În perioada 18–25 martie a.c., în România și Republica Moldova va avea loc Săptămâna pentru viață 2015 – „Fiecare viață este un dar”, al cărei eveniment central este Marșul pentru viață2015, organizat în 21 martie.
În România, Marșul pentru viață se află la ediția a V-a, iar în Republica Moldova la prima ediție. Până în prezent sunt anunțați organizatori în peste 60 de orașe din România și, în premieră, în Republica Moldova, la Chișinău și Orhei, în timp ce anul trecut evenimentul s-a desfășurat în 40 de orașe. Lista orașelor și detalii sunt disponibile pe saitul www.marsulpentruviata.ro.
Mesajul pe care dorim să îl transmitem prin tema acestui an, Fiecare viață este un dar, este că fiecare persoană este unică și are o valoare infinită, iar societatea are doar de câștigat dacă sprijină persoanele cu nevoi speciale și, în particular, dacă sprijină o femeie aflată în criză de sarcină să nască și să crească persoana pe care o poartă în pântece, un dar către ea și un dar al ei către familie și către întreaga societate.
În România, a cărei populație actuală este de cca. 21.800.000 locuitori, din 1958 până în prezent au fost înregistrate doar în spitalele de stat peste 22.000.000 de avorturi. Se fac circa 400 de avorturi la cerere pe zi doar în spitalele de stat, rata avorturilor fiind de 480 de avorturi la 1.000 de nașteri, cea mai mare din Uniunea Europeană și dublă față de cea din SUA. În realitate, rata avorturilor este mult mai mare, deoarece avorturile din clinicile private nu se raportează la stat, iar avorturile făcute de femeile românce din străinătate nu sunt nici ele incluse.
În Republica Moldova, a cărei populație actuală este de cca. 3.600.000 locuitori, statisticile arată că, după declararea independenței țării în 1991 și până în prezent, au fost înregistrate cca. 750.000 de avorturi.
O atenție specială dorim să acordăm cazurilor în care femeia primește în timpul sarcinii un diagnostic nefavorabil. Mai ales când este vorba despre anumite maladii precum Sindrom Down, copilul are puține șanse de a se naște: la nivelul Uniunii Europene, 96% dintre copiii diagnosticați Sindrom Down sunt avortați. De aceea am ales, pentru ziua desfășurării marșului, data de 21 martie, în care se sărbătorește Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindrom Down. Urmărim astfel să sensibilizăm societatea că discriminarea persoanelor cu Sindrom Down, a persoanelor cu nevoi speciale în general, începe înainte de naștere.
Considerăm că orice viață umană este demnă de respect și ajutor, indiferent de alte criterii: etnie, sex, religie, stare de sănătate, stare de dezvoltare etc. Un copil în prima zi după concepție nu este mai puțin om decât o persoană în floarea vârstei, o persoană cu Sindrom Down nu este mai puțin om decât un geniu, o persoană imobilizată la pat nu este mai puțin om decât un campion olimpic. Fiecare persoană are de dăruit semenilor ceva unic și infinit de prețios, iar societatea, pentru a fi cu adevărat umană, are nevoie să se aplece asupra nevoilor specifice ale fiecăruia, cu delicatețe și respect. Adevărata civilizație nu îi exclude și nu îi discriminează pe cei aflați în situații defavorabile!
Marșul este neconfesional și apolitic și prin demersul nostru ne propunem săconștientizăm: 1. existența, unicitatea, demnitatea și valoarea fiecărui om începând din momentul concepției; 2. că diferite situații defavorabile, precum sarcina neașteptată ori primirea unui diagnostic nefavorabil precum cel de Sindrom Down, conduc la criza de sarcină, o perioadă extrem de dificilă pentru femeie; 3. necesitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină, înainte și după naștere.
Manifestările din Săptămâna pentru viață 2015 și Marșul pentru viață 2015 – „Fiecare viață este un dar” sunt deschise tuturor celor care împărtășesc aceste principii și deziderate.
