Posts Tagged ‘soros’

O UE STRAMBA. Kalman Mizsei, ungur anti-roman de sub pulpana lui Soros, se pretinde emisar european la Chisinau. Aparatorul tortionarilor lui Voronin

de George DAMIAN

Reprezentantul special al Uniunii Europene la Chisinau, Kalman Mizsei, pare ca prin actiunile sale vizeaza un post de consilier al jupanului dintre Prut si Nistru, Vladimir Voronin. Dupa protestele de la Chisinau din 7 aprilie Mizsei a solicitat in permanenta realizarea unei intelegeri intre comunisti si opozitie. Insa pe parcursul acestei saptamani, inaintea votului de azi, Kalman Mizsei s-a activat mai mult decat i-ar permite statutul de diplomat al Uniunii Europene (care si asa este unul destul de ambiguu, avand in vedere ca nu exista o politica externa comunitara). Mizsei si-a permis in cursul ultimelor zile sa faca presiuni asupra liderilor
opozitiei de la Chisinau cerandu-le sa voteze candidatul comunist la Presedintie. O atitudine nu tocmai diplomatica – si cel putin in disonanta cu principiile europene.
Mizsei sustine ca liberalii de la Chisinau ar trebui sa voteze cu Zinaida Greceanii, cea care pe 8 aprilie aparea la televiziunea comunista sa avertizeze parintii ca daca nu isi tin copiii acasa risca sa le fie impuscati de politisti. Un presedinte de perspectiva europeana – cam asa o vede Kalman Mizsei pe Zinaida Greceanii. Atitudinea reprezentantului special al Uniunii Europene este inexplicabila. Probabil nu cunoaste rezolutia Parlamentului European care solicita investigarea in detaliu a represiunii salbatice declansate de Voronin, de vreme ce sustine ca opozitia sa voteze cu Zinaida Greceanii care va ingropa definitiv orice astfel de ancheta.
Kalman Mizsei nu este la prima iesire de acest gen. El si-a inaugurat postul de reprezentant special al UE la Chisinau in Bucuresti – unde a trantit cativa scuipati in obrazul ministrului de Externe de atunci, Adrian Cioroianu. Mizsei si-a permis in vara anului 2007 sa traga de maneca diplomatia de la Bucuresti afirmand ca redobandirea cetateniei romane de catre basarabeni nu este tocmai in regula si ca trebuie urgentata semnarea unui nou tratat de frontiera. Afirmatii total in afara mandatului sau. Din nou, nici aceasta nu era prima iesire in afara mandatului. Kalman Mizsei a fost acuzat de presa rusa in 2006 de deturnare de fonduri pe vremea cand era reprezentantul ONU la Moscova, iar un raport de audit intern al Organizatiei Natiunilor Unite releva o lipsa de 190.000 de dolari in timpul mandatului acestui diplomat. Cotidianul rus Kommersant publica in 2005 un articol cu titlul “Frauda de 1,2 milioane dolari la Biroul UNDP din Moscova” in care il cita pe purtatorul de cuvant al UNDP care afirma ca: “pare sa fie o operatiune sofisticata care a fost foarte greu de detectat. Din nefericire, am descoperit-o abia anul acesta”. Fraudele amintite de Kommersant s-au produs in perioada in care Kalman Mizsei conducea Biroul UNDP din Moscova.
Daca vreunul din deputatii opozitiei de la Chisinau cedeaza in cursul zilei de azi si voteaza in favoarea Zinaidei Greceanii atunci va disparea orice sansa de tragere la raspundere a participantilor la represiunea comunista de dupa 7 aprilie si a terorii instaurate in stanga Prutului. Democratie, stat de drept, libertate de exprimare – toate aceste concepte iesite din ranjetul lui Mizsei – agent electoral comunist – isi vor pierde orice valoare.
Asa-zisul reprezentant al Uniunii Europene nu este singurul dezinformator. Exista si un asa-zis reprezentant al gandirii strategice din SUA, Vladimir Socor, care publica inaintea votului de azi o analiza in care arata ca daca opozitia de la Chisinau nu va vota cu comunistii atunci Republica Moldova va intra intr-un “vacuum de autoritate”. Doar ca analiza lui Vladimir Socor incepe cu o minciuna cat casa: candidata Zinaida Greceanii ar fi o nevinovata “experta neafiliata politic”. Greu de crezut ca Vladimir Socor, care a stat de atatea ori la masa cu Voronin, nu stie ca Greceanii este de multa vreme membra a Partidului Comunistilor. Este cel putin o dovada de ipocrizie sa lalai melodia cu democratia si apoi sa sustii pe la colturi votul in favoarea comunistilor.

Vezi si
Filiera Transnistria: ZIUA – Articol pentru care George Damian a fost amenintat prin intermediari de ungurasul in cauza, secondat de cioroii de la Bucuresti si Chisinau

ANTICOMUNISTII spun NU marsului homosexualilor! Brasovul sustine Bucurestiul si drepturile romanilor. OPRESCU si BASESCU chemati sa-si faca datoria!

Citeste si da mai departe!

Centrul Rezistenţei Anticomuniste, un organsim national al organizatiilor anticomuniste din Romania, impreuna cu Asociaţia Filantropică Medical-Creştină Christiana – Braşov şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – Braşov protestează faţă de decizia Primăriei Municipiului Bucureşti, care a autorizat desfăşurarea marşului homosexualilor în data de 23 mai a.c.
Suntem ultragiati la gandul ca tocmai dvs, ca medic, sunteti gata sa incalcati drepturile fundamentale ale copiilor din intreaga tara, care, prin intermediul acestui mars inversionist mediatizat, ca de obicei, excesiv, de catre televiziuni anti-nationale, vor fi supusi unei noi agresiuni deviationiste.
Considerăm că propaganda agresivă a homosexualităţii, despre care ştim că este o boală şi nu un dat genetic, este o ofensă adusă credinţei, culturii şi tradiţiilor creştine ale poporului român. Nu trebuie permisă agresiunea exercitată împotriva dezvoltării fireşti a minorilor, cărora homosexualitatea le este prezentată ca o alternativă normală de viaţă.
Ţinând cont de caracterul obscen şi provocator al manifestaţiilor exhibiţioniste ale homosexualilor, care sfidează ordinea publică şi morala românească, semnatarii acestui comunicat solicită Primăriei Municipiului Bucureşti să urmeze exemplul demn al Primăriei din Chişinău şi să anuleze decizia de autorizare a marşului homosexualilor.

