Primul episod. Urmeaza: marturisirile agentilor secreti britanici si un Raport Top Secret catre SOE, publicat in exclusivitate de Ziaristi Online
POZIŢIA SERVICIULUI SPECIAL DE INFORMAŢII FAŢĂ DE OPERAŢIUNEA “AUTONOMOUS”
Anul 1943 a înclinat decisiv balanţa victoriei de partea Naţiunilor Unite. Pe plan militar, trupele sovietice opresc ofensiva strategică a armatelor germane la Stalingrad 1, flota americană obţine victoria de la Guadalcanal 2, este lichidat frontul din Africa de Nord 3, iar Italia capitulează 4.
Pe plan diplomatic au avut loc intense negocieri în vederea stabilitii măsurilor de înfrângere a trupelor Axei.
La Conferinţa de la Casablanca se stabileşte aplicarea principiului de “unconditional sutrender”s, propus de Franklin D. Roosevelt 6 şi se adoptă planul “Husky”7 propus de Winston Churchill 8.
La conferinţa Miniştrilor de Externe de la Moscova participanţii hotărăsc, între altele, înfiinţarea “Comisiei Consultative Europene” cu sediul la Londra 9. Aceasta urmărea să asigure “acoperirea informativă” a teritoriilor statelor in amice şi să desfăşoare acţiuni de propagandă, dezinformare şi sabotaj în vederea obţinerii victoriei. Activitatea comisiei a avut un rol deosebit de important în desfăşurarea “războiului din umbră”, asupra căruia vom stărui pe larg în cele ce urmează.
Se pun apoi bazele unei depline colaborări anglo-sovieto-americane 10. La Conferinţa de la Teheran, F.D. Roosevelt, Churchill şi Stalin hotărăsc ca operaţiunea “Overlord” 11 să înceapă În mai 1944, urmată de operaţiunea “Anvil-Dragon”12. Simultan cu desfăşurarea acestor două operaţiuni militare, ce inaugurau frontul de vest european, urma să aibă loc o puternică ofensivă sovietică pe frontul de est 13.
De partea cealaltă, În perioada 10-12 ianuarie 1943, la iniţiativa Fuhrerului, Mareşalul Ion Antonescu a întreprins o vizită în Germania 14. Cunoscând în mod direct situaţia trupelor germane şi primind semnale îngrijorătoare de la trupele române aflate pe front, mareşalul avea să le spună colaboratorilor săi apropiaţi, în trenul ce-l readucea în patrie: “Germania a pierdut războiul. De acum trebuie să ne concentrăm toate forţele ca să nu pierdem şi noi războiul nostru” 15. Această situaţie constituia, desigur, un punct de cotitură în politica externă românească. Din acel moment, deşi colabora în continuare cu Germania, mareşalul Antonescu şi-a propus să negocieze un armistiţiu cu Aliaţii. Negocierile aveau să fie duse simultan pe mai multe canale.
Unul din ele era constituit din reţeaua de spionaj condusă de inginerii Ion Popovici şi Valeriu (Rică) Georgescu. Aceştia deţinuseră funcţii de conducere în cadrul societăţilor petroliere “Unirea” şi, respectiv, “Româno-Americană”, fiind contactaţi în februarie 1941 16 de către locotenent-colonelul Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain), rezidentul Intelligence Service-ului pentru România 17.
Reţeaua urma să culeagă informaţii militare, economice şi strategice şi să le transmită prin radio şi curieri la Istanbul. Ofiţerul englez finanţează reţeaua cu optzeci milioane lei 18. Rică Georgescu va fi acela care, din martie şi până în august 1941 (când reţeaua va fi descoperită) va transmite 42 de rapoarte radio la Istanbul. Pe 27 august cei 15 membri ai reţelei au fost arestaţi. Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de lnformaţii (SSI – foto stanga sus alaturi de Maresal) era la curent 19, prin agenţii săi, cu activităţile desfăşurate de reţea 20. Cu acordul mareşalului, Cristescu a permis lui Rică Georgescu să continue negocierile cu reprezentanţii Aliaţilor, fără ştirea germanilor insă.
Integral la Ziaristi Online
Cuvintele respective au fost rostite de Antonescu in trenul de intoarcere in tara dupa intilnirea cu Hitler care avusese loc in octombrie 1942, aproximativ cu o luna inaintea contraofensivei sovietice de la Stalingrad. A se vedea cartea lui Gheorghe Barbul, Antonescu, al treilea om al axei.