Mineriada din Iunie 1990 – Imagini unice din lagarul de la Magurelede ZiaristiOnlineTV “Monica Macovei s-a jurat, pe sucul de rosii, ca nu a fost implicata in arestarea si anchetarea protestatarilor din Piata Universitatii, in iunie ’90. Surprise, Simona Ionescu ii da peste bot. Au uitat baietii sa-i curete eficient “mapa profesionala” si printre ramasite s-a gasit un mandat de arestare semnat de… M10-MACOVEI. Gurile rele, extremistii de atunci, isi amintesc cum justitiara de azi ancheta la Magurele tinerii maltratati de militienii FSN-isti”, scrie Marius Mina.
“La Măgurele, Monica Macovei a văzut doar liniștea specifică unei biblioteci, în care cei aduși acolo își scriau, liniștiți, lucrările de doctoarat, suprevegheați „părintește” de pulanele unor foști milițieni”, scria “Curentul” încă din 2013 (!).
Astăzi, Monica Macovei tocmai i-a dat în judecată pe jurnaliștii Victor Roncea, Radu Tudor și Mihai Gâdea pentru că ar fi lezat onoarea și reputația fostului Ministru al Justiției, aminteşte ActiveNews în articolul întitulat “EVZ: Monica Macovei a emis un mandat de arestare în timpul Mineriadei din 1990. Credeți că era pentru un miner?”.
Ce s-a întâmplat? Aceștia sunt acuzați că au mințit în legătură cu activitatea ei de procuror în timpul Mineriadei din 1990. În actul de chemare în judecată, postat pe blogul lui Victor Roncea, Monica Macovei neagă vehement că ar fi emis vreun mandat de arestare pentru manifestanții din 1990, consemnează sursa citată.
Cu toate acestea, jurnalista Simona Ionescu a scris în Evz un material în care își amintește de o conferință de presă, în care s-a amintit de faptul că procurorul Monica Macovei a emis un mandat de arestare pentru Mineriada din 1990.
EDITORIALUL EVZ. O corecție necesară: și totuși, procurorul Monica Macovei a emis un mandat de arestare la Mineriada din ’90!
Au trecut 25 de ani de la Proclamația de la Timișoara și curând se împlinesc tot atâți de la Mineriada din iunie 1990.
E vremea când noi, jurnaliștii, scotocim în agendele vechi cu însemnări, căutăm în arhive după mărturii și fotografii din acele zile de 13, 14 și 15 iunie 1990, când șeful statului, proaspăt ales (20 mai), a declanșat războiul româno-român. Când e vorba de istorie e bine și corect să nu fie deformat nimic și să se prezinte faptele, mărturiile și imaginile așa cum au fost. Adevărul. Asta am căutat în ultimele zile, pentru un număr special al EVZ despre Mineriada din 90, dacă tot se va redeschide acum, de către procurori, Marele Dosar. Cei mai tineri, absenții acelei perioade tulburi trebuie să afle de ce fostul președinte al României, Ion Iliescu, e pus sub acuzarea de crimă împotriva umanității. Am căutat și pe Google. Și am dat peste un text al Monicăi Macovei, scris în 18 iunie 2014, despre ziua de 13 iunie ’90, dar și despre ce a urmat în cariera ei de procuror.
O apreciez pe Monica Macovei pentru multe lucruri bune făcute pentru reformarea justiției și pentru spiritul bătăios, dar, de dragul adevărului istoric, trebuie să contrapun declarației ei ceea ce am consemnat eu, ca ziarist, în urmă cu aproape 18 ani, în mai 1997, într-o sală de ședință din Parchetul General.
