RRA: 19 ani de la evenimentele din iunie RADIO ROMANIA ACTUALITATI (13 iunie, ora 7:00) – Astazi se implinesc 19 ani de la mineriada din iunie 1990. În Piata Universitatii din Capitala sunt organizate o serie de ceremonii de comemorare. În 13-15 iunie 1990, fortele de ordine, sustinute de mineri, interveneau in forta impotriva protestatarilor din Piata Universitatii si a populatiei civile, care contestau noua conducere a tarii. Reporter, Ciprian Sasu: În dimineata zilei de 13 iunie 1990, pe la orele 3:00-4:00, fortele de ordine distrugeau primele corturi ale tinerilor aflati in Piata Universitatii si care protestau de ceva vreme impotriva regimului Iliescu. Au fost operate si primele arestari. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntari violente intre manifestanti si fortele de politie. Au fost incendiate autobuzele politiei, sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI. În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri plecau din Petrosani spre Bucuresti, chemati, se pare, de conducerea de atunci. Avea sa fie inceputul mineriadei propriu-zise. Ajunsi in Gara de Nord in dimineata zilei de 14 iunie, minerii condusi de Miron Cozma au fost orientati spre punctele nevralgice ale Capitalei. Au ajuns si in Piata Universitatii, unde au patruns in sediile mai multor facultati din zona. Numerosi profesori si studenti au fost batuti. Nu a scapat nici liderul studentilor, Mari an Munteanu, batut si aruncat apoi in fantana de la Universitate. De asemenea, sediile partidelor au fost devastate. În 15 iunie, la orele pranzului, minerii au fost urcati in autobuze si transportati la complexul expozitional Romexpo, unde seful statului, presedintele ales recent Ion Iliescu, le-a multumit pentru actiunea lor. Ce a ramas in urma: 6 morti si peste 700 de raniti, potrivit statisticilor oficiale, si mii de bucuresteni batuti. Consecintele acestei mineriade sunt greu de calculat in plan extern. Cert este ca Romania a fost exclusa atunci de la orice finantare internationala. Acum, la 19 ani de la evenimentele din iunie, victimele mineriadelor vor in continuare aflarea adevarului. Ei cer solutionarea dosarelor mineriadei, inclusiv de la organismele internationale si considera reprimarea manifestatiei din Piata Universitatii o crima tipic comunista. Realizator: Manifestarile de astazi incep la ora 13:00, in Piata Universitatii. Este programata o slujba religioasa si luari de cuvant ale victimelor mineriadelor. Ceremoniile se incheie la orele 17:00, cu un remember al cantecelor Pietei Universitatii.
RRA: 19 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990 RADIO ROMANIA ACTUALITATI (13 iunie, ora 13:03) – Se implinesc 19 ani de la mineriada din iunie 1990. În Piata Universitatii din Bucuresti urmeaza sa inceapa la aceasta ora o serie de ceremonii de comemorare, ceremonii marcate inca de memoria violentelor de acum 19 ani, dar si de unele doleante nerezolvate ale victimelor mineriadelor. Diana Domenico se afla acum in Piata Universitatii. Suntem in legatura telefonica directa cu ea. Buna ziua, Diana. Au inceput manifestarile? Reporter: În Piata Universitatii au inceput deja sa se auda cantecele simbol ale mineriadelor si revolutiei romane, membrii Asociatiei Victimelor Mineriadelor s-au reunit deja pentru a comemora victimele evenimentelor din urma cu 19 ani. A fost instalata si o scena de unde se vor rosti discursurile participantilor la mineriada din 13-15 iunie 1990. Peste aproximativ o ora se va oficia o slujba de pomenire a victimelor acelor zile. Oficial sunt inregistrati 6 morti si 700 de raniti. Vor fi apoi depuse coroane de flori la troita de aici, din Piata Universitatii, urmand ca toate manifestarile sa se incheie la ora 17:00. Cu acest prilej, se comemoreaza astfel evenimentele din 13-15 iunie 1990, cand fortele de ordine sustinute de mineri au intervenit in forta impotriva protestatarilor din Piata Universitatii. De asemenea, asociatia trage un semnal de alarma asupra nesolutionarii dosarelor revolutiei si ale mineriadelor, membrii asociatiei adresandu-se si forurilor internationale./
RRA: Victimele mineriadei au comemorat 19 ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990 RADIO ROMANIA ACTUALITATI (13 iunie, ora 18:05) – Emisiunea: “Jurnal” – Realizator: Constanta Comanici – Victimele mineriadei au comemorat astazi 19 ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, cand fortele de ordine sustinute de mineri au intervenit in forta impotriva protestatarilor din Piata Universitatii. Membrii Asociatiei Victimelor Mineriadei au impartit coliva, au aprins lumanari si au depus coroane de flori la Troita din Piata Universitatii si au rostit discursuri in care s-au trecut in revista principalele evenimente ale perioadei. Cu detalii despre manifestarile din aceasta dupa-amiaza, Diana Domenico. Reporter: Pentru Elena Necula, care avea 35 de ani in perioada mineriadei din Bucuresti, telul sau de a cuceri libertatea a fost repede frant. Elena Necula: Am fost in Piata Universitatii. Se stransese foarte multa lume si ceream eliberarea celor care au fost arestati. Si pe 14 iunie am fost arestata doua luni de zile. Nici la ora actuala nu stiu motivul. Iovciu Ion: În 13, la aceasta ora, locul era inconjurat. Piata Universitatii iti trezeste un fior, pentru ca din intreg spectrul politic si civic al Romaniei nu a lipsit nimic, de la muncitori pana la profesori universitari, ambasadori, oameni care si-au spus punctul de vedere. Si, in fond ce ceream, o televiziune independenta si alegeri libere. Reporter: Oficial, au fost inregistrati 6 morti si 700 de raniti. Presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor din Bucuresti, Ene Viorel, acuza justitia ca se tergiverseaza toate aceste cazuri neelucidate inca. Ene Viorel: Cu durere constatam ca cei care au murit acolo, care au fost raniti, cei care au arestati ilegal, inca sufera in continuare, dosarele au fost tergiversate. În caz ca vom pierde, atunci ne vom adresa la CEDO, dupa ce am urmat procedura./ RADOR Foto: Andreea Balaurea / MEDIAFAX NOTA MEA: Ca si in alti ani, cativa idioti si-au permis sa-si bata joc de sangele care a imbibat Piata Universitatii, prin scenete de prost gust gen “batai cu perne” sau “pantomima” de Lipscani. Este interesant ca acesti cretinomani au preluat rolul jucat in perioada manifestatiei din Piata Universitatii de catre asa-zisa “Alianta a Poporului”. Fostul agitator “al poporului” de atunci, un oarecare fotbalist suspectat ca e turnatorul cui da mai mult, un retard cu pretentii de lustragiu al GDS, pe numele lui Maries Doru, a pus mana, prin falsuri si ilegalitati – extrem de usor de dovedit – pe fosta onorabila Asociatie 21 Decembrie – din care am facut si eu parte, in 1990. Din sediul Asociatiei, imputit acum si ocupat ilegal, ii adapa cu vechile lui mucozitati reingurgitate pe noii ultrasii cu calti in loc de creier. La fel de interesant este ca televiziunile care au denaturat evenimentul de azi prezentand scremetele neo-gaozarilor sunt TVR (PSD, ex-FSN) si Antena 3 (PSD-PC) – plus alte initiale pe care va las pe voi sa le ghiciti… Sfatul meu se indreapta catre Ministerul de Interne, care stipendiaza asemenea personaje si actiuni stupide, prin falimentarul “2 1/4”, ca si catre cei din SRI si SIE care trebuiau de mult sa sanctioneze asemenea provocatori anti-Romania: stimati tovarasi, sunt si banii nostri! Intr-o zi o sa vina un sef de-al nostru care o sa va ia la bani marunti toate cheltuielile facute de voi pe toti cretinii din Romania si, va asigur, o sa va puna sa platiti pentru ele! Asa ca, n-ar fi mai bine sa va faceti datoria?!
