Victor Roncea Blog

Ce tot vrea Belkovski? 19 iunie 2004

Fara indoiala, sa puna pe masa o “oferta”. Este indrituit, oficial? Nici pomeneala. Tanarul politolog, nu numai ca reprezinta doar un “think-tank” (de data aceasta rusii vin cu altfel de tancuri, vorba lui Emil Hurezeanu), dar mai este si dezavuat de confratii sai mai mari din Rusia. Insa, asa cum e el, controversat si, in urma conferintei ZIUA “Transnistria contra Basarabia”, aprig contestat, este de luat in seama. Ceea ce si fac o sumedenie de analisti, romani, rusi, dar iata, si americani. Ceea ce dovedeste inca o data ca actiunile ZIUA sunt bine monitorizate pe meridianele principale ale lumii.

O prima reactie notabila de peste ocean vine din partea unui alt think-tank, de marca, National Heritage Foundation. Responsabilul acestuia pe spatiul ex-sovietic, citat de un respectat coleg de breasla din Romania, considera ca “initiativa lui Belkovski e un balon de incercare, autorul fiind un canal de comunicare pentru idei care circula printre oficiali, asa cum a demonstrat-o in distrugerea companiei petroliere ruse Yukos”, spune Ariel Cohen, mentionand o foarte importanta parte din biografia lui Stanislav Belkovski. Intr-adevar, de aici se pare ca Belkovski isi trage filiatiile para-oficiale cu locatarul de la Kremlin.Cohen este categoric: Statele Unite trebuie sa respinga propunerea unei Transnistrii independente. Pentru a nu da nastere unui precedent periculos si, totodata, pentru a nu se oferi posibilitatea intrarii in legalitate a unui regim separatist, mafiot, nascut prin violenta. “In fine, din punct de vedere politic, un regim bazat pe o banda comunista de contrabandisti si traficanti de cea mai joasa speta, aflat in inima Europei, este ceva de care nu au nevoie nici Romania, nici NATO, nici Statele Unite”, a spus Cohen, caustic.
Asa ca, daca Belkovski este purtatorul de mesaje al lui Putin (oare?) atunci Cohen, de cealalta parte, devine al lui Bush. Cu toate acestea, desi cele doua parti par sa aiba divergente conceptuale, undeva, de departe, planurile celor doua puteri (una mai mare ca cealalta) se intrepatrund, daca nu chiar se suprapun. Cu cativa ani in urma dezvaluiam, tot in acest colt de pagina, un plan american de bun augur, al carui autor se pare ca este chiar Zbigniew Brzezinski. Planul fostului consilier de securitate al Casei Albe republicane a fost avansat unor oficiali ai statelor implicate direct in rezolvarea conflictului transnistrean: Romania, Republica Moldova si Ucraina, dupa cum ne transmiteau atunci surse americane (despre Rusia nu avem informatii). Proiectul american era simplu si eficient: Basarabia urma sa revina Romaniei (fara sudul ei, fara Tinutul Herta si fara Bucovina de Nord, aflate strans in posesia Ucrainei), Transnistria urma sa fie inglobata in Ucraina cu focarul para-militar rusofon eliminat, Rusia urmand sa primeasca compensatii negociabile.Ajunsa la Kremlin, propunerea Casei Albe a fost reformulata. De o eminenta similara lui Brzezinzki: Evgheni Primakov, fostul sef al spionajului extern rusesc. Acesta a framantat aluatul american si a scos prajitura putin necoapta a federalizarii Moldovei, prin care Tiraspolul transnistrean si Comratul gagauz deveneau subiecte egale cu Chisinaul. Speculatia moscovita soptita cu voce tare pe la colturile ambasadelor interesate era ca Basarabia, in felul acesta, ar putea sa-si exprime dorinta de realipire la Romania. Nici acest plan nu a mers. Putin a fost obligat sa renunte la un zbor la Chisinau, unde urma ca sub aripa sa obladuitore, tovarasii mai mici, Voronin si Smirnov, sa semneze intelegerea. Victoria Occidentului asupra lui Putin, speculeaza unele guri rele, ar fi fost stimulata masiv in zona, chiar financiar, de un aparent rival de-al sau, refugiat in Marea Britanie: Boris Berezovski.Intorcandu-ne la Belkovski, trebuie sa amintim ca, dupa cum ne-a declarat zilele trecute, acesta este decis sa-si deschida o filiala la Kiev, urmand sa se implice si in campania electorala a apropiatelor alegeri. Alegeri de care depinde intr-un mod dramatic viitorul euro-atlantic al Ucrainei, dupa