Centrul Rezistenţei Anticomuniste
Asociaţia Christiana Braşov
A.S.C.O.R. Braşov

Braşov, 20 mai 2009
Redacţia revistei Veghea
https://www.veghea.ro/

RETEAUA MALIGNA A IMPOSTURII. Coalitia Codurilor de la cap se impute. Victor Alistar, un Mickey Mouse Jackson al "societatii civile"

Victor Alistar, un tanar pletos coafat delicat, a fost in ultimele zile o prezenta aproape continua in spatiul public, comentand la nesfarsit pe tema Codurilor si amenintand cu degetul ridicat moralizator pe cine vrei si cine nu vrei, dar mai ales, cum altfel? – pe Traian Basescu, ciuca batailor societatii in civil, mai nou.
Alistar, fost purtator de cuvant al coalitiei anticoruptie este membru sau executiv in numeroase comitii si comitete, de la filiala romana a organizatiei Transparency International, la Sojust, si actual purtator de cuvant al Coalitiei care a incercat blocarea Codurilor. Pare un personaj policalificat si abilitat moral in toate domeniile, un fel croitorasul cel viteaz de basm, insa pe fond acest Querida a societatii civile ilustreaza pe deplin formula imposturii morale care carecterizeaza mizera “societate civila” de larga respiratie sorosista.
Transparency International este organizatie care se declara drept etalon de bune practici in domeniul combaterii eficiente a coruptiei din sectorul public iar Alistar, reprezentantul roman al acesteia ar trebui sa fie un “etalon moral”, un model imaculat.
Alistar un cocalar al “societatii civile”
Pe fond insa etalonu’ Alistar este de fapt un dalmatian crescut in cresa PSD-ului, din epoca glorioasa a renumitului, imaculatului Cozmanca, fostul recrutor al cadrelor UTC din vremurile glorioasei stapaniri comuniste. Alistar a fost, la o varsta frageda, purtatorul de cuvant al Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in timpul lui Octav Cozmanca, in perioada de maxim impact al coruptiei institutionalizate si a uriaselor abuzuri savarsite de PSD.
Gazeta de Bucuresti, o publicatie care s-a mai referit si al un alt subiect legat de numele lui Alistar – respectiv la calitatea acestuia de “om de casa al primarului Lis, care i-a oferit doua locuinte din fondul locativ al primariei, absolut ilegal – i-a dedicat spatii largi preferatului PSD, cel care “apara cu trup si suflet pe cei trei demnitari care au facut posibila concedierea abuziva si ilegala a miilor de functionari publici care incomodau guvernarea PSD. Octav Cozmanca, Verginia Vedinas si Joszef Birtalan au fost prezentati de PR-istul Alistar drept „olimpienii administratiei publice“.
Victor Alistar s-a ocupat si cu monitorizarea avertizorilor de integritate din ANFP, adunând „probe“ pentru executarea sumara si rapida a functionarilor care se opuneau ilegalitatilor comise de guvernantii iresponsabili. Rapoartele de evaluare si de monitorizare intocmite de oficialii si expertii europeni au fost cosmetizate de „vajnicul“ functionar, realitatea fiind contrafacuta sistematic si livrata opiniei publice la comanda politica a noilor sai stapâni.
Interfata pesedistilor securisti
Pe plan academic, asistentul universitar Alistar este considerat copilul de suflet al sotilor Matei din cadrul scolii Nationale de Studii Politice si Administrative (SNSPA). Prof. univ. Ani Matei este prorectorul universitatii, fiind fostul lider al Uniunii Tineretului Comunist si facând parte din echipa fostului rector Secares, liantul dintre SNSPA si fosta Academie comunista „{tefan Gheorghiu“. Victor Alistar se afla si pe statul de plata al Institutului National de Administratie (INA), acolo unde Ani Matei a fost director general adjunct in guvernarea PSD. Sotia fostului lider utecist este prof. univ. Lucica Matei, decanul Facultatii de Administratie Publica si coordonatoarea lucrarii de doctorat a doctorandului Victor Alistar.”
Dragostea dintai nu se uita si anul trecut Victoras era una dintre variantele discutate de PSD pentru functia de ministru “independent” al Justitiei, dupa cum afirma presedintele social-democrat, Mircea Geoana.
Aspirantul pentru portofoliul Justitiei era preferat de PSD sI pentru criticile sale la adresa Monicai Macovei, pe care o acuza ca modificarile aduse la Codul de Procedura Penala incalca grav drepturile omului si ca infiintarea Agentiei Nationale de Integritate ar fi o tentativa de spalare a averilor acumulate ilicit. Alistar avea in poseta, desigur, un proiect mult mai bun al Agentiei de Integritate, respectiv, bineinteles, varianta promovata de PSD in 2004. Cu toate ca ii putea ANI, in 2007 Alistar s-a propus si pentru sefia Agentiei insa Consiliul National de Integritate i-a respins dosarul de candidatura pentru functia de presedinte al Agentiei Nationale de Integritate. Candidatura lui Alistar a fost o intreaga commedie, deoarece acesta afirmase initial transant ca nici vorba sa candideze, apoi cu cateva minute inainte de inchiderea concursului pentru candidaturi a sosit gafaind sa-sI depuna sI el dosarul. Dupa ce n-a prins jobul la ANI, Alistar a intrat o vreme in carti ca o posibila varianta pentru ocuparea functiei de secretar de stat la Ministerul Justitiei – in timpul guvernarii PNL-UDMR.
Reteaua maligna a imposturii
Alistar si organizatia sa fac parte dintr-o retea de persoane si ONG-uri legate prin tesatura densa a banilor de la Soros, intr-o prima instanta, si alimentate apoi neincetat din conducta fondurilor europene praduite pentru dezvoltarea societatii civile si a mediului asociativ si politic din România. Asa-zisa Coalitie pentru un Parlament Curat, Societatea Academica din România, GDS, Pro Democratia, FDSC etc. reprezinta organizatii ale unei retele a imposturii, care isi atribuie roluri de “educatori”, “judecatori” sau “medici” ai societatii românesti “bolnave”. Ei dau note, distribuie verdicte si diagnostice, desi chiar membrii de vârf ai retelei sunt fie mânjiti, fie rosi de boala imposturii maligne, care i-a transformat in mutanti fara leac.
George Roncea
https://www.curentul.ro/

COALITIA LUI PESTE (COD). Din categoria "depinde cum privesti": ONG-istii lui Soros reclama Romania la UE. Ce sunt ei: pro sau anti-Romania?

RFI: Coalitia “Opriti codurile” va trimite, astazi, o scrisoare la Bruxelles
RADIO FRANCE INTERNATIONALE (29 aprilie, ora 8:05) – Realizator: Andreea Pietrosel –
Realizator: Coalitia “Opriti codurile” va trimite, astazi, o scrisoare la Bruxelles, prin care trage un semnal de alarma privind incalcarea legislatiei nationale si internationale, prin adoptarea celor patru coduri legislative. Coalitia vorbeste in scrisoarea sa despre incalcarea unui articol din Declaratia drepturilor omului privind dreptul oricarei persoane de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale. Mai mult, in scrisoare se arata ca Romania a incalcat si Tratatul de la Copenhaga, care justifica aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Coordonatorul de programe la Centrul de Resurse Juridice, Georgiana Iorgulescu:
Georgiana Iorgulescu: Daca statul roman spune ca trebuie sa avem un raport frumos in primavara, pentru ca altfel ne cearta UE, deci daca tot este ipoteza asta deschisa ca UE ne cearta, atunci hai sa ne certe UE – nu stiu cum, ca nici eu nu am reusit sa aflu cum – dar daca statul roman spune ca ne cearta, atunci haide sa ne certe pentru ceva care tine de nerespectarea legii. Sa gaseasca UE acea forma prin care sa certe statul roman. Noi n-am spus nici sa faca X lucru sau Y lucru UE prin Comisia Europeana sau Consiliul European. (Rador)

"OPRITI CODURILE" pe RomaniaMurdara.ro: Alianta Familiilor din Romania da jos masca de pe fata “societatii civile” pro-homosexuale