Vechii Golani va invita la comemorare: Manifestarile incep sambata, 13 iunie 2009, la ora 13, in Piata Universitatii
Invitati: luptatori din rezistenta anticomunista, fosti detinuti politici, reprezentanti ai organizatiilor fondatoare ale Pietei Universitatii – Grupul Independent pentru Democratie, Liga Studentilor – membrii seniori, luptatori ai Baricadei ’89, studenti basarabeni, victimele de astazi ale actualului regim comunist de la Chisinau.
Sunt invitati sa participe barbosii, studentii (fosti) si jurnalistii care inca isi mai aduc aminte batele incasate pe spinare de la mineri, securisti, militieni si fesenisti.
Remember – un scurt bilant “contabil” al perioadei 13 – 15 iunie 1990: 3500 bucuresteni batuti 1466 cartuse de razboi trase asupra civililor 1024 arestari ilegale 746 raniti 130 morti “neoficiali” 5 morti “oficiali” 6 violuri “oficiale”
Dupa 19 ani, cerem, a mia oara, Procurorului General al Romaniei – Laura Codruta Kovesi – sa dispuna Parchetului punerea sub acuzare si arestarea infractorului Ion Iliescu, principalul vinovat al represiunii din iunie 1990 cunoscuta generic sub numele de Mineriada din ‘90.
Organele de politie si minerii condusi de fesenisti si de securistii lui Ion Iliescu au devastat Universitatea si Arhitectura, sediile partidelor istorice si ale ziarelor independente. Manifestatia pasnica organizata de studenti in Piata Universitatii la care au participat zilnic, timp de aproape doua luni, cateva zeci de mii de bucuresteni, a fost reprimata brutal de Ion Iliescu, cel care a ordonat lichidarea “bandelor de legionari care tulbura ordinea democratica”.
Gruparea comunista adusa de Ion Iliescu la putere si formata din personaje aflate in relatii stranse cu serviciile moscovite – generalul Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Silviu Brucan -, sau descendenti ai unor cadre NKVD, cum ar fi prim-ministrul Petre Roman – au utilizat forta bruta si au cerut Armatei uzul de arma impotriva tinerilor care cereau debarasarea comunistilor si kaghebistilor din functiile de conducere a Statului.
Acest Dosar cheie al Justitiei romanesti a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de mai bine de un deceniu (cu contributia generalului Dan Voinea, complicele mai vechi al lui Ion Iliescu). Dosarul este finalizat deja insa procurorii se sfiesc sa-l puna sub acuzare pe principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990 – Ion Iliescu. Acest controversat episod al Justitiei romanesti, arunca o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept. “Voi sustine public intotdeauna nevoia de aflare a adevarului pentru mineriada din 13-15 iunie, precum si pentru revolutie”, a afirmat presedintele Romaniei Traian Basescu.
Noi, victime ale Mineriadei si vechi golani ai Pietei Universitatii asteptam inca implinirea “nevoii de aflare a adevarului” si pedepsirea celor vinovati.
Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului.
Asociatia Victimelor Mineriadelor va invita sa semnati pentru arestarea lui Ion Iliescu la Crucea din “zona libera de neocomunism a Romaniei” si la https://www.petitiononline.com/Iliescu/
Asociatia Victimelor Mineriadelor, sprijinita de organizatiile Civic Net – Piata Universitatii, continua lupta pentru dreptate prin strangerea de semnaturi pentru arestarea responsabilului principal al crimele din iunie 1990 Ion Iliescu. Incepand de astazi si pana in data de 13 iunie 2009 vom strange semnaturi in Piata Universitatii – la Crucea victimelor mineriadelor din fata Teatrului National – intre orele 10.00-19.00. Toate semnaturile vor fi inmanate Procurorului General al Romaniei – Laura Codruta Kovesi careia i-am adresat si o Petitie Online in care ii cerem sa dispuna Parchetului punerea sub acuzare si arestarea infractorului Ion Iliescu, principalul vinovat al represiunii salbatice asupra studentilor anticomunisti, cunoscuta generic sub numele de Mineriada din 13-15 iunie ’90.Mineriada din iunie 1990 a produs zeci de morti, dintre care doar sase au fost identificati si recunoscuti. S-au inregistrat oficial, in spitalele Bucurestiului, 746 de raniti. Au fost retinuti si arestati abuziv 1024 de cetateni ai Capitalei. Au fost calcati in picioare de catre hoardele de mineri si activisti ai FSN mii de bucuresteni “barbosi”, studenti, intelectuali. S-au tras nu mai putin de 1466 cartuse de razboi de catre militarii din Reg. 60 Buzau. Organele de politie, si minerii condusi de fesenisti si de securistii lui Ion Iliescu au devastat Universitatea si Arhitectura, sediile partidelor istorice si ale ziarelor independent. Manifestatia pasnica organizata de studenti in Piata Universitatii la care au participat zilnic, timp de aproape doua luni, cateva zeci de mii de bucuresteni, a fost reprimata brutal de Ion Iliescu, cel care a ordonat lichidarea “bandelor de legionari care tulbura ordinea democratica”. Gruparea comunista adusa de Ion Iliescu la putere si formata din personaje aflate in relatii stranse cu serviciile moscovite – generalul Nicolae Militaru, Vasile Ionel, Silviu Brucan -, sau descendenti ai unor cadre NKVD, cum ar fi prim-ministrul Petre Roman – au utilizat forta violenta si au cerut Armatei uzul de arma impotriva tinerilor care cereau debarasarea comunistilor si kaghebistilor din functiile de conducere a Statului. Un Raport complex despre Dosarul Mineriadei, care cuprinde o sinteza de 18 pagini asupra crimelor din iunie 1990, a fost inmanat Presedintiei Romaniei, de catre reprezentantul organizatiei victimelor – Viorel Ene, in urma cu un an. (Memoriul poate fi descarcat de la adresele https://www.avmr.ro/, https://www.mineriada.org/ sau https://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-26&id=9973) Acest Dosar cheie al Justitiei romanesti a fost tergiversat, musamalizat si mistificat vreme de aproape doua decenii, in mare parte prin grija personala a generalului Dan Voinea, complice al lui Ion Iliescu inca din decembrie 1989. Acest controversat episod al Justitiei romanesti arunca si azi o pata rusinoasa asupra credibilitatii Romaniei ca stat de drept. Stim ca, desi Dosarul este finalizat, procurorii se sfiesc sa-l puna sub acuzare pe principalul responsabil al represiunii sangeroase din iunie 1990 – Ion Iliescu si pe primul ministru FSN Petre Roman. Ne temem ca increngaturile securistice si astazi sugruma Justitia romana in defavoarea dreptatii atat de mult asteptata. Singura speranta a victimelor mineriadelor si a luptatorilor pentru dreptate ramane presa independent. Fiti alaturi de noi si semnati sau mediatizati aceasta “Petitie pentru arestarea lui Ion Iliescu” adresata procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, in vederea urgentarii inaintarii catre instanta a Dosarului Iliescu, aflata la adresa https://www.petitiononline.com/Iliescu/.
Ion Iliescu merita o dreapta judecata, in spiritul adevarului. Sa-l ajutam sa nu rateze aceasta sansa.