Scrie Monica Macovei pe blogul său: „Eu am refuzat să emit vreun mandat de arestare, dar alți procurori au dispus arestarea unora dintre demonstranți”. Se referă la momentul în care polițiștii și jandarmii au intrat în forță peste protestatarii din Piața Universității, în zorii zilei de 13 iunie 1990. I-au scos din corturile amplasate în fața Teatrului Național, i-au bătut, i-au urcat în camioane și i-au dus la o unitate militară de la Măgurele sau, așa cum spune doamna Macovei, „și pe la diverse secții de miliție din București, inclusiv din sectorul 1”. Ea activa în acea perioadă la Procuratura sectorului 1 și avea ca atribuție emiterea de mandate de arestare la solicitarea polițiștilor de la „Cercetări penale”. Trebuie spus că, în anii 90, procurorii puteau, conform legii, să emită mandat de arestare pentru 5 sau 30 de zile, fără avizul judecătorului. Iar unii dintre ei au fost chemați de oamenii cuplului instalat la putere, Iliescu-Roman, să definitiveze din punct de vedere legal ceea ce făcuseră forțele de ordine ale ministrului Chițac, în zorii zilei de 13 iunie. Și au semnat mandate de arestare în alb.
Monica Macovei afirmă că ea nu a emis niciun astfel de mandat pentru oamenii ridicați din Piața Universității. Ba chiar consemnează că, în mai 1991, când ajunsese „procuror șef Birou la Procuratura Municipiului București, iar o parte din procurorii care arestaseră ilegal în iunie 1990 lucrau în Biroul condus de mine” le-a cunoscut bine activitatea. „Aceștia erau ocupați să închidă dosarele în care arestaseră oameni nevinovați în iunie 1990 și să aplice amenzi administrative celor închiși între o lună și mai multe luni pentru «fapte grave»”, a scris pe blogul său în 2014. Arată că a făcut și o informare către Procuratura Generală, în 18 iunie 1992, în care consemnează că 59 de persoane au fost arestate ilegal de către procurorii Alexandru Țuculeanu, Dinu-Emil Dumitru, Petre Buneci, Cornel Popescu, Valentin Leancă, Horia Ghibănescu și Ovidius Păun. Nu s-a întâmplat însă nimic și nu a primit niciodată răspuns la acest raport, dar în 1993 a fost transferată la Procuratura Generală, devenind în scurt timp colegă de instituție cu mulți dintre procurorii din listă.
Lucrurile astea chiar s-au întâmplat, iar memoria mea de jurnalist le confirmă. Am asistat, în sălile de judecată, la multe ședințe în care victimele arestate în Piața Universității reclamau lipsirea de libertate abuzivă. Deschiseseră un proces în 1992-1993. Articolele mele au fost publicate în ziarul „Tineretul liber”.
Nu sunt însă de acord cu susținerea Monicăi Macovei că ea nu a emis niciun mandat de arestare. Iar în sprijinul afirmației mele, vin și reiau o parte din textul publicat pe blogul meu (simonaionescu. ro), în 15 ianuarie 2008, când Traian Băsescu ceruse „mapa profesională” a Noricăi Nicolai, propusă de liberali ca ministru al Justiției. Scriam, deci, în urmă cu șapte ani:
„Involuntar (sau nu?!), șeful statului ni i-a adus în prim-plan și pe Monica Macovei, Daniel Morar și chiar Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției în vremea CDR, acum eminența cenușie a PLD și posibil viitor candidat la Justiție, dacă democrații vor câștiga alegerile. Activitatea lor profesională e pigmentată, culmea, chiar cu fapte din cele care i se reproșeaza Noricăi Nicolai. Noi, ziariștii ăștia mai bătrâni, avem multe stocate în memorie și arhive. Faptul că amicul blogger Chinezu a căutat în „măruntaiele” computerelor de la Monitoring Media și a găsit o înregistrare din 1997, de la radio ProFM, despre Monica Macovei și dosarele Pieței Universității – mineriada din iunie 90, m-a ambiționat să scormonesc și eu prin arhiva personală. Așa am ajuns să găsesc însemnările de la conferințele de presă de la Parchetul General, din perioada șefiei lui Nicolae Cochinescu. Ministru al Justiției era Valeriu Stoica.
