“Biata lume nu știa Că-ntr-o zi la Moscova Au semnat un Pact neghiob Molotov și Ribbentrop…” – Adrian Păunescu
Foto/Video: Roncea.Ro
“Biata lume nu știa Că-ntr-o zi la Moscova Au semnat un Pact neghiob Molotov și Ribbentrop…” – Adrian Păunescu
Foto/Video: Roncea.Ro
În toamna lui 2008 am organizat împreună cu Civic Media o expoziție comemorativă a invaziei rusești din Georgia, din august 2008, la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu: “Războiul din Georgia, așa cum a fost”. Ocazie cu care, împreună cu Ambasada Georgiei în România s-au decernat diplome pentru profesionalism mai multor jurnaliști români, înmânate personal de către ES Ambasadorul Georgiei, Levan Metreveli, și profesorul Radu Ciuceanu, fost deținut politic și președintele Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului (foto mai jos si video în baza textului).
Acum, la 10 ani de la conflictul sângeros abătut de ruși asupra georgienilor, românii demonstrează că nu au uitat de frații lor, victime ale agresiunii moscovite.
Vineri, 3 august 2018, APADAR susține un protest în fața Ambasadei Rusiei din București, între orele 11.00 – 12.00 (Șos. Kiseleff nr. 6).
Urmând ca luni, 6 august, de Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, între orele 13.00 și 19.00 să aibă loc o comemorare prin fotografii din timpul războiului din Georgia, în Piața Universității, pe platoul din fața Teatrului Național.
Un protest similar, de solidaritate cu micul popor georgian, s-a organizat și la un an de la invazia rusească din Georgia.
Redau aici un editorial de-al meu din ZIUA, de acum 10 ani:
Editorial
La Marea Neagra, unde Romania se lauda ca joaca nu stiu ce rol, de cateva zile a inceput un razboi. Crunt. Aliata noastra – cel putin declarativ, pe la diverse agape internationale – mica republica Georgia, aspiranta NATO si membra a GUAM, organizatie regionala sprijinita de Romania si SUA, a fost atacata de Rusia. Dupa cum spune Tbilisi. Moscova spune invers. Sedinta CSAT nu a reusit sa ne lamureasca si pe noi. Dimpotriva. In aceste clipe razboiul este tot in toi, la 1500 de km de Romania.
Situatia din regiunea separatista sprijinita de Rusia, Osetia de Sud, este identica cu cea din Transnistria, cu care, de altfel se afla intr-o stransa alianta, impreuna cu Abhazia, sub umbrela Kremlinului. La Tiraspol, de altfel, paramilitarii cazaci lasati sa apere gubernia in urma razboiului din 1992, s-au mobilizat de saptamana trecuta. Aceasta ne-a si permis sa relatam despre “zanganitul de arme” din Caucaz chiar in ziua declansarii conflictului. Asa ca trebuie sa ne facem cruce ca razboiul nu a pornit, din nou, la granita rasariteana a Romaniei, acum si a NATO si UE.
Oricum, desfasurarea evenimentelor armate sangeroase solicita, evident, alarmarea tuturor organismelor de securitate romanesti, atat pentru a ajuta, cum se poate, la restabilirea starii de normalitate in zona, cat si pentru a informa corect – daca mai avem cu ce si cine – NATO, UE si SUA. (…)
Sa ne gandim, macar pentru o clipa, si la victimele nevinovate din Georgia ale jocului marilor puteri. Pentru ca Rusia vrea sa dea o lectie SUA, la Marea Neagra.
Romania a fost primul stat care a recunoscut independenta Georgiei, aminteste ambasadorul Georgiei la Bucuresti, Excelenta Sa, Levan Metreveli, intr-un interviu realizat de Madalin Necsutu si Victor Roncea
In cadrul “Intalnirilor ZIUA”, Excelenta Sa, ambasadorul Georgiei in Romania, Levan Metreveli, fost membru al Parlamentului de la Tbilisi, a explicat cauzele, dar si urmarile recentului conflict armat cu Rusia si a vorbit despre aspiratiile tarii sale privind aderarea la Uniunea Europeana si NATO.
