IPS Bartolomeu Anania va fi supus maine unei interventii pe cord in Viena pentru a i se implanta o valva aortica. Aceasta va fi montata transvenos pentru a inlesni circulatia sangelui. Totusi, doctorii spun ca vor intra in operatie doar in functie de starea pacientului, astfel ca este posibila si o amanare a interventiei pentru marti dimineata, informeaza antena3. Intre timp, clujenii se roaga in numar mare in Catedrala Mitropolitana pentru sanatatea Parintelui lor. IPS Bartolomeu Anania sufera de “stenoză aortică” adică o disfuncţionalitate a inimii. “Valva aortică nu funcţionează. Este îngustată ieşirea din inimă. A avut indicaţie de operaţia acum câţiva ani dar Sfinţia Sa a refuzat să se lase operat”, a spus un medic clujean pentru evz.ro, citat de BuzzNews.
Cu regretul şi durerea în suflet provocate de trecere la cele veşnice a distinsului profesor şi camarad Raul Volcinschi, dar cu nădejdea în mîngîierea de la Dumnezeu, vă transmit sincere condoleanţe şi vă asigur de toată compasiunea mea părintească.
Personalitatea sa de om de cultură, dublată de o remarcabilă verticalitate morală, pusă în slujirea dreptăţii şi a adevărului va rămîne vie în inimile celor care l-au apreciat şi iubit. De numele său va rămîne veşnic legată şi implicarea jertfelnică în recuperarea demnităţii şi a memoriei celor care au suferit în temniţele comuniste, fapt care-i înnobilează şi mai mult sufletul.
Vă asigur pe toţi cei prezenţi la acest moment al despărţirii că fratele nostru, cel de curînd mutat la ceruri, este şi va rămîne în rugăciunile noastre pentru veşnica odihnă şi dumnezeiasca fericire a sufletului său.
Îl rog pe Bunul şi Milostivul Dumnezeu să-i aşeze sufletul nobil în împărăţia drepţilor, alături de aleşii Săi, iar pe membrii familiei să vă aline cu mîngîierea Sfîntului Duh.
† BARTOLOMEU
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului,
Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Gestul extrem al lui Adrian Sobaru, daca s-ar fi soldat cu moartea sa, nu ar fi adus nimic in plus copiilor lui. Dimpotriva: o cruce pe un mormant in loc de steaua magilor la Nasterea Domnului, lipsa unui tata si o pensie de urmas mai mica decat salariul actual. Mai mult: daca ar fi ramas invalid pe viata ar fi devenit o leguma de care ar fi trebuit sa aiba grija exact cei nevolnici pentru care a protestat azi iar sotia sa s-ar fi trezit cu doi bolnavi in casa, pe langa fiul autist. In acest context, agresivitatea groteasca a televiziunilor evazionistilor si bisnitarilor acestui stat, de la Vintu la Voiculescu, pare scoasa direct din iad. Angajatii televiziunilor Realitatea TV si ai Antenelor au un regim mai bun decat electricianul TVR? Sa fim seriosi! De cate luni nu si-au mai primit banii bieti sclavi ai lui Vintu?! Asta-i una. Si doi: statul asta a ajuns in halul in care e dupa mai bine de un deceniu de hacuire PSD-isto – KGB-ista, care a produs lista celor 1000 de milionari si atat si distrugerea economiei nationale. De ce nu-si sacrifica tovarasii de drum ai FSN-ului, de la Patriciu la Tiriac, averile lor fabuloase obtinute prin jefuirea statului si a resurselor lui naturale, daca vor sa le fie mai bine celor ca Adrian Sobaru?
Bun, acum, daca ne-am lamurit ca statul asta care este, slabit si sfartecat, acaparat si exploatat, ocupat si agresor, nu ne poate proteja, ba chiar dimpotriva, ce trebuie sa facem? Dupa parerea mea, indemnul de care ar trebui sa tinem cont cu totii, de la cei constienti de vremurile care vin la cei deja disperati ca nu mai au ce sa puna pe masa copiilor, este cel lansat de Parintele Justin – organizarea in comunitati si retragerea la tara, cu credinta in Dumnezeu si resursele nebanuite ale neamului. “Luptam, luptam, nu ne lasam!” spuneau bunii parinti Ioanichie Balan si Justin Parvu, la peste 80 de ani, dupa decenii de inchisoare si slujire a natiunii. Iar noi cedam pentru un Boc? Cred ca sfaturile Inaltului Bartolomeu Anania din Pastorala sa de Craciun, care constata, intristat, ca “tinerii noştri de azi sunt fara nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant”, sunt de foarte mare folos, inclusiv pentru Adrian Soboru:
“Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles-o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a-şi sfida părinţii, libertatea mamei de a-şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a-şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru
dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.
Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie. Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!”
din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,
iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,
iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.
Iubiţii mei fii sufleteşti,
Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.
Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.
În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.
Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi.
Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire (1).
Cu consternare şi indignare am luat act de apariţia unui articol vitriolic subsemnătura ziaristei Mirela Corlăţean în cotidianul „Evenimentul Zilei”referitor la IPS mitropolitul Bartolomeu Anania. Mă voi referi la unsingur vers a unui poet a puşcăriilor comuniste: „Voi n-aţi fost cunoi în celule”. Acest vers nu este îndreptat împotriva acelora care nuau fost deţinuţi, ci doar avertizeazã că despre anumite probleme nupot vorbi decât cei îndreptăţiţi să o facă. Nu ştiu ce a dorit săobţină numita ziaristă: o senzaţie mediatică, care s-o propulseze înzona notorietăţii prin scandal sau manipularea opiniei publice printr-oinformare eronatã. În orice caz articolul conţine douã ingredienteinsuportabile: minciuna şi lipsa de informare. Amândouă se constituieîntr-un material exploziv care urmăreşte dărâmarea monumentelornaţionale. Vai de poporul care îşi dărâmă statuile şi monumentele. Or, Mitropolitul Anania este un asemenea monument prinmai multe înfãţişãri: teolog ilustru, om de mare cultură, promotor alidealurilor creştine, pe care unii înţeleg astăzi să le atace. Oricumarticolul care implică în afara ziaristei şi redacţia ziarului care l-apromovat deschide o reală problemă şi anume vigilenţa cu privire laasemenea articole. Prof. Univ. Raul Volcinschi, fost deţinut politic Vezi si BARTOLOMEUANANIA, executat public in fieful lui Patapievici din cauza deEMINESCU. Anania de Craciun despre atacul la Eminescu: “Patapievici dain gropi!”. COMUNICAT despre “deontologia” Evenimentului Zilei
V-ati intrebat probabil care este sensul calomniilor ordinare publicate de Evenimentul Zilei la adresa Mitropolitului Bartolomeu Anania, care implineste in curand 89 de ani. Executanta, deontoloaga de serviciu a grupului ideologic neokominternist antiromanesc, Mirela Corlatan, reproduce in exces (doua zile la rand) niste acuze prafuite fara a prezenta absolut nici o dovada concreta. Ce rost au toate aceste? Raspunsul este foarte simplu: ucidere publica, ritualica, din cauza de Eminescu. Batranul Parinte, scriitor si fost detinut politic anticomunist a tinut sa reaminteasca, de Craciun, ca atacul la Eminescu, venit din partea unui Patapievici si a slujitorilor sai obscuri, care mai sustin si ca marele ganditor national nu ar fi fost crestin, nu poate fi uitat. Razbunarea vine, azi, in preajma aniversarii a 160 de ani de la nasterea Romanului Absolut. E drept, s-ar putea sa fii contat la acest atac si confesiunea religioasa a proprietarului trustul Ringier, acelasi care a distrus presa romana prin transformarea cotidianului Libertatea intr-un produs care portretizeaza Romania drept o troaca. Ca sa nu mai vorbim de anti-crestinismul scarbelor de la GDS, in frunte cu Patapievici si Tismaneanu, ce coincidenta?!, ambii progenituri ai unor agenti sovietici kominternisti antiromani. Personal, il felicit pe Vladica Bartolomeu! Din punctul meu de vedere, este o onoare suprema sa fii supus unei executii publice pentru Eminescu.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania a vorbit in ajunul Craciunului, încadrul mesajului de sărbători adresat romånilor, despre o faţă maipuţin cunoscută a lui Eminescu: aceea de fiu credincios al BisericiiOrtodoxe Romåne, considerat de gånditor „mama poporului romån“. ÎPSBartolomeu Anania a prezentat o poezie creştină scrisă de romånulabsolut Mihai Eminescu, în preajma unui Crăciun, transmite NapocaNews.„Vreau să arăt o altă faţă a lui Eminescu. Istoricii şi criticiiliterari au încercat să o ascundă şi să facă din el un ateu“, adeclarat Mitropolitul Bartolomeu, în contextul în care si un oarecareRăzvan Codrescu, alias Vasile Adolf Marian, contesta în revista „PuncteCardinale“ – asemenea Dilemei lui Pleşu – credinţa lui Eminescu.„Romånii trebuie să ştie că era şi altfel, nu doar un descreierat,seminebun“, a adăugat acesta. La afirmaţiile lui Horia RomanPatapievici, potrivit cărora „Eminescu este cadavrul nostru din debara,de care trebuie să ne debarasăm“, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „E omăgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptamca unintelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoriapoetului naţional, ca să pară el original şi interesant. De fapt, da ingropi. A gresit si nu o data. A dat în gropi, a dat rău în gropi“, aspus Parintele Anania. Întrebat de jurnalişti de ce a ales acum acestpoem-colindă deEminescu, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „Pentru că i-a venit vremea.Eu v-am aşteptat pentru ca aceste versuri să poatăfi citite de oameni”.
Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglindelor. Şi tremură brazii Mişcånd rămurele, Căci noaptea de azi-i Cånd scånteie stelele. În noaptea de astăzi Copiii şi fetele De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele. De dragul Mariei Şi-al Måntuiorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.
Mihai Eminescu
„Versurile pe care vi le-am citit ne arată adevărata faţă a luiEminescu – o faţă mai puţin cunoscută. Critica noastră literară, cuexcepţia ultimelor decenii, a încercat să facă din Eminescu un ateu. Nua fost ateu. Eu, tînăr fiind, mergeam deseori să aşez o lumânare pemormîntul lui Eminescu, la cimitirul Bellu. Îmi aduc aminte că, la unmoment dat, s-a pus o piatră pe mormîntul lui, în loc de cruce, darulterior crucea a fost reaşezată la locul ei. Acest Panteon Naţional afost, într-un fel, grădina copilăriei mele, pentru că în zilele libereeram acolo, fascinat de momumente, de liniştea şi de umbraprotectoare”, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania, citat de Agerpres.
Comunicat de presă
În urma aparitiei în paginile cotidianului „Evenimentul Zilei”, înzilele de 11 si 12 ianuarie 2010, sub semnătura jurnalistei MirelaCorlătan, a unor articole denigratoare la adresa MitropolituluiBartolomeu al Clujului, dăm spre publicare următorul Comunicat de presă: Articolele pun pe seama Mitropolitului Bartolomeu o serie deacuzatii privitoare la colaborarea cu fosta Securitate, însotite dedocumente din arhiva CNSAS. Semnatarul articolelor uită că pentru ademonstra calitatea de informator sub nume conspirativ trebuie să aducăprobe concludente si indubitabile (declaratie olografă si angajament decolaborare semnat) si nu doar simple analogii literare si alăturări detexte. Fără aceste probe, asupra demersului jurnalistic planeazăsuspiciunea calomnierii si denigrării, fapte incriminate, în instantă,de Codul Penal, solutie pe care o luăm în calcul, în cazul în carejurnalista nu îsi demonstrează limpede afirmatiile, sau si le retrage,după caz. E bine de stiut că Mitropolitul Bartolomeu si-a afirmat deschispozitia ca dosarele detinute de CNSAS pe numele său să fie cercetatesi, la nevoie, publicate, declarând deschis că nu a colaborat cuserviciile secrete „nici în detentie, nici în libertate; nici în tară,nici în străinătate; nici cu angajament, nici fără angajament; nici cunume conspirativ, nici cu nume propriu”. Astfel de articole calomnioase apărute în presa ultimelor douădecenii confirmă faptul că necesara purificare a societătii românestipostcomuniste, prin deconspirarea Securitătii s-a început prea târziu,pe o bază legală incertă si cu instrumente incomplete, pentru ca acumsă fie condusă de unii mercenari mediatici, care murdăresc si ultimelerepere morale ale vietii noastre publice. Biroul de presă al Arhiepiscopiei
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania a vorbit ieri, încadrul mesajului de sărbători adresat romånilor, despre o faţă maipuţin cunoscută a lui Eminescu: aceea de fiu credincios al BisericiiOrtodoxe Romåne, considerat de gånditor „mama poporului romån“. ÎPSBartolomeu Anania a prezentat o poezie creştină scrisă de romånulabsolut Mihai Eminescu, în preajma unui Crăciun, transmite NapocaNews.„Vreau să arăt o altă faţă a lui Eminescu. Istoricii şi criticiiliterari au încercat să o ascundă şi să facă din el un ateu“, adeclarat Mitropolitul Bartolomeu, în contextul în care un oarecareRăzvan Codrescu, alias Vasile Adolf Marian, contesta în revista „PuncteCardinale“ – asemenea Dilemei lui Pleşu – credinţa lui Eminescu.