumit de faptul ca am apelat la Justitie, desi contestatia a fost formulata in respectul legii si cu toate ca numitul ar putea fi considerat un fel de elev de-al cenzuratului maestru Ion Cristoiu (foto dreapta). In consecinta, mi s-a cerut sa-mi dau demisia “pentru ca altfel, oricum, voi fi dat afara, cu orice mijloace” – fapt pe care l-am considerat ilegal si, bineinteles, inacceptabil, mai ales ca la intrebarea daca din punct de vedere profesional are ceva sa-mi reproseze acesta a admis ca nu. Pretextul oficial al deciziei sale a fost doar faptul ca am contestat avertismentul scris si cenzurarea interviului cu Ion Cristoiu in care acesta afirma printre altele, metaforic, ca Realitatea TV este “o colivie aurita”, unul dintre motivele care ar fi starnit mai abitir actul de cenzura.
Pe langa pretextul oferit de acesta, o alta posibila motivatie a atitudinii sale ar putea fi faptul ca, in aceeasi zi, inaintasem o Plangere Penala pe adresa lui Doru Buscu, director editorial al revistei “Academia Catavencu”, pentru profanarea statuilor de la Universitate in cadrul unei campanii de prost gust – sanctionata de Brigada de Ordine Publica a Politiei Capitalei pentru ca incalca flagrant Legea Monumentelor -, fapt adus de asemenea in discutie.
In opinia mea, o eventuala influentare a Directorului General Mihai Pilsu din afara si din motive exterioare chestiunilor strict profesionale, nu face cinste nici uneia dintre institutiile de presa invocate, sau altor factori externi, oricare ar fi ei, mai ales in contextul in care amploaiati ai publicatiei “Academia Catavencu” sunt cercetati penal pentru lovituri si ultraj la adresa subsemnatului si a altor ziaristi. Angajatii mardeiasi ai lui Buscu, carora li se intocmesc in aceste zile dosare penale, au maculat intr-un mod incalificabil si fara precedent notiunea de presa in Romania si onorabilitatea Trustului Realitatea-Catavencu, fapt ce il voi prezenta spre judecata si Clubului Roman de Presa.
Dupa aceasta intrevedere mi s-a dat termen de gandire pana a doua zi, pentru a-mi da demisia. Deoarece am refuzat, mi s-a comunicat ca luni, 28 septembrie, sa imi ridic actele de demitere si sa predau automobilul, lap-top-ul, telefonul, reportofonul si alte obiecte din dotare. In ciuda acestor afirmatii amenintatoare, in loc de a fi demis conform cuvantului asumat ferm de catre Directorul General am inteles ca, de fapt, printr-o asa zisa “Decizie unilaterala” mi-a fost reziliat Contractul de Drepturi de Autor, ceea ce reprezinta circa 90% la suta din veniturile de la SC ZIUA SRL si printr-o alta Decizie mi-a fost retrasa calitatea de publicist-comentator si mi-a fost inventata una de “conspectator”, cu salariul minim pe economie de pe Cartea de Munca. Nu am luat cunostinta in scris de aceste Decizii, pana la aceasta ora, drept pentru care va informez public sa-mi fie remise la adresa aleasa, Casa de avocatura Mihai Rapcea.
In data de miercuri, 30 septembrie, hartuirea mea la locul de munca a continuat prin cererea imperioasa de a preda toate mijloacele tehnice, calculatorul, telefonul mobil luat cu tot cu numarul personal (ulterior blocat abuziv), etc si mutarea intr-un birou necorespunzator, in batjocura, fara nici o dotare tehnica, situat intr-un spatiu care nu indeplineste conditiile si standardele unui mediu sanatos si nici nu intruneste normele de protectia muncii, fapte care contravin prevederilor din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel de ramura mass-media si Acordului muncii pe care ziarul ZIUA se lauda public – pe vremea lui Sorin Rosca Stanescu – ca l-a acceptat primul din mass media romanesti.
In aceeasi zi mi s-a pus in vedere sa imi ridic si toate bunurile din biroul de Senior Editor fiind informat ca am interdictie de a intra in redactia ZIUA, in ciuda “marinimoasei” oferte precedente prin care mi se “oferea” un birou intr-un spatiu necorespunzator si a faptului ca, potrivit Legii, sunt si acum angajat al societatii care inca mai publica ziarul ZIUA. Contradictia dintre faptele si spusele Directorului General este socanta.