OPERATIUNEA “OPRITI CODURILE FAMILIEI SI ALE NORMALITATII”

O nouă societate

de Bogdan Mateciuc

Aşa cum este ea, cu destule neajunsuri pe care le cunoaştem şi pe care dorim să le combatem, putem spune că, în comparaţie cu alte ţări, societatea românească e încă una conservatoare, ataşată valorilor morale. Acest ataşament faţă de valori se datorează concepţiei naturale a românului despre viaţă; se datorează educaţiei şi normelor sociale împământenite şi, de obicei, există un fundament religios pentru aceste valori.
Cu toate astea, există presiuni externe şi interne pentru reconfigurarea acestei societăţi, aşa cum o vedem astăzi, după linii noi, menite să reaşeze fundamental întreaga societate. Aceste noi linii de aranjare sunt de natură umanistă seculară.
Termenul de umaniste este înşelător pentru mulţi. Mulţi îl asociază cu omenia şi umanitatea, dar lucrurile stau cu totul altfel. Am învăţat la şcoală ce este acela umanism – în perioada Renaşterii, gânditorii vremii l-au pus pe Om în centrul filosofiei lor de viaţă, afirmând centralitatea acestuia în raport cu Dumnezeu. Dacă până atunci Dumnezeu era sursa oricărui sistem valoric, treptate Omul a devenit primordial, substituindu-se oricărei noţiuni de Divinitate. Totuşi, în perioada Renaşterii, Dumnezeu încă avea un rol în ordonarea socială a vieţii.
Astăzi încă, filosofia umanistă seculară îl elimină şi doreşte să-l elimine complet pe Dumnezeu şi orice referire la Divinitate din viaţa socială, din viziunea globală asupra vieţii şi a societăţii.
Astfel, întrucât umaniştii secularizanţi percep credinţa şi religia ca reprezentând fundamentul oricăror valori morale şi sociale afirmate astăzi, pentru ei, eradicarea credinţei şi scoaterea religiei din societate ar însemna prăbuşirea întregului sistem de valori pe care îl avem astăzi. Iar ei tocmai asta urmăresc, demontarea şi eliminarea completă a sistemului valoric şi social de astăzi şi înlocuirea lui cu unul nou. Este vorba de o nouă societate, o societate în care morala şi orice principii nu mai purced de la Dumnezeu, ci sunt făcute de om. Un prim aspect vizibil al acestei viziuni utopice este acela că orice sistem valori creat de om nu poate fi decât unul subiectiv. Şi, în al doilea rând, nu poate fi unul singur, pentru că cine, dintre oameni, are dreptul să decidă că sistemul lui valori este mai bun decât al meu?
La această transformare radicală a societăţii româneşti lucrează mai multe organizaţii. Toate împărtăşesc o viziune umanistă asupra vieţii, deşi multe îşi disimulează filosofia de lucru în spatele unor sloganuri general acceptate, cum ar fi cel al nediscriminării şi al drepturilor omului.
Astfel, s-a înfiinţat în anii de după Lovitura de Stat o serie de asociaţii care acţionează la unison şi servesc aceleaşi idealuri umaniste seculare:

Asociaţia pentru Libertatea de Conştiinţă (dedicată luptei împotriva icoanelor şi în general a prezenţei lui Dumnezeu în şcoli, inclusiv în manualele de Biologie)

Liga Pro Europa (condusă de Smaranda Enache, activistă comunistă înfocată pe vremuri, convertită după Lovitura de Stat din 1989 la valori “europene”)
Societatea Academică Română (un ONG condus de Alina Mungiu-Pippidi, care nu are nici o legătură nici cu societatea şi nici cu Academia Română; numele este special ales pentru a induce în eroare)
APADOR CH (o asociaţie dedicată promovării valorilor „europene” ale drepturilor omului; ce înseamnă pentru ei acestea, ştim prea bine)
Asociaţia Accept (asociaţie a sodomiţilor şi lesbienelor)

Centrul pentru Resurse Juridice (o anexă a asociaţiei Accept; toate comunicatele de nuanţă juridică ale lui Accept sunt semnate şi de CRJ)

Romani Criss (teoretic, o asociaţie dedicată luptei împotriva discriminării ţiganilor; în fapt, o anexă a lui Accept, care încearcă să-i prezinte pe sodomiţi ca pe nişte minoritari etnici, asemenea ţiganilor, discriminaţi de majoritate)

Agenţia pentru Monitorizarea Presei – ActiveWatch (Cine are nevoie de monitorizarea presei? Pentru cine monitorizează această asociaţia presa şi în ce scop?). Ioan T. Morar, fost comediant la grupul Diverstis, este acum „analist” la acest ONG.
Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale (Nota https://www.romaniamurdara.ro/: SOROS, care asigura “Centrala” GDS plus “motorul” Pro-Democratia al pro-homosexualului C. Pirvulescu). Iarăşi, idealuri universal acceptate, însă aceste asociaţii se folosesc de acestea, amestecându-le cu „valorile” lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale – anti-discriminarea şi drepturile omului – se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti.
Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijându-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor – Cristian Pîrvulescu, Renate Weber, Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi – sunt invitaţi la radio şi televiziune, în show-talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor ca pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti” să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva.
Această „societate civilă” şi-a arătat colţii cu ocazia dezbaterilor pe marginea celor patru Coduri noi propuse de Ministerul Justiţiei. Pentru că nu au avut timp să tragă sforile pentru a avea nişte Coduri aşa cum vor ele, aceste asociaţii au trecut la presiuni asupra Guvernului pentru a le retrage din Parlament, sub pretextul necesităţii unor dezbateri publice. În realitate nu este vorba de nici o dezbatere „publică”, ci de nişte acţiuni de culise ale acestor impostori pentru a modela Codurile după viziunea social-politică a străinilor care îi finanţează.
Aceste eforturi ale lor sunt dublate şi de acţiunile din exterior ale Uniunii Europene. Avem de-a face nu doar cu un import dorit de asociaţiile sus-menţionate, ci şi cu un export iniţiat de structuri ale Uniunii Europene, în special de acele comitete şi organizaţii unionale care sunt controlate, mai mult sau mai puţin, de reprezentanţi ai unor asociaţii de orientare similară active la nivel central al Uniunii. ILGA (asociaţia internaţională a sodomiţilor şi lesbienelor) este numai un exemplu; aceasta coordonează acţiunile tuturor asociaţiilor de sodomiţi din ţările membre ale Uniunii.
Avem astfel de-a face cu presiuni interne şi externe pentru remodelarea societăţii româneşti aşa cum o avem astăzi. În numele nediscriminării şi al drepturilor omului, noua societate se prefigurează ca o societate fără repere morale şi valorice; o societate în care ciudăţenia şi bizareria au dreptate în faţa decenţei şi a cumpătării; o societate în care toţi nebunii şi dezaxaţii sunt liberi să se manifeste cum doresc, în numele drepturilor omului iar nimeni nu le poate spune nimic, pentru că i-ar discrimina.
Există ţări în care noua societate umanistă este deja implementată într-o mare măsură. Aceste ţări ne sunt prezentate noua ca modele de urmat, ca ţări avansate, civilizate şi democratice. În comparaţie cu ele, noi, cei care încă avem repere, suntem primitivi şi fundamentalişti. Canada, de exemplu, ţară în care un om este condamnat pentru discriminare pentru că publică într-un ziar un anunţ cu două referinţe din Biblie la adresa homosexualităţii, nu poate decât să ne amintească nouă, românilor, de vremurile Republicii Populare Romîne a lui Gheorghe Gheorghiu Dej, o epocă în care aberantul avea legea de partea lui.
Publicului din România îi vine greu să creadă că asemenea aberaţii, cum ar fi căsătoriile între două persoane de acelaşi sex, ar putea să aibă loc şi în ţara noastră. Dar, oare câţi credeau acum zece ani că vor vedea sodomiţi îmbrăcaţi în femei şi vopsiţi ca nişte paparude defilând prin centrul Capitalei? Mulţi au spus atunci, la momentul dezincriminării homosexualităţii, că lucrurile nu vor ajunge aşa departe.
În Germania lui Adolf Hitler, când evreilor li s-a spus la început că îi paşte exterminarea, foarte mulţi au luat avertismentul în serios. Gândind în limitele bunului simţ şi al moralei LOR, le era greu să-şi închipuie că societatea poate atinge asemenea niveluri de degradare. Foarte puţini au crezut, dar majoritatea nu. Şi au sfârşit în lagărele de exterminare.
Privind la acele ţări care ne sunt date ca exemplu, se poate vedea că agenda de lucru a asociaţiilor anti-valori din România nu a ajuns cu implementarea nici măcar la jumătate. Lipsa de informare şi apatia publicului lasă loc liber acţiunilor acestor organizaţii. Potopul ideologic anti-valori şi anti-creştin va veni peste ei, iar când copiii lor vor veni de la şcoală îndoctrinaţi cu „valorile” homosexualităţii, nu se va mai putea face nimic.
În acest război al valorilor, există şi unele organizaţii pro-valori, de orientare creştină, însă în general acestea sunt orientate mai degrabă spre interior, nu spre exterior. Ele sunt ocupate cu organizarea de conferinţe, seminarii şi alte acţiuni cu caracter închis, la care sunt invitaţi să vorbească ai lor pentru ai lor, fără a încerca în vreun fel influenţarea publicului general şi transmiterea acelor valori în exterior.
Aceste organizaţii trebuie să devină conştiente de acest război şi de faptul că promotorii noii societăţi, o societate satanică, sunt bine organizaţi şi lucrează metodic. Ciorile se aud atunci când au tăcut privighetorile. Vremea acţiunii este ACUM. Lucrurile au ajuns deja foarte departe în rău. Noi, creştinii, avem o obligaţie şi o responsabilitate faţă de copiii noşti şi înaintea lui Dumnezeu.