Care este situatia politica si sociala actuala in Georgia, dupa conflictul din vara cu Rusia?
In prezent situatia politica este stabila. Principala tinta a agresorilor a fost sa rastoarne actuala conducere a tarii noastre. Dupa invadarea si bombardarea Georgiei acest obiectiv nu a fost atins. Dimpotriva, noul efect creat a fost de consolidare politica si a institutiilor statului. Asadar, din punct de vedere politic, situatia este chiar stabila si as dori sa va spun ca la nivelul populatiei, georgienii au perceput foarte bine motivatiile partii ruse din acest razboi. In tara mea, cu nu foarte mult timp in urma, sa zicem cu aproximativ un an in urma, au fost realizate foarte multe sondaje de opinie care au relevat faptul ca intreaga populatie a Georgiei isi dorea un viitor comun cu cel al Uniunii Europene si NATO. Toate aceste motive au dus la formarea conceptiei in randul populatiei ca acest razboi este pentru a stopa aspiratiile noastre euro-atlantice si pentru castigarea unei pozitii de forta a Rusiei in regiunea Caucazului. As vrea sa va vorbesc despre un aspect deosebit de important, si anume ca, dupa Revolutia Trandafirilor, din 2003, intreg peisajul politic s-a schimbat radical. Pot sa va spun acest lucru in calitate de martor, dar si ca participant al acestei Revolutii. Motivatia mea personala, cat si a celorlalti georgieni a fost sa schimbam tara noastra in bine. Inainte de aceasta data, coruptia in Georgia se afla la un nivel alarmant, iar oamenii nu intelegeau in ce directie ne indreptam, viitorul fiind nesigur. Dupa momentul Revolutiei, situatia s-a schimbat total in termeni financiari, bugetul de stat fiind marit cu aproximativ 41%. In privinta coruptiei putem afirma ca aceasta este complet eradicata la nivel inalt si mediu, un lucru foarte important deoarece o mare parte din bani mergeau in buzunare private. Acum populatia este sigura ca fiecare cent este cheltuit in interesul lor. La fel s-a schimbat si climatul pentru investitii. Nu stiu exact cifrele, dar va pot spune ca acum vin mult mai multi investitori in tara noastra deoarece situatia este stabila.
In urma bombardamentelor infrastructura nu a avut de suferit?
Unul dintre obiectivele majore ale agresorilor a fost distrugerea acestor realizari din cauza unei asa-numite “gelozii”, pentru ca o tara asa de mica, cu un numar redus de locuitori, dar cu o pozitie geopolitica foarte importanta, poate sa realizeze atat de multe. Toate aceste motivatii au determinat distrugerea infrastructurii Georgiei.
Care sunt pagubele produse de razboi?
Pagube in razboi de 4 miliarde
Continuarea interviului la Roncea.Ro
“Nu-mi pasă de CIA ci de KGB-ul ei.” – această spusă autentică a lui Nichita Stănescu ilustrează perfect mizeria istorică antiromânească şi profund nediplomatică aruncată pe piaţă de ambasadorul SUA la Chişinău, Jim Pettit. Un ambasador numit de Obama după ce a făcut trei “ture” pe la Moscova – conform exprimării din biografia oficială pusă la dispoziţia publicului de Ambasada SUA în Republica Moldova.
