„Rapoarte secrete“ scoase de la naftalina lui Voronin
Agentul SOV Cornel Ivanciuc invocă în „Caţavencu“ rapoarte „secrete“ ale SIS-ului moldovenesc – de extracţie fesebistă, materiale publicate de fapt, iniţial, în „Moldova Suverană“, oficiosul comuniştilor lui Voronin. Miza dezinformării transpiră prin toţi porii aşa-zisei anchete. Se ştie că din nicio instituţie rapoartele secrete nu pleacă singure, către public. Aşa-zisele rapoarte reprezentau în fapt intoxicări livrate cu scopul conspirării „noului val“ de „rândunici“ (lastocika) lansate şi dirijate către teritoriul României.
Exact acum un an, în august 2009, SIS-ul din Moldova lansa un aşa-zis material-bombă, de fapt un fâs ce făcea parte dintr-o serie de materiale „informative“ cică, privind asociaţiile de basarabeni din România. „Lucrarea“ SIS se intitula: „Asociaţiile tinerilor basarabeni din România cu referinţă la implicarea României în afacerile interne ale Republicii Moldova prin organizarea şcolilor de vară din România, 2009“ şi a fost trimis de pe o adresă de mail fictivă – studentbas@ yahoo.co.uk şi semnat de Asociaţia basarabenilor din România, Organizaţia Studenţilor Basarabeni şi Liga Studenţilor Basarabeni.
Evident, niciuna dintre cele 3 asociaţii nici măcar nu exista. Materialul SIS-ului nu era primul de acest tip, ci a venit după altele două, apărute în decursul anului 2009. Primul a apărut în ziarul „Moldova Suverană“, în data de 18 iunie 2008, şi avea următorul titlu: „Studenţii din Republica Moldova – o pradă uşoară pentru serviciile secrete din România“, fiind „semnat“ anonim, ca în revistuţele lui Vadim Tudor, Tribunul homosexualilor, de „Un grup de tineri, studenţi în România“.
Al doilea a apărut în data de 13 martie 2009, a fost trimis de pe aceeaşi adresă de mail ca ultimul, studentbas@yahoo. co.uk, de către Asociaţia Basarabenilor din România şi adresat SRI, SIE, Preşedinţiei României, ONG-urilor studenţilor basarabeni din România şi mass-mediei din România şi Moldova.
În toate aceste materiale, se susţine că studenţii basarabeni din România, în mare parte lideri şi membri ai unor asociaţii anoste, care se ocupă în principal cu chefuri şi petreceri, ar fi fost racolaţi de SRI şi SIE, instruiţi de politicieni români şi finanţaţi de anumite instituţii ale statului român în vederea promovării unor idei unioniste, ceea ce ar reprezenta un atac la statalitatea Republicii Moldova.
În principal însă materialele emanate de la SIS-ul lui Voronin reprezentau de fapt un atac la adresa României şi a instituţiilor acesteia, a Preşedintelui României, Traian Băsescu, şi mai ales la adresa secretarului de stat, şefului Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP), Eugen Tomac, şi a altor oficialităţi din România.
Antena 3 (o stire obiectiva): “Moldovenii care primesc cetăţenie română stau în cea mai mare parte în România. Apoi, în UE sunt un milion de cetăţeni moldoveni care lucrează ilegal. Poate îi ajută cineva să intre în legalitate. Cum Dumnezeu nu-i observăm când lucrează ilegal dar când lucrează legal îi vedem?”, a declarat, marţi, Traian Băsescu, în cadrul uei conferinţe de presă organizată la Palatul Cotroceni.
O ziaristă de la agenţia de presă Associated Press l-a întrebat pe şeful statului cum comentează îngrijorarea ţărilor din UE cu privire la faptul că cetăţenii moldoveni care obţin cetăţenie română se duc la lucru în ţările din Uniunea Europeană.