Inceputul Fenomenului Piata Universitatii: “Nu vrem preşedinte care să ne vândă URSS-ului”
22 aprilie 1990 – în Bucureşti, au loc două mitinguri electorale: PNŢCD (Piata Aviatorilor) şi “Gruparea Democratică de Centru”(Piaţa Unirii), precum şi un marş al asociaţiilor “Alianţa Poporului” şi “16-21 Decembrie”. In Piaţa Unirii, în jurul orei 11 începe mitingul “Grupării Democratice de Centru”, care cuprindea 10 partide sub deviza “UNITI PENTRU VICTORIE; Prosperitate, Naţiune, Democraţie”; iau cuvântul mai mulţi vorbitori, care califică drept abuz interzicerea intrarii in ţară a Regelui Mihai pentru sărbătorile de Paşti. Dl Cerveni denunţă metoda tipic comunistă de propagandă electorală prin vizite de lucru în întreprinderi, pentru adeziuni, frustrând oamenii de orele de muncă neplătite sau plătite din buzunarul celorlalţi. Dl. Constantin Remus Dumitrescu, de la Frontul Democrat Roman din Timisoara, a amintit că pe 20 Decembrie, Timişoara a devenit primul oraş liber în ţară iar “de pe 20 pe 22 nu s-a tras un singur cartuş in Timişoara”. Mitingul se termină pe la 12,30. Participanţii se alatură marşului asociaţiilor “Alianţa Poporului” şi “16-21 Decembrie”, care veneau de la Cimitirul Eroilor, unde depuseseră coroane de flori, şi se indreptau către Piaţa Universităţii, urmând deja tradiţionalul marş duminical către Piaţa Victoriei şi Televiziune. O mulţime din ce in ce mai mare de oameni se revarsă pe străzile capitalei, purtând pancarte şi strigând lozinci care sintetizau toate abuzurile, nedreptăţile şi devierile regimului fesenist: “REVOLUTIA A FOST FURATA DE F.S.N.”, “ILIESCU NU DEZBINA TARA”, “PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA, LEGE PENTRU TOATA TARA”, “JOS ILIESCU SI GUVERNUL COMUNIST”, “JOS COMUNISMUL”, “JOS DECRETELE CEAUSISTE”, “F.S.N = P.C.R.”. Membrii GID participă cu pancartele: “ASOCIATIA VIITORILOR DETINUTI POLITICI”, “ADEVARATA EMANATIE A REVOLUTIEI: PROCLAMATIA DE LA TIMISOARA”, “CINE SINT ADEVARATII AUTORI AI GENOCIDULUI? TERORISTII SAU GUVERNUL?! MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”. De notat: nici un ziar nu a publicat ultima intrebare a pancartei; Textul initial al intrebarii fusese: “MINISTERUL DE INTERNE = M.Ap.N. = KGB?”. “, dar ideea de a infierbanta spiritele deja incediare legate de participarea armatei la represiunea din decembrie, mai ales in contextul miscarii de reformare a armatei, CADA, a condus la o solutie de compromis, furnizata GID-ului de Octavian Radulescu; sa scriem “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?” si fiecare sa “traduca” dupa dorinta. Pe tot parcursul marsului se strigau lozinci: “11-22, cine-a tras in noi?”, “16-22, voi ati tras in noi”, “Activistii de partid ne-au adus la genocid”, “Apel din Timisoara, trezeste, Doamne, tara”, “Ceausescu scoala-te, sa vezi noul PCR”, “Ceausescu, nu fi trist, Iliescu-i comunist”, “Cine sta departe, nu vrea libertate”, “Decret-lege: frontul se alege”, “Iliescu judecat, pentru haosul creat”, “Iliescu nu uita, Muresu-i opera ta”, “Iliescu nu uita, te votam la Moscova”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Iliescu pentru noi, este Ceausescu II”, “Iliescu si ai lui, tradatorii neamului”, “Jos Chitac”, “Jos Iliescu”, “Jos Securitatea”, “Nu vrem vila la sosea, noi iti vrem demisia”, “Referedum”, “Timisoara”, “Tineti minte cinci cuvinte: e mai rau ca inainte”, “Treziti-va romani, aveti din nou stapani”, “Viza pentru Rege”, “Zoe si cu Nicu si-au schimbat taticu'”, “FSN, FSN – agentura KGB”,”Iliescu, orice-ai face, agentura nu ne place”.
Coloana este atacata
Pe traseu, la un moment dat, au fost intampinati de un grup de timisoreni, cu un tricolor si pancarte cu “Proclamatia de la Timisoara” si”Timisoara-Bucuresti”. Grupul de opt timisoreni, condusi de pictorul Mihai Olteanu, parcursese distanta Timisoara-Bucuresti pe jos, purtind drapele tricolore, adunind semnaturi pentru punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, si sadind cite un pom in orasele si satele in care au trecut. Cand coloana a ajuns in Piata Aviatorilor, pe la orele 14, mitingul PNT era in plina desfasurare; Intre timp, la mitingul PNT-CD participa si membri ai altor partide si asociatii. Nica Leon cere ca alegerile sa se faca in toamna, pentru a permite informarea opiniei publice; cere ca FSN si televiziunea sa arate adevarul desprte revolutie. Corneliu Coposu: “Dv. trebuie sa aparati democratia si demnitatea neamului romanesc”; Domnul Cerveni face si un joc de cuvinte: “Daca Frontul invinge in alegeri, Romania inregistreaza o infrigere”. Domnul Lup, secretarul general al partidului: “Votindu-ne pe noi, va votati pe dv. !” spune dinsul, adaugind: “Vom inlatura urmarile comunismului fara ura si patima !”; Ion Ratiu: “Voi imi spuneti mie ca PNT inseamna pamint pe vecie taranilor !”, “Noi intelegem prin muncitori pe toti cei care muncesc cu mina, spiritul sau mintea”. Ion Puiu: “Tuturor le vom da ce le-a lipsit, ce le-a fost furat: Libertatea !”, “Revolutia noastra a fost furata !”; Dumitru Dinca: “Am eliminat un lup ce s-a saturat si acum au venit alti lupi flamanzi la putere”. In final, coloana initiala a preluat si participantii mitingului PNT, ajungand cu totii in fata Televiziunii, pentru a cere schimbarea conducerii acesteia si abrogarea Decretului 473/1977, prin care Televiziunea este subordonata direct presedintelui. S-a redactat un comunicat comun, care va fi inmanat spre difuzare de catre o delegatie formata din membrii asociatiilor “16-21 Decembrie”, “Alianta Poporului” si “Forumul Antitotalitar Roman”. In loc de dialog, Razvan Theodorescu, intelectual fin, a trimis demonstrantilor scutieri cu bastoane de cauciuc. “Dezbinati poporul cu televizorul”.
Directia Piata Universitatii
Pe Calea Dorobanti, de la etajul 7 al unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit grav o femeie in virsta de 59 de ani, Sanda Lugoj; ajutata sa se ridice de cateva persoane care erau chiar in spatele ei, printre care ziaristi si membri GID, batrina se albise, avea deja privirea fixa, nu mai putea misca, nici vorbi, iar in momentul in care am urcat-o in masina, sangele a inceput sa curga din crestetul capului; transportata la Spitalul de Urgenta, doctorii au apreciat ca e in stare grava, cu o fractura craniana de 10 cm; incidentul n-a facut decat sa sporeasca tensiunea manifestantilor. Ajunsi in Piata Universitatii, pe la orele 19, manifestantii blocheaza circulatia pe toate sensurile; se hotaraste o noapte de veghe pentru victima acestei manifestatii si pentru totii eroii revolutiei; dar si pentru adoptarea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara ca amendament la legea electorala, si abrogarea decretului 473 cu privire la subordonarea televiziunii direct presedintelui tarii. La inceput, se blocheaza cu pancarte intinse pe strada de la Spitalul Coltea, apoi se ridica baricade, pentru prima data de la revolutie. In Piata raman aproximativ 100 de persoane, grupate in jurul troitei. In jurul orei 20,30 au aparut doua autobuze cu soldati MI, care insa s-au retras.