Sigur că “Moldova nu este România” pentru că un plămân – vorba ştim noi cui – nu poate da trupului deja rupt acelaşi aer ca ambii plămâni – respectiv Basarabia şi Bucovina, ambele ciuntite! Este ca şi când ai spune “New York-ul nu este America”. Desigur, nu e America ci o parte a Americii. Am zis să încep cu o primă lecţie, de tip “geography for idiots”…
Cu adevărat, citind sau vizionând declaraţiile halucinante ale ambasadorului SUA – despre “poporul moldovenesc” şi neromânitatea Moldovei – nu mai ştii ce să crezi: ori omul suferă de un retard sever nedepistat de Departamentul de Stat american în lipsa unor teste de acest tip, ori bietul Pettit a fost schimbat la Moscova cu vreo clonă din laboratoarele de la Lubianka. Sau doar face pe prostul pentru un scop neclar, încă…
Venite pe fondul unei agitaţii “pravoslavnice” ruseşti desfăşurate în ultima perioadă asiduu, cu demenţe similare, împotriva Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei şi a IPS Teofan, afirmaţiile măreţului Pettit se înscriu automat într-o campanie ce ţinteşte chiar integritatea naţională a României (în paranteză fie spus DIICOT ar fi trebuit să se autosesizeze deja la atacul asupra MMB şi BOR, dacă, desigur, a primit informaţiile necesare de la forurile îndrituite).
Este adevărat, afirmând că “MOLDOVENII TREBUIE SĂ SE RECUNOASCĂ PE EI ÎNȘIȘI CA MOLDOVENI, CA O NAȚIONALITATE APARTE ŞI CU O ŢARĂ APARTE”, Pettit nu e departe de câteva recente (dar şi mai vechi) afirmaţii ale fostului preşedinte Băsescu, despre “oferirea” Transnistriei Rusiei, despre “ţara” Moldova locuită de “moldoveni” şi de “o minoritate românescă”… Şi, în acelaşi timp, aceste vorbe aruncate cu atâta lejeritate se înscriu drept o insultă fără precedent din partea aliatului strategic al României, America. Desigur, nu ştim, de fapt, ce Americă reprezinta micul Pettit sau ce calcule absconse face Administraţia de la Washington raportându-se la Moscova.
Ce ştim este că afirmaţiile respective dau apă la moară gratuit propagandei ruseşti din Basarabia – care va exploata la maximum această situaţie, cu referire directa la “trădătorii” americani – cât şi celei din România, care acţionează sub acoperirea de “unionistă”, şi care primeşte astfel un nou impuls propagandistic. Bila-manta-bila, Rusia iese bine din toate poziţiile.
Analizând la rece, cu detaşare, ne putem întreba ce-şi propune, de fapt, acest mesaj: 1) Să fie un mesaj “de pace” la zi către Rusia, transmis în direct, peste capetele unor “stupid people”, adică ale noastre, ale românilor? 2) Administraţia Obama se face portavoce electorală şi dă de înţeles la margini de imperii că Hillary Clinton nu va interveni peste Rusia sub nici o formă? Şi cum va răspunde Putin? Cu un umar contra lui Trump? 3) Sau să fie un mesaj incitator, aruncat pervers, generator de reacţii contrare, cu alte perspective? Nu, nu, nu… Asta din urmă e pentru o gândire prea complicată…
Cine cunoaşte istoria Rusiei ştie şi ce importanţă deosebită a acordat Moscova, întotdeauna, micuţei Basarabii. Aşadar, cunoscând atenţia specială a Kremlinului faţă de această zonă, ipoteza principală – cu folosirea “Moldovei” ca placă turnantă pentru mesaje – nu poate fi exclusă.