Avand in vedere aceste fapte precum si dorinta mea de a solutiona acest caz pe cale amiabila, va solicit urmatoarele:
– Anularea imediata a pretinsului “ULTIM avertisment scris” la adresa subsemnatului.
– Publicarea interviului cu Ion Cristoiu despre Traian Basescu si mogulii de presa, cenzurat de redactorul sef de la Editia Online, Margarita Geica, cat si a ultimului material remis redactorului sef, Roland Catalin Pena, interviul cu gen (r) brig. Aurel Rogojan despre transformarile principalului serviciu de informatii roman, de la Securitate la SRI, si de la Virgil Magureanu la Radu Timofte.
– Trecerea sumelor prevazute in Contractul de Drepturi de Autor in Cartea de Munca, intrucat cele doua contracte prevad acelasi obiect de activitate si, potrivit legislatiei in vigoare, Contractul de Drepturi de Autor poate fi lovit de nulitate absoluta, atat in cazul meu cat si in cazul tuturor ziaristilor de la ziarul ZIUA siliti sa accepte acest artificiu in dispretul legii;
– Acordarea tuturor drepturilor banesti, pentru ultimii trei ani de activitate, prevazute in Contractul Colectiv de Munca unic pe ramura mass-media, contract care se aplica, conform Legii nr 130/1996 si angajatilor SC ZIUA SRL.
– Scuze publice, tiparite in ziarul ZIUA, pentru daunele morale produse de actele ilegale ale Directorului General, inclusiv eliminarea abuziva a subsemnatului din caseta redactionala, in contextul in care nici aceasta Decizie nu intruneste normele legale si survine pe fondul unui litigiu de munca agravat.
In cazul in care conducerea SC ZIUA SRL nu raspunde in termen de cinci zile calendaristice de la aceasta notificare, ma vad nevoit sa apelez la organizatiile sindicale interne si internationale la care sunt afiliat, la forurile politice si neguvernamentale europene care monitorizeaza libertatea presei si de expresie in statele Uniunii Europene, precum si la instanta de judecata, pentru eventuale despagubiri morale.
Amintesc conducerii ZIUA ca pe perioada solutionarii Contestatiei, conform Codului Muncii, masurile aberante de hartuire prin sanctionare nu isi produc efectele. In cazul in care SC ZIUA SRL va ignora Legea, la finalul procesului va fi obligata sa plateasca din urma toate salariile aferente lunilor trecute. Subliniez ca acest caz a devenit deja de notorietate publica, intrand atat in atentia presedintelui MediaSind, Cristian Godinac, care s-a autosesizat, cat si a senatorului si avocatului Iulian Urban, vicepresedintele Comisiei Juridice din Senatul Romaniei.
Rog conducerea fondatoare a ceea ce odata a fost un ziar care lupta pentru adevar si dreptate, sa ia nota cu responsabilitate ca astfel de atitudini, care se adauga unor alte cazuri similare de jurnalisti profesionisti persecutati – cum ar fi Catalin Cocos si altii vs Adevarul Holding, Marius Draghici vs Ringier, Florin Budescu vs Ziare.com, Dan Badea vs Gardianul, s.a. -, nu fac decat sa infunde Romania inapoi in trecutul totalitarist-comunist impotriva caruia ZIUA s-a afirmat de la infiintare si pana mai ieri, inclusiv cu aportul major al subsemnatului.