Reapar “scutierii”
Apoi, la scurt timp, pe la 21,15 in zona restaurantului “Pescarul” au aparut “scutierii”. Era pentru prima data cand acestia, binecunoscuti din 21-22 decembrie, apareau din nou; castile si scuturile albe se evideantiau puternic in intuneric, aliniate una langa alta, iar amintirile tragice starnesc o emotie puternica in randul demontrantilor, care incep sa huiduie alergand catre ei; au loc altercatii si la un moment dat, scutierii se vor retrage. In jurul orei 21,30, intre Spitalul Coltea si cinema “Luceafarul” apar soldati MApN dispusi pe doua rinduri, cu arma la umar; Demonstrantii discuta cu soldatii, afla ca acestia au munitie dar ca nu vor trage. Se scandeaza: “doriti sa fiti cu noi? duceti-va inapoi”. La inceput s-a blocat circulatia pe bulevardul Magheru; apoi, s-au intins pancarte pe jos si pe sensul spre Piata Kogalniceanu si spre Rosetti; primul troleibuz dinspre Rosetti a oprit, lumea s-a dat jos, iar soferul, care parca de-abia astepta asa ceva, s-a intins, obosit, cu capul pe volan; a aparut un politist cu grad si a inceput sa urle la el, ca si cum n-as fi fost de fata: “ce stai, da-i drumul, treci peste ei!”; ridicandu-si cu greu capul, plictisit, soferul ii spune: “eu sunt cu ei, dom’le”, apoi se culca la loc. Dupa orele 21 se vor pune panouri de tabla, luate de langa Spitalul Coltea si dispuse in cercul Piatei Universitatii de Victor Roncea si un alt tanar, Andrei Marinarul, care vor bloca circulatia. Peste noapte, incercuiti de politie, vor ramane circa 30-60 de manifestanti, printre care reprezentanti ai asociatiilor “Alianta Poporului”,”16-21 Decembrie”,”GID”, “21 Decembrie”,”AFDP” ( Octavian Radulescu) raniti in revolutie, rude ale unor decedati, maicute care au cantat “Hristos a-nviat” si alte cantece religioase, un preot care a slujit la Troita. La porta-voce manifestantii au cerut abrogarea decretului 473 si includerea in legea electorala a punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara – interzicerea candidaturii fostilor activisti comunisti si ofiteri de Securitate pentru primele trei legislaturi. Se scandau lozinci: “FSN, FSN du-te in URSS”, “Iliescu nu uita, tineretul nu te vrea”, “Nu vrem presedinte care sa ne vanda URSS-ului”, “Nu suntem huligani”, “16-21 nu pleaca nici unul”, “15-22 voi ati tras in noi”, “Jos comunismul”, “Democratie”. Cum numarul manifestantilor tot scadea, iar politia ramanea pe pozitii, cativa membri ai asociatiilor prezente au incercat, fara succes, mobilizarea studentilor din complexele mai importante. Dimineata in jur de ora 7, in ploaie, ramasesera vreo 7-8 demonstranti, printre care Octavian Radulescu si doi membri GID. Dintr-o dacie alba au coborat niste ofiteri de politie care i-au alungat pe manifestanti langa zidurile Universitatii, dirijand circulatia. Si pe cand priveau deprimati, infometati, zgribuliti de frig in ploaie cum politistii le calcau in picioare pancartele de panza, mai abitir cea cu “MINISTERUL DE INTERNE = MAN = KGB?”, pe care au ingropat-o in noroi, deodata, Octavian Radulescu incepe sa urle in porta-voce: “Victorie, victorie, am invins, victorie!”. Atunci, ne-am uitat unii la altii, gandind cu totii acelasi lucru; mai tarziu, ne-am dat seama ca avea dreptate. (GID)
Criminalii printre noi
Din decembrie 1989 pana in iunie 1990, grupul conspiratorilor neo-comunisti condus de Ion Iliescu a reusit sa ingroape democratia pentru 20 ani
Istoria noastra
21 decembrie 1989: Suntem cu totii in Piata Universitatii, o mana de oamenii care ne cunoasteam din oras ca niste cai brezi, din toate cercurile anti-comuniste: de la artisti la rockeri. 26 decembrie 1989: este organizat primul miting anticomunist de dupa Revolutie, la indemnul unui prieten de-al nostru cunoscut pe 22 decembrie 1989, Andrei supranumit Marinarul si cu concursul studentilor de la Arte Plastice. 12 ianuarie: Manifestantii cer indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor si interzicerea PCR. 23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti de frunte demisioneaza din Front. 28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a “oamenilor muncii”. Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti. 18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia. 22 aprilie 1990: Se implineau patru luni de la revolutie. Asociatii nepolitice au organizat o comemorare la Cimitirul Eroilor, de unde au pornit in mars spre Televiziune. La incheierea manifestatiei, in timp ce coloana de manifestanti se deplasa pe Calea Dorobantilor, de la balconul unui bloc s-a aruncat un ghiveci de flori care a ranit o femeie in varsta. Incidentul a facut ca tensiunea din randul manifestantilor sa creasca. Ajunsi in Piata Universitatii, ei ocupa carosabilul, blocand circulatia atat pe B-dul Nicolae Balcescu, cat si pe B-dul Republicii. Pentru prima data dupa Revolutie se inalta baricade, din panourile metalice aflate in jurul santierului de la Spitalul Coltea, care sunt dispuse chiar in Piata Universitatii. Troleibuzele se opresc, generand blocarea traficului. Dupa lasarea intunericului apar, pentru prima oara dupa 21 decembrie 1989, “scutierii”, dispersand manifestantii. 23 aprilie: Lumea se aduna pe trotuarul din fata Teatrului National. Se vorbeste la portavoce. Peste noapte raman circa 100 de persoane. 24 aprilie: In jurul orei 5.00 dimineata Politia se napusteste asupra oamenilor stransi in jurul troitei, lovindu-i cu salbaticie. In jurul orei 11.00, Politia se retrage, Piata fiind reocupata de cateva sute de manifestanti. Se striga cu patima “Jos Iliescu!” In dimineata aceleiasi zile, presedintele CPUN, Ion Iliescu, cere votarea unei motiuni pentru eliberarea fortata a pietei, motiune ce nu va fi adoptata. Ion Iliescu ii numeste pe cei care il contestau in Piata Universitatii, “golani”. La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat “Golan”. In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: “Facultate de golani”. Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de “golan” devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.
Deschiderea balconului
La ora 17.00, presedintele Ligii Studentilor din Universitate, Marian Munteanu, deschide balconul Facultatii de Geologie, in pofida opozitiei profesorilor. Astfel debuteaza fenomenul Pietei Universitatii. Cheia celebrului balcon este furnizata de catre o femeie de serviciu, al carei nume, din pacate, nu a fost inregistrat de posteritate. Inaltimea balconului, prelungire simbolica a trupului Universitatii, devenit tribuna a opiniei anticomuniste confera o alta perspectiva celor care contesta fesenismul de stat si de partid. Manifestantii, care pana atunci strabateau orasul in lung si in lat, se stabilizeaza si-si alcatuiesc o fortareata asezata pe un loc strategic. Incarcatura spatiului sacru, datorata jertfei aduse aici, se transfera asupra celor ce-l “locuiesc”. Se constituie astfel frontiera, limita grupului ad-hoc intitulat “golani”, asupra caruia se rasfrange proiectia de ordin spiritual, de continuatori si depozitari ai mesajului celor ucisi aici in decembrie, pentru libertate. Granita teritoriului Golaniei este fixata de perimetrul Universitatii si al Facultatii de Arhitectura si are ca limite periferiale intersectia, nod de circulatie vital al orasului, Intercontinentalul, care exprima simbolic Strainatatea si linia fostei baricade din 21 decembrie.
Organizarea Pietei
Studentii din cele doua facultati s-au constituit in echipe de lucru, pe “specialitati”- respectiv pe expresie vizuala si literar-orala. Eu am ocupat atelierul de la etajul patru al Arhitecturii, ale carui ferestre dadeau spre Piata, unde se aflau studentii anului sase, terminal, de la Institut, care isi pregateau lucrarile de diploma. Primul text afisat pe fatada a fost punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, scris pe un cearseaf subtilizat de prietena mea de acasa. Doi colegi de la Academia de Arta au adus o enorma reproducere, facuta de mana dupa o fotografie ce-i infatisa pe Iliescu si pe Ceausescu impreuna. S-a intemeiat un grup relativ mic, format din absolventi ai Liceului de Arta N. Tonitza, studenti ai Academiei de Arta si ai Institutului de Arhitectura. Cu totul, eram cam zece. Ni s-au alaturat forte de la Grupul Independent pentru Democratie, asociatie cu multi medicinisti si cu un spirit intreprinzator remarcabil, condusa de Cornel Fieroiu.
Echipa Arhitecturii
Am realizat un proiect scenografic al amenajarii spatiului imagistic al Pietei, pe schema unei scene de tip italian, cu punct unic de focalizare, centrat pe balcon. Ideea era sa se obtina o particularizare distincta a Zonei Libere, atat prin dispunerea lozincilor, care trebuiau sa delimiteze Piata, cat si prin continutul mesajului inscris pe suprafata panzelor. Am compus o sigla a Golaniei, fixata pe turnul Arhitecturii, care desemna ideea nonviolentei simbolic, prin folosirea semnului pacii utilizat de studentii protestatari ai Occidentului din anii 60. Stiam ca avem nevoie de suport international. Pentru texte l-am utilizat copios pe Iorga – “Cine uita nu merita”- dar si pe Adam Michnik. Toate acele uriase lozinci din Piata au fost realizate in atelierul de la Arhitectura. Fetele trageau la masina panzele, iar noi pictam non-stop, refaceam ce se strica din cauza vantului, ne cataram pe stresinile facultatilor, intr-o echilibristica periculoasa, pentru a atarna alte si alte texte si desene. Am acoperit cladirile Universitatii si ale Arhitecturii, care au devenit suportul unei gazete de perete sui-generis a Pietei Universitatii. Deasupra balconului a fost instalata Icoana Maicii Domnului. Strajuind balconul, de o parte si de alta, se aflau portretele lui Eminescu. Simbolic, aceste efigii guvernau Piata si exprimau spiritul crestinesc si romanesc invocat de studenti.