„Romånii trebuie să ştie că era şi altfel, nu doar un descreierat,seminebun“, a adăugat acesta. La afirmaţiile lui Horia RomanPatapievici, potrivit cărora „Eminescu este cadavrul nostru din debara,de care trebuie să ne debarasăm“, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „E omăgărie! Ce a spus Patapievici a fost o mare prostie şi nu mă aşteptam ca unintelectual să afirme aşa ceva. Şi-a permis să murdărească memoriapoetului naţional, ca să pară el original şi interesant. De fapt, da in gropi. A gresit si nu o data. A dat în gropi, a dat rău în gropi“, a spus Parintele Anania. Întrebat de jurnalişti de ce a ales acum acest poem-colindă deEminescu, ÎPS Bartolomeu Anania a răspuns: „Pentru că i-a venit vremea.Eu v-am aşteptat, azi (ieri – n.r.), pentru ca aceste versuri să poatăfi citite de oameni”.
Colinde, colinde, E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglindelor. Şi tremură brazii Mişcånd rămurele, Căci noaptea de azi-i Cånd scånteie stelele. În noaptea de astăzi Copiii şi fetele De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele. De dragul Mariei Şi-al Måntuiorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.
Mihai Eminescu
„Versurile pe care vi le-am citit ne arată adevărata faţă a luiEminescu – o faţă mai puţin cunoscută. Critica noastră literară, cuexcepţia ultimelor decenii, a încercat să facă din Eminescu un ateu. Nua fost ateu. Eu, tînăr fiind, mergeam deseori să aşez o lumânare pemormîntul lui Eminescu, la cimitirul Bellu. Îmi aduc aminte că, la unmoment dat, s-a pus o piatră pe mormîntul lui, în loc de cruce, darulterior crucea a fost reaşezată la locul ei. Acest Panteon Naţional afost, într-un fel, grădina copilăriei mele, pentru că în zilele libereeram acolo, fascinat de momumente, de liniştea şi de umbraprotectoare”, a mai spus ÎPS Bartolomeu Anania, citat de Agerpres.
Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei
În anul care a trecut s-au petrecut şi rostit câteva lucruri demne de trecut la catastif. În cele ce urmează mă voi referi la trei dintre ele.
1. În “Observator cultural” (nr. 19/7-13 iulie 2005), într-un articol trasând idei directoare pentru asortarea culturii române cu Occidentul civilizat, Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, a scris: “Un posibil obiectiv major ar fi, să zicem, o cultură modernă, competitivă, bună de ieşit «la export». Or, ca şi în cazul altor produse autohtone, nici cele culturale nu prea îndeplinesc asemenea condiţii. Cititorul român cultivat, scria într-un răzvrătit articol din Suplimentul de cultură tânărul prozator Adrian Şchiop, «merge la duhovnic, îşi face cruci în autobuz şi are idei dure de dreapta». Cel occidental e altfel. Ceea ce primul caută cu nesaţ, celuilalt îi este îndeobşte indiferent. «Păşunismul» folclorico-religios şi derivatele sale […] nu pot duce decât la idei de «uz intern» […] O cultură gregară şi conservatoare, steril moralizatoare, care reflectează mai curând asupra propriului ei trecut, decât priveşte către viitorul imediat este, de la sine înţeles, una a «contrasensurilor». Or, în pofida unor zvâcniri juvenile recente, cultura română are tendinţe gerontologice“ Înainte de orice alt comentariu, trebuie să notăm că “Suplimentul de cultură” e o publicaţie a Poliromului şi că Adrian Şchiop e şi el un produs Polirom. Romanul său, Pe bune/pe invers, face parte din noua serie de proză programatic mizerabilistă editată de Polirom. Dacă, în cadrul noii direcţii poliromice, Cecilia Ştefănescu ne oferă scene de lesbianism studenţesc în anii ’80, iar Ioana Băeţică personaje compulsiv coprofage, personajul lui Şchiop e un “ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social” (apud C. Rogozanu pe coperta a patra a cărţii). Ce e interesant în ruminaţiile lui Lupescu e dispreţul arătat tradiţiei româneşti de directorul celei mai active edituri româneşti la ora actuală. Silviu Lupescu, directorul editurii care publică Biblia în noua traducere girată de Cristian Bădiliţă, e