Pe 23 mai 1997, în prezența presei, a răbufnit și problema mandatelor de arestare emise de procurori pentru cei reținuți de polițiști în Piața Universității, după ce generalul Chițac dăduse ordin să fie împrăștiați manifestanții, în 13 iunie. Așa am aflat că procurorii Țuculeanu și Macovei au emis și ei mandate. Primul – multe, Monica Macovei, doar unul! Procurorul general Nicolae Cochinescu a decis ca Monica Macovei și Gheorghe Mocuța (procurori cu care nu s-a înțeles de la începutul venirii lui în Parchet) „să facă ancheta și să prezinte concluziile în termenii legii”.
Cinci zile mai târziu, pe 28 mai 1997, Monica Macovei și-a dat demisia, iar din 1 iunie a părăsit efectiv Parchetul, alipindu-se prietenei ei de atunci, RenateWeber, la conducerea APADOR-CH. La scurt timp și procurorul general a fost schimbat din funcție, în locul lui fiind numit Sorin Moisescu. Ministrul Stoica nu-l agrea pe Cochinescu, mai ales că, la ședința de bilanț la care-l invitase, se găsise să vorbească despre adopțiile ilegale. În acel moment, Valeriu Stoica s-a scuzat și a părăsit sala, invocand o problemă la minister. A revenit la final. (…)
Pe 26 august 1997, Emil Constantinescu îl demite pe Nicolae Cochinescu, iar nouă luni mai târziu, pe 18 iunie 1998, Sorin Moisescu pleacă și el de la șefia Parchetelor, în plin scandal „Țigareta 2”. În conferința de presă de final, vorbește și el despre dosarele Mineriadelor – doar 18 trimise în judecată, legate de 13-15 iunie 1990 – dar și despre mandatele de arestare emise de procurorii Țuculeanu, Macovei și alții împotriva protestatarilor din Piața Universității.
Procurorul general Moisescu a spus că „s-a făcut o anchetă, care e materializată într-un raport voluminos, și care arată situația acelor mandate de arestare.” O să dea publicității acest raport Parchetul General? Fiindcă nu e vorba de nicio „mapa profesională”, dar putem să vedem și noi bubele unora ce au fost miniștri sau poate se vor”.
Cu această întrebare încheiam textul scris în 15 ianuarie 2008. Nici în ziua de azi eu nu știu ca Parchetul General să fi comunicat ceva legat de acel raport și de procurorii care au dat o mână de ajutor „la instaurarea legii”, așa cum o vedea Ion Iliescu și guvernul său.
25 ianuarie 2015. În urmă cu 61 de ani, într-o celulă sordidă şi supra-aglomerată din închisoarea ungurească Sighet, murea, măcinat de boli, bătăi şi inaniţie, la 78 de ani, un adevărat martir al Basarabiei şi unul dintre cei mai mari eroi necunoscuţi ai României: Ioan Gheorghe Pelivan. Cărţile de istorie ale bieţilor copii de azi uită să-l consemneze. Wikipedia e zgârcită, şi ea, cu biografia marelui român. Ioan (Ion) Pelivan: opt rânduri şi-atât. Ni se aminteşte că s-a născut la data de 1 aprilie 1876 în satul Răzeni (pe atunci județul Lăpușna, acum raionul Ialoveni) şi că a fost un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, om politic, publicist, apărător și promotor al limbii române, animator al vieții culturale. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău (1898) și Universitatea din Dorpat, Facultatea de Drept (1903). A fost o personalitate politică importantă şi a dus o activitate febrilă împotriva rusificării Basarabiei de către imperiul țarist. A fost locțiitor de judecător al orașului Bălți și creatorul primei grupări naționale din acest oraș, iar mai tîrziu a fost deținut politic. S-a stins din viață în închisoarea Sighet la 25 ianuarie 1954. Datorită activității sale, județul Bălți a fost primul județ din Basarabia care în 1918 s-a pronunțat pentru Unirea Basarabiei cu România, ne mai spune Wikipedia. Doar atât? Infim, faţă de viaţă, activitatea, opera şi jertfa cutremurătoare şi continuă a militantului pentru România Mare! Nici măcar faptul că a fost primul ministru de Externe al Basarabiei şi apoi ministru al Justiţiei în Guvernul României nu se aminteşte.