Ecranul luminat
Atelierul de la Arhitectura si-a extins rolul functional din momentul aparitiei video-proiectorului. “Aparitia” a insemnat sterpelirea sculei, aflata in proprietatea Centrului Cultural al Frantei, care avea deschisa o expozitie la sala Dalles. Aparatul era “imprumutat”, la caderea serii, adus pe sest in Institut, si apoi plasat la loc, dupa ce se difuzau filmele montate tot acolo, la etajul patru. Ecranul fusese construit din bare de aluminiu “completate” din patrimoniul Oficiului de Expozitii. Aveam trei video-uri si doua televizoare adunate de pe la amici. Casetele filmate in timpul Revolutiei erau vizionate in premiera aici, montate improvizat si apoi distribuite la emisari sositi din centrele universitare din tara unde se organizasera mini-Golanii. Francezii au aflat dupa un timp ca filmele din Piata, se proiectau cu obiectul lor asa ca am ramas fara el. Sorin Dumitrescu a incercat fara succes sa-i convinga pe francezi sa ne mai lase proiectorul. Am incercat la toate centrele culturale la care stiam ca exista video-proiectoare, si cu aceasta ocazie am realizat ce puternica sustinere are regimul Iliescu. Nimeni nu a vrut sa ne serveasca. Tana Rosca, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, ne-a facut rost pana la urma de un aparat mai mic de la Scoala germana, unde era profesoara. Nucleul format in studioul ad hoc de la etajul patru a fost generatorul ideei unei televiziuni alternative, care se va numi SOTI.
Echipa Universitatii
Daca Arhitectura constituia centrul de realizare a imagisticii Pietei, Universitatea reprezenta punctul de difuzie principal al mesajului Golaniei. Cantecele alcatuiau o umbrela sonora ce acoperea teritoriul Pietei si solidariza constiinta publica a locuitorilor acesteia. Baietii de la Liga purtau greul organizarii accesului la balcon, devenit o portavoce de mare putere a pietei. Oameni de toate felurile s-au perindat la balcon si, pe masura ce lua amploare fenomenul Pietei, la balcon au inceput sa apara personalitati de prestigiu ale vietii romanesti. Grupul de la GDS la inceput ne-a fost ostil, dar cand au vazut ca treaba din Piata se ingroasa si poate aduce un profit, si-au schimbat atitudinea. Studentii din Universitate trebuiau sa faca fata si grupurilor de diversionisti de la diverse asociatii dubioase, aparute ca ciupercile, care incercau sa imprime Pietei o orientare agresiva, pentru a compromite mesajul non-violent lansat si sustinut de studenti. Tot la Universitate se organiza curatenia si apararea Golaniei, cu concursul GID si al Asociatiei 21 Decembrie. Se facea cu schimbul de paza in perimetrul Pietei, deoarece, inca de la inceput a persistat norul amenintarii si al violentei asupra Zonei. In timp ne-am “dotat” cu aparate de emisie-receptie, de jucarie, cu o raza de actiune de 200 de metri, s-au creat “consemne” si “parole” de acces la “obiective”: balconul, Universitatea, Institutul de Arhitectura, statia de amplificare, videoproiectorul, ecranul si punctul de lucru din spatele acestuia. Era o joaca, dar o traiam cu seriozitatea unor tineri care au vazut multe, mult prea multe pentru varsta lor.
Agonia Pietei
La sfarsitul lui aprilie, se declara greva foamei pentru sustinerea revendicarilor Pietei. Grevistii (veniti din toate regiunile tarii: Timisoara, Cluj, Constanta, Galati) se vor instala in corturi pe peluza din fata Teatrului National. Fara nici o legatura cu manifestatia, in zonele limitrofe ale Pietei Universitatii (deci in afara baricadelor) a aparut treptat un fel de talcioc tiganesc, incurajat de Politie. Era necesara o imagine detestabila asociata Pietei, care sa fie popularizata si ingrosata de Televiziune. In 17 mai, organizatiile studentesti si ale revolutionarilor au blocat o initiativa, a unor grupuri obscure infiltrate in Piata, care ar fi putut genera razboi civil in Bucuresti (Nota mea:Este vorba de Teodor Maries, actualul uzurpator total ilegal al “Asociatiei 21 decembrie”, pe atunci activ in asa-zisa “Alianta Poporului“!). Ne-am dat seama ca nu avem capacitatea operativa pentru a putea bloca actiunile diversioniste ale unor profesionisti. Se intrevedea dezastrul – sfarsitul tragic al Pietii. Pe 24 mai ne-am retras din Piata.
Reprimarea
Hotararea de lichidare a Pietei Universitatii a fost luata pe 11 iunie, in cursul unei intruniri la Guvern, conduse de Ion Iliescu si Petre Roman. In noaptea de 12 spre 13 iunie, in Piata se aflau cca. 200 de persoane si grevistii foamei. In jurul orei 4.00, peste 1000 de politisti au inceput “curatirea” Pietei. Marian Munteanu fusese ridicat de-acasa – in jurul orei 6.00 – pentru o “discutie” la Politie. Iliescu declara pe 15 iunie, referindu-se la evacuarea Pietei: “S-a procedat intr-o maniera foarte, foarte civilizata”. Caracterul represiv si violent al actiunii a starnit protestele trecatorilor si ale unor studenti din Facultatea de Arhitectura. Politistii i-au retinut si ridicat si pe acestia. Pe 13 iunie, in jurul orei 10.00, Piata, complet eliberata de manifestanti, continua sa fie inconjurata de politisti. In jurul orei 11.00, isi face aparitia grupul de muncitori de la IMGB care “face ordine”, atacand studentii din Institutul de Arhitectura. La ora 12.30, in jurul Pietei Universitatii se aduna deja cateva sute de manifestanti indignati dar pasnici, aflati fata in fata cu scutierii. Politistii ii bombardeaza pe manifestanti cu pietre. Cateva minute mai tarziu incepe confruntarea directa manifestanti-Politie. La ora 14.00, pe lungimea de unda a postului radio Contact s-a interferat o discutie dintre “indicativul 52” si “53”: “Va rog sa informati pe domnul presedinte. Ne dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea. Va rog sa informati.” “52” si “53” erau Chitac si Diamandescu.
Primii morti
Studentii care pazeau Facultatea de Chimie surprind un tanar care incerca sa dea foc unui autobuz cu ajutorul unei sticle incendiare. Luat la bani marunti, se descopera ca baiatul este elev la Academia de Politie. La ora 15.00, tensiunea in Piata atingea cote maxime. In jurul orei 15.30 este eliberat Marian Munteanu. La 16.10, Politia disparuse complet din zona, piata fiind reocupata de catre manifestanti. La ora 17.00, Marian Munteanu apare in balconul Universitatii facand numeroase apeluri la calm si nonviolenta. In acest timp, sediul MI si SRI era atacat cu pietre si sticle incendiare, de catre indivizi dubiosi, atletici, echipati cu treninguri viu colorate, cam prea ostentativ “civile”. Stingem incendiile declasate in cladirea SRI. In jurul orelor 18.30-19.00, martorii declara ca au auzit sase sau sapte focuri de arma, trase din sediul MI, probabil de la etajul II sau III. Doua persoane au fost ucise. In fata sediului Televiziunii se aduna aproape 2000 de oameni. Printre ei s-a zvonit ca vor fi admisi, in sediu, reprezentanti ai demonstrantilor, pentru inceperea unui dialog cu conducerea TVR. Astfel, militarii care pazeau institutia au permis patrunderea a 200 de persoane in cladire. La poarta TVR au aparut grupuri de 40-50 de persoane, imbracate in salopete si inarmate cu bate, care au blocat iesirea celor invitati in cladire. Manifestantii retinuti in Televiziune sunt prezentati pe post drept agresori. Razvan Theodorescu intrerupe emisia generand isteria in Valea Jiului. Armata nu a intervenit.