scârbit de faptul că cititorul român se spovedeşte. Dar poate că Biblia e, pentru domnia-sa, doar literatură. Sau doar o afacere. Asta înţeleg. Ceea ce nu înţeleg însă e cum de, în condiţiile unui divorţ atât de marcat între gusturile lui Lupescu şi cele ale publicului cultivat, a putut editura Polirom să ajungă lider de piaţă. Dacă publicul român e atât de obscurantist, cum de a putut proiectul editorial al lui Lupescu să reziste? Cine îi cumpără pe cei ca Şchiop? Sau pe Elfriede Jelinek, de exemplu, laureata Nobel din 2004 pe care Lupescu s-a grăbit să o traducă, o scriitoare pornografic-comunistă a cărei lipsă de valoare literară a şi făcut pe unul din membrii juriului care i-a decernat premiul să demisioneze de ruşine. Dacă cititorul român cultivat are îndeletniciri bisericeşti care îl fac incompatibil cu viziunea estetică a lui Lupescu, să înţelegem că Polirom e editura publicului român incult? De obicei oamenii religioşi sunt învinuiţi de “obscurantism” şi “analfabetism”; or, acum reiese că ei sunt, de fapt, cititorii “cultivaţi” ale căror gusturi trebuie cu necesitate schimbate. Şi de asta se ocupă Lupescu, în numele reducerii păşunistei “rapsodii române” la atonalismul Occidental. 2. Dar, se pare, nici Occidentul nu e chiar aşa obsesiv-erotic precum insistă Lupescu. În “Ziua” din 12 mai 2005, s-a putut citi un articol în care Andrei Şerban se dezlănţuia împotriva puritanismului american. La 21 aprilie, când la Metropolitan Opera din New York a avut loc premiera operei Faust de Charles Gounod în regia lui Şerban, spectatorii şi cronicarii prezenţi au avut surpriza să-l vadă pe “dracu’ gol”. Adică nu chiar gol, dar într-un costum de cauciuc mulat pe corp, cu muşchi de halterofil, genitalii la vedere şi coadă de şarpe. Astfel deghizat în Mefisto, basul (est-) german Rene Pape a cântat, spun cronicarii, excelent, deşi vizibil stânjenit de caraghioasa montare a lui Andrei Şerban, considerată de cronicarii de la “New York Times” şi “American Record Guide” drept kitsch. Supărat de primirea montării sale, Andrei Şerban declara în articolul din “Ziua” că “bogătaşii” care subvenţionează Metropolitanul au un “gust burghez”, diferit de “gustul estetic” pe care-l are el. Citez în continuare din articolul semnat de Simona Chiţan: “Ziarul «New York Times» a criticat faptul că Rene Pape, interpretul lui Mefisto, apare dezbrăcat pe scenă. «Trăim în America în perioada lui Bush, când puritanismul şi ipocrizia religioasă devin periculoase», a declarat Şerban. «Până şi Mefisto ar trebui îmbrăcat în costum şi cravată, ca politicienii de la Casa Albă, ca să fie aprobat», a comentat regizorul. «Dar şi mie, ca şi lui Mefisto, puţin ne pasă de ce scrie New York Times», a conchis el”. Ceea ce trebuie să ştie cititorul român care citeşte asemenea articole e faptul că “New York Times” nu e o publicaţie pro-Bush. E, mai degrabă, un ziar de stânga, perfect adaptat şi promotor al corectitudinii politice, multiculturalismului şi avangardei artistice de pe meterezele cărora trage cât poate în conservatori. Din 1974 şi până acum, în paginile acestui ziar au apărut sute de articole, notiţe şi cronici laudative la adresa lui Andrei Şerban. Aşadar, deşi “New York Times” nu e la fel de radical ca hipiotul “Vilage Voice” sau ca foile care se distribuie gratis la metrou sau pe stradă, el nu e un ziar pentru conservatori, ci pentru stânga moderat radicală şi cu nevroze şi despuieri la modă. De fapt, ceea ce critică Anthony Tommasini în “New York Times” şi Kurt Moses în “American Record Guide” e faptul că, în lipsa unei concepţii regizorale cu adevărat înnoitoare, Andrei Şerban a ales să fie convenţional neconvenţional şi original la modul clişeistic. Dar nu avatarurile Metropolitanului mă interesează aici, ci modul cum