Alianta Familiilor din România
https://www.protejarea-familiei.com/

Vezi si alte detalii despre
“societatea homo-civila” la

MUNGIU? White: "Cand un film e atat de obtuz ca "4,3,2", simti ca si cum a inceput numaratoarea inversa pentru sfarsitul cinematografiei"

Fantastic! Dupa ce a furat ideile scriitorului Dan Mihu pentru a deveni faimos fara merit, Cristian Mungiu face azi scandal la CNC. “Juratul Mungiu rastoarna masa la CNC”, titra ieri Cotidianul. “Mungiu va scrie un raport despre problemele întâmpinate în calitate de jurat la concursul de scenarii organizat de CNC, iar filmul lui Radu Jude a fost exclus din competiţie pe motiv de „conflict de interese“”, alerteaza Alexandra Olivotto. Sigur nu e o greseala de tipar si trebuia de fapt sa fie scris “Injuratul Mungiu”? Pentru ca acelasi Mungiu, pe cand era in alt juriu, a subtilizat ideiile lui Mihu. Ati uitat? Daca da, cititi aici Adevarul – Mungiu, acuzat că a furat tema filmului premiat la Cannes.
Haideti sa vedem si o parere sincera, adica neplatita de “centrala”, despre “creatia” lui Mungiu, venita de la noul sef al Asociaţiei Criticilor de Film din New York, cea mai importanta asociatie de acest gen din Statele Unite. La împlinirea a 75 de ani de la fondarea Asociaţiei, preşedintele recent ales Armond White a trecut în revistă starea actuală a cinematografiei. Despre „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Mungiu, şeful criticilor de film newyorkezi a declarat, potrivit „New York Magazine”, că nu e decât „o marotă bazată pe reproşuri liberale, un efect întârziat al «mândriei naţionale triumfaliste» pe care le-o imputa Susan Sontag americanilor”.
„Nu fac asemenea declaraţii ca să atrag atenţia asupra mea, ci pentru că eu chiar cred în ce spun. Trăim într-o epocă în care criticii sunt concediaţi dacă nu le plac destule filme. Oamenii nu vor să asculte ce-au de zis trâmbiţaşii industriei cinematografice. Publicul trebuie să audă adevărul!”
Film Critic Armond White about another TV-slick fraud like “4,3,2” …

Dar chiar vreti sa aflati adevarul? Vreti sa va dati jos ochelarii de cal care vi s-au pus fata de ceea ce Osservatore Romano numea “un film sordid şi redundant”? Atunci cititi aici o adevarat cronica de film, semnata chiar de catre seful Asociatiei Criticilor din New York:

There Will Be Abortion
Romanian filmmakers haven’t reinvented realism, but most America
By Armond White

4 Months, 3 Weeks and 2 Days
Directed by Cristian Mungiu

What’s wrong with Romanian movies? No recent foreign film has been more hyped than 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, cutely dubbed 4,3,2 by Artforum. Yet there’s nothing cute about this story of two college girls seeking to meet a back-alley abortionist in Bucharest during Romania’s late 1990s Ceausescu era. 4,3,2 trudges through the dire tale as if, indeed, counting down to something momentous. It’s momentously drab, obvious and guilt-inducing. Director Cristian Mungiu’s big revelation is that abortion—like life under Ceausescu—is no fun. But neither is this film: another mystifyingly over-praised entry in what’s being sold as the Romanian New Wave.

Not since the Iranian movie fad of the 1990s has a national cinema so intimidated American film critics. But there was something real in the experiments Mohsen Makhmalbaf and Abbas Kiarostami posed with narrative, time, landscape and destiny. This Romanian fad is based on Liberal self-reproach; a hangover from what Susan Sontag criticized as Americans’ “triumphalist national self-regard.” Following the trends of European film festivals, critics distance themselves from popular taste and parade their political contrition—as if praising movies from a formerly repressed country apologized for the United State’s failure to intervene. Thus, the typical grimness of Romanian imports like 4,3,2, The Death of Mr. Lazarescu and 12:08 East of Bucharest gets touted as superior to regular art-movie fare.

Consider the basic deception: That today’s Romanian filmmakers have reinvented “realism.” This is far different than the Iranians’ sophisticated play with self-reflexive storytelling (such as Makhmalbaf’s great Salaam Cinema and A Moment of Innocence which condensed cultural history and social desperation into funny, tender and frightening sagas of local filmmaking practice). The Romanians pretend cultural impoverishment necessitated that they reinvent the wheel, and this impresses gullible critics who apparently never saw Rossellini’s Open City or John Cassavetes’ Shadows. But the Roumanians’ tedious long-takes, dour emphasis on “real time,” Dogma-derived denial of refined lighting and visual pleasure are deplorable scams. Mungiu’s conceits, shared with his peers Cristi Puiu and Corneliu Porumboiul, disturbingly suggest that cineastes have inherited Ceausescu’s fascistic egotism: Their movies make audiences suffer as they claim to have suffered.