“Rebeliunea legionara”
La ora 22 la TVR, situatia era controlata de fortele de ordine. Manifestantii din fata cladirii au fost complet dispersati in jurul orei 1. TVR a transmis comunicatele presedintelui Iliescu si comunicatele Guvernului, in care se declara ca in tara ar avea loc o “rebeliune legionara”, in vederea rasturnarii ordinii existente. S-a facut apel catre cetatenii judetelor invecinate, precum si la mineri pentru a se deplasa in Capitala “spre a restabili ordinea si a apara democratia.” Executivul insa deja apelase la Armata, iar garnizoana Bucuresti, la ora 17.20 intrase in alarma. In acelasi timp batalioanele de mineri se pregateau pentru a se indrepta catre Bucuresti. Iliescu si Roman nu aveau incredere in Armata, de vreme ce utilizau in paralel o forta civila cu caracter paramilitar. Armata, la ora 1,05 noaptea, raportase ca a reusit sa controleze situatia in capitala. Trenurile cu mineri, daca se dorea, puteau fi oprite dupa aceasta ora intre Craiova si Caracal. Nu numai ca executivul nu a ordonat aceasta masura, ci dimpotriva, a continuat sa aduca mineri, ultimele trenuri indreptandu-se catre Bucuresti la orele 7 si 9 dimineata. Pentru deplasarea minerilor, Directia Miscare a Ministerului Transporturilor a aprobat formarea a 11 garnituri speciale de trenuri, cu incalcarea normelor in vigoare si a Regulamentului ministerului. Pentru formarea trenurilor speciale se impunea avizul unei comisii militare, ceea ce nu s-a facut. In dimineata zilei de 14 iunie, la ora 5.00, au ajuns in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total la Bucuresti s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor ce trebuiau cumintiti.
Infernul de la Magurele
In jurul orei 5.30, in Piata Universitatii a navalit hoarda de mineri inarmati cu rangi si securi. Au patruns in cladirea Universitatii si in Institutul de Arhitectura. Cladirile au fost cercetate de la subsol pana in pod, in cautare de efecte legionare ocazie cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, aparatura si o gramada de capete de studenti. Sediile ziarelor “Dreptatea”, “Romania libera” si ale partidelor istorice au fost devastate. In raidul lor asupra Capitalei, minerii au inhatat peste 1500 de bucuresteni. Majoritatea arestatilor au fost dusi la unitatea militara Magurele, unde au trait un adevarat infern. Acest lung sir de violente s-a soldat cu peste 900 de raniti, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. In ceea ce priveste numarul real al mortilor, acesta ramane necunoscut. Oficial, s-a avansat numarul de sapte morti, dintre care cinci decedati prin impuscare. Din investigatiile noastre, alte zeci de morti au fost facuti disparuti. O data cu ei, in Romania a fost ingropata si democratia. Iliescu si Roman si-au atins scopul. De 15 ani beneficiaza de o libertate nemeritata.
George RONCEA Victor RONCEA Preluat din Ziua, 13 iunie, 2005, Criminalii printre noi
Protest la Parchetul General – marti dimineata – 30.09.2008
Asociaţia noastră vă aduce la cunoştiinţă că în ziua de marţi 30.09.2008, între orele 12.00 – 13.00, în Bucureşti, pe trotuarul din faţa Parchetului General (Piaţa Constituţiei), se va desfăşura un protest faţă de organele Ministerului Public implicate în muşamalizarea şi tergiversarea dosarului Represiunii din iunie 1990 (Mineriada iunie 1990). Preşedinte Viorel Ene
În atenţia Preşedintelui României, Traian Băsescu Către Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu
PROTEST al victimelor mineriadelor Cu privire la: Muşamalizarea Dosarului represiunii din iunie 1990
Domnule preşedinte, ne adresăm încă odată excelenţei voastre în calitatea de garant al Constituţiei şi de reprezentant suprem al Statului Român. Totodată avem în vedere şi faptul că ne-aţi comunicat recent (DCL1/149/4.08.2008) “interesul faţă de aspectele semnalate în memoriul şi materialul sinteză realizat de AVMR cu privire la tergiversarea şi muşamalizarea Dosarului Mineriadei din iunie 1990”. Ne adresăm deasemenea şi reprezentantului Guvernului României, excelentului ministru al Justiţiei Cătălin Predoiu, cel care ne-a recomandat recent să “manifestăm încredere în actul de justiţie”, după înaintarea unui memoriu similar (nr.75278/2008) cu privire la (ne)soluţionarea Dosarului Mineriadei din 1990. Excelenţe, Vă solicităm intervenţia directă în ceea ce priveşte soluţionarea acestui Dosar cheie al Justiţiei româneşti, “cu celeritate” aşa cum s-a angajat şi şi-a asumat chiar de Laura Codruţa Kovesi, Procurorul General al României, numit de excelenţele voastre, domnule preşedinte şi domnul ministru al Justiţiei. Am aflat zilele trecute că Dosarul Mineriadei a fost mutat la DIICOT, ceea ce implică schimbarea încadrării juridice, astfel încâ să permită scăparea celor vinovaţi, credem noi. Am primit deja de la DIICOT un înscris semnat de Seful Direcţiei, procurorul Codruţ Olaru, prin care ni se comunică Neînceperea Urmăririi Penale în cazul unor persoane (printre care se numără şi Sorin Oprescu, actual primar general) conectate la făptaşul principal al Represiunii din iunie 1990 – Ion Iliescu, persoane reclamate de către Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România pentru participarea la Represiunea din iunie 1990. Prim Procurorul Parchetului General Marius Iacob desemnat de Procurorul General al României Laura Codruţa Kovesi să se ocupe de soluţionarea dosarelor Mineriadei mutate de la secţia Parchetului Militar, pentru grave încălcări ale normelor procedurale juridice, am aflat că în loc să treacă la arestarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman şi a celorlaţi complici se lansează în beletristica de largă respiraţie universală scriind romane despre ELODIA!!. Ne-aţi recomandat, în adresele dvs oficiale, domnule preşedinte şi domnule ministru al Justiţiei, să ne adresăm CSM-ului, “pentru a analiza şi dispune” faţă de “procurorii care instrumentează cauzele şi-şi încalcă obligaţiile profesionale”. Consiliului Superior al Magistraturii ne-am adresat, ultima oară încă de acum nouă luni (9 luni). Nu este prima adresare a Asociaţiei Victimelor Mineriadei 1990-1991 către CSM. De şase luni CSM-ul refuză prezentarea rezultatelor controalelor efectuate şi ca urmare a solicitărilor de Asociaţia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România care a cerut sancţionarea procurorilor care au tergiversat şi muşamalizat Dosarul Mineriadei din iunie 1990. Ştim însă că membri de drept ai CSM sunteţi şi Excelenţele voastre, domnule preşedinte şi domnule ministru al Justiţiei. Tot excelenţele voastre i-aţi numit şi pe domnii procurori Marius Iacob, Codruţ Olaru precum şi pe şefa celor doi Laura Codruţa Kovesi, procuror general. Nu ne îndoim de buna credinţă a excelenţelor voastre dar, cu respect, orbservăm o totală lipsă de eficienţă faţă de demersurile noastre de bun simţ care au un unic obiect: trimiterea în instanţă a Dosarului Mineriadei şi arestarea celor vinovaţi. Aflăm totodată, cu stupoare şi indignare, că unul dintre principalii autori ai Represiunii, Petre Roman, tovarăşul lui Ion Iliescu, a fost numit recent Înalt funcţionar a Statului pe care îl reprezentaţi, domnule preşedinte, şi totodată candidat de frunte al P.N.L.-ului din care faceţi şi dvs parte, domnule ministru al Justiţiei. Înţelegem că fişa postului, în cazul excelenţelor voastre, nu include şi principiile onoarei, justiţiei şi democraţiei. Înţelegem că susţineţi astfel, indirect, făptuitorii crimelor împotriva umanităţii (imprescriptibile), susţineţi personaje vinovate de instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români. Excelenţe, în opinia noastră, a victimelor, reprezentaţi un Stat eşuat, un regim ilustrat de făţărnicie şi fals “respect” pentru democraţie şi justiţie, un sistem care funcţionează împotriva dreptăţii şi a legii. România se află, credem noi, în faliment moral şi instituţional, câtă vreme patronează legea fărădelegii, frauda, şi „administrarea” legii nu în folosul comunităţii ci împotriva ei. Dacă noi suntem cei care ne înşelăm în privinţa acestei definiţii va fi foarte simplu să ne probaţi Excelenţele voastre contrariul prin rezolvarea, după aproape două decenii de muşamalizări, a Dosarului Mineriadei din iunie 1990.
