Chestiunea se complica. Conform relatarilor fetitei, mama acesteia, de care Drasius Kedys era despartit, este implicata in actele de pedofilie. Detalii pe site-ul https://www.drasiuskedys.lt/
Lituanianul Drasius Kedys, în vârstă de 37 de ani, care a împuşcat mortal un judecător şi un politician pentru că i-au molestat fiica de numai patru ani, a devenit un erou naţional, după ce a fost dat în urmărire generală, scrie Scotsman. Bărbatul i-a împuşcat pe cei doi, luni, după ce poliţiştii au refuzat să ia în considerare cazul copilului său molestat. Dat în urmărire generală, Keyds a devenit un adevărat erou pe reţelele de socializare Facebook şi YouTube, unde sute de mii de fani din întreaga lume i-au oferit suport.
Totul a început acum un an, când fiica sa, Deimantela, s-a întâlnit cu judecătorul Jonas Furmanavicziusa şi cu purtătorul de cuvânt al parlamentului, Andrius Us, prin intermediul surorii logodnicei tatălui său. Cei doi – si alti barbati – ar fi violat-o şi abuzat-o pe fetiţă, care ulterior i-a povestit tatălui ei ce s-a întâmplat.
La mai bine de un an după eveniment, cercetările poliţiei au eşuat, sub pretextul că nu există probe suficiente pentru a continua cazul.
Tatăl fugar a primit oferte de găzduire din ţările vecine, precum Polonia, iar fanii i-au creat căni şi tricouri cu imaginea lui. (Adevarul)
ORGII PEDOFILE. Site-ul pe care Kedys a reclamat crimele de mai sus – www.pedofilai.com – este in prezent blocat, probabil de catre politia lituaniana.
Website accuser named as suspect
On his website www.pedofilai.com Kedys accused Furmanavičius of joining other men in molesting and raping his daughter. Kedys contacted authorities almost one year ago, alleging that his daughter was sexually assaulted. However, prosecutors found Kedys uncooperative with their investigations and the case stalled without any charges being pressed, even after the girl had been interviewed by psychologists three times. After shifting from the Kaunas Prosecutor’s Office to the General Prosecutor’s Office, the alleged pedophilia case is now under investigation by the Vilnius Prosecutor’s Office.
Kedys said prosecutors were not taking sufficient interest in his case and took to the internet to publicize it, eventually accusing three men — Furmanavičius, Andrius Ūsas, director of the Eurotechnika manufacturing company in Kaunas, and another man only named as Aidas — of participating in pedophiliac orgies with his daughter. The website features videos Kedys filmed that contain interviews he conducted with his daughter about the rape and molestation. In them his daughter graphically describes the incidents of abuse. The videos are in Lithuanian but include English subtitles. On his site Kedys accuses Stankūnaitė of prostituting the girl to Furmanavičius, Ūsas and Aidas, claiming the men were paying Stankūnaitė in exchange for sex with her daughter.
Drasius Kedys as Lithuanian vigilante
Pedophile clan, which involves Lithuanian officials and is being covered up by the Prosecutor’s office among others have constantly molested and raped 2 cousins – 4-year old and 7-year old girls in no less than 3 years period. Drasius Kedys – father of 4-year after one year of all possible legal lawsuits (which gave no results) probably became a vigilante and on 5th of October 2009 shot dead two from the accused 5 from the pedophile clan. Judge of Kaunas County Court Jonas Furmanavicius was one of the alleged. Drasius Kedys is on the interpol wanted list now. The wide spread protests and actions of support is rising in Lithuania… The details of this story have been widely publicized by the Lithuanian press, including threats from officials not to meddle. This shocking affair is apparently too hot for the Lithuanian justice system to handle, as it involves judge, assistant of former speaker of Parliament and who knows what other officials.