Mungiu stages real-time scenes—hence 4,3,2’s quotidian title—offering the usual Romanian movie roundelay of bureaucratic bickering, near-impoverished living and unrelievedly glum characters. 4,3,2’s particular expose, no livelier than the rest, is especially canny in distinguishing itself as Abortion Noir: Bedraggled Otilia (Anamaria Marinca) helps her irresponsible dorm mate Gabita (Laura Vasiliu) obtain the procedure that Ceausescu’s regime outlawed. Their efforts are less suspenseful than tedious, but it pushes all the Left buttons. Even the hostile abortionist Mr. Bebe (Vlad Ivanov) is a stock villain. Yet, not even Snidely Whiplash silent movie curs got laid as part of their extortion schemes: When Otilia and Gabita come up short of his required fee and Mr. Bebe insists on sexing them both—and the girls agree—it’s undeniable that 4,3,2 is bullcrap.

We’re not expected to ponder the girls’ masochism because Mungiu elides the act of self-prostitution (which Artforum’s critic defends as “violation;” though how can there be violation with consent?). Still, by showing only the naked-muff aftermath, Mungiu accepts how Otilia and Gabita debase themselves into docility, stupidity, selfishness and crime. It fits the degraded sense of humanity that is now widely preferred in film culture. Mungiu’s theme: THERE WILL BE ABORTION!

That’s because Mungiu reduces “freedom” to the abortion politics. Otilia and Gabita’s characterizations are flimsier than even Juno (the professional hipster’s update of Madonna’s “Papa Don’t Preach”). These girls misuse their late-20th century feminist privilege by being biologically irresponsible and socially manipulative. Mungiu has not created a portrait of female oppression—a failing that becomes apparent when Otilia traipses through Bucharest at night looking to discard the aborted fetus. Her plight’s less interestingly than the Isela Vega character in Sam Peckinpah’s 1974 Bring Me the Head of Alfredo Garcia who sacrifices herself to that film’s bloody corpus burden. Critic Dennis Delrough suggested that Mungiu’s fetus is a bogus social/psychological fact compared to the head of Alfredo Garcia, but Mungiu’s U.S. dupes imagine that the fetus represents something profound. If Artforum can consider a fetus “not yet viable,” than a filmmaker who justifies Otilia and Gabita’s self-serving behavior should be seen as barbarous.

By strange coincidence, one of the strongest political pop albums made during the Ceausescu period was the British band The Fatima Mansions’ 1990 Viva Dead Ponies featuring the coruscating anti-fascist anthems “Blues for Ceausescu” and “Mr. Baby.” Singer-songwriter Cathal Coughlin posed “Mr. Baby” as a Ceausescu figure threatening all with his selfish, murderous vanity. 4,3,2’s abortionist-thug Mr. Bebe references that rock-and-roll rhetoric even though Mungiu’s techniques pretend to be artless. He shrewdly avoids scrutinizing Mr. Bebe too closely and so loses Coughlin’s complex personality sketch and overall vigor. Viva Dead Ponies was made for dancing and thinking; 4,3,2 merely prides viewers on feeling blue.

Remember how the Sex Pistols’ “Bodies” refused to sanction abortion as a social privilege, but scorned it as horrific, inhumane, a moral burden? Remember Mike Leigh’s 2004 Vera Drake distilling the abortion question into the rich aesthetic inquiry of Imelda Staunton’s hyper-clear close-up? Next to those pop landmarks, 4,3,2’s “realism” is insipid. It’s a throwback to the naivete of nascent feminism (Otilia stays angry at her sympathetic boyfriend) and lacks the emotional stability of such pre-feminist abortion films as Love with the Proper Stranger or The L-Shaped Room. By sentimentalizing Otilia and Gabita’s ignorant choices, Mungiu insults reality. For those who believe in abortion, Otilia and Gabita’s behavior needs no explanation; for those who don’t, none is offered. When a Romanian film is as obtuse as 4,3,2, it feels like a countdown to cinema’s termination.

In foto dreapta, o alta dovada a “profesionalismului” ziarului anti-crestin Cotidianul: Mungiu e prezentat alaturi de un pretins White. O fi el alb dar adevaratul White e negru (foto stanga)!
Cineastul Andrzej Zulawski, la Bucureşti, ca invitat al Festivalului B-EST

ANTI-ROMANIA. Afacerea Rosia Montana: Soros vrea aurul romanesc. ONG-urile lui au facut o campanie mincinoasa de anvergura mana in mana cu Ungaria

Cand spuneam ca Soros are un interes direct in blocarea exploatarii Rosia Montana eram considerat “conspirationist”. Iata cum se dovedeste acum ca toata campania “eco” a zecilor de ONG-uri din trena lui avea ca unic scop o mare afacere: aurul romanesc (si nu numai aurul…). Voi reveni cu detalii…

SF: Aurul de la Rosia Montană a ajuns să valoreze peste 7 miliarde de dolari
După 11 ani de la demararea proiectului, trei dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei asteaptă să pună mâna pe aurul din Apuseni
Compania canadiană Gabriel Resources este tot mai aproape de momentul începerii lucrărilor de exploatare a zăcămintelor aurifere de la Rosia Montană, valoarea estimată a celor opt milioane de uncii de aur aflate în zăcământ fiind în momentul de faţă de aproximativ 7,2 miliarde de dolari (preţul unei uncii este de 900 de dolari), la care se adaugă valoarea celor peste 1.600 de tone de argint. Nu întâmplător, în acţionariatul companiei canadiene au intrat, cu pachete totale de aproximativ 60%, miliardarii americani John Paulson, Thomas Kaplan si George Soros. În compania Rosia Montană Gold Corporation (RMGC), care ar urma să exploateze zăcămintele aurifere, România deţine 20% din acţiuni, prin intermediul Minvest Deva, ceea ce înseamnă că, teoretic, circa 1,4 miliarde de dolari din valoarea aurului ar reveni ţării noastre. Interesant este că, desi preţul aurului a crescut foarte mult, valoarea investiţiei de la Rosia Montană rămâne aproape constantă: aproximativ 1,5 miliarde de dolari.
Proiectul de exploatare a aurului de la Rosia Montană este blocat deocamdată de Ministerul Mediului, care a suspendat anul trecut, fără nicio explicaţie, evaluarea EIM (Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului) si a refuzat să acorde RMGC autorizaţiile de siguranţă a barajelor. De la această decizie a urmat si blocarea sau anularea altor autorizaţii acordate anterior, compania canadiană având o serie de procese pe rol în instanţele din România. Si totusi, în urmă cu câteva zile, Curtea de Apel Bucuresti a decis ca Ministerul Mediului să emită în cel mai scurt timp avizele necesare construirii celor două baraje de la Rosia Montană. Nu stim încă dacă această decizie va fi contestată de Ministerul Mediului, cert este că ea este un semnal clar de deblocare a proiectului. Prezenţa în acţionariatul Gabriel Resources a celor trei miliardari americani, dar si criza economică mondială par să fie de bun augur pentru proiectul de la Rosia Montană, susţinut, de altfel, si de o parte a parlamentarilor Partidului Democrat-Liberal, aflat în momentul de faţă la putere. Interesant este că Fundaţia Soros a cerut de curând desecretizarea contractului de concesiune dintre statul român si Gold Corporation, după modelul desecretizării contractului cu compania Sterling, pentru hidrocarburile din Marea Neagră.