Un erou uitat
Nici anul trecut, când s-au împlinit 60 de ani de la uciderea sa, nici anul acesta, din păcate, nici una din autorităţile României de azi, sau măcar ale Republicii Moldova, nu s-au obosit să-i omagieze viaţa şi moartea martirică. Poate doar în satul său natal, la băştina din Răzeni, unde a mai fost omagiat şi în 2009 (info) sau în 2012 (audio), când liceul local a primit numele marelui patriot. “Răzeni are o semnificaţie istorică aparte, care a dat poporului personalităţi de anvergură: Elena Alistrar – unica femeie din Sfatul Ţării, Ion Inculeţ – intelectual, care a condus cu demnitate mai multe funcţii publice în cadrul Statului Unitar Român şi să nu uităm de Ion Pelivan, marele naţionalist şi patriot român. Om de referinţă în întreaga istorie a Unirii Basarabiei cu România. Aceste trei personalităţi conferă o importanţă specială comunei Răzeni. Aveţi onoarea de a studia în acest liceu, care poartă numele unui măreţ om al istoriei”, afirma Ion Constantin, doctor în istorie, la acel moment aniversar.
Nici autorităţile de la Bucureşti nu excelează în omagierea martirului: chiar dacă peste numai câteva luni, în noaptea de 5 spre 6 mai, se vor împlini 65 de ani de la arestarea sa, urmată de aruncarea familiei sale în stradă, nici pâna acum nu există vreo placă comemorativă pe fosta sa casa din strada Ion Luca Caragiale, la nr. 7 (view), unde acum îşi desfăşoară activitatea o Casă de licitaţii.
Portalul Basarabia-Bucovina.Info, alături de istorici şi cercetători ai Academiei Române şi ai Republicii Moldova, cu susţinerea CNSAS şi a Arhivelor Naţionale de la Bucureşti şi Chişinău, îşi propune, până la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire, să redea cât este posibil din această istorie neagră, încă ascunsă printre dosare prăfuite şi, de multe ori, rătăcite deliberat. Însoţim acest demers memorialistic cu un număr important de fotografii de epocă şi reproduceri ale unor documente, inclusiv ale Securităţii, pe care, în cazul de faţă, le publicăm în baza materialului nostru.
MARTIRII BASARABIEI, este doar unul dintre proiectele dedicate de comitetul nostru ad-hoc Centenarului Marii Uniri. Am început primul nostru episod cu un material al istoricului basarabean Mihai Taşcă, apreciat cu peste 600 de trimiteri în spaţiul reţelei Facebook: Eroii necunoscuţi ai României şi soarta lor martirică: senatori şi deputaţi ai Basarabiei, militanţi pentru statul naţional-unitar român, deportaţi în Gulagul sovietic. Continuăm azi cu prezentarea tragediei lui Ioan Pelivan, ucis de aceiaşi ocupanţi sovietici, dar pe teritoriul României, în cadrul operaţiunii NKVD de decapitare a elitelor politice şi naţionaliste începute prin arestările din “noaptea demnitarilor”, la care ne vom referi mai jos, graţie studiilor şi documentele oferite cu generozitate de istoricii Ion Constantin, Ion Negrei şi Gheorghe Negru. Astfel, în baza materialului nostru veţi putea descărca două lucrări excepţionale despre viaţa şi moartea martirului pentru Basarabia, însumând în total peste 1000 de pagini. Sperăm ca astfel, măcar prin noi – “Noi prin noi”, după cum era dictonul Societăţii “Carpaţii” a lui Eminescu, marele luptător pentru cauza românească şi unirea tuturor românilor în hotarele “Daciei Mari” -, cele opt rânduri de pe Wikipedia să se mai înmulţească, spre luminarea celor mici şi celor mari, celor buni şi celor răi. Dar mai mult decât atât, sperăm ca generaţiile de ieri şi de azi, vitregite de istoria reală, să afle, măcar acum, despre obolul de sânge adus Marii Uniri, înainte dar şi, iată, după săvârşirea ei, când sovieticii au dovedit că exterminarea este metoda de acţiune împotriva tuturor celor care le stau în cale. A meritat jertfa? Cu siguranţă, da. Dacă nu pentru noi, care n-am reuşit în 25 de ani de libertate declarată să realizăm ce au făcut marii artizani ai Unirii sub ocupaţia a două imperii, măcar pentru generaţiile viitoare.