realitatea culturală Occidentală e filtrată în România. Silviu Lupescu spune că Occidentul e maniac sexual, Andrei Şerban se plânge că e dominat de mic- sau mare-burghezi, de o respectabilitate pe care el, ca artist, nu o poate aproba. Lasă că şi “Faustul” lui Gounod, ca operă scrisă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, e “artă burgheză”, dacă e să folosim concepte sociologice în artă. Dacă Occidentul e aşa de conservator precum pretinde Andrei Şerban, atunci de ce să ne dedăm auto-erotismului de dragul integrării? Dacă Occidentul e atât de pidosnic pe cât susţine Lupescu, atunci oare exemplul lui Şerban nu ne arată că, saturaţi de propria lor mizerie umană, nu mai au nevoie şi de a noastră? Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei, între “integrarea” unor dezintegraţi şi autonomia unor oameni integri, oare care e de preferat? Să ne descompunem interior de dragul protezelor sufleteşti Occidentale – care, de altminteri, nu sunt decât o variantă mai otrăvită teoretic a comunismului de care de-abia am scăpat – sau să ne înfigem în straturile de adâncime ale fiinţei, să ne modelăm după ierarhiile cereşti şi după fireasca ordine a tradiţiei? În primul caz, odată deconstruiţi, nu vom mai avea de ales: va trebui să cerşim asistenţa Vestului, Estului, a oricui. În cel de-al doilea caz, integraţi sau nu, vom fi măcar sănătoşi şi liberi interior, indiferenţi la asistenţa dar bucuroşi de compania oricui poate să ţină pasul cu noi. 3. Dacă, din fericire, Andrei Şerban a ales să vină în România mai ales cu spectacolele sale de rezistenţă, de un teribilism acoperit estetic, nu acelaşi lucru se poate spune despre Alina Mungiu, care ne colonizează din interior cu “Evangheliştii”, o piesă transformată de Benoit Vitse dintr-un mai vechi eşec dramatic într-un flop nou-nouţ. Plin de blasfemii şi cu un Iisus căruia i se atribuie isprăvi sexuale demne de Mefisto-ul lui Andrei Şerban, piesa a stârnit proteste din partea bisericilor Ortodoxă şi Catolică. În apărarea operei sale, autoarea a declarat că “piesa nu a fost scrisă pentru a spune vreun adevăr despre Iisus sau credinţă, ci numai unul despre alegerea intelectuală între intoleranţă şi bigotism.” După cum bine s-a remarcat, dacă subiectul acestui exerciţiu dramaturgic ar fi fost Mahomed sau Moise, probabil că el nu s-ar fi montat nicăieri. La Londra, în 2005, în urma ameninţărilor cu proteste de stradă, au fost anulate reprezentaţiile unei piese care jignea onoarea sectei indiene Sikh. Şi stânga europeană a privit acest lucru ca pe un firesc tribut adus multiculturalismului. La fel se întâmplă şi în cartierele europene dominate de musulmani – din Belgia, Suedia, Olanda, Franţa – unde, pe durata Ramadanului, poliţiştilor nu li se mai îngăduie să mănânce sau să bea în public, în timpul patrulării, unde o femeie a fost bătută pentru că mânca pe stradă un hamburger din carne de porc – nesuferită musulmanilor -, unde poliţiştii care fac razii în cartierele musulmane nu au voie să intre cu câini în casele musulmanilor – pentru că aceştia consideră câinele un animal murdar –, nu au voie să intre în baie – pentru că îl ruşinează pe musulman –, nu au voie să le filmeze nevestele fără iaşmac etc. etc. etc. La Mohamed nu ai voie să atentezi, că te reperează dom’ Bombică. La Iisus însă, voie ca de la banu Ghica. Asta am înţeles-o. Ceea ce nu înţeleg este altceva. Alina Mungiu publică, în săptămânalul “22”, un jurnal de călătorie, amuzament şi propagandă din care reiese cât de bună prietenă e cu neoconservatorii americani cu care ia masa, pentru ca apoi să le dea sfaturi de viaţă şi scobitori, şi de a căror filosofie s-a contaminat. Or, neoconservatorii – unii foşti troţkişti, alţii nu, unii evrei, alţii nu – sunt angajaţi, în interiorul