Excelenţei Sale Călin Popescu Tăriceanu, Primul Ministru al României
Protestăm faţă de gestul imoral şi deplorabil al numirii lui Petre Roman într-o funcţie de demnitate publică, consilier de stat -Inalt Reprezentant al Guvernului României pentru românii din străinătate, în cadrul Cancelariei primului-ministru, în directa subordine a Primului Ministru. Aţi creat un precedent periculos domnule prim ministru, prin care criminali şi principali învinuiţi în dosarul Mineriadei iunie 1990 pot deveni acum beneficiari ale unor demnitaţi ale Statului Român. Considerăm aceast gest drept o formă gravă de corupţie la vârf a Cabinetului dvs, direct implicat în salvarea lui Petre Roman şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Represiunii din iunie 1990, în fapt o formă de război civil. Cu revoltă, constatăm, domnule Prim Ministru că la apropierea pragului celor două decenii reactivaţi plasarea noastră, ca popor, în categoria infamantă definită prin sintagma “stupid people” lansată de agentul bolşevic Silviu Brucan, cel care a impus numirea lui Petre Roman în scaunul pe care îl ocupaţi dumneavoastră acum. Petre Roman va avea astăzi, prin voinţa dvs, de data aceasta, între atribuţii “promovarea şi susţinerea intereselor comunităţilor româneşti din afara graniţelor. Acesta va comunica eficient cu reprezentanţii asociaţiilor şi organizaţiilor românilor din străinătate cu membrii comunităţilor romaneşti din afara graniţelor” – spune comunicatul oficial al Cancelariei Primului Ministru. Ne întrebăm cum va comunica “eficient” acesta cu acea parte a românilor aflaţi peste graniţe care au ajuns să aleagă calea strainatăţii ca urmare a Mineriadei din 1990?
Se ştie ca un mare numar de tineri au parăsit România ca urmare a represiunii împotriva manifestarilor organizate de studenţi, la care au participat zeci de mii de cetăţeni, în Piaţa Universităţii. Represiunea în urma careia au murit zeci de oameni, sute au fost raniti, mii au fost maltrataţi şi arestaţi ilegal, acţiune ordonată şi organizată chiar de cuplul Petre Roman- Ion Iliescu. Ulterior, cu cinism şi neobrazare, Petre Roman a fost acela care a susţinut ca sângele celor macelăriţi de mineri, sângele care împroşcase holurile şi pereţii Universităţii şi Arhitecturii este vopsea aplicată de studenţi intenţionat pentru a atrage mila publică şi pentru a arunca o pată pe reverul tinerei ,,democraţi feseniste”. Atât sediul PNTCD-ul cât şi PNL-ul au fost deasemenea devastate de hoardele feseniste, organizate de Petre Roman. Minerii, coordonaţi de forţele Miliţiei şi Securitatii aflate in slujba Regimului FSN, au atacat şi sediile puţinelor publicaţii care aveau la vremea accea o pozitie critica faţă de guvernarea gruparii Roman-Iliescu. Petre Roman s-a ilustrat public atunci “demascandu-i” pe Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, actualul preşedinte onorific al PNL-ului dvs, drept “duşmani ai poporului”. Acolitul domnului Petre Roman, Ion Iliescu, a cerut personal Armatei să tragă în plin asupra manifestanţilor Pieţei Universităii, susţinând ca „mişcarea este o rebeliune legionară şi se trateaza ca atare”. Cadrele din Reg. 60 Buzau au executat foc împotriva manifestaţilor, consumand nu mai puţin de 1.466 de cartuse. Per ansamblu, fantasmele legionare ale lui Petre Roman şi Ion Iliescu au provocat zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi. Oficial statistica neagră a mineriadei din 13 – 15 iunie 1990 se refera la zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi, s-au înregistrat 746 de raniţi, au fost violate şase femei (oficial) şi au fost deţinuţi ilegal peste o mie de „barboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură, de către mineri şi forţele aflate în slujba FSN-ului. Demonstraţia paşnica din Piaţa Universitatii care a durat mai bine de 40 de zile a fost una dintre cele mai puternice manifestari ale demnitatii romanesti recunoscute în plan european. Represiunea, Minerida din 1990, organizată de cuplul Petre Roman-Ion Iliescu a adus enorme prejudicii internaţionale României. Imaginea atrocităţilor săvaraşite de reprezentanţii puterii feseniste a ramas până astazi o marca puternic imprimată în conştiinţa publica românească. Incitarea la război civil a fost o lovitură dată fragilei democraţii din România Nici până astăzi autorităţile statului nu au vrut să facă lumina în Dosarul represiunii! Acest Dosar cheie al Justiţiei româneşti a fost tergiversat, muşamalizat şi mistificat vreme de aproape doua decenii. Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România 1990-1991, singura organizatie legal-constituită în România pentru apararea drepturilor victimelor „Mineriadelor” a protestat de peste 500 de ori timp de 11 ani, împotriva tergiversării şi muşamalizării dosarelor de către Parchet. S-au depus plângeri penale la Procuratura Generală împotriva generalului procuror Dan Voinea pentru favorizarea infractorilor Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Ardeleanu, Doru Viorel Ursu, Miron Cozma, Mihai Chiţac, Pavel Abraham precum şi a procurorilor Alexandru Ţuculeanu, Ovidius Păun etc., principali organizatori şi executanţi ai represiunii din iunie 1990. Ca urmare a demersurilor Asociaţiei Victimelor Mineriadelor exista astazi, totuşi, dupa nenumarate obstructionari, dosarele Mineriadei din 1990. Dosarul 75/P/1998, include principalii vinovaţi – Ion Iliescu, instigator al uciderii unor manifestanţi ai Pieţei Universităţii şi al barbariilor săvarşite împotriva cetătenilor Capitalei de bandele minerilor conduse de Miron Cozma. Situaţia acestui Dosar, malversaţiunile, presiunile şi manevrele efectuate de reprezentanţi de vârf ai statului român, implicaţi direct, aruncă o pată ruşinoasă asupra credibilităţii României ca stat de drept.
Reamintim lista principalilor vinovaţi: 1. Ion Iliescu 2. Petre Roman 3. Miron Cozma 4. Gelu Voican Voiculescu 5. Virgil Magureanu 6. Vasile Ionel 7. Adrian Năstase 8. Adrian Sârbu 9. Razvan Teodorescu 10. Doru Viorel Ursu 11. Bogdan Niculescu Duvăz 12. Cazimir Ionescu 13. Mihai Chitac 14. Nicolae Cămărăşescu 15. Pavel Abraham 16. Alexandru Tuculeanu 17. Kuki Borislavshi (cumnatul lui Petre Roman)
In prezent exista trei dosare ale mineriadei din 13-15 iunie 1990: un dosar, avandu-l ca invinuit principal pe Mihai Chiţac, un dosar cu Ion Iliescu, în care procurorul general a dispus acum scoaterea de sub invinuire, precum si un dosar cu evenimentele petrecute in unitatile militare de la Baneasa şi Măgurele, unde au fost duse circa 1.000 de persoane arestate ilegal. Organizaţia noastră a reuşit recent, în data de 18 aprilie 2008, redeschiderea oficială a dosarului morţilor de la Străuleşti. După aproape 20 de ani, înca sperăm că se vor face primii paşi pe drumul anevoios al restabilirea adevarului şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de sălbatica represiune din iunie 1990. Intenţionăm, dacă nici de data aceasta Justiţia româneasca nu-şi va face datoria, chemarea Statului Român la judecată în faţa institutiilor internationaţionale. Acţiunea noastră juridică împotriva Statului Român nu urmăreşte culpabilizarea României în faţa forurilor internaţionale şi acuzarea grosso modo a reprezentanţilor statului român ci tocmai eliberarea României de această grea povară a elementelor corupte din Parchet şi din sistemul politic. Reţeaua de complicităţi a unor personaje vinovate de crime împotriva umanităţii (imprescriptibile), instigare la război civil, de grave acţiuni împotriva cetăţenilor români, va fi scoasă la iveală şi expusă la nivel international.