Desecretizare parţială
Compania canadiană Gabriel Resources a intrat în posesia licenţei de explorare a zăcămintelor de la Rosia Montană în urmă cu 11 ani, prin asocierea cu regia Minvest Deva, care deţinea de fapt această licenţă. Asa se si explică procentul de 20% din acţiunile RMGC, deţinut de statul român prin intermediul Minvest. Ulterior, după formarea societăţii mixte si realizarea lucrărilor de explorare si a studiului de fezabilitate, acest contract a devenit un contract de concesiune si exploatare a zăcămintelor, valabil pe o durată de 25 de ani, cu posibilitatea de prelungire. Înainte de a vorbi despre desecretizarea acestui contract, trebuie să precizăm că în cazul Sterling nu s-a desecretizat contractul dintre ANRM (Agenţia Naţională a Resurselor Minerale) si Sterling, ci doar anexa acestui contract, devenită hotărâre de guvern în urmă cu aproximativ trei luni. Prin comparaţie, contractul de concesiune de la Rosia Montană nu va putea fi desecretizat, sau cel puţin nu în totalitate, întrucât legile existente nu permit acest lucru. „În România s-au acordat circa 1.000 de licenţe în ultimii ani. Legea precizează că aceste licenţe au un anumit regim si unele componente din contracte sunt considerate secrete de stat. Este evident că acestea pot fi desecretizate doar dacă se modifică cadrul legislativ“, ne-a de-clarat Dragos Tănase, managing director la RMGC. Exploatarea zăcămintelor de la Rosia Montană mai are o particularitate: statul este acţionar în compania de exploatare si parte la împărţirea profitului, spre deosebire de contractul cu Sterling, unde urmează să încaseze doar redevenţele.

Cum se fac afacerile pe Bursă
Este deja o certitudine că în acţionariatul Gabriel Resources au intrat John Paulson, Thomas Kaplan si George Soros, acesta din urmă fiind acţionar indirect. Interesant este că, în urmă cu doar un an, George Soros era acuzat de conducerea RMGC că ar face presiuni pentru blocarea exploatării de la Rosia Montană. Iată că situaţia actuală schimbă radical lucrurile. John Paulson, administratorul fondului Paulson & Co, a câstigat numai anul trecut 3,7 miliarde de dolari, situându-se de partea opusă curentului subprime si fiind primul pe lista managerilor de top în acest tip de fonduri. Pe locul doi s-a situat nimeni altul decât George Soros, devenit între timp aliat cu John Paulson la Gabriel Resources. Cel de-al treilea miliardar american implicat în compania canadiană este Thomas Kaplan, un fost partener al lui George Soros în compania de minerit Apex Silver, deţinătoarea unor mine de argint din Bolivia. Soros nu este acţionar direct la Gabriel Resources, ci prin intermediul Newmont Mining, care deţi-ne circa 20% din acţiuni, aceasta ocupând poziţia a doua la nivel mondial în rândul companiilor de exploatare a aurului. Facem precizarea că operaţiunea de cumpărare de acţiuni la Gabriel Resources s-a desfăsurat în strânsă legătură cu deciziile Ministerului Mediului de la Bucuresti privind exploatarea de la Rosia Montană, altfel spus, exact în momentul în care aceste decizii au dus la căderea preţului acţiunilor Gabriel Resources (la Bursa din Toronto) de la circa 6 dolari la sub 2 dolari/ acţiune. Nimic nu este întâmplător.

Cine decide?
Attila Korodi, fostul ministru al mediului în perioada în care se făceau achiziţiile de acţiuni la Gabriel Resources, s-a arătat, cel puţin în aparenţă, împotriva proiectului de la Rosia Montană. El a suspendat evaluarea EIM si a refuzat emiterea acordului de funcţionare în condiţii de siguranţă pentru barajele proiectului Rosia Montană, în ciuda avizării favorabile, de două ori consecutiv, a Comisiei Naţionale pentru Siguranţa Barajelor din cadrul Direcţiei Amenajare Bazine Hidrografice. În paralel, în Parlamentul României a fost depus un proiect de lege (ini-ţiatori au fost senatorii Kovacs Eckstein Peter – UDMR si Gheorghe Funar – PRM) care prevedea interzicerea folosirii cianurilor pentru exploatarea zăcămintelor de minerit de aur si argint, lege care, dacă s-ar fi aprobat, bloca în totalitate proiectul de la Rosia Montană. Numai că proiectul de lege a fost respins de Senat si s-a blocat ulterior la Comisia de industrie a Camerei Deputaţilor. Cine credeţi că a votat împotriva proiectului de lege? Reprezentanţii PSD si ai PD-L, care tocmai formează coaliţia ce guvernează azi România. Actualul ministru al mediului, Nicolae Nemirschi, nu prea are loc de întors. El trebuie să ia o decizie clară în privinţa evaluării EIM si a suspendării Comitetului de Analiză Tehnică, în funcţie de care va continua procedura de punere în exploatare a zăcămintelor de la Rosia Montană. Între timp, cei de la Rosia Montană Gold Corporation si-au redus numărul de angajaţi la jumătate (în jur de 250 de oameni), dar au achiziţionat 80% din proprietăţile de la Rosia Montană, pentru a putea trece la faza de exploatare. De asemenea, reprezentanţii companiei susţin că au investit deja circa 400 de milioane de dolari la Rosia Montană, pentru lucrări de explorare, despăgubiri, achiziţii etc. Mai mult, au fost comandate o parte din echipamentele industriale necesare tratării minereului, unele dintre ele fiind deja realizate. Costurile de exploatare ale zăcămintelor aurifere de la Rosia Montană sunt evaluate la circa 1,5 miliarde de dolari.

Ce vrea să spună Soros?
După dezvăluirile din presă privind participarea sa indirectă, prin intermediul fondului Newmont, la Gabriel Resources, George Soros a dat o declaraţie cel puţin ciudată. Desi iniţial a negat faptul că s-a întâlnit cu un reprezentant al companiei canadiene, recunoaste totusi că a avut o asemenea discuţie cu Joel Bell, consultant al Gabriel Resources. Poziţia lui Soros privind proiectul de la Rosia Montană este mult mai atenuată, în sensul că nu se împotriveste realizării lui, ci este pentru o „poziţie constructivă“. În acelasi timp, George Soros se delimitează de acţiunile Fundaţiei lui din România, despre care spune ar acţiona „autonom“. Declaraţia miliardarului american poate avea însă si o „oarecare“ influenţă asupra cotaţiei acţiunilor Gabriel Resources la bursă, după un model deja consacrat de George Soros. Redăm în continuare declaraţia:
„Numele meu a fost menţionat recent în legătură cu proiectul minier din Rosia Montană, România. Pentru a clarifica lucrurile, doresc să declar următoarele: nu am niciun interes financiar în proiectul minier de exploatare a aurului de la Rosia Montană, nici prin firma Gabriel Resources si nici prin intermediul companiei Newmont, si nici nu intenţionez să am vreun asemenea interes în viitor. Precizez că am purtat o conversaţie cu Joel Bell, un reprezentant al companiei Gabriel Resources, în cursul căreia l-am încurajat să caute o soluţie constructivă pentru Rosia Montană, care să vină în întâmpinarea solicitărilor legitime ale oponenţilor proiectului minier. Pe de altă parte, nu am nicio opinie fermă asupra a ceea ce ar fi o soluţie corectă si în niciun caz nu-mi impun părerile personale asupra Fundaţiei Soros România, care are propriul consiliu director si acţionează autonom. Respect activitatea fundaţiei de promovare a transparenţei, bunei guvernări si susţinere a statului de drept“.