Americii, într-un război cultural împotriva stângii seculariza(n)te. Cine citeşte “National Review”, “Weekly Standard”, “American Spectator”, “Commentary”, “First Things”, “National Interest”, cine urmăreşte FoxNews, cine citeşte chiar şi publicaţii paleo-conservatoare, precum “American Conservative”, ştie că o componentă importantă a arsenalului neoconservator e retorica creştină – de substanţă catolică şi neo-protestantă – îndreptată împotriva stângii care vrea să scoată religia din şcoli, să transforme Crăciunul într-o sărbătoare non-denominaţională, să oficializeze căsătoriile homosexuale etc. Creştinismul e o componentă esenţială a “războiului împotriva terorismului” şi probabil că Silviu Lupescu, la braţ cu Andrei Şerban, ar fi complet scârbit de păşunismul şi bigotismul americanilor. Mirarea mea e cum de unui important pion propagandistic american în România i se îngăduie să-şi scoată de la naftalină o piesă anticreştină scrisă pe vremea când se afla sub inspiraţia mai politic corectă a lui George Soros – finanţator al campaniei anti-Bush şi considerat de neoconservatori un periculos terorist de stânga. Sau poate creştinismul american e aidoma naţionalismului german din anii ’30: rezistă doar stârpind orice altă varietate. Sau poate libertatea Alinei Mungiu de a comite, în România, sub umbrela autorităţii americane, lucruri pentru care baptiştii americani ar “excomunica-o” din orice funcţie şi sinecură, nu e decât o dovadă, după cum reiese şi din cazul foştilor torţionari ai Securităţii angajaţi de către serviciile secrete americane, că guvernul de la Washington ştie să recunoască şi să folosească un profesionist al propagandei, torturii şi spălării de creier. Cine ştie? Mircea Platon
Mitropolitul Bartolomeu dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei
Mitropolitul Bartolomeu Anania dezminte zvonul potrivit căruia l-ar invita la Cluj pe Patriarhul Alexei al Moscovei pentru un doctorat honoris causa, iar aceasta din simplul motiv că, nefiind nici rectorul Universitătii si nici Patriarhul României, nu are căderea să o facă. Cât priveste prezenta Mitropolitului Primat al Kievului la festivitatea proclamării publice a canonizării Sfântului Pahomie de la Gledin, ea s-a datorat exclusiv faptului că ierarhul român si-a petrecut ultimii ani de viată si a murit in Lavra Pecerska, el apartinând astfel ambelor Biserici.
Biroul de presă al Mitropoliei Clujului Pr. Bogdan Ivanov
Dupa ce au dezinformat asiduu pe aceasta tema, fara ca macar sa verifice asa-zisa stire, “deontologii” din mass media anti-crestina nici macar nu au inserat aceasta nota in ziarele lor mincinoase. Pe perioada desfasurarii operatiunii Corneanu din Sfantul Sinod, din nou s-au revelat ca pacura la suprafata apei dusmanii Ortodoxiei si ai Romaniei din presa. Cateva exemple mai jos:
La 18 februarie 2008 Mitropolitul Bartolomeu i-a trimis Patriarhului Daniel o adresă oficială referitoare la prezenta unui text apocrif în ultima versiune a Statutului bisericesc, text care nu a fost supus aprobării Sfântului Sinod. Sperând într-o rezolvare administrativă a cazului, asa cum o propusese, nu a socotit de cuviintă să-i înstiinteze pe colegii sinodali si nici să dea publicitătii un demers care încă astepta un răspuns. Între timp, mânăstirile cele mai importante au luat cunostintă de textul care, în fapt, anula autonomia eparhială si le punea la dispozitia unui principiu autocratic. Asa se face că institutiile monahale din Arhiepiscopia Sucevei si Rădăutilor au reactionat, urmate de acelea din Arhiepiscopia Clujului, care ne-au autorizat să dăm publicitătii Procesul Verbal al sinaxei din 28 februarie 2008, precum si scrisoarea Mitropolitului Bartolomeu adresată Patriarhului Daniel, la care nu s’a primit nici un răspuns.