Demenţa care a cuprins societatea românească, mai ales în timpul “epocii Băsescu”, atinge, iată, nivelul paroxismului şi după debarcarea pensionarului cu girofar. Într-o Cerere agramată de chemare în judecată, euroasiatica Monica Mandela Macovei, mafalda “anticomunismului”, cunoscută şi ca “tribuna homosexualilor”, după ce că siluieşte limba română, ca într-un capitol nescris până acum din “1984” răstoarnă întelesul frazelor şi al cuvintelor, transformând negrul în alb şi albul în negru. Cazul e cunoscut, cred. Prezentă în exerciţiul funcţiunii – “trimisă de la unitatea sa”, după cum declară azi -, la Unitatea de Jandarmi de la Măgurele în care fuseseră “depozitaţi” ilegal, fără acte de reţinere sau arestare, sute de protestatari din Piaţa Universităţii, maltrataţi bestial până la răniri grave (răni deschise sângerânde, fracturi craniene şi de membre) şi agresaţi psihic continuu, procurorul anchetator Monica Macovei avea să declare, peste ani – prin ceea ce americanii numesc slip of the tongue, o scăpare a limbii – că la faţa locului “nu a văzut nici un act de violenţă“. Afirmaţia a fost folosită în apărarea sa, la proces, de fostul ministru de Interne al lui Iliescu, odiosul Mihai Chiţac, responsabil principal pentru crimele din iunie 1990 (şi nu numai). Tot ceea ce am făcut a fost să prezint acest document din Dosarul colegului de sistem represiv al procuroarei ex-comuniste Monica Macovei, ministrul FSN Mihai Chiţac, care de altfel sublinia ceea ce reieşea foarte clar din el – pentru că altfel nu l-ar fi folosit în apărarea sa! – şi anume că “procurorii nu au constatat (la Magurele – n.m.) violenţe sau alte încălcări ale legii din partea poliţiei“. Iată-l, cu sublinierile făcute de răposatul Chiţac:
Ce vrea să ne spună azi ex-procuroarea Monica Macovei într-o “logică” orwelliană, după cum veţi putea vedea singuri mai jos? Că, de fapt, ea ar fi vrut să spună că arestaţii nu comiteau acte de violenţă. Adică – întelegeţi, nu-i aşa? -, că noi, cei maltrataţi şi păziţi cu arme cu glonţ pe ţeavă, nu-i băteam în Unitatea lor pe poliţiştii şi procurorii care ne anchetau cu bâte şi mănuşi de box (strict autentic). Inventând un citat inexistent în documentul folosit de Chiţac, dar este pus între ghilimele în Cererea înaintată Tribunalului, Macovei se auto-traduce afirmând că practic ea ar fi cerut ca oamenii “să fie eliberaţi imediat, să plece acasă”. Deşi admite în aceeaşi Cerere tâmpă că tot ce am făcut este să public documentul lui Chiţac, acesta se transformă peste câteva pagini în “afirmaţii mincinoase” şi “cutremurătoare”, pentru că este o “evidenţă” faptul că fosta procuroare a vrut să spună de fapt că “nu a văzut nici un act de violenţă săvârşit de manifestanţi“. Unde, tovarăşi, în Unitatea voastră???