Traian Băsescu i-a răspuns jurnalistei prin mai multe întrebări: “vreun guvern, vreun şef de stat, vreun parlament a manifestat îngrijorare în acest sens?”. Comentariul şefului statului a fost legat apoi de cetăţenii moldoveni care stau în România şi de moldovenii care lucrează ilegal în ţările din UE.
Preşedintele a spus apoi că statele din UE nu ar trebui să se îngrijoreze deoarece majoritatea moldovenilor care obţin cetăţenie stau în România. Apoi a spus că în UE există un milion de moldoveni care lucrează ilegal şi “poate îi ajută cineva să intre în legalitate”.
Băsescu a mai precizat că România are o obligaţie “de sânge” în a-i sprijini pe moldoveni. “Noi avem o obligaţie de sânge, să îi sprijinim. Dacă tot sunt în Uniunea Europeană şi lucrează, cum Dumnezeu nu-i îi observăm când lucrează la negru, dar îi observăm când vin legal?”, a adăugat şeful statului.
Presa occidentală, în special cea din Marea Britanie, a început să publice din nou articole referitoare la o temere mai veche: aceea că un val de imigranţi estici aducători de “rele” ar putea invada statele din vestul Europei. Dacă în trecut publicaţiile britanice îşi concentrau atenţia asupra emigranţilor de origine română, acum moldovenii sunt cei de care se tem autorităţile din Marea Britanie. Potrivit publicaţiilor Daily Telegraph şi Daily Express, România ar “băga moldovenii pe uşa din spate în UE” prin simplificarea legii cetăţeniei. (A3
Decretul presedintelui interimar, Mihai Ghimpu, privind declararea zilei de 28 iunie 1940, zi a ocupatiei sovietice, este neconstitutional. Verdictul a fost dat astazi de către judecătorii Curtii Constitutionale de la Chisinau (majoritatea lor instalati de Voronin si, cel mai probabil, de KGB – nota mea).
„Presedintele Mihai Ghimpu a încercat, prin decretul său, să dea o notă juridică evenimentelor istorice”, astfel au motivat judecătorii decizia luată.
Prezent la Curte, reprezentantul deputatilor comunisti, care au sesizat instanta privind constitutionalitatea decretului, a mentionat că decizia luată de magistrati este „logică di previzibilă”. „Decretul a fost emis cu încălcări ale Constitutiei Republicii Moldova. Autoritătile emit acte încălcând legea. Sper să fie o lectie pentru viitor”, a spus juristul PCRM, Sergiu Sârbu.
„Guvernul di-a expus opinia, dar decizia a fost luată di trebuie respectată. Decretul va fi anulat”, a declarat, la rândul său, reprezentantul Guvernului, Oleg Efrim.
Anterior, PCRM l-a acuzat pe Mihai Ghimpu de faptul că acesta si-ar fi depădit atributiile, instituind o asemenea zi, în situatia în care sunt si cetăteni ai Republicii Moldova care cred că în 1940 teritoriul actual al RM a fost, de fapt, eliberat. Pe de altă parte, preşedintele Ghimpu a declarat, în repetate rânduri, că apără astfel suveranitatea şi independenta Republicii Moldova.
După emiterea decretului, Mihai Ghimpu a fost criticat de colegii săi din Alianta pentru Integrare Europeană, care s-au arătat nemultumiti că Ghimpu a luat această decizie de unul singur. Ulterior, si Duma de Stat a Rusiei a condamnat decretul presedintelui Mihai Ghimpu.
PRINCIPIILE NECESARE PRIVIND INTRODUCEREA RELIGIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL DE STAT PREUNIVERSITAR
Mitropolia Basarabiei a luat act de Hotărârea Guvernului Republicii Moldova din 30.06.2010 şi propune următoarele principii organizatorice:
1. Începând cu anul şcolar 2010-2011, se va introduce în învăţământul primar şi gimnazial, câte o oră pe săptămână, disciplina „RELIGIA”.
2. RELIGIA este obiect de învăţământ, are statut de disciplină obligatorie în ceea ce priveşte includerea în orarul învăţământului primar şi gimnazial şi opţională în ceea ce priveşte prezenţa elevului la acest obiect. RELIGIA este disciplina ce conţine elemente de învăţătură, istorie, spiritualitate, etică şi cultură creştină.
3. Programele analitice sunt elaborate de fiecare cult înregistrat în Republica Moldova şi aprobate de Ministerul Educaţiei. Elaborarea programelor de învăţământ şi predarea se vor face ţinând cont de normele educaţionale impuse de către Programa de învăţământ din R. Moldova în spirit irenic pe principiile vieţii comune într-un stat modern şi european.
4. Ministerul Educaţiei va crea posibilitatea ca elevii să se poată grupa, cu ocazia orelor de religie, pe criterii confesionale. Grupe de educaţie religioasă pot funcţiona şi prin gruparea elevilor de aceeaşi confesiune din mai multe şcoli din aceeaşi localitate. Apartenenţa confesională va fi indicată în cererea părinţilor elevului. Apartenenţa confesională nu poate fi un criteriu în organizarea claselor ori în înscrierea la cursuri la o unitate de învăţământ de stat, în acordarea unor privilegii, în dobândirea ori pierderea anumitor drepturi.
5. Lecţiile de religie sunt predate de cadre didactice: de preoţi, licenţiaţi în teologie şi studenţi ai instituţiilor de învăţământ teologic cu acordul comisiei organizate de fiecare cult în parte. De asemenea, pot preda această disciplină cadre didactice din învăţământul preuniversitar numai cu avizul comisiei organizate de fiecare cult după o perfecţionare organizată de Ministerul Educaţiei şi predată de preoţi licenţiaţi în teologie şi specialişti în domeniu. Cultele prin comisiile organizate de fiecare cult îşi vor da acordul prealabil pentru numirea acestor cadre didactice. Cultele vor prezenta Ministerului Educaţiei programele cursurilor de perfecţionare pedagogică, pentru anul 2010- 2011, în vederea asigurării competenţei metodico-didactice a celor ce predau educaţia moral-religioasă. Numirea cadrelor pentru ora de religie se face de către direcţiile de învăţământ, la propunerea organelor de conducere ale cultelor. Revocarea cadrelor menţionate se face în aceleaşi condiţii.
6. Ministerul Educaţiei are drept de control asupra educaţiei religioase în şcoală, urmând să încadreze specialişti pentru efectuarea inspecţiei şcolare, pentru asigurarea condiţiilor desfăşurării procesului didactic. Specialişti pentru efectuarea inspecţiei şcolare vor primi şi avizul conducerii cultelor. Personalul didactic menţionat la punctul 5 se subordonează, pe timpul activităţii în şcoli, conducerii acestora şi conducerii cultului, respectând regulamentele de ordine interioară. Ierarhii şi conducătorii diverselor culte pot însoţi, la cerere, cadrele Ministerului Educaţiei, precum şi cele ale inspectoratelor şcolare, cu prilejul inspecţiei şcolare a Religiei.
7. Aprecierea rezultatelor obţinute de elevii care optează pentru Religie se face prin acordarea notelor de la „1” la „10” . Notele negative nu atrag situaţia de corigenţă sau repetenţie a elevilor în cauză.
8. Religia intră sub incidenţa legislaţiei şcolare curente.
9. Până la 20 august 2010, Ministerul Educaţie şi reprezentanţii cultelor vor elabora o programă obligatorie pentru obiectul Religie. În prima jumătate a lunii septembrie 2010 conducerea şcolilor împreună cu reprezentanţii cultelor vor organiza şedinţe cu părinţilor elevilor pentru informarea despre ora de Religie şi se vor primi cerererile pentru participare la ora de Religie.
10. La finele anului şcolar 2010-2011, Ministerul Educaţiei şi conducerile cultelor, vor analiza activitatea desfăşurată, urmând ca Ministerul să dispună asupra modalităţilor de integrare a acestei discipline de învăţământ în sistem constituţional, legislativ şi curricular al reformei educaţionale.
Vlad Cubreacov, cunoscutul analist si specialist pe problematica romanilor, si nu numai, de la Chisinau, ne releva o realitatea sumbra si aproape de neimaginat: statul roman a implementat notiunea de “nationalitate moldoveana”. Cubreacov a inregistrat aceasta absurditate antinationala pe propria-i piele, dupa cum veti constata in randurile ce urmeaza. Cu multa amar, basarabeanul care a luptat pentru cauza romanismului si a ortodoxiei si la Bruxelles si la Strasbourg si la Chisinau, acum se vede in postura de a sesiza o aberatie de la Bucuresti care se incadreaza, din cate stiu, taman la “Apararea Constitutiei”: “Acestea sunt gândurile care m-au cotropit săptămâna trecută, când, pentru a-mi ridica Certificatul de naştere românesc, am fost umilit de Statul Român, ai cărui funcţionari, blindaţi cu nişte absurde reglementări neeuropene, mi-au forţat mâna să semnez, în Registrul de Evidenţă a Populaţiei, că aş fi cetăţean român de „naţionalitate moldoveană”. Acestea sunt gândurile care-i vin în minte oricărui român din Basarabia ajuns într-o asemenea situaţie absurdă. Dacă majoritatea parlamentară de la Bucureşti şi Guvernul instalat de aceasta vor să mă/ne contrazică, să o facă prin ajustarea cadrului legislativ românesc la normele europene în materie de naţionalitate, pentru a ne lăsa libertatea de a ne asuma propria identitate etnică şi de a ne declara ceea ce suntem în realitate, adică Români.”
Conform acestei enormitati a administratiei de la Bucuresti, maine-poimaine ne-am putea trezi cu cetateni romani inregistrati ca fiind de nationalitate “olteneasca”, “ardeleneasca”, “dobrogeana”, etc. Oare cum s-ar simti etnicii unguri, sasi sau tigani din Romania daca li s-ar oferi si lor astfel de acte, care, nu-i asa, in cazul lor chiar ar avea temei? “Cetatean roman de nationalitate tiganeasca”. Credeti ca s-ar da foc Romaniei pe la Budapesta, Berlin si Bruxelles?…
Pornind de la aceasta realitatea faptica, Vlad Cubreacov publica in cotidianul Flux un studiu retrospectiv asupra “moldovenismului” si a altor atacuri la identitatea nationala, cum ar fi cele intreprinse de deputatul PDL Costica Canacheu, care militeaza pentru recunosterea “minoritatii aromane” sau ale ciudatei “regine a asflatului” PDL, Cornelia Cazacu, care a votat la APCE impotriva intereselor nationale ale Romaniei, pentru asa-zisa minoritate “vlahă” din Timoc. Derapajele in cauza, semnalate in mai multe randuri de echipa mea de la Ziua, cu trimitere la SRI, ar fi trebuit sanctionate demult, pe cai oficiale. Acum, printr-o noua tradarea provenita chiar din sanul administratiei de stat, aflam de la Vlad Cubreacov ca basarabenii care-si redobandesc cetatenia romana de drept sunt trecuti în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”!
Subsemnez la revolta lui Vlad Cubreacov, consilier al Mitropoliei Basarabiei, preşedinte al Fundaţiei pentru Democraţie Creştină si al Asociaţiei „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei si, printre multe altele, fruntas al Frăţiei Ortodoxe Române din Republica Moldova. Cu un singur lucru nu sunt de acord. Cu titlul materialului sau aparut in Flux: Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”. Vlad Cubreacov stie foarte bine ca nu Bucurestiul a inventat-o ci Moscova. E drept, dupa 1989, ea a fost implementata si de la Bucuresti, cu concursul unor tradatori de marca ai Romaniei, cum ar fi fosta presedinta a Fundatiei Soros, in prezent europarlamentar PNL, Renata Weber, anticrestinul Gabriel Andreescu si ciudatul Valentin Stan, care au actionat sub pulpana GDS si a revistei antiromanesti “22” pentru a da apa la moara ideologilor lui Vladimir Voronin.
Bucureştiul a inventat „naţionalitatea moldoveană”
Bucureştiul pune în practică teoria moldovenismului, dându-i legitimare juridică. Luând vârtos şi prosteşte securea sovietică în mâini, Statul român îşi taie craca de sub picioare şi creşte în cuprinsul său o minoritate „naţională moldoveană”.
Să mă explic. Toţi etnicii români din Basarabia care îşi redobândesc cetăţenia română, de care au fost privaţi abuziv, sunt trecuţi în Registrele de Evidenţă a Populaţiei României ca fiind de… „naţionalitate moldoveană”! Da, da, de „naţionalitate moldoveană”, oricât de amară ar fi constatarea!
Dacă cineva, oficial român, jurnalist sau simplu cetăţean, se îndoieşte de acest fapt, poate consulta Registrele de Evidenţă a Populaţiei ţinute de primăria Sectorului 1 Bucureşti. Orice român din Basarabia care îşi redobândeşte cetăţenia este luat în evidenţă, în documentaţia Statului român, fără a fi întrebat, ca fiind de cetăţenie română şi de “naţionalitate moldoveană”.
Nu aş fi descoperit această absurditate dacă, în calitate de persoană repusă în drepturile de cetăţean român, nu aş fi mers la Direcţia de Evidenţă a Populaţiei din Bucureşti pentru transcrierea Certificatului de naştere. Oricât am protestat în faţa funcţionarilor acestei instituţii de stat, mi s-a explicat, cu un calm imperturbabil, că, sub aspect juridic, administraţia României îi consideră pe etnicii români de la răsărit de Prut ca fiind de etnia/naţionalitatea trecută în actele sovietice de stare civilă. Chiar dacă nu mi-a venit a crede ochilor, m-am convins pe viu, că într-un vis urât, că pentru funcţionărimea şi birocraţia bucureşteană nu contează că aceşti etnici români nu au fost niciodată întrebaţi de-a lungul perioadei de ocupaţie sovietică asupra apartenenţei lor etnice şi că, în condiţiile politicii sovietice de ştergere a identităţii etnice româneşti, nici nu şi-au putut-o exprima liber, fără atragerea unor consecinţe negative. Abuzurile administraţiei sovietice sunt literă perpetuă de Evanghelie pentru administraţia României de astăzi!
Rusoii din Parlamentul de la Chisinau au reusit sa intineze simbolistica datelor de 28 iunie si 6 iulie, zile negre pentru Romania Mare si romanii din Basarabia. Vedeti aici o emisiune difuzata de Moldova 1 pe 28 iunie, seara – “Politica in direct” cu Petru Macovei – in care premierul Vladimir Filat il insulta pe presedintele Mihai Ghimpu (de la minutul 34 si pana la 37) pe tema comemorarii ocupatiei si condamnarii comunismului bolsevic. Dupa ce, la exact 70 de ani de la declansarea ocupatiei sovietice, s-a amanat condamnarea acesteia, nici azi, 6 iulie, cand, in urma cu 61 de ani, a avut loc al treilea val de deportari, nu s-a reusit acest lucru. Condamnarea bolsevismului sovietic a fost boicotata de catre rusoii lui Vladimir Voronin din PD, Marian Lupu si Dumitru Diacov, cu acordul tacit al lui Vladimir Filat. Urmariti evolutia pupilului lui Voronin, Lupu, si pe cea a lui Filat si Urechean, politicieni mancurtizati prin kaghebizare si rusificare, si veti intelege perfect ce se intampla la Chisinau. Presedintele Ghimpu si Macovei, realizatorul emisiunii, s-au dovedit singurii romani din studioul Moldova 1.
Anuntul candidaturii lui Anatol Stati la presedintia Republicii Moldova m-a indemnat la o retrospectiva personala si profesionala legata de activitatea mea jurnalistica din ultimii 10 ani si Basarabia romana. Iata inceputul (si un motto):
”Meseria de gazetar nu e din cele mai usoare. Lumea e invatata sa te incadreze al cui esti – sau, vorba lui Caragiale – cu cine votezi. Ca nu esti al nimanui, decat al lui Dumnezeu si al constiintei tale, asta nu poate intelege nimeni”. (Nae Ionescu, Ziarul “Curentul”, 16 nov. 1929)
Miza politica a anului 2010 – eliberarea Basarabiei din centrifuga Moscovei
De o vreme incoace, cam la fiecare 10 ani Basarabia se pare ca are parte de cate un moment de rascruce ce marcheaza drama romanilor de peste Prut, pierduti acum fix 70 de ani, momentul invaziei sovietice. Pentru prima oara, astazi, un politician basarabean condamna atacul Moscovei asupra Romaniei de acum sapte decenii, chiar intr-o zi a deportarilor, 6 iulie (in memoriam 1949), si decreteaza o alta zi simbolica, 28 iunie (1940), drept zi a ocupatiei bolsevice si a comemorarii victimele comunismului bolsevic. Actul de curaj si verticalitate al presedintelui interimar Mihai Ghimpu, ce provine el insusi dintr-o familie de deportati si supravietuitori ai Gulagului rusesc, a trecut ca si neobservat la Bucuresti unde, practic, fosta presa romana, in lipsa oricarei alternative, este intrata total in centrifuga Moscovei si a centrelor sale adiacente aflate sub steag strain. La toamna, tot in acest an se joaca la una dintre cele mai grele miscari politice ale arenei politice de la Chisinau. Din cauza Rusiei si a intereselor regionale dinamica politica de la Chisinau nu este insa niciodata doar simpla politica ci devine un real eveniment cu accente geopolitice. Acum, in acest an, este pusa pe tablita de sah geopolitica – pentru a-l parafraza pe Brzezinski, o miza politica multipla, ce poate aduce controlul atat al Presedintiei cat si al intregului lant al puterii democratice – Parlamentul si Guvernul.
In urma cu aproape zece ani, alegerile parlamentare din primavara anului 2001 au reprezentat cel mai important eveniment politic al primului deceniu de existenta al “statului independent Republica Moldova”. La acele alegeri, pentru prima oara castigatorii au luat totul – si Parlamentul si Presedintia si Guvernul -, dintr-o singura miscare. Premergator acestui moment politic in august 2000, cand se ascuteau sabiile viitoarei confruntari politice, “Nezavisimaia Gazeta”, portavoce a Kremlinului, scria – “…astazi, Moldova, in pofida dimensiunilor sale mici si a posibilitatilor corespunzatoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie in CSI.”
De ce era si este inca Moldova un punct cheie al CSI? Datorita calitatii sale de portavion fix in regiunea Marii Negre al agregatului militar al Armatei Rosii, format pe teritoriul Moldovei, in Transnistria, sistem militar–politic sprijinit de baza industriala din Tiraspol, care reprezinta peste 70 la suta din intreaga resursa industriala a Moldovei.
Actuala “Republica Moldova” si-a proclamat independenta nationala la 27 august 1991 si imediat au urmat incercari ale basarabenilor de apropiere de Romania. Simbolica a fost indeosebi incrustata prin marcarea unui Drum al Crucii – traseu realizat de studentii de la Universitatile din Chisinau si Bucuresti, care a unit cele doua capitale romanesti, eveniment salutat de sute de mii de romani. Generatia tanara a Basarabiei a sperat ca racordul cu noua generatie a Romaniei va aduce mai aproape romanii despartiti de Prut prin apostila smavolnica a lui Stalin si Hitler. Din pacate, noua generatie a Romaniei, tinerii implicati direct in rasturnarea lui Ceausescu, nu au reusit sa doboare si sistemul comunist de orientare ruseasca perpetuat prin regimul Ion Iliescu. Coniventa cu Moscova a lui Ion Iliescu, acum de notorietate publica, a pus la index ideea Reintregirii Romaniei, la vremea aceea un miraj ce parea accesibil, datorita proaspatului model german al Reintregirii si a suflului curat national.
Regimul Ion Iliescu a mers pe o directie constanta, antiromaneasca, fata de romanii din afara granitelor; nu doar in 1991, cand s-a angajat in fata Rusiei sa abandoneze Basarabia si milioanele de romani basarabeni ci si in 1992, cand a realizat protocolul secret cu Partidul Socialist din Grecia, lasand minoritatea romaneasca prada unei politici de ignorare si asimilare fortata, asa cum a procedat si cu romanii din Serbia, lasati de izbeliste tot ca urmare a unei intelegeri tainice, perfectate cu partidul lui Slobodan Milosevici sau, negociind cu Leonid Kucima, tradarea pamanturilor si a comunitatilor romanesti din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, parafata apoi de slujbasul sau, Adrian Severin, impreuna cu fosta secretara PCR de la istorie, poreclita “tovarasa colonel”, Zoe Petre, si cu Emil Constantinescu, originar din Tighina, pe post de martafoi semnatar.
Cazul Basarabia este cel mai pregnant, deoarece aici, incepand cu 1991, dupa cum releva stenogramele secrete Cotroceni-Kremlin – pe care mi le-a pus la dispozitie celebrul scriitor si luptator anticomunist Vladimir Bukovski si pe care le-am publicat in exclusivitate in Ziua -, miza principala a lui Ion Iliescu si a gruparii sale a fost asocierea cu Rusia, in vederea anihilarii factorului de rezistenta romaneasca din Basarabia, operatiune care a functionat cu concursul unor cadre tradatoare din serviciile romanesti (pana foarte recent), preluate dupa 1989 de agentura ruseasca aflata pana atunci “in adormire”.
Doar Biserica Ortodoxa Romana, printr-o actiune curajoasa declansata de Patriarhul Teoctist a reusit sa puna piciorul in Basarabia, imediat dupa evenimentul Drumul Crucii, reusind crearea unui mic bastion spiritual romanesc dincolo de Prut, “garnizoana” atacata constant si astazi. Chisinaul abandonat de Bucuresti s-a trezit atras si provocat intr-un razboi fulger in 1992, razboi castigat de Rusia, iar de atunci incoace la fiecare zece ani s-a mai jucat si cate o runda majora in plan politic – intervalele fiind umplute de zarva necontenita creata de agentii Rusiei pe teritoriul Basarabiei (dar si in restul Romaniei), agitatie cu un obiectiv concret de mare insemnatate strategica: mentinerea trupelor si armamentului rusesc pe teritoriul Moldovei – in perimetrul Transnistriei.
Transnistrizarea Marii Negre, zona de interferente geopolitice intre Rusia si China cu SUA si UE(more…)
Raportul privind condamnarea comunismului in Basarabia, fosta Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, actuala Republica Moldova, va fi examinat marti, 6 iulie, intr-o şedinţa special a Parlamentului de la Chisinau, la cererea imperioasa a presedintelui Mihai Ghimpu. Pe 6 iulie, in urma cu 61 de ani, a pornit al treilea val de deportări staliniste. Astazi ar putea fi condamnata oficial ocupatia sovietica a provinciei istorice romanesti. Raportul Cojocaru impreuna cu Recomandarile sale a fost publicat in exclusivitate de Roncea.ro aici. Dupa exemplul republicilor baltice, Moldova ar putea solicita despagubiri importante de la succesoarea URSS, Federatia Rusa. Presedintele de la Chisinau a luat si decizia istorica de a decreta ziua de 28 iunie drept zi a ocupaţiei sovietice şi a comemorării victimelor regimului autoritar comunist.
O decizie istorica
Ceea ce era de aşteptat, s-a petrecut!… Se împlinesc 70 de ani de la agresiunea neprovocată şi brutală a URSS împotriva României – mai întîi, notele ultimative celebre din 26-27 iunie 1940 destinate guvernului de la Bucureşti, lansate sub ameninţarea recurgerii la forţa armată în cazul respingerii, iar, cu începere din 28 iunie 1940, ocuparea Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa de către unităţile Armatei Roşii. Acţiunea s-a desfăşurat integral în litera şi în spiritul Pactului de neagresiune şi Protocolului său secret, ambele convenite şi subscrise la 23 august 1939 de către V. M. Molotov şi Joachim von Ribbentrop, delegaţii celor doi lideri totalitari ai străvechiului continent – Adolf Hitler şi I. V. Stalin.
Intervenţia URSS a provocat, în primul rînd, extinderea războiului în limitele spaţiului european est-central şi sud-est-european, iar, în ce priveşte ţara noastră, a detonat procesul prăbuşirii României Mari, la numai 22 de ani de existenţă, de vreme ce provinciilor istorice răsăritene menţionate le-au urmat în robie străină Nord-Vestul Transilvaniei şi Cadrilaterul, subjugate în august-septembrie 1940 de Ungaria şi, respectiv, Bulgaria. Să reţinem că rapturile teritoriale săvîrşite oferă şi în prezent condiţii prielnice pentru falsificări grosolane unor “istorici” de conjunctură, lipsiţi de pregătire şi de conştiinţă, dar specialişti în provocări, aşa precum Serghei Nazaria din Chişinău ş.a. După cum prea bine se ştie, răspunsul neîntîrziat şi ferm al României la agresiunea URSS din 28 iunie 1940 poartă un nume: 22 iunie 1941, cînd ilustrul general Ion Antonescu a declanşat Războiul Sfînt, pentru eliberarea provinciilor răsăritene şi pentru distrugerea regimului criminal comunist. A urmat un război greu şi lung (1941-1944), din care România avea să iasă învinsă, în primul rînd prin trădare şi serioase deficienţe de planificare şi conducere, de mobilizare a tuturor forţelor şi rezervelor absolut necesare pentru victorie. Este remarcabil că, la 24 iunie 1941, chestionat de V. M. Molotov în privinţa rostului prezenţei României pe frontul antisovietic, de partea lui Hitler şi a aliaţilor săi, marele diplomat Grigore Gafencu, demn succesor al inegalabilului N. Titulescu şi ministru în exerciţiu al României la Moscova, a replicat liderului sovietic, cu demnitate şi apăsat, aşa cum impunea momentul menit să rămînă gravat în istorie cu puterea adevărului absolut: “În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decît o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în această calitate să-mi exprim părerea de rău că, prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodămînt de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă, despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rînduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre (…), Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţămînt de siguranţă şi de încredere şi a stîrnit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte (…) Lovitura cea dintîi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperire firească şi atît de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic. Cele ce se întîmplă azi sînt urmările acestei nenorociri, care a dus acum la un război între cele două popoare, care niciodată în istorie nu au luptat unul împotriva altuia”.
Pentru toţi românii din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa subjugarea acestor provincii a coincis cu debutul tragediei lor nemărginite şi greu de exprimat în cuvinte, de proporţii şi o intensitate imposibil de surprins şi descris. Era triumful însuşi al barbariei, extinsă în lunile următoare asupra altor ţinuturi străvechi româneşti, sinonimă – fără urmă de exagerare – cu gulagul şi holocaustul roşu, coborîte după 23 august 1944 peste ţara întreagă, şi cu nimic mai prejos decît holocaustul brun sau nazist. Dimpotrivă, ambele, holocaustul roşu şi cel nazist, izvorîte şi exersate în această ordine, au reprezentat variante ale Răului Absolut, care a bîntuit cu forţă în plin veac al XX-lea!
August 10th, 2010 
VR 
„Rapoarte secrete“ scoase de la naftalina lui Voronin
Posted in 
Tags: 