Cu aceeasi consideratie,
Victor Roncea
Jurnalist
06.10.2009
Foto: Ziua Cargo (st) si Arhiva Victor Roncea (dr)
Posted in Uncategorized Tags: Aurel Rogojan, Basescu, ion cristoiu, mihai palsu, sorin ovidiu vintu, Sorin Rosca Stanescu, SOV, ziua 3 Comments »RESPECT? REALITATEA TV & SINDICATELE PE DROJDIE. Dupa ce nu a reusit sa obtina 3.000.000 euro de la Geoana si Crin, Vantu se orienteaza spre Oprescu
Datoriile enorme la bugetul statului ale Realităţii TV compromit şefii sindicatelor din România
Scris de Dana Iliescu
După ce am relatat săptămåna trecută cum Vîntu încearcă să-i paseze Realitatea TV lui Patriciu în schimbul unei datorii de 10 milioane de euro, mişcare menită să-l lase cu buza umflată pe mogulul petrolului, un avertizor de integritate ne-a semnalat că Realitatea Media SA nu numai că are bunurile şi licenţele gajate către terţi, dar s-a început şi executarea silită împotriva sa de către fiscul romån, conform mai multor titluri executorii emise de către MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE – AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECŢIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI.
Titlurile executorii emise împotriva Realitatea Media SA sunt înregistrate la arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în data de 18 septembrie 2009 sub numărul 2009-00014707191982-ZBF. Totalul celor 19 sume neachitate de Realitatea către bugetul consolidat al statului ajunge la 1 milion de euro. Cam mult pentru o televiziune care ne vorbeşte zilnic, de cåteva zeci de ori, despre respect.
Administrarea societăţii e realizată de lideri sindicali
Deşi postul de televiziune aparţine lui Sorin Ovidiu Vîntu, care şi l-a asumat public, responsabili pentru această situaţie sunt marii corifei ai sindicalismului românesc, care atunci când nu scot oamenii în stradă şi nu fac grevă generală se ocupă de administrarea Realităţii TV, fentând bugetul de stat.
Conform Legii 31/1990, a societăţilor comerciale, răspunderea aparţine administratorilor societăţii care sunt chiar liderii marilor confederaţii sindicale din Romånia, Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Duţu şi Ion Popescu (vezi facsimile), aceiaşi care au organizat azi, 5 octombrie, o grevă în principal în scopul majorării salariilor bugetarilor. Realitatea TV e o firmă privată care trebuie lunar să plătească impozite şi taxe către statul romån.
După cum se ştie, salariile bugetarilor se plătesc din bugetul consolidat al statului, unde chiar şefii sindicatelor, administratori la firme private, nu achită banii pe care-i datorează la fisc. Nu e amuzant? Bieţii sindicalişti se dau de ceasul morţii că vor salarii mai mari, dar înşişi şefii lor, organizatorii grevei, nu dispun plăţile către bugetul statului, de unde banii ar trebui să ajungă la bugetari.
Cine sunt administratorii rău-platnici?
Marius Petcu – preşedinte CNSLR FRĂŢIA – 800.000 de membri, Iacob Baciu – preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Democrate din Romånia, în care se regăsesc majoritatea cadrelor didactice, Preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Chimie şi Petrochimie, Achille Duţu – 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – preşedinte Blocul Naţional Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – preşedinte Fsli Petrom, şi Ion Popescu – preşedintele Confederaţiei Sindicale „Meridian“, aproximativ 200.000 de membri.
Deci peste 1,5 milioane de salariaţi sunt conduşi şi manipulaţi din punct de vedere sindical de către aceşti administratori rău-platnici. Oare cum se uită ei în ochii sindicaliştilor cånd ştiu că ei nu achită taxe şi impozite? Cu ce tupeu vin ei să ceară mai mult cånd ei nu dau nici măcar ce datorează?
Cei şase sindicalişti riscă puşcăria pe legea evaziunii fiscale
Lege nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale prevede la art. 6, că reţinerea şi nevărsarea, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentånd impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
Probabil că aţi remarcat Campania „vrem respect“ lansată de Realitatea TV. Suntem de acord să le acordăm tot respectul nostru, dar după ce-şi plătesc datoriile la fisc, aşa cum facem cu toţii.
Datoriile enorme la bugetul statului ale Realităţii TV compromit şefii sindicatelor din România
Curentul – luni, 05 octombrie 2009
Curentul – luni, 05 octombrie 2009
© Curentul
PETRU ROMOSAN: Ioan T. Morar, cu şi fără SOV. „Cat va fi făină-n sat / Şi găină de furat”.