Sesizare: Un text apocrif în Statut Preafericitului Părinte DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Preafericite Părinte Patriarh
,
Citind Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române în varianta presupusă definitivă, parafată de guvernul României şi publicată în Monitorul Oficial, am descoperit cu stupoare că în articolul 26, care enumeră atribuţiile Patriarhului, a fost intercalat un paragraf inexistent în varianta ultimă, aprobată de Sfântul Sinod, şi anume litera s (care devine astfel penultima) în următoarea formulare: Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa chiriarhului locului acestea. După părerea mea, scopul acestei inserţii este acela de a-l compromite pe Patriarh, atribuindu-i aspiraţii jurisdicţionale fără nici o acoperire canonică şi prezumându-i delicte penale precum abuzul de putere, falsul şi uzul de fals. (Notez doar în treacăt că autorul anonim al acestei inserţii a scris-o în mare grabă, de unde neglijenţele de ordin gramatical, cum este absenţa virgulei după cuvântul ortodoxe, sau plasarea pronumelui acestea la sfârşitul frazei, locul său corect fiind după verbul aducând). Cred că e de competenţa şi datoria Preafericirii Voastre de a întreprinde o cercetare pentru identificarea autorului, dar mai importantă şi mai urgentă este o notă către guvernul României în sensul că, datorită unei erori de redactare, paragraful s din articolul 26 trebuie eliminat în întregime, modificare ce va fi publicată în Monitorul Oficial. Urgenţa e motivată de faptul că, până la publicarea acestei modificări, Statutul rămâne inoperant. Cu frăţească îmbrăţişare în Domnul,
†BARTOLOMEU Arhiepiscop şi Mitropolit
PROCES VERBAL
Încheiat azi, 28 februarie 2008, cu ocazia întrunirii, în şedinţă extraordinară, a sinaxei stareţilor şi stareţelor mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, cu binecuvântarea şi prezenţa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. După rugăciunea „Împărate ceresc…” , Mitropolitul Bartolomeu a fost informat de către soborul stareţilor despre scopul acestei întâlniri, şi anume că noul Statut al Bisericii Ortodoxe Române, prin art. 26 lit. s, îi dă Patriarhului dreptul de a înfiinţa stavropighii fără acordul chiriarhului locului, fără exprimarea voinţei obştilor monahale şi fără suport canonic, textul acestui paragraf fiind următorul: „Conform tradiţiei ortodoxe are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa Chiriarhului locului acestea.” Întreaga adunare şi-a exprimat dezacordul faţă de articolul în cauză, cerând Arhipăstorului să solicite Sfântului Sinod radierea lit. s a art. 26 din Statut şi să vegheze la alcătuirea Regulamentului de organizare a vieţii monahale mai ales cu privire la lit. d şi e ale art. 76 din statut. Ca urmare, stareţii şi stareţele mânăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului îşi doresc să rămână pe mai departe sub ascultarea şi îndrumarea duhovnicească şi administrativă a chiriarhului locului, ca parte integrantă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului. Semnat şi parafat în 2 exemplare.
Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
January 16th, 2011 
VR 
IPS Bartolomeu Anania va fi supus maine unei interventii pe cord in Viena pentru a i se implanta o valva aortica. Aceasta va fi montata transvenos pentru a inlesni circulatia sangelui. Totusi, doctorii spun ca vor intra in operatie doar in functie de starea pacientului, astfel ca este posibila si o amanare a interventiei pentru marti dimineata, informeaza antena3. Intre timp, clujenii se roaga in numar mare in Catedrala Mitropolitana pentru sanatatea Parintelui lor. IPS Bartolomeu Anania sufera de “stenoză aortică” adică o disfuncţionalitate a inimii. “Valva aortică nu funcţionează. Este îngustată ieşirea din inimă. A avut indicaţie de operaţia acum câţiva ani dar Sfinţia Sa a refuzat să se lase operat”, a spus un medic clujean pentru evz.ro, citat de BuzzNews.
Posted in 
Tags: 