cum subliniaza un raport recent al Departamentului de Stat dedicat democratizarii acestui stat-pivot in mecanismul regional al noii ordini mondiale.Si, din nou, aparent paradoxal, planurile Rusiei si Americii par sa se pupe. Atat surse americane cat si, iata, acum, Belkovski, propun sustinerea aceluiasi candidat: Viktor Iuscenko, fost premier, acum la cutite cu Leonid Kucima. Varianta Iuscenko se afla si in cadrul unui scenariu american care cuprinde un spatiu regional extins, respectiv istmul ponto-baltic, in care se afla si Republica Moldova. Insa daca SUA il vad pe Iuscenko drept un Saakasvili de Kiev, Rusia il portretizeaza drept un ”Putin al Ucrainei”. Cine are drepturile de autor pe bietul Iuscenko, Dumnezeu mai stie!Problema noastra – si aici vorbesc si eu in aceeasi calitate ca si Belkovski, de reprezentant al unei societati civile, insa dintr-un stat NATO aliat al SUA -, este ca nu se gaseste un Saakasvili chiar peste tot. Dupa conferinta ZIUA – publicata integral in paginile suplimentului de azi Dosare Ultrasecrete -, cat si dupa un alt seminar privind acest spatiu, desfasurat in curtea Cotrocenilor (la muzeu), se poate trage o concluzie trista: reprezentanti ai Republicii Moldova – si din spatiul politic si din cel al societatii civile – nu vor Unirea. Nici cadou de la Washington, nici impusa de Moscova. Bucurestiul are inca o tema de reflectie. Oare Belkovski a aterizat prea devreme?

Ipoteza: Transnistria contra Basarabia
— Recunoasterea romanitatii Basarabiei
Dezbaterea organizata de ZIUA si Fundatia Romania-Rusia la Hotelul Marriott din Bucuresti, pe 9 iunie, a declansat numeroase polemici in mass-media, lumea academica, cea diplomatica si cea a informatiilor. Ce urmareste Rusia prin aceasta propunere ipotetica,”Transnistria contra Basarabia” – catalogata in presa de la “mar otravit”, la reparatie istorica – este intrebarea care a framantat toate mintile preocupate de soarta natiunii romane. ZIUA se simte datoare sa prezinte opiniei publice romanesti si straine, specialistilor din societatea civila si mai putin civila, cat si factorilor de decizie, transcrierea pe larg a evenimentului consacrat de dezbaterea la care a fost prezent insusi enuntatorul acestui proiect, tanarul politolog moscovit Stanislav Belkovski. Prima parte, de mai jos, reprezinta introducerea in tematica propusa, proiectata participantilor la inceputul conferintei si realizata de Departamentul Externe al ZIUA impreuna cu Civic Media si IntelMedia. In paginile urmatoare se afla transcrierea propriu-zisa, care, probabil, va da nastere unor alte numeroase comentarii. Deasupra tuturor dilemelor care vor continua sa se iveasca pe marginea acestui subiect atat de sensibil se afla, insa, un fapt de necontestat: pentru prima oara in ultimile sute de ani, un emisar al Rusiei enunta la Bucuresti un adevar istoric – Basarabia este romaneasca.
Se prefigureaza un moment de cotitura al relatiilor romano-ruse, anticipat de marele scriitor si disident rus, Soljenitin, inca de acum 14 ani. “Rusia trebuie sa renunte la Basarabia. Basarabia este a romanilor” – scria Soljenitin adresandu-se autoritatilor Sovietului Suprem.
Acum, reprezentanti ai societatii civile (si mai putin civile) propun reluarea propozitiei lui Soljenitin, in alt context si (probabil), cu un anumit pret. Este o noua provocare adresata opiniei publice. ZIUA ridica manusa si impreuna cu Fundatia Romania-Rusia, ii prezinta publicului romanesc pe actorii rusi ai momentului.
Pentru a putea discuta si analiza prezentul, este, insa, imperios necesar sa ne amintim trecutul.
1939-1940. Invazia nazismului si bolsevismului
La 29 martie 1940, presedintele Consiliului Comisarilor Poporului si comisar al Afacerilor straine, V.M. Molotov, spunea:
“Printre tarile meridionale vecine, este una cu care noi nu avem un pact de neagresiune, Romania. Aceasta se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica”.
Afirmatia responsabilului imperial sovietic se baza pe intelegerea U.R.S.S. cu Reichul nazist din 23 august 1939, cunoscuta sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov.