Simplă coincidenţă?
Compania canadiană de petrol si gaze Sterling Resources are un acţionar comun cu firma Gabriel Resources, tot din Canada. Fondul canadian de investiţii Sprott Asset Management are participaţii atât la Sterling Resources, cât si la Gabriel Resources. Sprott Asset Management deţine 23,6% din acţiunile Sterling Resources, iar Trapeze Capital are o participaţie de 14,9% din capitalul companiei, potrivit datelor Sterling. Totodată, Sprott Asset Management are acţiuni si la Carpathian Gold, care are ca obiect de activitate extragerea aurului, si are concesiuni în România si Ungaria. Concesiunea din România este situată în Munţii Apuseni, la circa 20 de kilometri de Rosia Montană.

Zăcăminte sărace, dar profitabile
Se estimează că de la Rosia Montană s-ar putea extrage 330 de tone de aur si peste 1.600 de tone de argint. Aceasta presupune exploatarea aurului în cariere de suprafaţă, anticipându-se extracţia a circa 13-16 milioane de tone de minereu anual, pe o perioadă de 17 ani. Studiile făcute arată că la o tonă de minereu excavat se obţin în jur de 1-1,5 grame de aur si 7,5 grame de argint. Costurile totale ale proiectului se vor ridica la 2,1 miliarde de dolari, în condiţiile în care veniturile totale generate vor fi de peste 7 miliarde de dolari. Mai jos prezentăm investiţiile preconizate de Rosia Montană Gold Corporation, în faza iniţială a proiectului, cu precizarea că doar valoarea finală a veniturilor va fi alta, datorită evoluţiei preţului internaţional la aur.

*Investiţie totală 605 milioane dolari
*Investiţii în faza de construcţie 437 milioane dolari
*Investiţii în faza operaţională 123 milioane dolari
*Costuri de operare 1,4 milioane dolari
*Venituri totale 3,2 miliarde dolari
*Costuri totale 2,1 miliarde dolari

de Alexandru Moldovan

Sunt Alin Teodorescu, turnătorul dumneavoastră din Colegiul 2 Prahova, GDS, PSD si Fundatia SOROS!

Sociologul Alin Teodorescu, senator PSD şi fost şef al IMAS, candidează în Colegiul 2 Prahova. Omul vrea în Parlament, şi, ca toţi cei care se înghesuie la uninominal, şi-a lansat o campanie de prezentare a calităţilor sale – cele care l-ar recomanda pentru a scrie legile României. Redacţia “Curentul” şi-a asumat efortul de a suplini mai buna informare a cetăţenilor, publicând date suplimentare care îl recomandă pe un Alin Teodorescu să scrie legi si în viitorul Parlament.

Bunăoară, faptul că Alin Teodorescu este un scriitor de note informative, un perfomer al scrisului la onorabila Securitate, ar putea fi o recomandare suplimentară, care este păcat să fie trecută sub tăcere de staff-ul de campanie al cunoscutului sociolog. Teodorescu este cunoscut ca primul preşedintele al Fundaţiei “Soros” şi principal sponsor al GDS-ului, care a primit din mâna acestuia, via Soros, imediat după 1990, nu mai puţin de un milion de dolari, sumă fabuloasă la vremea aceea.
Pentru alegătorii din Colegiul 2 Prahova, este bine de ştiu că modelul de viaţă al lui Alin Teodorescu este… Vladimir Tismăneanu.
Într-un interviu publicat de “Cotidianul” intitulat “Alin a vorbit la Secu despre Silviu şi Alecu”, din data de 9 august 2006, Alin mărturiseşte: “Imediat ce am aflat că Tismăneanu a fugit, prin 1981, i-am scris o scrisoare, în care-l rugam să-şi reglementeze situaţia cu statul român pentru că el era modelul meu de cercetător şi voiam să-l mai văd”. Pentru aceiaşi alegători este bine de ştiut că Alin, ca şi Volodea, era (şi a rămas) un fervent marxist, nu doar la nivel scolastic, de vreme ce şi-a împletit atât de armonis drumurile, ca şi Tismăneanu, cu Ion Ilici Iliescu.
Omul cu maşina neagră de la Secu
Continuarea la

Patapievici, jos labele de pe Kafka! PLUS: Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu

de Cătălin Mihuleac
În cazul în care Franz Kafka ar da o fugă până jos, în Praga, pentru a vizita muzeul ce-i este închinat, ar constata că absurdul acestei lumi îşi urmăreşte nestingherit cursul. Fiindcă, paradoxal, nu muzeul Kafka propriu-zis constituie punctul de atracţie pentru pestriţa clientelă turistică – în frunte cu bărzăunii de japonezi – ci … curtea muzeului.