Here is a translation of a letter by the father of one of the girls subjected to systematic rape:
“To Whom It May Concern:
My daughter’s recounting about incidents with naked men, the taking off of my daughter’s clothes so that she too is naked, the men’s oral licking of her, and demands for her to do the same to the men, her talking about big “sysalas” – her word for male genitalia, running sperm, which she called “cream”, her being smeared with the sperm, which the men called “genuine cream”, after the cream was ejected the “sysalas” becoming small, the sticking of the “sysalas” into her mouth, stroking it back and forth, loud shouts, doing this in the living room, toilet, bathroom… in all of these places a hundred times when she was at her mother’s apartment on weekends. I could not get a single official to take any interest in this. They simply dismissed it shrugging off my accusations as inconsequential. They felt that, nothing happened, the girl is alive, isn’t she? After all, the mother got payed for it, and she has to earn a living, doesn’t she?
Even though, child psychologists examined my daughter and wrote that she was speaking the truth, the officials dismissed it as she was not sexually abused…”
The letter goes on naming names of the officials who were the perpetrators and the officials who are covering up. While Lithuania is a sovereign state and no one can intervene in its official affairs perhaps the EU Charter has a provision about protecting children. Once again, please help these and all the other children who are being sexually abused in Lithuania.
Actele de identitate electronice obligatorii pentru toti romanii au devenit o realitate printr-un vot dat pe sest, saptamana aceasta, in Camera Deputatilor, tot fara absolut nici o dezbatere publica. Teoretic este vorba de o modificarea a unei alte Ordonante a Guvernului Tariceanu, prin care se schimba data impunerii lor romanilor de la 1 ianuarie 2009 la 1 ianuarie 2011. Practic e vorba de legea prin care ni s-a transat viitorul biometric, al controlului total. Pana la 1 ianuarie 2011 urmeaza sa fie introduse in fiecare sectie de politie din Romania aparatura tehnica pentru cartile de identitate. Numai sistemul central de la Bucuresti este estimat, potrivit unor surse confidentiale, la circa trei milioane de euro. De data aceasta, Ministerul de Interne la unison cu un oarecare Birou de Presa, nu cred ca vor mai putea spune, ca in cazul pasapoartele, ratoindu-se la popor: “este un drept, nu o obligatie”. Sunt tare curios care va fi indemnul Patriarhiei: luati, luati, ca sunt “temporare”, pana la Judecata de Apoi… Marti, 17 martie 2009, pe fondul unui scandal politic in Camera Deputatilor, legat de nerespectarea Regulamentului Camerei de către PDL si PSD si soldat cu parasirea tuturor parlamentarilor din PNL si UDMR, s-a votat, in unanimitate, respectiv cu 174 de voturi pentru Proiectul de Lege privind introducerea in Romania, incepand cu 1 ianuarie 2011, a Cartilor de Identitate electronice obligatorii, cu microcipuri RFID.