Sfidându-şi propria-i (i)logică, peste câteva rânduri găseşte şi o altă explicaţie, şi anume că “citind declaraţiile manifestanţilor ridicaţi din Piaţa Universităţii nu a văzut nici un act de violenţă”. Carevasazică, acum actele de violenţă nu se văd în foile celor anchetaţi cu brutalitate şi, drept urmare, procuroarea decretează că “nu rezultă comiterea nici unei infracţiuni” şi atunci decide “toată lumea pleacă acasă”. Acum, “pe bune” – vorba, unuia, Guiţiu – dacă eram nişte incendiatori în serie, pentru că, totuşi, Bucurestiul ardea!? Cum a decis ea şi dacă a făcut-o atât de doct de ce nu a stat până i s-a împlinit voi? Înţeleg că dacă Monica Macovei ar fi fost azi procuror DNA, după primele declaraţii ale suspecţilor, în care cu toţii îşi susţineau vinovăţia, ar fi decretat la fel: “Toată lumea pleacă acasă”?! Demenţa e totală!
PS: Mă întreb cum îşi va mai cosmetiza trecutul “anticomunist” GDS-ista Monica Macovei, fosta nomeklaturistă bolşevică trecută la democraţie la ordinul lui Soroşică. Poate vom afla în curând că tatăl ei, “juristul” din poveştile de adormit idioţi, în fapt securist notoriu la CC al PCR, decorat pentru “înalte merite” de însuşi Ceauşescu, a fost chiar deţinut politic, mort în temniţele Anei Blandiana de la Comana, aşa cum i-a povestit Patapievici Monicăi Lovinescu despre tatăl lui, ştabul NKVD-ist din Banca de Stat a RPR şi RSR?
Generalul de carton Dan Voinea, groparul marilor dosare, in exercitiul functiunii
Victor Roncea: “Poate vom afla şi rolul Monicăi Macovei în cercetarea victimelor «depuse» din Piaţa Universităţii la Unitatea de Jandarmi de la Măgurele”
Jurnalistul Victor Roncea, participant la evenimentele din 13-15 iunie 1990, ne-a declarat: “Mă bucur că s-a redeschis Dosarul Mineriadei pentru că astfel vom afla, sper, şi rolul pe care l-a avut Monica Macovei în cercetarea victimelor «depuse» din Piaţa Universităţii la Unitatea de Jandarmi de la Măgurele, unde acestea erau bătute atât de ofiţeri şi soldaţi în termen cât şi de mineri, acompaniaţi de colegii săi, procurorii veniţi să ancheteze reţinuţii fără mandat, practic răpiţi, sechestraţi şi încarceraţi ilegal. Într-o declaraţie a Monicăi Macovei, folosită în apărarea sa de fostul ministru de Interne al lui Iliescu, Mihai Chiţac, viitoarea europarlamentară aleasă pe bani negri, după cum aflăm din depoziţiile de la DNA, afirma că «nu a văzut nici un act de violenţă» la Măgurele şi, ca atare, a «decretat»: «Toată lumea pleacă acasă». Dar de plecat, a plecat doar dânsa, însoţită la final de program prelungit de respectabilii ei colegi anchetatori cu mănuşi de box – strict autentic! -, probabil la o bere. Noi, proştii încarceraţi, n-am stiut de «decretul» domniei sale, şi am mai stat câteva zile, unii chiar săptămâni, la «tratament»: în genunchi, pe ciment, cu faţa la perete şi mâinile la ceafă. Ii recomand şi dânsei acelaşi «tratament»”.
Avocat Elenina Nicuţ despre Dosar, Dan Voinea şi Monica Macovei
Povestea asa-zisei SUP a lui Iliescu de catre Kovesi in dosarul mineriadei sta in felul urmator:
– in primul rand nu e vorba de SUP, ci de infirmarea unei rezolutii de incepere a UP, ceea ce este altceva;
– in al doilea rand, practica scoaterii carbunilor incinsi cu mana altuia era veche si cunoscuta de vulpoii din sistem: se emitea un act de procedura vadit nelegal, impricinatul formula plangere impotriva actului, iar cel care solutiona plangerea nu avea la dispozitie alta solutie decat admiterea acesteia;
– in cazul rezolutiei de incepere a UP impotriva lui Iliescu, motivele de vadita nelegalitate au constat intre altele in incalcarea regimului incompatibilitatilor si nerespectarea conditiilor de forma si de fond; practic, rezolutia a fost data in batjocura, astfel incat Iliescu sa o poata contesta.