Până în prezent am constatat ca Primul Ministru al României ignoră cu desăvârşire demersurile în faţa Justiţiei întreprinse de membrii Asociaţiei noastre, amână luarea de măsuri reparatorii pentru victimele nevinovate şi îi protejează pe cei responsabili de represiunea din iunie 1990. Mai mult, l-aţi numit pe unul dintre principalii autor al represiunii din iunie 1990, Petre Roman în Cabinet şi conducerea PNL a validat candidatura lui Petre Roman la urmatoarele alegeri parlamentare. Practic actuala guvernare liberală işi asumă prin numirea acestuia tot răul făcut de Petre Roman, împreuna cu fostul său comiliton Ion Iliescu. Domnule Prim Ministru Călin Popescu Tăriceanu vă somăm să reveniţi asupra numirii infractorului Petre Roman ca reprezentant al Guvernului României. Fară stimă Viorel Ene – Preşedinte A.V.M.R.
Semnificaţii şi efecte internaţionale ale evenimentelor din iunie 1990
Evenimentele din 13-15 iunie au afectat puternic prestigiul internaţional al României şi relaţiile cu marile democraţii ale lumii. Relaţiile cu organismele financiare şi politice internationale au cunoscut un moment de criză majoră. Debutul României “postcomuniste” pe scena internaţională s-a făcut cu sânge şi violenţă instituţională. NATO a condamnat violenţele. Secretarul general al NATO, Manfred Worner, a deplâns, în numele Alianţei, „atacurile brutale, tolerate de autorităţi” asupra unor persoane nevinovate, precum şi devastarea sediilor unor partide şi organizaţii civice. Peste şapte ani, din varii motive, România avea să rateze admiterea în primul val de extindere a NATO, al alături de Cehia, Polonia şi Ungaria. SUA, reacţie dură. „Acţiunile autorizate de preşedintele Ion Iliescu şi guvernul său, din ultimele câteva zile, au lovit în inima democraţiei române”. Aşa începea declaraţia Departamentului de Stat al SUA, în care se afirma că „muncitorii chemaţi personal de preşedintele Iliescu ameninţă să readucă regimul autoritar în România”. Ambasadorul american la Bucureşti, Allan Green, a refuzat să participe la festivitatea de investire a preşedintelui nou ales, Ion Iliescu. Suspendarea Clauzei si a ajutoarelor SUA. SUA au suspendat ajutorul alimentar în valoare de 80 de milioane de dolari, acordat în februarie 1990, precum şi ajutorul medical de urgenţă, în valoare de un milion de dolari. Statele Unite au hotărât că, pentru moment, să nu acţioneze în direcţia reacordării Clauzei naţiunii celei mai favorizate. Clauza a fost redobândită de-abia în 1993. Sanctiuni europene. Miniştrii de externe din Comunitatea Economică Europeana au decis, la Luxemburg, suspendarea aplicării acordului comercial cu România. Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a afirmat că ţara sa va aplica principiile înscrise în statutul BERD potrivit cărora orice ţară care violează regulile statului de drept şi ale democraţiei nu este eligibilă pentru sprijinul acestei bănci. Mesaj de revolta de la Praga. Preşedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, i-a adresat o scrisoare preşedintelui Iliescu în care şi-a exprimat consternarea faţă de valul de violenţe de la Bucureşti. „Dacă vrem să facem parte din comunitatea unor ţări libere, care colaborează între ele, într-o Europă nouă, atunci este necesar ca toate problemele să fie rezolvate cu răbdare şi cu mijloace paşnice, respectîndu-se pe deplin drepturile omului”, scria Vaclav Havel. La sfârşitul lui 1990, Ungaria, Polonia şi Cehoslovacia se reuneau în „grupul de la Vişegrad”, angajîndu-se să respecte valorile democraţiei şi să întreprindă reforme economice radicale. România nu a fost admisă în acest grup. Ulterior, Cehia, Ungaria şi Polonia au fost admise în primul val atât în NATO, cât şi în UE.
“Cat costa cazarea la Straulesti II? O suma modica, domne. Opt lei pe an!” – Emil Iana, administrator
Daca nemurirea sufletului o fi valabila peste tot, as vrea ca ea sa nu actioneze si in cimitirul Straulesti II, caci doar la respectivul “clasor”de cadavre mi-a fost dat sa inteleg sintagma “a calca pe morminte”.
Am facut-o, nu din vina mea, iar Dumnezeu, daca justitia noastra i-o da dreptul sa jure pe Biblie, ar putea depune marturie in acest sens, pentru ca era mai mult decat imposibil sa ajung, spre ceea ce credeam ca voi gasi, fara a comite si acest, sper, marunt sacrilegiu. Lacasul asta, cum probabil nu sunt multe altele, naruieste conceptul de viata vesnica si de tihna eterna. N-am auzit ca in viata sa existe patru categorii de confort, dar se pare ca pe lumea cealalta atatea sunt. Cel putin asa rezulta dintr-o hotarare a Consiliului Local al Municipiului Bucuresti din 1996. Puteau sa fie si 25 de categorii intrucat, dupa o simpla privire asupra felului in care arata Straulesti II, este mai mult decat evident ca nu poate fi integrat decat in categoria cea mai de jos. Un veritabil Ferentari sau Zabrauti al cimitirelor…
(…) Aici aspectul este insa in primul rand de ordin moral, intrucat nu era vorba de niste oameni fara capatai, de cersetori surprinsi de inghet ori de boschetari care s-au gatuit prin canale, ci de victimele macelului din Decembrie ’89, care din motive legate de valtoarea si deruta acelor zile n-au mai ajuns la Cimitirul Eroilor Revolutiei, ci la Straulesti II. Mai mult decat atat, tot aici, dupa dezvaluirile presei, sustinute de dovezi si marturii concrete, ar fi fost inmormantate pe sest si de-a valma, 128 de victime ale mineriadei din 13-15 iunie, victime ale salbaticiei hoardelor lui Miron Cozma, care au terorizat capitala timp de doua zile, in 1990. Actualul administrator de la Straulesti II, Emil Iana, ne-a confirmat ca asa s-au petrecut lucrurile, respectivii martiri din ’89 si ’90 fiind dezhumati, iar apoi reingropati in pungi la picioarele noilor titulari ai respectivelor morminte intrucat asa impune legea, dupa sapte ani, in cazul mortilor de care nu s-a interesat nimeni. Normal, ne-am interesat cat ar fi costat pastrarea respectivilor morti in aceleasi morminte. “O suma modica, domne. Opt lei pe an!”. Asa se face! Locurile de veci sunt doar pe sapte ani. Daca nu vine nimeni sa-i revendice sau sa plateasca pentru mai mult, ii scoatem. de Constantin DINU integral la
June 13th, 2009 
VR 
NOTA MEA: Ca si in alti ani, cativa idioti si-au permis sa-si bata joc de sangele care a imbibat Piata Universitatii, prin scenete de prost gust gen “batai cu perne” sau “pantomima” de Lipscani. Este interesant ca acesti cretinomani au preluat rolul jucat in perioada manifestatiei din Piata Universitatii de catre asa-zisa “Alianta a Poporului”. Fostul agitator “al poporului” de atunci, un oarecare fotbalist suspectat ca e turnatorul cui da mai mult, un retard cu pretentii de lustragiu al GDS, pe numele lui Maries Doru, a pus mana, prin falsuri si ilegalitati – extrem de usor de dovedit – pe fosta onorabila Asociatie 21 Decembrie – din care am facut si eu parte, in 1990. Din sediul Asociatiei, imputit acum si ocupat ilegal, ii adapa cu vechile lui mucozitati reingurgitate pe noii ultrasii cu calti in loc de creier.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