Tot marti a fost inscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor si adoptat cu 173 voturi un alt Proiect privind pasapoartele electronice. Respectiv PL-x nr. 605/2008 – Proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.94/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind punerea în circulaţie a paşapoartelor electronice, precum şi producerea altor documente de călătorie. Practic o alta masura complementara celei care a trecut, tot saptamana aceasta la Senat, prin adoptare tacita dar cu notiunea de respingere, si care se va afla in curand pe agenda Camerei Deputatilor. Expunerea de motive a masurii: https://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/em605.pdf Ordonanta de Urgenta https://www.cdep.ro/proiecte/2008/600/00/5/oug605.pdf Pproiectul de lege pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă adoptat de Camera Deputaţilor adoptare cu respectarea prevederilor art.76 alin.(2) din Constituţia României https://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=9643
La Senat, alta daravera biometrica. Senatorul Iulian Urban sustine ca este o afacere a PSD si a firmei UTI. Iata declaratia sa:
“Multi romani si mai ales jurnalisti, au facut bascalie atunci cand eu, am sustinut in Senat ca nu trebuie sa ne grabim prea tare cu pasapoartele electronice care stocheaza pe microcipuri RFID date personale si biometrice ale romanilor. Ei bine, iata un nou proiect de lege care se refera la “dotarea obligatorie” a tuturor romanilor cu carti de identitate electronice cu medii de stocare RFID ce vor fi impuse romanilor incepand cu 1 ianuarie 2011. In buna traditie romaneasca, aceiasi jurnalisti care m-au luat in deradere, vor considera si acum ca este “necesara” o asemenea carte de identitate. Cine ne-a adus insa aceasta carte de identitate electronica? PSD-ul ! Doar trei tari europene au aceste tipuri de smart card, Finlanda, Italia si Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor in SUA si Anglia. In Est, se pare, suntem primii (datorita Guvernului Adrian Nastase); fostul ministru al Administratiei Publice din 2005, pesedistul Octav Cozmanca, declara: “Preschimbarea acestor documente este o necesitate absoluta” si el prevedea ca va fi incheiata pana la finalul anului 2005, deci mai repede decat scrie ordonanta. Asta pentru ca inca de atunci afacerea se incadra in sfera ” e foame de bani baieti”! Singura ratiune pentru care ne grabim, exact ca si in cazul pasapoartelor electronice a fost…banul ! Pentru ca este o afacere facuta pe seama celui mai sarac popor membru al UE: Romanii!”
Asadar, tot marti, dar saptamana viitoare, la Comisia Juridica din Senat se afla urmatorul Proiect de lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr.84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice https://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=13951&pos=0&NR=L27&AN=2009
Cartile de identitate electronice, un pas spre controlul absolut al statului
COMISIA EUROPEANA pune in practica un proiect de 3 ani pentru a introduce cartile electronice de identitate in Europa si sa le faca pe cele existente recunoscute in toate tarile Uniunii. Cartile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanta, fara ca acesta sa fie constient ca e urmarit! Drumul spre o societate de tip Big Brother este astfel larg deschis. Fara sa pretind ca as fi un profet, sunt convins ca urmatorul pas – dupa introducerea cardului de identitate electronic – va fi implantarea oamenilor cu cip-uri de identificare! Proiectul inital de 20 de milioane de euro va porni in 13 tari urmand a fi extins dupa ce se va confirma functionabilitatea lui. Pretextul oficial este de a face ca persoane din diferite tari sa aiba acces la “facilitati” din statele pe care le viziteaza pe baza acestui card. In realitate, se doreste instituirea unui control totalitar asupra cetatenilor! Comisia consideră că există 30 de milioane de carduri electronice de identitate în uz în întreaga Europă. De fapt, se doreste eliminarea formelor clasice de identificare si inlocuirea completa a acestora cu carduri electronice. Viviane Reding, Comisarul