– Kovesi nu a facut altceva decat sa restabileasca legalitatea prin infirmarea rezolutiei dispuse in conditiile de mai sus; si nu a dispus SUP, ci continuarea cercetarilor de catre procurorii din cadrul SUPC – PICCJ.
PS: Cine are de gand sa vina sa-mi spuna cat de destoinic si profesionist era procurorul care a intocmit pseudo-rechizitoriul pe baza caruia s-a desfasurat pseudo-procesul in urma caruia s-a dispus condamnarea Ceausestilor, mai bine s-o lase balta.
Simplul fapt ca a avut pe mana dosarul Ceausestilor, dosarul Revolutiei si dosarul Mineriadei mie, una, imi ridica mari semne de intrebare.
Idem numirea lui in functia de procuror sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare din cadrul PICCJ in aprilie 2006, la propunerea ministrului Macovei, si interimatul la sefia sectiei pana in octombrie 2007.
Nota mea: Voi reveni cu nişte elemente spectaculoase despre manifestările bolii vacii nebune în mediul europarlamentar.
“Unul dintre motivele pentru care MECS a stabilit data de 6 martie 2015 ca termen-limită pentru colectarea opţiunilor de a studia disciplina religie, este şi faptul că pe 9 martie se împlinesc cele 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale, dată începând de la care prevederea declarată neconstituţională îşi încetează efectele juridice”, ne-a informat Ministerul Educaţiei vineri. Adică chiar de ziua Sfinţilor 40 de mucenici. În sine însă, decizia Curţii Constituţionale constituie nu numai o aberaţie dar, culmea, o ilegalitate! Pentru că, aşa cum a transmis, tardiv, din păcate, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ – fără ca BOR şi MEN să reacţioneze pozitiv – Legea Educației Naționale prevede că “orice modificare intră în vigoare la începutul anului școlar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege”.
Dincolo de toate acestea, după cum se ştie, au fost înregistrate 2.123.685 de cereri de participare la ora de religie până vineri, 6 martie, ora 18:00, adică 90% din totalul elevilor. UPDATE: 2.143.020 de cereri, ceea ce reprezintă 90,55%. Dar Ministerul acceptă înregistrarea altor cereri şi astăzi:”În măsura în care elevii majori sau părinţii/reprezentanţi legali ai elevilor minori doresc să opteze pentru participarea la ora de religie după data de 6 martie, precizăm că acest lucru este posibil, în conformitate cu prevederile legale ce statuează exercitarea acestui drept”, informează MEN, care mai adaugă şi faptul că Ora de Religie figurează ca opţiune pentru următorul an şcolar şi pentru 93,45 la sută dintre copiii înscrişi la clasa pregătitoare.
Mobilizarea exemplară a românilor, a creştin-ortodocşilor, în faţa anticreştinilor moisişti, mungiişti şi mandelişti i-a lasat în suferinţă maximă pe pigmeii celor două mafalde, Mungiu şi Macovei, care urlă ca din gaură de şarpe pe site-urile României murdărite. “Religia în școli a învins. 90% dintre elevi, înscriși la ora de religie. Pe bune?”, se întreabă, unul Guiţiu. Da, măi, guiţ-guiţ, pe bune!
PS: Voi reveni pentru a va informa pe câţi bani soroşişti practică “voluntariatul” Aliba Mungiu şi cei 40 de pigmei ai ei.
Doamna Sanda Agache – Ruxanda Agache Miheş -, născută la 25.12.1927, a zburat 8.620 de ore pe cerul României cu 24 de tipuri de avioane şi a avut în cariera sa de pilot nu mai puţin de 16 aterizări forţate. Fotografia de mai sus este realizată de tânarul Radu Călin Taloş din Baia Mare şi a fost selectată la Salonul Fotografului Român 2015. Felicitări!
March 20th, 2015 
VR 
În perioada 18–25 martie a.c., în România și Republica Moldova va avea loc Săptămâna pentru viață 2015 – „Fiecare viață este un dar”, al cărei eveniment central este Marșul pentru viață 2015, organizat în 21 martie.