Şi „viaţa mea a fost un lung şir de miracole” (Brâncuşi dixit) – le voi scrie cîndva. Am cunoscut oameni mari, am fost dăruit de bunul Dumnezeu cu mulţi maeştri din domenii diverse, am avut şi am prieteni adevăraţi, am întîlnit oameni tineri de mare valoare, dar, drăcia dracului, n-am avut parte decît de denigratori mărunţi, chiar jenanţi. Dacă Dorin Tudoran m-a păcălit o vreme, azi ştiu cu cine am de-a face. În ceea ce-l priveşte pe Volodea Tismăneanu, n-am avut niciodată vreo iluzie. Şi pe amîndoi îi trec tot la capitolul mărunţei, ca şi pe Mihăieş şi pe Patapievici, alţi impostori recenţi.Ioan T. Morar e un fel de copie proastă a mea. Un fals grosolan care mă urmăreşte de foarte mulţi ani. Nu e singurul. Un altul a fost fabricat de Securitate şi, începînd din 1983, a fost pus pe locul meu în viaţa literară, iar de curînd chiar în istoria literaturii. Mă rog, o istorie a „lor”, o altă fabricaţie. Dar să revin la Biju(teria) Morar. Prima lui plachetă de versuri, „Îmblînzitorul de metafore” (1981), e o pastişă după textele mele. Un fel de plagiat în spirit, dar mai ales în ticuri compuse pe baza volumului meu „Comedia literaturii” (1980). Cînd i-am răsfoit volumaşul la restaurantul Uniunii Scriitorilor, am avut un sentiment de deja-vu grotesc. L-am aruncat în primul coş de gunoi la îndemînă, aşa cum obişnuiam să fac pe atunci şi cu ziarele şi gazetele la scurt timp după ce le cumpăram. În utimii ani, Biju nici nu-şi mai citează în CV-uri placheta de debut. O ascunde ca pe o faptă de ruşine. De fapt, Biju a debutat de vreo trei ori, şi totuşi, scriitorul Morar nu s-a născut încă. Deşi a obţinut un nelalocul lui premiu al Uniunii Scriitorilor în 1984. Pilele lui de atunci ar putea să ne explice „cariera” lui jurnalistică de azi? În următoarele lui plachete de versuri i-a pastişat pe alţii. Ceea ce face şi azi, de altfel. Individul nu are personalitate. Ca şi falsificatorii operelor de artă, el poate imita pe oricine pentru că el însuşi nici nu există. Dar dracii, mari sau mici, nu procedează oare la fel? La drept vorbind, nu l-am înţeles niciodată pe Creator: de ce a hotărît să-i nedreptăţească într-atît pe unii? De ce unii se nasc şi mor mici, urîţi şi lipsiţi de orice talent? Născuţi „greşit”, ei vor raspîndi toată viaţa mizerie. E vina lor?
Ştiu că acest denigrator minim, ce mi-a fost destinat de vreun diavol meschin, va continua să-şi facă jobul umilitor atîta timp „cît va fi făină-n sat / Şi găină de furat”. Isteric, revanşard, va munci sisific pentru a pune la îndoială pe oricine, străduindu-se neputincios să edifice un egalitarism al mizeriei.
Am înţeles că patronul lui Morar, pe care n-am ajuns să-l cunosc, pune mai presus de orice respectabilitatea. Dar dacă domnul Vîntu se visează, într-adevăr, un om respectabil, e cu neputinţă de înţeles cum ar putea cîştiga o asemenea valoare folosindu-se de nişte poame ca Ioan T. Morar, deja condamnat penal definitiv pentru calomnie în presă, şi colegii săi, ziarişti de baltă şi ei, Doru Buşcu, Mirela Corlăţan, Cristian Pătrăşconiu, Eugen Istodor etc., etc., oricîte mii şi mii de euro le-ar plăti lună de lună, an de an.
PS: O discuţie publică despre salariile şi veniturile jurnaliştilor ar clarifica multe. Cine are curajul să înceapă?
Sursa: Foaia Transilvana
Foto: https://guerilla08.wordpress.com/
Posted in Uncategorized Tags: buscu-raapps, Cotidianul, ioan t morar, itb, itm, kominternistii tismaneanu pata-plesu dinescu si comp, nistorescu, petru romosan, sorin ovidiu vintu No Comments »