Referitor la acest tratat, la 24 iunie 1940, Ribbentrop ii scria lui Hitler ca in urma negocierilor germano-sovietice “s-a ajuns la urmatorul rezultat:
(…) 3. in privinta Europei sud-estice, partea sovietica subliniaza interesul deosebit pe care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totala lipsa de interes politic fata de aceste teritorii.
4. Acest protocol va fi considerat de ambele parti ca strict secret.”
La 26 iunie 1940, orele 22.00, V.M. Molotov a remis urmatoarea nota ultimativa ambasadorului roman la Moscova:
“In anul 1918, Romania, folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei – Basarabia, calcand prin aceasta unitatea seculara a Basarabiei, populata in principal cu ucraineni, cu Republica Sovietica Ucraineana.
U.R.S.S. considera necesar si oportun ca in interesul restabilirii adevarului sa paseasca, impreuna cu Romania, la rezolvarea imediata a problemei retrocedarii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul Sovietic considera ca problema retrocedarii Basarabiei este legata in mod organic de problema transmiterii de catre U.R.S.S. a acelei parti a Bucovinei a carei populatie este legata, in marea sa majoritate, de Ucraina Sovietica, prin comunitatea soartei istorice, cat si prin comunitatea de limba si componenta nationala.
Guvernul U.R.S.S. propune Guvernului Regal al Romaniei:
1. Sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia;
2. Sa transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontiera potrivit hartii anexate.
Guvernul Sovietic isi exprima speranta ca Guvernul roman va primi propunerile de fata ale U.R.S.S. si ca faptul acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale non violenta conflictul prelungit dintre U.R.S.S. si Romania.
Guvernul Sovietic asteapta raspunsul Guvernului Regal al Romaniei in decursul zilei de 27 iunie curent”.
Prin intermediul ministrului sau la Bucuresti, Fabricius, Germania a sfatuit Guvernul roman sa satisfaca pretentiile rusilor (care intreceau intelegerea dintre autorii acordului din 1939, intrucat Bucovina nu fusese prevazuta intr-insul”. – Constantin I. Kiritescu, I, p.118)
U.R.S.S. a mizat pe acest lucru, stiind totodata ca, odata atacata la granita de Est, Romania ar fi urmat sa fie atacata de Ungaria la Vest si de Bulgaria la Sud, in ciuda presiunilor germane care cereau acestor state sa-si “rezolve” pe cale pasnica pretentiile teritoriale (Ardeal, respectiv, Dobrogea de Sud – Cadrilater).
Guvernul Romaniei trimite U.R.S.S, pe data de 28 iunie, ora 11, urmatorul raspuns: “Guvernul Roman, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor in aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic.”
28 iunie 1940. Ocupatia
Primul val de deportari care a avut loc in Basarabia ocupata de sovietici, intre 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941, s-a particularizat prin caracterul “de clasa”, cei vizati fiind reprezentantii burgheziei locale, intelectualii si cei care au avut un rol politic in Romania. (Adrian Pop, p.37).
Acest plan, vizand dezradacinarea romanilor din teritoriile ocupate de rusi n-a putut fi aplicat pana la capat deoarece in iunie 1941 a inceput razboiul de dezrobire a pamanturilor rapite. El va fi insa reluat, cu si mai multa inversunare, dupa reocuparea Basarabiei in 1944. (Ion Constantin, p.45)
Al doilea val de deportari, catre regiunile nordice ale URSS, a fost o operatiune care s-a derulat in perioada 1944-1948. Pentru perioada 1944-1948 numarul total este de 250.000 de deportati in URSS, incluzand 50.000 de basarabeni refugiati intre 1941 si 1944 in Romania, si repatriati apoi fortat.
Al treilea val de deportari, avand drept punct terminus Siberia, a avut loc la 6 iulie 1949, fiind afectate 11.342 de familii. (Aurel Pop, p.37)
Al patrulea val de deportari, din 1947: peste 300.000 de romani basarabeni au fost stramutati sub pretextul construirii socialismului dezvoltat in URSS, acestia fiind mobilizati la munca pe intreg spatiul imperiului.
Al cincilea val de deportari a inceput in 1964 si a fost indreptat mai cu seama impotriva intelectualitatii, prin repartizarea absolventilor institutiilor de invatamant mediu preuniversitar si universitar pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice. Cei care refuzau slujbele oferite erau amenintati cu pierderea dreptului exercitarii profesiunii alese si statutul de muncitor necalificat. In acelasi timp, regimul transfera in Moldova sovietica medici, farmacisti, avocati, economisti, ingineri de nationalitate rusa si ucraineana.
Intre anii 1960-1963, Kremlinul intensifica masurile de deportare a taranilor romani. Se estimeaza ca, intre 1960-1963, taranii au parasit Basarabia, intr-un ritm de 100.000 pe an.
Colonizarea
O lovitura la fel de dura ca deportarea a constituit-o pentru Basarabia si colonizarea slava (ruso-ucraineana).
Primul val al colonizarii a avut loc in anul 1940 si era format din functionari de stat si de partid, activisti, membrii ai NKVD, cadre ale armatei.
Al doilea val masiv de colonisti a avut loc in anii 1944-1953 si era alcatuit din circa 500.000 de rusi, “transferati” in Basarabia, in locul romanilor, exterminati in aceasta perioada.
Cel de-al treilea val s-a produs intre anii 1954-1959 si era constituit din zeci de mii de demobilizati din armata sovietica.
Inca din 1936, regimul stalinist a conceput un vast proiect de rusificare a limbilor nationale vizand unificarea lingvistica a tuturor popoarelor din imperiu. In 1938, prin Hotararea Comitetului implinitor Central al R.A.S.S. Moldovenesti, alfabetul latin, literatura romana, cultura romana au fost scoase din programele scolare, iar profesorii asasinati in aresturile NKVD si in Gulag.
Dupa anexarea Basarabiei, sovieticii au lichidat si au interzis toate centrele de cultura romaneasca in sate si orase, revistele, ziarele, teatrul national, colectivele corale, bibliotecile, manualele (au fost arse), toata literatura romana in general.
Desfiintarea Mitropoliei Basarabiei
Mitropolia Basarabiei a fost desfiintata, iar in locul Mitropoliei Bucovinei s-a creat o Episcopie cu sediul la Cernauti. Episcopiile Chisinau si Cernauti au fost preluate de prelati rusi si ucraineni.
Au fost inchise bisericile, au fost prigoniti credinciosii, interzise obiceiurile si traditiile.
La 1 ianuarie 1941, din 943 biserici, cate erau in Basarabia, mai functionau doar 603. Dupa 1944, dintre bisericile basarabene au fost inchise aproximativ 500.
Dupa perioada 1957-1958, a urmat o noua etapa in lupta impotriva religiei, fiind inchise alte peste 300 de biserici ortodoxe si peste 20 de manastiri si schituri.
Rusificarea populatiei
Conform indicatiilor Moscovei, sesiunea I a Sovietului Suprem al RSS Moldovenesti a adoptat, la 10 februarie 1941, legea cu privire la inlocuirea alfabetului latin cu cel chirilic.
Pentru rusificarea si indoctrinarea populatiei au fost trimisi din Rusia si Ucraina, aproape 10.000 de invatatori si profesori, care au ocupat posturile de conducere din scoli.
Majoritatea “invatatorilor” rusi adusi din Rusia si Ucraina pentru ocuparea culturala a satelor erau analfabeti, dar bine indoctrinati cu perceptele staliniste. Invatatorii si profesorii care activasera in perioada interbelica au fost izgoniti din scoli, arestati si impuscati.
Intre 1944 si 1946 a fost distrus sistemul romanesc de instruire, au fost interzise publicatiile pedagogice, literatura didactica romaneasca. In locul scolii romanesti a fost implantat sistemul scolii sovietice. Toate manualele romanesti au fost distruse, arse.
Laboratorul lingvistic al viitoarei politici de distrugere a limbii romane din Basarabia, prin rusificare, l-a constituit Republica Socialista Sovietica Autonoma Moldoveneasca (Transnistria), care a fiintat intre anii 1924-1940.
Rolul special al Transnistriei in sistemul de securitate al Rusiei
Transnistria nu este doar o mica enclava separatista infipta in coasta rasariteana a Noii Aliante Nord Atlantice. Aflata la granita dintre Ucraina si provincia romaneasca Basarabia (actuala Republica Moldova), Transnistria este cunoscuta ca fiind un avanpost al Federatiei Ruse implantat in fosta Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca.
Ingrijorarea comunitatii internationale a crescut in ultimul timp pe masura ce se apropie momentul in care frontiera rasariteana a Uniunii Europene va ajunge la granita Romaniei cu Republica Moldova. Uniunea Europeana a constatat ca nu are, singura, forta de a determina retragerea acestor cantitati de armament si de a dezamorsa conflictul latent. Romania, ca proaspat membru NATO si fosta parte negociatoare a conflictului, are datoria sa se implice din nou in rezolvarea situatiei. Primele semnale date de oficialitatile de la Bucuresti s-au concretizat prin intentia de a ajuta Chisinaul sa se integreze in Europa, facilitand astfel o posibila reunire cu Basarabia.
Rusia, care alaturi de Ucraina, este garant al stabilizarii zonei, a incercat recent sa impuna un plan de federalizare a Republicii Moldova care ar fi transformat Transnistria si Gagauzia in subiect egale cu Moldova, facilitandu-le independenta. Elaborat de Dimitry Kozak, un consilier apropiat al presedintelui rus Vladimir Putin si transmis presedintelui moldovean de catre Iuri Zubakov, fost adjunct al lui Evgheni Primakov la conducerea Serviciului Federal de Informatii (SVR), planul nu a fost adoptat, la presiunea puternica a Statelor Unite si a Uniunii Europene. Esecul parafarii de catre cele trei parti a planului rusesc, eveniment la care se anuntase si Vladimir Putin, a dus la retragerea din post a ambasadorului Moscovei la Chisinau, Iuri Zubakov. Si la incercarea de gasire a unor noi solutii.
Ucraina, intre Moscova si Bruxelles
O propunere interesanta a fost lansata recent la Odessa, Ucraina, intr-o conferinta a factorilor guvernamentali si non-guvernamentali a celor patru parti implicate zonal: Transnistria, Moldova, Rusia, Ucraina. Reprezentantul Consiliului de Strategie Nationala al Rusiei, politologul Stanislav Belkovski, considera ca trebuie sa se tina seama de factorul romanesc si de realitatea avansarii procesului de integrare care, in mod cert, va cuprinde si Moldova prin intermediul Romaniei. Concret, noua conceptie sugereaza ca, daca Rusia si-ar da acordul ca Moldova se va integreze in Romania si UE, Transnistria ar trebuie sa-si obtina autodeterminarea. Ucraina, pe de alta parte, care detine si ea in noua componenta statala post-1991, trei judete romanesti ale Basarabiei – ca si Bucovina de Nord, Tinutul Herta si Insula Serpilor – ar dori sa vada enclava alipita teritoriului ei.
O piedica in calea aderarii Romaniei la UE
Ca replica la propunerea lui Belkovski, Anelli Ute Gabany, reprezentanta a Institutului german pentru Afaceri Internationale si de Securitate, a afirmat ca “daca intr-adevar Romania s-ar gandi sa se unifice cu Republica Moldova, aceasta ar fi calea sigura pentru a impiedica aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.”
La sfarsitul lunii aprilie a.c., presedintele Comitetului pentru Aparare al Dumei de Stat a Rusiei, general-colonel Viktor Zavarzin declara: “Interese obiective de securitate nationala reclama mentinerea prezentei militare a Rusiei in diferite regiuni ale Comunitatii Statelor Independente, in primul rand in Georgia si in Republica Moldova”. El sublinia: “In prezent, cea mai complexa situatie exista in Transnistria si in Georgia. Angajamentele asumate de Rusia in anul 1999 presupun, in conformitate cu intelegerile de la Istanbul, evacuarea bazelor ruse de pe teritoriul Georgiei si al Republicii Moldova. Interesele obiective reclama insa pastrarea contingentului nostru militar, in primul rand pentru mentinerea stabilitatii situatiei politice interne in regiune.”
NATO intervine
In acest timp, NATO refuza sa permita noilor membri – Tarile Baltice si Slovenia – sa ratifice cu Rusia Acordul Fortelor Conventionale in Europa (CFE). Oficialii NATO au explicat celor rusi, chiar in ziua extinderii Noii Aliante, ca acest lucru nu se va intampla pana cand Rusia nu isi va respecta angajamentele asumate la summit-ul OSCE de la Istanbul.
Ce se va intampla cu Transnistria, ce sa va intampla cu Moldova, ce se va intampla la granita rasariteana a UE si NATO? Reprezinta noua propunere rusa un joc diplomatic care poate conduce la detensionarea situatiei din zona, sau doar o cursa pentru Romania, NATO si UE? Poate Romania sa stabileasca, in calitate de membru al NATO, un nou tip de relatie cu Rusia, tinand cont si de afirmatiile facute de presedintele SUA, George Bush, la Bucuresti, ca Bucurestii pot sa devina o punte catre Moscova?
Acestea sunt doar cateva intrebari care au determinat redactia ziarului ZIUA, ca reprezentata a societatii civile romanesti preocupata de securitatea si stabilitatea zonei, in colaborare cu Fundatia Romania – Rusia, sa organizeze o dezbatere internationala la care au participat diplomati, istorici, politologi, experti din cele trei state implicate direct. Gasirea unor solutii ar putea depinde si de noi.
Victor RONCEA