În interiorul muzeului, întreaga ambianţă – punctată de o muzică obsedantă, care-ţi înalţă părul pe braţe – îţi vorbeşte despre angoasa şi nefericirea autorului: fişe medicale de internare în spital, scrisori, fotografii stând să zboare, într-atât de clăpăuge sunt urechile kafkiene… Intri, dacă eşti ori snob, ori marcat de opere ca “Procesul” sau “Colonia penitenciară”; dar de ieşit, ieşi la fel de însingurat cum a fost cândva Kafka.
Pe când afară… Ah, ce distracţie e afară, în curtea muzeului, dominată de o mică fântână, înţesată de muşterii universali! Acolo, aidoma unei ilustrări a crezului artistic patapievician (mi s-a înnodat pixul!), o mică fântână arteziană stropeşte avangardist. Dar nu e o simplă fântână, ci una care ilustrează doi bărbaţi goi puşcă, fabricaţi din discuri metalice suprapuse, apa ţâşnind arcuit, din organele lor genitale, dirijate birjăreşte cu mâna.
Bărbaţii metalici urinează sictirit, iar când jetul dă semne că nu mai are suflu, discurile suprapuse le imprimă mişcări laterale, ca şi cum şi-ar scutura organele, pentru a-şi finaliza opera urinară. Apoi, ciclul este reluat de la capăt, cu egală aprindere.
Ca dovadă că prostul gust este universal, turişti din toată lumea se îmbrâncesc pentru a se poza lângă masculii de oţel, cu mâna încleştată pe sexele lor semeţe. Ce freamăt, cât vuiet! Merită să baţi drumul până la Praga! – îşi spun pacienţii turistici, râzând pe toate limbile, în special pe croncănitul imposibil care e japoneza. Alături, cum spuneam, prin clădirea muzeului, bate un vânt depresiv, vestind un nou sezon tebecist.
Când am părăsit terenul dedicat lui Kafka, m-am gândit cu multă seriozitate că Patapievici trecuse înaintea mea prin Praga, pentru a ţine o conferinţă unui grup de artişti cehi, cu tema lui preferată: “rolul organului sexual bărbătesc în arta contemporană”.
Vezi si
Orgoliul lui Daneliuc, minunea lui Caranfil şi avortonul lui Mungiu
de Cătălin Mihuleac
Taraful naţional al criticii noastre cinematografice s-a scărpinat sub căciuloiul brumăriu de oaie şi a tâmplărit o scară cu zece trepte, pe fiecare treaptă cocoţând un film românesc. Numai că socoteala nu s-a potrivit, două filme de-ale lui Daneliuc trebuind şterse din clasament, deşi fuseseră iniţial postate, întrucât regizorul lor s-a opus radical, cerând omiterea “din statistica ofensatoare, de fapt imbecilă, lucru pe care mi-l conferă Legea Dreptului de Autor”. Pentru Daneliuc, scara construită de taraful de critici e un act grobian de manipulare a opiniei publice: “Se alege Pintilie sau altul bun în faţă, unul pe la coadă, ca să fie împinse persoane din punct de vedere cinematografic nule”.
Daneliuc are nasul fin, dacă ne gândim, de pildă, că din scara amintită nu lipseşte pelicula lui Mungiu, un avorton artistic la a cărui împingere în faţă au asudat din răsputeri băieţii cu ochii limpezi ca albastrul de Voroneţ. Afirm cu mâna pe inimă că e ceva necurat cu zarva exagerată din jurul acestui avorton de film; ca exemplu, după ce mi-am exprimat părerea despre el în paginile “Adevărului”, am fost concediat sec de la ziar, de către jurnaliştii, la prima generaţie în pantofi, Ciocăzanu & Cartianu.
În pamfletul “Sub duş, cu geniul Mungiu”, publicat la 18 aprilie 2008, caracterizam avortonul mungist ca “borţos, anost, nesărat şi necinematografic”, recomandându-i regizorului să se ţină la fereală de un maestru ca Nikita Mihalkov, “căci de-l găbjeşte rusul, îi trage sigur câteva şuturi în partea cu care creează”. După câteva zile, a venit concedierea, semnată de bossul editorial, care îşi încheia mesajul cu urarea, de-o necuprinsă parşivenie, “o seară plăcută”. Aşa de plăcute să fie toate serile matale, cumetre, cum a fost aia pentru mine!
Previzibil, din “Best of”-ul cinematografic românesc lipseşte halucinantul, subtilul, emoţionantul, inteligent de rotundul film al lui Caranfil, “Restul e tăcere”. Trecând peste faptul că taraful de critici a considerat că prea multă frumuseţe poate dezechilibra până la răsturnare scara, e mult mai onorant pentru Caranfil să stea lângă Daneliuc, decât lângă Mungiu.

Cum vrea SOROS sa transforme romanii in romi/tigani la nivel european

Euro-tiganul vine de la Bucuresti
Un proiect de strategie europeana privind etnia roma este ilustrat cu Intercontinentalul
Parlamentarii europeni asociaza imaginea romilor cu cea a Romaniei, afisul unei audieri publice cu privire la perspectivele unei strategii europene in acest domeniu infatisand fotografia unui rom pe fundalul Hotelului Intercontinental din Bucuresti. Europarlamentarii romani solicita renuntarea la afisul de prezentare a strategiei, motivand ca problematica romilor in Europa priveste mai multe state.Doi membri ai grupului popular (PPE) din PE, Livia Jaroka (Ungaria) si Augustin Diaz de Mera (Spania), initiatorii audierii in cauza, s-au folosit pentru promovarea evenimentului de un afis ce infatiseaza un copil de etnie roma in fata unuia dintre simbolurile Bucurestiului, Hotelul Intercontinental.

“Nu isi avea locul hotelul pentru ca nu ne referim la o strategie pentru Romania. Ar trebui evitate astfel de particularizari si clisee”, ne-a declarat Ramona Manescu, membra a PE din partea liberalilor. Ea i-a trimis o scrisoare de protest presedintelui Parlamentului European (PE) Hans-Gert Pottering, seful grupului din care fac parte initiatorii documentului. Manescu a mai afirmat ca audierea publica este binevenita pentru ca este nevoie de o asemenea strategie la nivelul intregii Europe.
Totusi, afisul in cauza ar prezenta problema ca fiind particulara Romaniei. “Contrastul dintre subiectul audierii si imaginea aleasa pentru poster ma face sa ma intreb in ce masura problema romilor este inteleasa ca fiind mai mult decat doar o problema romaneasca”, ii transmite Ramona Manescu presedintelui PE.Aceasta considera ca mi­noritatile reprezinta inca un subiect foarte sensibil in intreaga Uniune Europeana, subiect ce ar trebui tratat intr-o maniera mult mai delicata. Euro­par­lamentarul liberal si-a mai exprimat speranta ca astfel de situatii vor fi tratate cu mai multa atentie.
Euro-pedelistii impotriva
Colegul celor doi populari, pedelistul Marian-Jean Marinescu se arata impotriva afisului. “Nu mi se pare potrivit sa se asocieze imaginea romilor cu imaginea unei tari. Putea sa se gaseasca o alta formula care sa nu personalizeze un anumit stat. Romii sunt o etnie europeana si nu doar din Romania. Chiar eu particip la aceasta audiere publica cu cativa romi si, daca posterul este insultator, o sa cer schimbarea lui. Trebuie aleasa o alta formula pentru promovarea evenimentului”,a declarat Marinescu.
Unul dintre initiatorii audierii, Livia Jaroka, este chiar de etnie roma, fiind al doilea parlamentar rom din istoria PE. Ea a studiat antropologia in Marea Britanie (si la Universitatea Central Europeana de la Budapesta a magnatului SOROS – nota mea), bazandu-se pe problemele minoritatii rome din Ungaria. Principalul vorbitor al eve­ni­mentului va fi insa tot un roman, Valeriu Nicolae, secretarul general al ERGO Network, organizatie care are ca scop elaborarea de politici europene pentru incluziunea sociala a romilor.
Cristian ANDREI, Dan CARP /ZIUA
PS: O alta slujbasa a lui George Soros – incluzionatorul cu forta al romilor -, ajunsa in Parlamentul European pe listele PNL, este Renate Weber

Vezi si
La 15 ani are Lexus de 100.000 €
Larisa, singura fată din cei cinci copii ai vrăjitoarei Ioana Sidonia, s-a născut sub o zodie norocoasă. Este tratată ca o prinţesă de toată familia . Cel mai mult o răsfaţă mama sa care nu poate să îi refuze nici o plăcere. Unul dintre numeroasele cadouri pentru fiica sa este o limuzină Lexus de aproximativ 100.000 euro. Ca să se bucure de ea, Sidonia i-a angajat şi un şofer personal pentru că Larisa are doar 15 ani.
Continuarea la Click.ro:

Vezi si
Cum au devenit romanii romi: ZIUA

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova