Scris de George Roncea Ion Iliescu,cel care i-a înmånat ştafeta roşie lui Mircea Geoană, a încasat înaceste zile o replică severă din partea „golanilor“ plecaţi din ţarădupă Mineriadele ordonate şi organizate de „cårpa kaghebistă“. Peste78% dintre romånii stabiliţi în străinătate au votat împotriva lui IonIliescu, de fapt Tătucul din spatele „prostănacului“. Am fost sunat, înziua votului, de numeroşi prieteni plecaţi din ţară după RepresiuneaPieţei Universităţii,care aflaseră rezultatele exit poll-urilor institutelor de sondaj dinaria Vîntu-Voiculescu şi care s-au hotăråt să se ducă la vot tocmaidatorită indignării la aflarea datelor prezentate de acestea. Diferenţade fus orar a permis ca, în Statele Unite de exemplu, pe Coasta deVest, să se voteze pånă a doua zi la şapte dimineaţa. Turul doi a adusun număr-record de participanţi la vot, un procent neatins niciodatăpånă acum. Înurma centralizării voturilor din cele 294 de secţii de vot dinstrăinătate, s-au prezentat la alegeri 147.754 de cetăţeni romåni, auexprimat 146.876 de voturi valabile şi doar 861 au fost voturi nule.115.831 de romåni au votat pentru Băsescu, 31.045 pentru Geoană. Separe că romånii din diasporă nu au fost momiţi de promisiunea celor20.000 de euro pe care îi distribuia cu largheţe Geoană, plecåndprobabil de la cuantumul salariului cumnatului său Ionuţ Costea,salariat al statului, plasat chiar de el la şefia Eximbank. Am văzutcâteva dintre listele cu CNP-uri ale votanţilor din străinătatefluturate nervos de pesedişti şi mi-a sărit în ochi că seriilecorespund unor oameni din generaţia mea, precum şi din generaţia„decreţeilor“ lui Ceauşescu. Majoritatea celor care au ieşit în stradăîmpotriva comunismului în decembrie 1989 făceau parte din aceastăgeneraţie. „Decreţeii“ erau acei copii născuţi ca urmare a unui celebrudecret al lui Ceauşescu prin care se pedepseau aspru întreruperile desarcină. Sute de mii de mame, cu sau fără voie, au dat naştere unuinumăr sporit de copii, ca urmare a apariţiei decretului cu pricina. În1989, o mare parte a acelor copii deveniţi tineri furioşi pe sistem auieşit masiv în stradă. Practic, ei l-au dat jos pe Ceaşcă. Faptul căCeauşescu a fost împuşcat la ordinul copilului său adoptiv, IonIliescu, este altă poveste. Puţină lume ştie că Ion Iliescu a fostcrescut în familia Ceauşescu, iar statutul său era acela al unui fiuadoptiv. Era culcat în pat cu soţii Ceuşescu, când era mic mama îlpărăsise, iar tatăl său dispăruse cu treabă pe meleagurile Rusiei, lacentrala NKVD, strămoşul KGB. Ion Iliescu ar fi meritat să aibăsoarta tatălui său adoptiv, Nicolae Ceauşescu, dacă avem în vedere călucrurile pentru care a fost acuzat Ceauşescu îi pot fi imputate înegală măsură, ba chiar mai mult de atât. Exodul tinerilor studioşi caurmare a represiunii ordonate de acesta, împotriva studenţilor PieţeiUniversităţii, în iunie 1990, a făcut enorm de mult rău României. Unuldintre vicepreşedinţii Ligii Studenţilor din Universitate, SorinDrăgan, un tip absolut remarcabil, a încasat în dimineaţa zilei de 14iunie un piron în cap de 20 de centimetri, înfipt la capătul unei bâteutilizate de un miner pentru a bătători capetele colegilor mei. Sorinavea o gaură în cap prin care puteai să ajungi cu degetul la creier. Aajuns în America şi a rămas acolo, cu o infirmitate care i-a marcatviaţa. Sângele colegilor mei, sângele fratelui meu, sângele meu aînroşit pereţii şi coridoarele Universităţii şi Arhitecturii. PetreRoman avea să le explice după câteva zile jurnaliştilor străinioripilaţi care au vizitat cele două clădiri/garnizoane ale studenţilordin Piaţa Universităţii că noi am aruncat cu vopsea roşie pe pe pereţi,pentru a-l compromite pe Ion Iliescu. Eu ţin minte că atât de multsânge îmi cursese din rănile de la cap încât hainele mele deveniserăscorţoase şi roşii de parcă ar fi fost vopsite cu galus, celebra vopseade ouă cu care noi, studenţii de la Arte plastice, „îmbunătăţeam“ţoalele din comerţul socialist. Mi s-a părut haios pe undeva că amajuns să-mi vopsesc hainele într-un stil avantgarde cu propriul sânge.Am scăpat doar cu voia lui Dumnezeu, cei care am scăpat. Alţii,necunoscuţi, tineri ca şi noi, au fost împuşcaţi pe stradă, în noapteade 13 spre 14 iunie, după ce Iliescu a dat ordin să se tragă în plindeoarece noi eram cu toţii „legionari care dăm lovitură de statlegionară“. Adrian Năstase, a spus la Parchet Ion Iliescu, acumvreo trei ani, a văzut steagurile verzi legionare cu ochii săi devânător şi l-a sunat să-l avertizeze. Avertizat, Ion Iliescu a cerutArmatei să tragă, ca în vremea lui Antonescu (mareşalul, nu pricoliciulde Crin). S-au tras 1.466 de gloanţe de război. Un tânăr, DragoşDrumea, şi-a dat duhul în braţele mele, la ora 03.15, lângă CCA,împuşcat în gât. Avea traheea zdrobită şi sângele îi ţâşnea în sus cadintr-o fântână arteziană. Am încercat să-i acopăr gaura din gât cupalma şi simţeam cum îmi zvâcnea mâna datorită presiunii sângelui carei se scurgea cu repeziciune. Mă privea cu ochi înnebuniţi de spaimă,din ce în ce mai ceţoşi, horcăind din greu. I se scurgea viaţa printredegetele mele, afară se trăgea încă, nu aveam niciun ajutor şi m-acuprins disperarea dându-mi seama că îşi pierde cunoştinţa şi că îmi vamuri în braţe, sufocându-se cu propriul sânge. I-am strigat nu ştiunici eu ce, crezând că poate mă aude, au venit nişte tineri şi l-am dusla o maşină a medicilor de la Medicine sans Frontiere. Am aflatpeste ani de la un chirurg, Nae Constantinescu, ajuns consilierprezidenţial la Cotroceniul ocupat de Emil Constantinescu, că tânărulcare îşi dădea duhul în braţele mele în acea noapte din iunie 1990 aajuns pe masa sa de operaţie, dar nu a mai putut face nimic pentru eldecât să-i constate decesul, prin împuşcare cu glonţ de război. Unalt amic, simplu inginer la vremea aceea, s-a ales cu un sfert dincreier zdrobit cu bare de fier, a zăcut apoi trei ani în Germania, undea fost vindecat cât de cât de către nişte medici extraordinari. I-autrebuit alţi ani să-şi revină parţial şi să-şi reamintească lucruricare se şterseseră din capul său, ca urmare a loviturilor. Nu i s-aşters din cap Ion Iliescu. S-a întors în ţară şi a înfiinţatorganizaţia victimelor mineriadelor, fiind cel căruia i se datoreazăpractic existenţa Dosarului Mineriadei din 1990. Din 1999, Viorel Ene,inginerul cu capul storcit de barele de fier, aşa damblagit cum aajuns, a organizat sute de proteste, mitinguri, demonstraţii, a strânsmii de mărturii, a depus sute de cereri pe adresa Parchetului, cerândun singur lucru: judecarea lui Ion Iliescu. Chiar zilele trecute a maiavut încă un termen, desigur o amânare, la unul dintre procese. N-amizbândit până acum să-l facem pe Iliescu să plătească pe caleajustiţiei. I-am plătit-o însă pe calea votului. Mi-ar face plăcere,desigur, să i-o plătim şi altfel… Scria zilele trecute AdrianNăstase, cel cu privirea de vultur, cel care l-a sunat pe Ion Iliescuîn ziua de 13 iunie să-i zică de steagurile noastre verzi de legionariîmpuţiţi, huligani borâţi şi golani nenorociţi, că votul românilorplecaţi din cauza lui Ilici „ar trebui să aibă o greutate mai mică“. Citez:„Nu românii din diaspora au decis câştigătorul alegerilor. De ce să-iconsiderăm pe aceşti români responsabili de rezultat doar pentru că auvotat mai târziu, din motive naturale, ce ţin de fusul orar? De ce nuvoturile din 3-4 judeţe precum Cluj, Timiş, Alba sau Arad să fie celecare au inclinat decisiv balanţa? Cred că în acest caz simplificămfoarte mult realitatea electorală“, scrie Adrian Năstase. El peroreazămai încolo că cei care locuiesc de mai mulţi ani în străinătate „nu aucontact direct cu realitatea“. „Nu sunt afectaţi, direct, dereglementări, de taxe şi impozite, chiar şi de o viziune sau altaasupra viitorului – în sănătate, educaţie, etc. Prin urmare, votul lorar trebui să aibă o greutate mai mică. Se impune, în viitor, odezbatere pe acest subiect“, mai debita Adrian Năstase pe blogul său. Iozic că Adriana Năstase şi ai lui au dreptate pe undeva. Votul celorplecaţi din ţară din cauza lui Ion Iliescu ar trebui să aibă o greutatemai mică. Şi eu, deşi nu am plecat din ţară, aş fi dispus să mi serestrângă greutatea votului meu, la schimb, din greutatea scăzută avotului meu aş prefera să mi se ofere o bară de fier cu o greutatecorespunzător mărită cu care să bătucesc oleacă creştetul lui IonIliescu, Petre Roman şi restul echipei feseniste/pesediste, nu mult, cidoar atât cât să simtă şi ei greutatea votului popular al vechilorgolani ai Pieţei Universităţii. Pe cât facem pariu că dacă facemun Referendum, doar în rândurile emigraţiei româneşti, pe tema asta, seva obţine un rezultat de cel puţin 78 la sută, cât a fost votul datîmpotriva lui Geoană, cel cu ştafeta roşie înfiptă adânc în dos depidosnicul pervers de Ion Iliescu? „Jos Iliescu!“ rămâne încă unslogan actual pentru toată generaţia noastră, iar una dintremotivaţiile serioase care m-au determinat pe mine personal să votezacum, pentru prima oară în viaţa mea, a fost legată de speranţa că înnoul an, la fix 20 de ani de la măcelul din Piaţa Universităţii, îl voivedea pe Ion Iliescu în instanţă, livid, cu buzele strânse, aşa cuml-am văzut în dimineaţa când Geoană a aflat că nu mai este preşedinte,ci doar etern prostălau „de stat şi de partid“ – şi prin contribuţiavotului meu… Jos Iliescu!… Cine uită nu merită ….
Nu mă impresionează deloc filmuleţele cu politicieni în situaţiiindecente sau chiar penale. Ultimul — cu Geoană. N-aveam nevoie deînregistrări, trucate sau nu, oricum compromiţătoare, ca să-l ocolesccu ştampila, în cele două tururi ale alegerilor. E atît de pescăruş,încît nu l-aş fi votat nici dacă ştiam că n-a luat 5.000, ci i-aoferit, iar ăla care a primit şpaga am fost eu. Ajungînd la Băsescu, vămărturisesc că n-am dat trei ciorapi găuriţi şi doldora de miasme, dinăia care se agaţă în pereţi, pe caseta cu băieţelul care rîdea de cîtăbătaie a încasat. Iar cînd Băsescu a zis despre colega noastră (a mea?— să fim rezonabili!) că-i „ţigancă împuţită”, atunci recunosc, spreruşinea mîndriei mele, că m-au durut, de atîta rîs, spinarea şi o parteanatomică situată ceva mai jos. Motivele pentru care nu l-am mai votatpe Băsescu pentru a patra oară (că am fost cu el şi cînd candida laPrimărie) sînt altele. Mă enervează pentru că 1) are ca soluţieeconomică arestările excesiv mediatizate şi 2) fiindcă i-a făcut cadoului Patapievici o instituţie importantă şi bugetofagă, fără a fi citittrei rînduri stoarse, cu inimaginabile cazne, de acest burete uscat alfilozofiei. Multă prostime degeaba şcolită vede un geniu în aceastăbroască. Nu de curte, nici de lăcovişte. Scuze, ţestoaso, scuze,rîioaso! Patapievici este o broască ruginită, de yală defectă, montatăla uşa vandalizată a culturii române. Ziarul National
Senatorul Iulian Urban informeaza: La data de 21 mai 2009, am depus la Senat impreuna cu senatorul de diaspora Viorel Badea un proiect de lege ce viza Propunerealegislativă privind declararea domnilor Alexandru Leşco, AndreiIvanţoc si Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie,drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturaleromâneşti, despre care am discutat aici:https://www.urbaniulian.ro/2009/05/21/suntem-obligati-sa-tinem-vie-flacara-sperantei-si-sa-nu-ajungem-obezi-dpvd-moral/. La data de 2 noiembrie 2009, dupa ce Comisia Juridica din Senat a datraport de respingere acestui proiect de lege, am fost extrem derevoltat, asa cum va invit sa cititi accesand acest linkhttps://www.urbaniulian.ro/2009/11/02/am-ajuns-obezi-moral-eroii-basarabeni-lesco-ivantoc-si-popa-nu-inseamna-nimic-pentru-romania/.Ciudat si penibil a fost faptul ca, inclusiv Comisia pentru…DREPTURILE OMULUI, din Senat, adica exact dezideratul care ilaparasera in 15 ani de inchisoare acesti basarabeni, a avizat negativacest proiect de lege. M-am gandit ca in Plenul Senatului nu va fiposibil ca alesii NEAMULUI ROMANESC sa se opuna unei legi care vrea saacorde recunostinta celor care lupta pentru flacara vie spirituluiromanesc. Ei bine, nu numai ca legea a cazut la vot primind : – 6voturi pentru – 60 de voturi impotriva – 7 voturi abtinere, darcomentariile facute in jurul acesteia au fost penibile si jenante. Inprimul rand, senatorul PSD Toni Grebla s-a grabit sa afirme ca nu estenormal sa li se constituie acestor eroi “avantaje financiare”, crezandprobabil ca noi vrem sa le bagam in conturi cateva miliarde de euro,uitand ca banii de la Rompetrol au apucat alte drumuri decat cele catre acesti oamenicare au indurat chinuri, suferinte, torturi si umilinte dincolo deratiunea si inchipuirea noastra, cand puteau sa tradeze extrem de usor. Apoi, senatorul PNL Mircea Diaconu a spus ca acestia nu pot fi numitimartiri atata timp cat se afla in viata, sugerand ca ar trebui saasteptam moartea lor, desi, conform DEX, martir si martiriueste un termen care se asociaza inclusiv unor persoane aflate inca inviata. MARTÍR: -Ă, martiri, -e s.m., s.f. Persoană care a avut deîndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile,convingerile sale. ♦ Spec. Mucenic (al bisericii). ♦ P. gener. Persoanăcare îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc. – Din fr.martyr. Mai adaug un singur lucru : sunt colegi ai mei din PDL care auvotat impotriva acestui proiect de lege, carora le adresez o intrebaresimpla : La numai 8 zile de la alegeri au uitat deja ca, practic, nouafunctie de presedinte al tarii pentru Traian Basescu a fost adusa major debasarabeni ? Ce caut eu in Senat, inceheie cu amaraciune Iulian Urban Traiectoria acestui proiect delege se poate vizualiza aici :https://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14230&pos=0&NR=L494&AN=2009
Biroul
Electoral Central a incheiat luni verificarea si renumararea voturilor
declarate nule in urma turului doi al alegerilor prezidentiale din 6
decembrie, fiind interpretate ca valabil exprimate inca 2.247 de voturi
din cele 138.476 declarate initial nule.
Purtatorul de cuvant al BEC, Marian Muhulet, a anuntat ca 1.260 dintre acestea au fost in favoarea lui Traian Basescu iar 987 pentru Mircea Geoana.
Muhulet a precizat ca erorile au fost in marea majoritate chestiuni de
interpretare, existand buletine pe care stampila era aplicata
tangential cu chenarul in care se afla numele unuia dintre candidati
sau situatii in care pe unul dintre candidati era aplicata stampila
“Votat” iar pe celalalt o mica parte din cotorul stampilei. De
asemenea, este posibil ca o parte dintre buletine sa fi fost declarate
nule din cauza oboselii membrilor birourilor sectiilor de vot.
Rezultatele au fost trimise pana la ora 15:00 la Curtea
Constitutionala, in conformitate cu decizia luata vineri in acest sens
de magistratii Curtii.
Mircea Geoana a refuzat sa comenteze strict rezultatul oferit de BEC,
subliniind insa ca PSD a depus si alte probe la Curtea Constitionala
iar acestea “vor avea consecintele asteptate”. In plus, liderul PSD a
anuntat ca social-democratii au decis sa solicite plenului
Parlamentului “constituirea unei comisii exceptionale, inarmata cu
resursele si bugetul necesar” pentru aflarea “cat mai rapida a
adevarului”.
Curtea Constitutionala urmeaza sa decida in aceste zile daca valideaza
sau nu rezultatul consfintit la BEC saptamana trecuta, de validare a
turului doi al alegerilor prezidentiale.
Reexaminarea voturilor s-a facut ca urmare a sesizarilor facute de
reprezentantii PSD, care au acuzat fraudarea alegerilor, avand
suspiciuni ca una dintre metode ar fi fost in stransa legatura cu
numararea gresita a voturilor declarate nule.
Dancu: 2.247 – o eroare tolerabila, era de asteptat
Sociologul Vasile Dancu declara ca rezultatele inregistrate dupa
renumararea voturilor nule erau de asteptat. Acesta afirma ca atat
erorile inerente numararii voturilor ca si “micile furaciuni” realizate
de cele doua masini de vot puternice ale PSD si PD-L s-au anulat reciproc.
“Era normal sa apara o diferenta mai mare pentru Traian Basescu pentru
ca au fost mai multi membri in comisiile de vot potrivnici actualului
sef al statului iar erorile, directionate sau nu, l-au dezavantajat
initial pe Traian Basescu, asa ca era normal ca renumararea sa dea
acest rezultat”, a mai declarat Dancu.
Acesta a mai precizat ca cele 2.247 de voturi considerate valabile dupa
renumararea celor nule reprezinta o “eroare tolerabila” si ele
demonstreaza ca “alegerile in Romania nu sunt perfecte, dar nici nu
sunt total fraudate, ci frauda vine din modul in care facem politica de
20 de ani”.
In calitate de membru PSD, Vasile Dancu si-a exprimat convingerea ca,
dupa ce CCR va valida aceste alegeri prezidentiale, “conducerea
partidului va gasi solutii pentru o iesire rezonabila, eleganta din
acest clinci in care a intrat dupa alegeri”, in conditiile in care in
aceste zile “in PSD se da o batalie interna”.
Ce spuneau prezidentiabilii inainte de renumararea BEC?
La o saptamana de la turul doi al alegerilor prezidentiale, Mircea
Geoana a avut doua iesiri publice in care a facut mai multe afirmatii
in buna masura contradictorii. Astfel, duminica seara, la Antena 3,
acesta s-a aratat convins ca alegerile au fost puternic influentate de
“masina de fraudare a PD-L”. “Stiu ca am dreptate si daca e o sa ‘mor
cu dreptatea in brate’. Daca nu o sa se afle adevarul aici o sa merg
pana in panzele albe, la CEDO, la Curtea de la Venetia”, a declarat
liderul social democrat.
In schimb, intr-un interviu publicat luni de Gandul, Mircea Geoana a
declarat ca daca Curtea Constitutionala va decide validarea
rezultatului alegerilor, el se va supune si va respecta regula
institutionala a “acestei tari”. Pe de alta parte, insa, el s-a aratat
absolut convins ca daca CCR decide repetarea alegerilor prezidentiale
el va ajunge presedintele Romaniei.
“Sunt absolut convins ca o repetare a turului doi imi va da un castig
de cauza zdrobitor, mai mare de 54 la suta, pentru ca, in acest moment,
starea de spirit in populatie, in societate, inclusiv in strainatate
este o suspiciune masiva fata de felul in care aceste alegeri au fost
conduse”, a declarat acesta pentru cotidianul citat.
In schimb, singurul comentariu facut de Traian Basescu legat de
contestarea alegerilor de catre PSD a fost legat de legalitatea
acestora. “Cred ca este normal si democratic ca, avand in vedere
reclamatiile pe care le-a facut PSD-ul, sa decida renumararea voturilor
anulate(…)Nu stiu ratiunea care a stat la baza deciziei, pe mine ma
intereseaza fondul. Face parte din dreptul oricarui candidat sa
solicite un lucru si daca Curtea Constitutionala a luat aceasta decizie
inseamna ca cel care a reclamat a adus argumente solide”, a adaugat
presedintele.
Intrebat daca are emotii in privinta unei eventuale invalidari a
rezultatului alegerilor, Traian Basescu a spus razand: “In general sunt
un om calm”.
Zilele trecute l-am eliminat pe Dan Badea din “Blog Roll”. Dupa ce am scris si am vorbit despre el ca exemplu de jurnalism independent am constatat ca isi transfera credibilitatea castigata mediatizand facaturi de cazuri si facaturi de jurnalisti, pretins independenti, din zona infractorului Sorin Ovidiu Vintu. Dar ce a pus capac a fost cand am mai gasit pe blogul lui – si, deci, automat, pe “blog roll”-ul meu – o pseudo-analiza din zona unui alt infractor, moral si profesional: Vladimir Tismaneanu. Este vorba de reproducerea unui oarecare tasmanian de serviciu, Dragos Paul Aligica, preluat fara nici o nota critica de pe portalul HotNews, fabrica de “media independenta” care ii apartine tot lui Sorin Ovidiu Vintu. Or, una este sa mai preiei o stire si alta sa propagi manipularile unui grup ideologic dusman Romaniei. In patologia sa, Sorin Ovidiu Vintu, o veritabila antena a Moscovei la Bucuresti (si, de acum, si la Chisinau), se joaca alaturi de diverse gasti anti-romanesti cu mintea oamenilor slabi pregatiti: in timp ce, pe de-o parte, isi asmute “catelusii rai” de la Realitatea, pe de cealalta ii pune sa linga pe “catelusii buni” de la HotNews. In ce priveste exponentul gastii antiromanesti coordonate de Vladimir Tismaneanu avem de a face cu un demers fraudulos de realipire a ei de Traian Basescu. Ca si in cazul iesirii tembele a lui Patapievici. Este o evidenta ca acest grup de profitori ai tuturor regimurilor a stat deoparte in perioada electorala. La conserva. In acest caz, Liiceanu a fost purtatorul lor de mesaj: la intalnirea de la GDS a venit dupa presedinte si a plecat inainte de finalul discutiei (avea treburi mai importante), lasandu-l pe Basescu sa-l caute, degeaba, in multime, pentru a-i da un raspuns la frustrarile sale de “cetatean invins”. Cel mai probabil intrega gasca – cu putine exceptii, bagate la inaintare ca acoperire – era convinsa de infrangerea lui Basescu si statea pe vine la portita de la Cotroceni gata sa intre cu surle si trambite in corul de aplaudaci ai lui Geoana. Iesirea stridenta a lui Patapievici prin interviul din La Vanguardia este echivalenta pe plan informativ cu “scandalul Soare”: disperarea camuflata prin “dezvaluirea-bomba” are ca subtext sa arate ca Patapievici ramane “intelectualul lui Basescu”. Halal intelectual! Este de subliniat – si de retinut – ca sponsorii lui Mircea Geoana, incepand cu Vintu (Idei in Dialog) si Patriciu (Dilema si FP) si terminand cu sustinatorii lui de peste ocean, sunt aceiasi cu cei ai gastii Patapievici-Plesu. Lipsa de discernamant a lui Dan Badea, care din jurnalist de investigatii a devenit peste noapte trompeta unor impostori m-a facut sa-l elimin de pe blogul meu, temporar, sper, si cu dezamagire. Se pare ca nu am fost singurul care a constatat aceasta deraiere a jurnalistului sper, inca, independent. Sociologul Liviu Turcu, deranjat la randul sau, pornind de la gestul lui Dan Badea, gaseste prilejul de a-si expune opiniile cu privinta la tentativele grupului ideologic antiromanesc si mizele falsele lor analize, cu rol de manipulare si dezinformare. Public mai jos punctul de vedere al lui Liviu Turcu si astept, cu putintica incredere, ca Dan Badea sa-si revina.
Dr. Liviu Turcu: DESPRE APARENŢE ŞI REALITATE
La data de 9 decembrie 2009 HotNews.ro a postat un comentariu/analiza intitulat ‘Campania Geoana: Culisele internationale’ sub semnatura lui Dragos-Paul Aligica, material care apoi a fost preluat si postat de Dan Badea pe acest blog. Nu este un secret pentru nimeni ca Dan Badea s-a afirmat inca de la inceputul campaniei electorale ca un sprijinitor activ al presedintelui-candidat Traian Basescu folosind acest blog pentru a demantela cu talent si ingeniozitate mai toate manevrele cartelului politico-financiar aflat in spatele candidatului Mircea Geoana.In acest context decizia de a posta comentariul/analiza (de acum inainte voi folosi pentru simplificarea exprimarii termenul ‘analiza’) pare la prima vedere absolut fireasca intrucit are darul de a-i convinge pe cititori si, mai ales, pe sustinatorii activi ai presedintelui Traian Basescu ca victoria electorala, desi la un scor foarte strins, trebuie sa fie apreciata cu atit mai mult cu cit include infringerea unei aliante de forte politice internationale cu sediul la Washington si Moscova. Nici mai mult nici mai putin! O victorie deci a la David versus Goliat. Privita prin simpla prizma a confruntarii de tip propagandistico-electoral analiza nu ridica nici o obiectie intrucit asa cum se stie propaganda este in sine un mijloc de manipulare a opiniei publice si deci intotdeauna intr-un conflict acut cu realitatea.
Blogul lui Dan Badea nu a fost pina acum nici o clipa o platforma de propaganda politico-ideologica si din acest motiv s-a bucurat si se bucura de audienta cunoscuta. Acesta este motivul pentru care din respect pentru el si pentru cititorii seriosi ai acestui blog sint nevoit sa fac corectiile necesare pentru a mentine echilibrul firesc al intelegerii situatiei abordate de Dragos Paul Aligica. Adica o abordare a realitatii plivita de excesele manipulationiste de tip propagandistic.Iata de ce, propun cititorilor parcurgerea comentariului meu intr-o paralela cronologica cu analiza autorului mentionat mai sus ca un exercitiu analitic fundamentat pe doi vectori: informatia de ordin faptic si mecanismul logic al prelucrarii acestora.
Ce se afla in spatele demersului manipulativ?
Exista minimum doua modalitati de a citi analiza lui Dragos Paul Aligica: prima este de a o parcurge facind abstractie totala de pregatirea intelectuala si afilierea politico-ideologica a semnatarului; a doua, este de a o face prin raportarea continutului analizei la sorgintea cultural ideologica a acestuia. Pentru cineva, ca mine, cu o experienta de peste 35 de ani in politica internationala si mai ales a culiselor acesteia (imi cer scuze prin aducerea acestui argument personal dar este un punct de referinta absolut necesar pentru cititorul de buna credinta) aplicarea primei metode conduce la concluzia ca autorul face dovada unei regretabile ignorante in tratarea stiintifica a subiectului abordat. Nu ar fi nici primul si nici ultimul ‘analist’ post-decembrist care foloseste mass media ca mijloc de capitalizare politico-intelectuala in detrimentul acuratetei tratarii temelor abordate. Aplicarea celei de a doua metode pastreaza intact calificativul de ‘interpretare eronata’ a realitatii dar fiind facuta de un om educat in tara si strainatate (respectiv S.U.A, unde de altfel autorul analizei se afla si in prezent intr-o structura universitara) impune o serioasa amendare calificativa. Cu specializari atestate in domeniile cercetarii politice, economice si sociologice situatia de fata ridica la modul serios intrebarea “daca nu e ignoranta pura, ce se afla in spatele demersului manipulativ?”. Acesta din urma este evident cazul domnului Dragos Paul Aligica si asupra acestui aspect voi reveni mai tirziu.Si acum sa trecem la analiza propriu-zisa.
Abureala termenilor, conceptelor si surselor
Autorul isi incepe demersul prin invocarea unui argument de autoritate ce se vrea infailibil pentru cititorul de rind prin afirmatia calificativa facuta de cunoscutul cotidian al oamenilor de afaceri americani “Wall Street Journal”: “Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana”, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de “WSJ”, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Mai intii sint obligat sa remarc ca afirmatia citata, prin finalitatea urmarita, este pe fond incorecta intrucit batalia dusa intre cei doi candidati nu a avut drept obiect esential opunerea „liberalismului economic” versus ce? termenul de comparatie lipsind ilogic si fiind inlocuit cu categoria „urmasii comunistilor lui Ceausescu”. In mod firesc autorul afirmatiei ar fi trebuit sa opuna „liberalismului economic” ceva de genul „adeptii planificarii economice de tip comunist” dar evident ca nu au putut-o face pentru simplul motiv ca grupurile de interese care l-au sustinut pe Mircea Geoana nu sint nici pe departe sustinatorii unei asemenea conceptii, administratia PSD fiind cea care a executat si negociat reformarea economico-financiara ce a permis intrarea in Uniunea Europeana. Apoi, autorul introduce printr-o intentionat alambicata formula stilistico-logica afirmatia ca din parcurgerea stirilor difuzate de agentiile romane de stiri ( a se observa absenta unei informatii precise la adresa identitatii acestora) „potrivit unor surse citate de WSJ” (si acelea neprecizate) „liderul social-democrat a fost candidatul preferat atit de Moscova cit si de Washington”. Aceasta ultima afirmatie extrem de vaga va deveni cu toate acestea pilonul fundamental pe care autorul isi va desfasura ulterior intreaga analiza, adaugind generos inca doi vectori, respectiv Bruxelles si „spatiul german” definindu-le ca „cele patru teatre majore de operatiuni pro-Mircea Geoana”. Nefericita inspiratie, exceptind desigur precum am spus incadrarea de la bun inceput a analizei in categoria materialelor de serviciu de tip manipulationist-propagandistic.
Rolul Moscovei a fost expediat mult prea rapid (normal 🙂
De referintele ‘analitice’ cu privire la rolul Moscovei autorul scapa foarte repede intrucit, citez, „desi neclare in amanunt, dovezile sint evidente” cu recomandarea ca istoricii sa clarifice ulterior daca este vorba sau nu de „tradarea intereselor nationale”. Mai adauga si un citat din avertismentul dat de catre presedintele Traian Basescu ambasadorului rus si cu asta autorul expediaza ‘stiintific’ primul si de fapt cel mai important, din punct de vedere al realitatii, ‘teatru major de operatiuni’ externe. Formularea este, cu tot respectul pentru educatia autorului, demna de Giga. Noroc cu Dan Badea care timp de luni de zile i-a ajutat la modul informatiilor factuale pe cititori sa inteleaga cam cum stau lucrurile la acest capitol. Nu ar fi stricat ca si autorul sa fi parcurs aceste informatii inainte de a elabora analiza publicata la HotNews.ro. In ce priveste relatiile romano-ruse as sugera analistilor apropiati presedintelui Traian Basescu sa ia in dezbatere cit mai curind problema decalajului conflictual intre prezenta si ponderea capitalului rus in ramurile strategice ale economiei romanesti si substanta actuala a relatiilor politice bilaterale. Este o tema ce merita o abordare si solutionare de sine statatoare intrucit mai degraba decit mai tirziu, asa cum deja s-a putut constata cu ocazia alegerilor prezidentiale, se cere intelept solutionata in deplina concordanta cu interesele fundamentale ale statului roman..
Revenind, trebuie mentionat ca analiza termina la modul super-expeditiv si cel de al doilea ‘teatru major al actiunilor de sustinere a lui M.G.’, respectiv cel de la Bruxelles intr-un singur paragraf. Un esec total pentru M.Geoana intrucit s-ar fi lovit, potrivit autorului, scurt si necrutator de trei obstacole/bariere: sustinerea politica din partea ‘popularilor europeni’, asimetria credibilitatii celor doi candidati (banuiesc ca autorul vrea sa se refere la Comisia Europeana dar nu o face lasindu-l pe cititor intr-o totala ceata) si trei, faptul ca cei de acolo inteleg cel mai bine in raport cu restul cancelariilor europene (sic) cam cum e cu democratia in Romania si cine se lupta pentru ce. Si cu asta gata s-a terminat si cu analiza teatrului major numarul doi.
Stramba-dreapta si propaganda: ‘obiceiurile proaste mor greu’
Trecerea in revista a operatiunilor de sustinere a candidatului social democrat pe ‘spatiul german’ are loc pe lungimea a sase paragrafe din care patru prezinta de fapt desfasurarea unei singure operatiuni PR initiate ‘printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe…’ care ‘a organizat un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”’.
Descrierea operatiunii m-a facut sa zimbesc involuntar intrucit mi-a amintit ca la acest capitol lupul isi schimba parul dar nu si naravul intrucit acest gen de operatiuni au continuat fara pauza in perioada post-decembrie 1989 fiind de fapt in cel mai bun caz ‘copy-cats’ al celor organizate de serviciul de informatii externe in timpul regimului comunist. Deci cu alte cuvinte nimic nou sub soarele ‘democratiei originale romanesti’. Fapt este ca masurile informativ operative de contracare ale actiunii organizate de cartelul din spatele lui Mircea Geoana via Ministerul de Externe au constat din plasarea contra-manipulativa a delegatiei de ziaristi germani spre tabara sustinatorilor presedintelui Traian Basescu, respectiv o discutie ‘lamuritoare’ atentie, in afara programului oficial, intre altii cu liderul Valeriu Stoica si un numar de ziaristi ‘independenti’ care au ‘echilibrat perceptia nemtilor despre realitatea romaneasca’. Sint convins ca la momentul respectiv cel putin o parte din jurnalistii oaspeti, oameni cu experienta profesionala, au avut instantaneu perceptia unui deja vu ante dar si post-1989. Isi vor fi zis, ‘obiceiurile proaste mor greu’ (‘bad habits die hard’). Ce nu spune autorul in analiza sa este faptul ca mentionarea lui Valeriu Stoica nu este tocmai intimplatoare, acesta din urma fiind co-autor cu Dragos Paul Aligica la lucrarea intitulata “Reconstructia dreptei. Intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc”. Cit despre ‘momeala proiectului Johannes’ menita sa induioseze defintiv factorii politici de la Berlin autorul o expediaza rapid printr-o lovitura de biliard cu doua trimiteri simultane: prima este lansarea formulei insinuante dar nesustinuta in vreun fel ca promotorii lui Geoana/Johannes au folosit filiera Schroeder pentru a crea o alianta de sustinere electorala ad-hoc ruso-germana datorita pozitiei ocupate de acesta din urma in structurile Gazprom; a doua, ca legaturile PDL cu partidele de dreapta din Germania au fost si sint atit de puternice incit au contrabalansat presupusa alianta germano-rusa prevalind in final. Ametitor, cind te gindesti chipurile ce potential de influenta europeana au partidele politice din democratia romaneasca dar cit de putin au fost in stare sa faca pentru omul de rind din tara…
Umflarea cu pompa a “factorului american” din spatele lui Geoana
In sfirsit, cum zice autorul, ‘mai ramine operatiunea americana’, un teatru major caruia ii atribuie in cadrul analizei partea leului. Aceasta parte are darul de a juca rolul de efect final al ‘fristii pe tort’ sau daca tinem seama de esecul suferit de cartelul pro-Mircea Geoana ‘bomboana pe coliva operationala’. Aici, autorul se doreste a fi nu numai convingator in fata cititorului, dar si sa-si si etaleze in sfirsit capacitatea de a face judecati logice si politice infailibile. Teza de baza este ca Mircea Geoana fiind ambasador in timpul fostei administratii democrate si-a creat relatii speciale cu establishmentul (banuiesc ca asta a vrut sa spuna D.P.A.) ce reprezinta coloana vertebrala politica a acestui partid. A doua premisa ar fi ca perioada in calitate de candidat prezidential pentru Mircea Geoana a coincis cu instalarea la Casa Alba a unei noi administratii americane Democrate, respectiv a presedintelui Barak Obama. Concluzia ‘naturala’ ce urmeaza celor doua premize este ca noul presedinte si administratia sa il sprijina neconditionat pe Mircea Geoana intrind astfel prin masuri active in procesul sustinerii candidaturii acestuia in cursa electorala. Pentru un om cu educatia formala a lui Dragos Paul Aligica expunerea unui atare rationament il descalifica in plan intelectual, exceptind din nou postura constient asumata de agent manipulator al opiniei publice romanesti. Dar asta nu este inca nimic avind in vedere ca facind acest lucru, lasind de o parte pozitia partizana teoretica pro sau anti un candidat sau altul Dragos Paul Aligica contribuie la perpetuarea istoric exasperanta a unei perceptii fundamental eronate a modului in care functioneaza de facto sistemul politic american. O intelegere falsa a mecanismului intim al centrului decizional politic american care paraziteaza din pacate discretionar cultura politica a clasei politice, a factorilor birocratici si evident prin intermediul primelor doua si a opiniei publice romanesti. Cind afirm acest lucru am in vedere nu doar infirmitati de ordin intelectual ci mai ales efectele negative si uneori catastrofale ale acesteia in formularea pozitiilor oficiale si plasarea Romaniei ca stat pe tabla de sah a politicii internationale.
Perpetuarea unei facaturi: Geoana, Obama al Romaniei
Amendamentele aduse pe parcursul analizei precum relevarea politicii mercantile a power-brokerilor politici de la Washington care, exploateaza, spun eu, fara scrupule naivitatea interlocutorilor straini sint palide corectii ale unei abordari de fond complet eronate. Autorul atinge si limitele superioare ale ridicolului in raport cu realitatea cind plaseaza versiunea cu ‘Mircea Geoana, un Barak Obama al Romaniei’. Mai mult, autorul foloseste tema sprijinului politic international pentru candidatul social democrat pentru a divaga spre o platforma de pe care executa un atac direct la baioneta la adresa politicii oficiale a actualei administratii.
Nu mai putin paradoxal este, de asemenea, sa constati ca desi aliniat pro-forma doctrinei liberale, Dragos Paul Aligica, nu se sfieste sa devina concomitent un exponent activ al propagarii doctrinei si liniei politice factiunii ‘neo-conservatoare’ reprezentata de fosta administratie republicana. Prin antiteza el nu se sfieste sa atace deschis noua administratie democrata pentru linia politica externa promovata dupa venirea la putere. Actualul presedinte este atacat la nivel personal atunci cind autorul ii imputa ‘tavalugul erorilor’ facute in raporturile geopolitice cu tarile Europei de Est si unde in mod ‘eroic’ ambasadorii acestor tari au facut front comun. Autorul califica, depasind cadrul unei abordari intelectuale, actuala administratie ca fiind una ‘ recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington’. Ca prin ‘fragilitate’ autorul intelege clar la modul peiorativ decizii la limita iresponsabilitatii este limpede. Ceea ce ridica semne de intrebare este intelegerea de catre autor a definitiei ‘logicii real-politik-lui traditional american’ si care in contextul folosit ii submineaza propria-i judecata. Real-politik-ul traditional american exprima tocmai capacitatea de a face compromisuri in negocieri intr-un context ce limiteaza iar uneori in situatii limita chiar exclude vectorii de ordin ideologic dindu-se prioritate vectorilor de tip geopolitici. Atunci cum se impaca afirmatia incriminatoare ca Statele Unite au luat o decizie iresponsabila cu privire la ‘scutul anti-racheta’ din Europa de Rasarit dar ‘eludeaza logica real-politik-lui traditional???” Pai decizia luata, si care analizata altfel la rece reflecta o superficiala interpretare de catre estici, confirma tocmai acest tip de politica si nu eludarea ei.
Suferind de o ciudata amnezie doctrinar ideologica autorul uita de asemenea ca Partidul Democrat este prin traditie depozitarul valorilor liberal-democrate progresiste iar grupul ‘neo-conservator’ a reprezentat un grupuscul doctrinar efemer aflat la extrema dreapta a Partidului Republican si respins in cele din urma la urne de majoritatea publicului.
Mistificarea rolulul trepadusului Guşă si pedalarea impotriva ortodoxiei romane
Cititorul ar trebui sa mai stie ceva atunci cind citeste analiza si ia in considerare argumentele aduse de autor privind contactele lui Gusa ca emisar al lui Mircea Geoana la Washington. Organizarea programului vizitei de catre o firma de lobby, este in sine pentru cine cunoaste mecanismul politic de la Washington argumentul suprem al absentei unor reale contacte preferentiale la virful piramidei politice. Via lobby aproape oricine platind sume considerabile poate avea contacte protocolare de un anumit nivel. Adevaratele contacte de substanta au loc in cu totul si cu totul alt mod decit cel descris de autor. Altfel, Paul Dragos Aligica nu scapa ocazia in virtutea ‘respectului’ pentru valorile liberale de a-l califica pe Gusa ca pe un exponent al ideologiei pan-ortodoxiste ceea ce ar trebui sa creeze cititorului nedumeriri de tip anxios avind in vedere asocierea absolut inedita a cartelului ‘comunist’ cu ‘ortodoxismul militant’. Atacul pe aceasta directie nu este insa intimplator si tine de afinitatile ideologice ale autorului ca membru al unui grup de interese care se lupta din greu sa inlocuiasca ponderea vectorului religios ortodox in viata socio-politica a Romaniei cu aspiratia de a-l inlocui cu o noua religie civica.
Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial, dar a pierdut si sprijinul unui important grup de influenta politica
Nici analizarea pozitiei luate de ambasadorul american la Bucuresti nu reflecta o corecta interpretare a situatiei reale. Daca liderii Partidului Democrat ar fi fost cu adevarat sustinatorii activi ai candidaturii lui Mircea Geoana ambasadorul dar si alti membri ai aparatului diplomatico-birocratic ar fi fost instruiti sa actioneze fie si acoperit in aceasta directie. Ambasadorul este potrivit propriilor afirmatii ale vice-presedintelui Joe Biden unul din prietenii sai apropiati si deci ar fi avut acoperirea politica necesara. Cert este ca nu a facut-o si asta nu a fost intimplator. Administratia americana a avut la aceste alegeri mai mult ca niciodata o pozitie politica absolut neutra nici unul dintre candidati neafectind in cazul victoriei la modul serios interesele Statelor Unite in zona. Mai mult, exact ca in bancurile cu radio-Erevan, candidatul Mircea Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial fie el si acoperit dar a pierdut in ultimul an si sprijinul unui important grup de influenta politica care investise in el mai bine de un deceniu. Despre cauzele acestei situatii voi vorbi cu un alt prilej, dar el demonstreaza cit de departe este autorul analizei de ceea ce se intimpla cu adevarat in culisele politicii americane. Mircea Geoana calca rapid chiar daca din motive relativ diferite la acest capitol pe urmele lui Adrian Nastase. O situatie pe care la timpul respectiv am si facut-o cunoscuta in mod public.
HotNews si “materialele de serviciu”
In sfirsit, din parcurgerea analizei nu rezulta in nici un chip o singura informatie factuala care sa demonstreze utilizarea de catre presupusele forte politice externe din spatele candidatului Mircea Geoana de pe cele ‘patru teatre majore’ internationale a panopliei de mijloace specifice informativ operative unor atari operatiuni. Acesta este adevaratul calcii al lui Ahile pentru credibilitatea demersului analitic intreprins de Dragos Paul Aligica. Si atunci qui prodest? Fiind un apropiat al unuia din comisarii politici apartinind al asa-zisului grup oportunist al ‘intelectualilor lui Traian Basescu’ autorul pare a fi plasat post-factum (adica atunci cind victoria presedintelui candidat a devenit realitate) la HotNews.ro un material de serviciu. Desi destul de neglijent elaborata, aparitia analizei are rolul de a servi drept punct de sprijin pentru demonstrarea aportului public la campania de sustinere a presedintelui. Un prilej totodata pentru argumentarea justificativa a consolidarii pozitiilor deja ocupate si plasarii noilor pretentii egoiste si oportuniste ale membrilor grupului de interese mentionat. O actiune altfel mult mai usor de identificat si de argumentat decit ‘actiunile de tip conspirationist’ ale cancelariilor occidentale aflate pe cele trei din cele ‘patru mari teatre operationale’. Dar despre asta cu alta ocazie.
In concluzie, personal nu cred ca sustinatorii cinstiti ai presedintelui Traian Basescu au nevoie, mai ales acum dupa victorie, de mistificari de acest gen. Nu de alta, dar simpla monitorizare de catre occidentalii incriminati a unor astfel de acuzatii pot aduce mai degraba suspiciune si neincredere in relatiile bilaterale cu daune evidente la nivelul apararii si promovarii intereselor nationale.
Dr. Liviu Turcu Nota mea: Intertitlurile imi apartin.
In timp ce seful statul roman Traian Basescu se intalnea la congresul PPE de la Bonn cu premierul de la Chisinau, Vladimir Filat, Moscova se burzuluia la Bucuresti prin MAE rus. Preşedintele român Traian Băsescu şi-a permis în mai multe rânduri remarci neprieteneşti la adresa Rusiei, în timpul campaniei electorale, iar acest lucru a atras atenţia la Moscova, conform unui comunicat publicat, joi, pe site-ul Ministerului rus de Externe.
Purtătorul de cuvânt al MAE rus, Andrei Nesterenko (foto), a afirmat că “în confruntarea cu rivalii săi politici, el (Băsescu) a încercat să joace «cartea Rusiei»” şi să acuze Moscova de tentativă de implicare în afacerile interne. “Este evident că astfel de declaraţii absurde nu pot decât să afecteze dezvoltarea relaţiilor noastre bilaterale”, a comentat Nesterenko, potrivit textului publicat pe site-ul Ministerului rus de Externe. Preşedintele Băsescu a declarat, în umră cu o săptămână, în replică la o declaraţie a ambasadorului Rusiei la Bucureşti, că se vede nevoit să îl atenţioneze că într-adevăr a trecut vremea Războiului Rece şi că nu se mai pot face “centre de influenţă în politica românească” sau, dacă se vor face, vor fi “retezate“. Băsescu s-a referit la o declaraţie a ambasadorului Rusiei la Bucureşti, Aleksandr Ciurilin, care a spus că Războiul Rece s-a încheiat, în contextul în care a fost întrebat despre dezbaterea creată în legătură cu vizita neoficială la Moscova a lui Mircea Geoană. El a subliniat totodată că Rusia nu doreşte să se implice în campania electorală din România. Preşedintele Băsescu a spus că declaraţia făcută de ambasadorul rus la Bucureşti este una nefericită şi a arătat că îl va atenţiona, înclusiv oficial, că vremea Războiului Rece a trecut. “Este vorba de o declaraţie nefericită a ambasadorului rus la Bucureşti, că a trecut vremea Războiului Rece. Şi eu mă văd nevoit, şi o voi face şi oficial, să îl atenţionez că într-adevăr a trecut vremea Războiului Rece şi că nu îşi mai pot face centre de influenţă în politica românească sau, dacă şi le vor face, le vom reteza”, a spus Băsescu. Preşedintele a vorbit şi despre presa din Federaţia Rusă. “Presa rusă nu e nevoie să transfere campania din România şi la Moscova şi să o redea pe larg în favoarea candidatului Geoană”, a spus el.
Scris deVictor Roncea Vin camioanele cu „dovezi“ ale PSD! Chiar acum le umple pentru a le devărsa la Realitatea TV domnu’ Vîntu, în calitatea sa de încărcător-descărcător al remorcii Coaliţiei ticăloşite. Desigur, manipulatorul preşedintelui-jucărie, Hrebenciuc, a avut grijă să pună deoparte câţiva saci cu „fraude“, adunaţi – ce coincidenţă! – chiar de pe „domeniile“ sale din Moldova. Şi fraţii săi minoritari, Vereştoy şi Vanghelie, l-ar mai putea ajuta, la nevoie. După ce le-ndeasă bine, cei patru arestabili – după toate criteriile criminalistice de recunoaştere facială a infractorilor – încep să tragă de sfori: unul de prostituatele sale guralive, cu său fără silicoane, altul de prostănacul decât preşedinte de-o noapte, iar ceilalţi sună gărzile maghiare şi clanurile „ninja“, gata de a instiga susţinătorii unei părţi sau a alteia, pentru a perfecta pe dedesubt o posibilă lovitură de stat în forţă. Nu e nicio glumă. Traian Băsescu se află în faţa unor grupuri politico-economice organizate, constituite pe model mafiot, care au ajuns să conteste puterea supremă a unei naţiuni, exprimată prin votul popular. Deasupra unor personaje care supurează cu ură otrăvitoare la adresa lui Băsescu, gen escrocii de partid şi de stat Vîntu, Patriciu, Voiculescu, tronează tata Ilici, cu şapca sa de colhoznic şi rânjetul morbid. Demenţa este doar una dintre fazele la care au ajuns groparii României, megalomanii miliardari auto-intitulaţi „oameni de afaceri“ după ce au supt de la petrolul naţional la cele mai mici economii din buzunarele amărâţilor de români. Dezmeticiţi cu adrenalina urii din ameţeala de după beţia falsei victorii, monstruoasa coaliţie dintre foşti comunişti, pretinşi liberali, peremişti şi minoritari de toate culorile, râneşte din nou, cu toate boturile deontologilor, la fundamentele democraţiei româneşti. Când la nicio zi după ce-i suflaseră în fund şi-au permis, pentru o clipă, să-l ridiculizeze pe merit pe Geonică-ţopăică, derbedeii de media au fost din nou întorşi cu cheia de mogulii KGB pentru a sări cu toate expectoraţiile pe Băsescu şi români. Scabros, presa violată în grup de moguli nu reuşeşte să se programeze singură la curăţătorie nici măcar după ce românii i-au dat cu flit. Iresponsabil, camionagii lui Vîntu se fac că nu înţeleg că generează, programatic, reacţii imprevizibile, prin titrări din arsenalul operaţiunilor speciale psihologice, cum ar fi „Războiul româno-român“. Ce război? Războiul unor hoţi cu legea, poate. Nu pot să nu mă gândesc că invitarea neobrăzată a unui patron al crimelor din 1989, cum este rusnakul Gorbaciov, chiar pe 21 decembrie – ce sacrilegiu! – era pregătită pentru serbarea celei de-a doua lovituri de stat la adresa românilor. Nu am înţeles niciodată de ce o persoană care este de deplâns pentru infirmităţile sale fizice, dă dovadă şi de infirmitate sufletească alegând să încarce camioane de ură, pentru a le arunca apoi chiar în capul celor care l-au făcut miliardar, a sutelor de mii de români sărăciţi şi obidiţi. Uzi-urile lucitoare ale gărzilor sale personale nu cred că sunt destinate valurilor de dragoste care s-ar revărsa asupra sa din partea poporului pe care-l scuipă zilnic, prin gurile larg deschise ale sclavilor săi de presă. Aşa cum binele e răsplătit cu bine, răul atrage rău. Un om care se pretinde inteligent ar trebui să ştie asta. Puţină pocăinţă nu i-ar strica. Vin sărbătorile românilor. Nu ale ruşilor. Dumnezeu e mare.
Scris deVictor Roncea Cu ceva ani în urmă, avansam ideea aceasta, care, mărturisesc, atunci (poate şi acum) părea puţin trăznită. În tot cazul, imposibil de realizat. Dar la fel părea pentru mulţi realegerea lui Traian Băsescu, confruntat, singur, cu un uriaş angrenaj de forţe potrivnice, politice şi mogulice. Iată că imposibilul s-a realizat, după cum mulţi ştiu, cu ajutorul lui Dumnezeu. Singurătatea marinarului de cursă lungă l-a făcut până şi pe marele duhovnic al Ortodoxiei Române, Părintele Arsenie Papacioc, la cei 95 de ani ai săi, să meargă la vot, pentru Băsescu şi România. De cealaltă parte, ca un alt semn dumnezeiesc, cele trei eminenţe roşii ale mafiei post-comuniste de partid şi de stat, Iliescu, Patriciu şi Geoană, se dădeau cap în cap la vot, parcă pentru a dezmetici toţi românii care mai aveau încă vreo îndoială asupra scenariştilor, regizorilor şi figuranţilor trădării naţionale. Iată că, în ciuda tuturor maleficilor, Băsescu rămâne preşedintele tuturor românilor, un preşedinte-jucător nu un preşedinte-jucărie, după cum inspirat a sintetizat cel mai drag preşedinte al românilor din Basarabia. Români care, după cum dovedeşte votul lor, au avut şansa să gândească liber, fără a fi intoxicaţi de televiziunile şi propaganda neagră a mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Rezultatele fabuloase obţinute de Traian Băsescu peste Prut şi evoluţia miraculoasă a scenei politice de la Chişinău mă fac să reiau ideea aparent nebunească, la fel cum, probabil, era considerată de mulţi duşmani ai României şi alegerea lui Cuza peste cele două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, primul pas al Marii Uniri. Peste 95 la sută dintre românii basarabeni au votat pentru Traian Băsescu preşedinte, pentru ca exact a doua zi să pice, definitiv, şi varianta alegerii la Chişinău a lui Marian Lupu, fosta marionetă a lui Voronin după modelul Geoană – jucăria lui Iliescu. Boicotarea alegerii preşedintelui Republicii Moldova de către comunişti în aceeaşi zi în care şi comuniştii de la Bucureşti rămâneau fără preşedintele-jucărie e un semn care trebuie luat în seamă. Mihai Ghimpu, fratele martirului anti-sovietic Gheorghe Ghimpu şi unchiul tânărului şi energicului primar al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, rămâne preşedinte interimar. Cu o vizibilă transformare profesională, conferită de importanţa funcţiei şi experienţa acumulată, Mihai Ghimpu urmează să declare alegeri anticipate în Republica Moldova, pentru 2010. Iarăşi, acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în România. Acum, dacă fraţii noştri din mica Românie de peste Prut au reuşit ca de la cruciada copiilor din 7 aprilie şi până azi să modifice radical spectrul politic dominat de comunişti şi să împiedice resovietizarea Basarabiei, îndreptând-o ferm spre Europa, de ce nu am putea spera la mai mult? Aşa cum limba română a redevenit limba oficială între Prut şi Nistru şi cum noi ştim că o ţară este definită şi de limbă, alte câteva ajustări legislative ar trebui să elimine restul aberaţiilor „moldoveniste“. Apoi, cred, orice român ar putea aspira la cetăţenia românilor basarabeni. De aici până la materializarea ideii Băsescu, preşedinte şi la Chişinău!, mai e un singur pas. Pe care România îl aşteaptă de 65 de ani. CURENTUL PDF: Basescu a castigat alegerile
“Dizolvarea actualului Parlament s-ar putea, in acelasi timp, sa fie si pe placul Aliantei pentru Integrare Europeana, care a anuntat prin liberalul Mihai Ghimpu proiectul de modificare a Constitutiei. La Chisinau au existat dintotdeauna probleme la alegerea presedintelui de catre Parlament – iar sondajele de opinie arata ca in stanga Prutului populatia isi doreste sa-si aleaga presedintele prin vot popular.”
„Proiectul debarcării“ a eşuat. Căpitanul rămâne la comandă şi pe următorii cinci ani. Evident, partea (părţile) adversă ţipă isteric, cu spume la gură, acoperindu-se de ridicol. Încă de ieri-seară panica începuse să se simtă pe aliniamentul grupării politico-financiare care a pornit războiul cu Traian Băsescu. Pe cine a ciuruit însă Băsescu? Cu ce a avut de-a face în această campanie, care durează de fapt de trei ani, de la momentul bileţelului Rompetrol? „Curentul“ a publicat în urmă cu mai multe luni o sinteză a unui material mai vast, intitulat „Proiectul debarcării“, în care se treceau în revistă elementele unei construcţii politice ce ţintea răsturnarea lui Traian Băsescu. Datele de culise s-au confirmat punct cu punct în perioada care s-a scurs de la publicarea materialului. Draftul Proiectului s-a îmbunătăţit pe traseu, strategii ofensivei anti-Băsescu reuşind să aglutineze forţe din cele mai diverse în Frontul condus de acelaşi etern Ion Iliescu şi ai săi moguli de suflet. Astfel, în gruparea politică, pe lângă cei trei miliardari ai României, Vîntu, Patriciu, Voiculescu, au fost centrifugate un număr de şase partide – PSD, PNL, PC, PRM, PNG, UDMR plus grupările minorităţilor cu reprezentare parlamentară din România – respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, Partida Romilor Social Democrată, Uniunea Sârbilor din România, Uniunea Armenilor din România, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România, Uniunea Democrată Turcă din România, Uniunea Ucrainenilor din România, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Uniunea Polonezilor din România – DOM POLSKI, Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România, Uniunea Bulgară din Banat – România, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Uniunea Croaţilor din România, Asociaţia Macedonenilor din România, Liga Albanezilor din România, Uniunea Elenă din România, Comunitatea Italiană din România. Pe lângă aceste organizaţii ale minoritarilor s-au mai adăugat şi organizaţii-fanion ale unui alt gen de minoritari, cum ar fi ONG-urile controlate de un Mircea Toma, Alistar Victor, Pârvulescu. Tribunul homosexualilor, Vadim Tudor, s-a alăturat în mod firesc acestor grupări, mai ales că a şi votat recent în Parlamentul European în favoarea lobby-ului politic al homălăilor. Nici guru Gregorian Bivolaru, consăteanul din Tărtăşeşti al lui Adrian Năstase, nu a lipsit acestui arc anti-Băsescu. Până şi pişărcoşii de la MISA au fost primiţi la sânul cald al lui Ion Iliescu, Bivolaru somându-şi consumatorii de urină de la jumătatea jetului să voteze pentru integrarea lui Geoană în absolut.
Grupul şantajiştilor de presă
La Frontul larg politic asezonat cu minoritari de tot felul s-a adăugat o altă categorie de minoritari, respectiv şantajiştii de presă şi angajaţii unui infirm sufleteşte – cum altfel ar putea fi un turnător ca Dan Voiculescu? – plus angajaţii altui infirm, deveniţi şi ei, în loc de persoane cu suflet şi creier propriu, un fel de handicapaţi mintal, lipsiţi de orice criterii profesionale, şi/sau morale şi de coloană vertebrală. Cu totul, vreo câteva mii de scribălăi şi actori pe sticla Trusturilor Antenelor şi Realităţii. Actori, deoarece aşa-zişii jurnalişti au jucat pe scenariul dictat de Infirmul-şef, Mega-Mogulul, în studiouri, în faţa camerelor, adevărate scenete de teatru cu voci modulate, cu ipocrite mirări, cu false abordări profesionale. Momentele negative ale lui Băsescu s-au datorat comentariilor contextuale, ale jurnaliştilor sau ale altor actori publici, „invitaţii permanenţi“ ai Antenelor şi ai Realităţii. Miza a fost epuizarea resurselor de imagine prin atragerea lui Băsescu în tot felul de bătălii „joase“ în care ar trebui să se justifice, să se apere, să răspundă – să fie prins în cât mai multe contexte defavorabile din care trebuie să facă eforturi să iasă. Producătorul de casete trucate Dinu Patriciu, arhitect al unui grup de conspiratori de Snagov, a fost „servit“ de colegii săi mogulieni la firul ierbii, încercând să-l acroşeze pe Băsescu la modul cel mai jegos cu putinţă, dar combinaţia nu a prins la popor, iar trucajul şi modul în care a fost difuzat de „jurnaliştii“ mai sus-pomeniţi va intra în analele europene ale mizeriei de presă. Patriciu a dus împotriva lui Traian Băsescu, pe mai multe paliere, un adevărat război imagologic, care avea ca scop explicit anihilarea sa, izolarea şi eliminarea din spaţiul politic, prin „diabolizare“ şi atac direct la persoană.
Marele Arhitect Ion Iliescu
Terfelirea sa a continuat prin prezentarea lui ca un alienat, un scelerat, asupra căruia a fost îndreptat oprobriul public, în scopul respingerii sale de către întreaga societate românească. Un atac direct la adresa demnităţii umane. Semnalul acestui tip de atac a fost lansat de Marele Arhitect Ion Iliescu, care a subliniat că preşedintele Băsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace. „Este momentul judecăţii supreme a poporului“, a zis Iliescu făcând referire la Traian Băsescu şi mai lipsea probabil să facă apel la generalul Kemenici de la Târgovişte, cel care l-a pus la zid pe Ceauşescu. La lansarea lui Geoană, Iliescu l-a numit explicit pe Traian Băsescu ca ţintă prioritară, sugerând că trebuie înlăturat cu fermitate, cică,“democratic“. Geoană a preluat mai de demult ştafeta de la Iliescu, lansând şi el iniţiative dure la adresa lui Băsescu. În 2007, a fost cel care a propus sudarea lui Băsescu într-un sicriu de plumb sau alungarea din România (evident după lichidare). S-a subliniat chiar de către „ideologul“ Emil Constantinescu ideea de „război just“ – „profesorul“ Constantinescu fiind cel care a propus practic un proiect politic care nu excludea „lichidarea“ în numele „alegerii Binelui“. Gruparea Iliescu-Patriciu etc. i-a creat sistematic preşedintelui imaginea de mincinos, dement, beţiv, dictator şi, mai ales, nelegitim. Patriciu a fost cel care a instituit primul aşezarea lui Traian Băsescu în ordinea tiranilor – l-a comparat cu Lukaşenko – dictatorul bielorus, şi l-a mai numit pe Băsescu „maimuţă“, „gorilă“, „cioban“, „frână în calea progresului ţării“ şi, mai recent, „scelerat“. S-a indus ideea asemănării lui Băsescu cu o fiară sălbatică, ceva ce poate fi vânat, nu-i aşa?
Razboiul dezinformarii
Bogdan Chirieac şi Roşca Stănescu au avut în acest război, rolul de ofiţeri de presă şi diversiune, şantajul fiind doar una dintre formele lor de participare la operaţiune. Mulţi alţi ofiţeri, în rezervă sau nu, au participat la planul operativ. Pentru ei au ieşit şi au dat semnale publice Vîntu şi Patriciu, care au adunat în jurul lor câteva sute de cadre din diferitele servicii de informaţii sau militare ale României. S-a încercat recrutarea şi coalizarea mai multora aflaţi încă în structuri, ceea ce s-a îmtâmplat însă la un nivel minor şi nesemnificativ. Onoarea militară a funcţionat totuşi. Instanţe de toate tipurile, actori politici, dar şi reprezentanţi ai spaţiului cultural cu platformă de audienţă au îndemnat la dezavuarea lui Traian Băsescu, încercând să-l împingă la o periferie a câmpului politic printr-o tentativă demolatoare colectivă, prin utilizarea canalelor Trusturilor mass-media, efort care şi-a avut originea în centrul ideocratic comun, controlat de triada mogulilor miliardari, la care s-au mai adăugat şi alţi milionari în euro din arcul PSD-PNL şi UDMR. Agenda publică a fost deplasată astfel către o zonă mizeră de ridiculizare şi contestare morală a lui Traian Băsescu, prin atac la persoană şi împingere în cocină. Cu această hoardă a luptat Traian Băsescu, împotriva unui scenariu de tip militar specific războiului dezinformării şi intoxicării. Numeroasele cadre ale Securităţii din jurul celor trei moguli au lucrat cu competenţă şi dăruire la Proiect, iar „jurnaliştii“ Trusturilor au avut doar rol de executanţi, mai mult sau mai puţin servili, mai mult sau mai puţin ciutaci…
Pe furis la Moscova, pe furis prin dosul lui Nastase
Factorii externi nu are rost să-i mai menţionez aici, evident au existat şi inferenţe din exterior, iar apariţia unor personaje de tipul Boris Golovin, organizatorul vizitelor lui Geoană la Moscova în această istorie, spune totul despre intensitatea implicării „colegilor“. Pe scurt, ceea ce a părut a fi o simplă campanie electorală a fost un război în toată regula, pe viaţă şi pe moarte, iar cei care au participat direct la tensiunea acestei lupte, de partea lui Traian Băsescu, atât stafful, cât şi activiştii partidului merită un vot de onoare. Puţinii ziarişti aflaţi pe frontul media alături de preşedinte şi-au făcut şi ei datoria atât cât le-a stat în putinţă, iar pentru unii dintre aceştia, bucuria muncii lor a fost imaginea de ieri-dimineaţă a mutrei livide a lui Ion Iliescu, cu buzele albite de furie, cu ochii goi, jalnic, decavat şi răspunzând incoerent jurnaliştilor aflaţi în faţa sediului PSD. Imediat după el, un bonus a fost strecurarea furişă, laşă, prin spatele lui Adrian Năstase, a lui Mircea Geoană, preşedintele de o seară al Realităţii şi al Antenelor. Preşedintele tuturor românilor, fostul căpitan al oceanelor şi mărilor, Traian Băsescu, ne-a făcut o bucurie cu mult peste aşteptări, unora ca mine, oferindu-ne şansa de a aplica o lecţie usturătoare găştii moguliene, lui Ilici, scursorilor din jurul acestora, din servicii şi de aiurea sau din alte bordeluri de presă…
December 16th, 2009 
VR 
Scris de George Roncea 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