pentru Societatea Informaţională şi Media, a declarat: “Putem profita de dezvoltare în sistemele naţionale de carti electornice de identitate şi putem promova recunoaşterea reciproca a identităţi electronice între statele membre. Acest proiect ne mută cu un pas mai aproape de o circulaţie fara bariere între ţările membre ale UE pentru că europenii aştepta Piaţa Unică Europeană fara margini“. Ţările implicate sunt: Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia şi Regatul Unit. Islanda, cu toate ca nu este membru al UE ia parte la acest proiect. In Bulgaria, cardurile electronice de identitate sunt deja o realitate din 2007 (stiu asta de la un bulgar). In Romania, cartea electronica de identitate se va introduce si se va elibera incepand cu 1 ianuarie 2009, conform unei Ordonante de Urgenta a Guvernului din 2005! In preambul, se afirma ca “prin introducerea cartii electronice de identitate, Romania va raspunde recomandarilor Uniunii Europene privind emiterea centralizata a documentelor securizate si va urma modelul unor state membre ale comunitatii europene.” “Firma castigatoare va trebui sa acopere costurile pentru emiterea cartilor electronice de identitate, urmand sa recupereze banii de la beneficiari“, a precizat purtatorul de cuvant al Guvernului, Oana Marinescu. Deja pot sa pariez cine va “castiga” licitatia: firma UTI. Da, aceiasi firma care monteaza camere de supraveghere pe blocuri, aceiasi firma care a pus aparatele alea de citit carduri din mijloacele RATB etc. Viitorul imi va arata daca ma insel sau nu. Dar in acest caz, sunt aproape convins ca am dreptate. Autoritatile si institutiile publice vor fi dotate cu echipamente si programe informatice necesare pentru ca cetatenii sa poata folosi fara restrictii cartea electronica de identitate, astfel. – In municipii resedinta de judet – pana la data de 31 iulie 2010; – In celelalte municipii si orase – pana la data de 31 decembrie 2011; – In comune – pana la data de 31 decembrie 2012. Cam acesta e planul de orwellizare totala a Romaniei pe urmatorii 5 ani! https://www.eurosceptic.ro/
Iata si un articol vizionar din 2005: RFID – intre spionaj si utilitate
Cat de multa tehnologie suntem capabili sa suportam ?
Anul 2010. Va uitati linistit la emisiunea de stiri preferata pentru a vedea ce se mai intampla in lumea nebuna a tehnologiei. Emisiunea se intrerupe pentru un calup de publicitate. Va ganditi ca este momentul potrivit sa va turnati o cafea sau un ceai, dar pe ecran apare chipul iubitei dumneavostra care va indeamna sa cumparati ultimul model de mp3 player cu hard disc miniatural de 1,5 TB si care cantareste numai 20 de grame (ideal in orice situatie) oferit cu generozitate de reteaua de distributie Wall-Stone. Nu aveti timp sa va reveniti din momentul de stupefactie; pentru ca urmeaza un clip publicitar in care cel mai bun prieten va recomanda un automobil ultimul tip, personalizat exact pe dorintele pe care le-ati expus ultimului dealer cu care ati vorbit despre schimbarea masinii. Contrariat, inchideti televizorul, dar ati uitat sa deconectati Internetul. Din boxele media center-ului rasuna suav vocea iubitei dumneavostra care va aduce aminte ca numai prezervativele cu latex de ultima generatie va vor feri de neplacerea urmasilor nedoriti. Halucinati ? Ati intrat in scenariul prost al unui SF de a mana a doua ? Nu ! Bun venit in lumea minunata a RFID-ului ! (unde stim totul despre cum sa ne servim clientul favorit)
Cand inventiile bune sunt aplicate prost
RFID-ul (radio frequency identification), despre care se vorbeste din ce in ce mai mult si mai insistent in ultimul timp (numai la CeBIT 2005 au fost cel putin cinci prezentari despre beneficiile, implicatiile si metodele de aplicare ale tehnologiei) nu este o inventie de ultima ora, asa cum ar crede cei mai putin avizati. Tehnologia s-a impus in al doilea razboi mondial, cand o inventie cam ciudata pentru vremea respectiva, radarul, i-a ajutat pe britanici sa castige Batalia Angliei. Initial, radarul nu putea distinge intre avioanele britanice si cele germane, dar introducerea unui emitator IFF (identification friend or foe) a permis diferentierea semnalelor emise. Timp de aproape 50 de ani nu s-a mai auzit nimic despre RFID, pana cand in 1999 cei de la MIT au inceput sa studieze modul in care lanturile de distributie ar putea sa beneficieze de aceasta tehnologie. Initial, ideea era generoasa: cumparatorul se indreapta spre casa cu ultimele sale achizitii, si in loc sa mai astepte ca angajatul sa scaneze codul de bare al fiecarui produs in parte, pentru a face totalul, totul are loc instantaneu, un cititor RFID identificand toate produsele pe baza etichetei RFID si cerand doar introducerea cartii de credit pentru a retine suma totala. Si totul datorita unei etichete minunate. Iar in plus, lantul de retail isi poate actualiza automat stocurile, stie care este starea produsului si toate detaliile de care are nevoie pentru a face o oferta competitiva cu care sa isi mai deschida inca 5 magazine. Si toate acestea datorita unei etichete minune, RFID. Cel putina asa suna secenariile fericite ale retailerilor si hypermarket-urilor. In realitate insa…
Tehnologia RFID este deja printre noi
Sistemul RFID se bazeaza pe identificarea oricarui obiect pe care s-a atasat o eticheta ce emite un cod electronic unic. (eticheta RFID). Pentru ca o eticheta sa fie identificata este nevoie de un cititor RFID care poate fi plasat practic in orice zona. Nici o eticheta RFID nu este identica cu alta, asa cum se intampla in acest moment cu codurile de bare si de aceea primele sisteme RFID au fost introduse in cladirile in care era nevoie de nivele certe de securitate. Insa tehnologia este aplicabila pentru orice obiect, chiar si pentru cele aflate in miscare, si de aceea nu a durat foarte mult pana a atras atentia celor implicati in distributie. Spre deosebire de codurile de bare, folosite in acest moment ca standard, etichetele RFID au avantajul de a putea contine si alte date in afara de pret, precum caracteristicile sale, data la care a fost mutat dintr-un loc in altul, temperatura la care se afla. In functie de alimentare, etichetele RFID pot fi pasive sau active. Etichetele RFID pasive nu au o sursa de energie proprie si dimensiunile lor sunt de 0,4 x 0,4 la o grosime mai mica decat cea a unei foi de hartie. In momentul in care sunt strabatute de semnalul emis de antena cititorului RFID, aceste etichete se activeaza si transmit ca raspuns informatiile stocate in prealabil. Acest raspuns este de obicei un numar de identificare, pe care receptorul RFID il decodeaza si il interpreteaza. Raza de actiune in care etichetele pot interactiona cu cititorul este variabila de la 10 mm la 5 metri. Cele active sunt dotate cu o sursa de energie, pentru a stoca in memorie datele cu care au fost inregistrate si pot fi citite si scrise si de la distante mai mari. In acest moment o astfel de eticheta RFID activa are dimensiunea unei monede, o raza de actiune de cativa zeci de metri si o durata de viata a bateriei de cativa ani. Datorita acestor performante sunt insa prea scumpe pentru a fi utilizate in activitatea de retail si pentru distribuitori mult mai interesante sunt cele pasive. Numai ca si acestea sunt inca prea scumpe, pretul unei astfel de etichete fiind de 40 de centi. In aproximativ doi ani, expertii considera ca pretul ar putea ajunge la 5 centi, dar pentru cei din sectorul de retail si asa este prea mult. Asa ca pana cand nu vor trece 6 – 8 ani, (perioada in care Gartner si Forrester estimeaza ca pretul va ajunge la 1 cent), tehnologia RFID nu va fi adoptata la scara larga, ramanand subiectul unor experimente, pentru marile companii de retail ca Metro sau Wal Mart. Pretul nu este singura piedica, in adoptarea tehnologiei. Exista 4 tipuri de etichete, diferentiate prin frecventa radio: cele Low frequency ( cu frecventa intre 125 si 134 kilohertzi), cele High frequency (13,6 megahertzi), etichete UHF (868 pana la 956 megahertzi) si etichete Microwave (la frecventa 2,54 GHz). In ceea ce priveste frecventele nu exista un standard global care sa reglementeze problema la nivelul tuturor tarilor, practic fiecare putand decide ce fel de etichete RFID, ar urma sa foloseasca.
Oricum intimitatea e de domeniul trecutului
Problemele au inceput sa apara in momentul in care un grup de activisti in domeniul drepturilor omului au inceput sa isi puna niste intrebari, care sunau cam asa: “Daca fiecare produs de la o ciocolata si pana la automobile, are un cod unic de identificare si acesta poate fi aflat de orice cititor RFID, atunci nu inseamna ca un distribuitor poate afla ce haine poarta un client, de unde le-a luat si de cat timp le are ?”. Iar daca acel client a platit cu un card de credit, atunci este o joaca de copil sa poti afla detaliile despre acesta, sa faci un profil de client si sa ii pot oferi reclama directionata? Practic, scenariul in care fiecare client vede reclame personalizate pe ecrane inteligente, care l-au identificat dupa eticheta de pe pantofi, (remember Minority Report ?), nu mai este decat la cel mult 3 ani distanta. Raspunsul pe care l-au dat companiile de retail, ca in momentul in care cumperi cu cartea de credit, oricum divulgi o serie de informatii personale, nu este viabil pentru ca orice persoana inarmata cu un cititor RFID poate afla cat te-au costat hainele si de unde le ai, ce mananci, pe unde te-ai plimbat si asa mai departe. Practic, ni se propune o societate in care toata lumea va sti totul despre toata lumea, in varianta ideala sau in care un numar restrans de oameni vor stii totul despre ceilalti, intr-un fel de Big Brother planetar. Experimentele pe care companii ca Wal Mart, Gillette sau Metro le-au facut cu etichetele RFID au demonstrat ca totusi consumatorii nu sunt dispusi sa renunte la intimitatea lor, in favoarea unui timp mai scurt petrecut la case. In Germania, protestele grupului FoeBuD, fata de initiativa Metro de a introduce RFID-ul au fost atat de puternice incat Metro a anulat proiectul. Iar cum biletele de la urmatorul campionat de fotbal vor contine un cip RFID, grupul Foebud este deja pe pozitii. Wal Mart nu a renuntat insa si si-a anuntat toti partenerii ca trebuie sa introduca etichete RFID pe produsele lor. Al doilea raspuns pe care partizanii tehnologiei il dau este ca etichtele RFID pot fi desprinse si ca totul s-ar rezolva prin anuntarea cosumatorului ca produsul pe care l-a cumparat contine o astfel de eticheta. De cele mai multe ori insa indepartarea acestora nu este insa foarte simpla sau conduce la deteriorarea produselor. O alta solutie ar putea fi criptarea ID-urilor, astfel incat acestea sa nu poate fi citite si decriptate decat de cel care a emis etichetele. Dar, aceasta nu rezolva intimitatea clientilor fata de distribuitori. Acestia nu sunt dispusi sa renunte prea usor la mina de aur pe care o reprezinta datele exacte despre un anumit client si preferintele acestuia. Si cu toata opozitia, cheltuielile pentru implementarea RFID-ului vor ajunge la 3 miliarde de dolari pana in 2008. O alta solutie ar putea veni de la organizatii ca FoeBuD, care a dezvoltat un detector de RFID-uri care nu permite cititoarelor RFID sa citeasca datele de pe etichete, atunci cand acestea sunt in raza de actiune. RSA a propus un aparat de bruiaj, care emite un semnal ce mascheaza restul etichetelor RFID. Asadar solutii exista, dar nu sunt dintre cele mai comode. Sa ne intelegem…RFID-ul este o tehnologie interesanta si poate avea multe utilizari favorabile, insa pana in momentul in care aspectele legate de intimitatea utilizatorilor nu vor fi rezolvate printr-o legislatie extrem de coerenta, RFID-ul nu este o alternativa la codurile de bare. Si chiar cea mai eficienta si clara legislatie nu ne poate feri de abuzuri. Asa ca viitorul RFID-ului este inca incert. Oare cati dintre noi sunt dispusi sa renunte la initimitatea lor in favorea unor cumparaturi mai rapide? Raspunsul il vor afla companiile care vor merge pe valul entuziasmului RFID!
October 16th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