Revenind la portavoce, binecunoscutul şi finul analist basarabean Vlad Cubreacov observă cu acuitate o serie de derapaje ale ambasadorului James Pettit, atrăgând atenţia şi asupra faptului că însăşi panotarea ambasadei sfidează cutumele diplomatice, referindu-se la o “Moldova” – spaţiu geografic a cărei parte esențială, cu cele trei capitale istorice (Baia, Suceava și Iași), se află în cadrul României – şi nu la Republica Moldova. Nici măcar ambasada Rusiei la Chişinău nu îşi permite aşa ceva. Redau:
“Folosind termenii istorici și geografici de ”Moldova” și ”moldoveni” și afirmând univoc că ”Moldova nu este România”, fără precizarea obligatorie că ar fi vorba despre ”Republica Moldova” și ”cetățenii Republicii Moldova”, dumneavoastră admiteți teoretic o posibilă dezmembrare a României, prin extragerea Moldovei istorice de vest din ansamblul statului român. Moldova, în sensul deplin, istoric și geografic, al termenului, este cu mult mai mare decât noul stat post-sovietic Republica Moldova, iar confuzia pe care ați admis-o voit într-o declarație publică sugerează o posibilă suprapunere a Republicii Moldova cu întreaga Moldovă istorică și geografică. Spre deosebire de noul stat post-sovietic Republica Moldova, România este succesor istoric și juridic direct al Principatului Moldova. România este un stat membru NATO și un aliat strategic al SUA în regiune, iar termenul ”Moldova” și infranimul românesc ”moldoveni” fac parte inseparabilă din patrimoniul istoric și cultural al României și al poporului român astăzi bistatal. După cum și termenul ”român” face parte inseparabilă din patrimonial istoric și cultural al Republicii Moldova. Denumirea corectă și oficială a statului în care sunteți acreditat începe cu litera R, nu cu litera M. Așa spune Declarația noastră de independență, așa spune Constituția și legislația noastră, așa este înregistrat statul la ONU. Moldova și Republica Moldova nu sunt unul și același lucru, iar confundarea lor voită ori, poate, dintr-o vinovată neglijență, generează întemeiat percepții și temeri pe care, suntem convinși, Statele Unite ale Americii nu și le doresc.”
Materialul expertului Vlad Cubreacov trebuie citit în integralitatea sa fiind o adevărată lecţie de istorie şi diplomaţie, ce nu ar trebui ignorată de nici un specialist în afaceri inter-naţionale, şi cu atât mai mult de MAE de la Bucureşti (care, ca de obicei, cel puţin până acum, tace).
Înainte de a reda imaginile cu ofensa de neimaginat la adresa românilor de pe ambele maluri ale Prutului, amintesc Declaratia Senatului american din 28 iunie 1991:
“On June 28, 1991, the US Senate voted a resolution sponsored by Senators Jesse Helmes (R-NC) and Larry Pressler (R-SD), members of the US Senate Committee on Foreign Relations, which recommended the US Government to:
1. Support the right to self-determination of the people of Moldova and Northern Bukovina, occupied by the Soviets, and to draft a decision to this end;
2. Support the future efforts of the Government of Moldova to negotiate, if it desires so, a peaceful reunification of Moldova and northern Bukovina with Romania, as established in the Treaty of Paris (1920), respecting the existing norms of international low and principle 1 of the Helsinki Act”.
In the clauses of this Senate resolution it has been stated among other things that “(…) The armed forces of the Soviet Union invaded the Kingdom of Romania and occupied Eastern Moldova, Norther Bukovina and Hertsa Region. (…) The annexation was prepared beforehand in a Secret Agreement to a Non-Aggression Treaty signed by the Governments of the Soviet Union and the German Reich on August 23, 1939. (…) Between 1940 and 1953 hundreds of thousand of Romanian from Moldova and Northern Bukovina were deported by the USSR to Central Asia and Siberia (…)”.
Victor Roncea
Cum si-au petrecut exilul Plesu, Dinescu, Magureanu si Iliescu
Scriitorul Petru Romoşan, patronul Editurii Compania, vă recomandă o ”lectură de vară”: cartea-bombă (cu efect de tsunami) ”Fereastra serviciilor secrete”, în care generalul Rogojan, fostul şef de cabinet al generalului Vlad, face trimitere la câteva dintre personajele-cheie ale revoluţiei: Iliescu, Pleşu, Dinescu, Măgureanu. Şi nu numai.
”Ceauşescu a considerat că, preventiv, Iliescu-Măgureanu-Militaru şi Dinescu-Pleşu trebuie împiedicaţi să se întâlnească pentru a nu se organiza“, se spune despre ”marii disidenţi” în ”Fereastra serviciilor secrete (România în jocul strategiilor globale)”, apărută recent la Editura Compania şi recomandată în paginile ”ring”. O carte în care nu scapă de tuşele grele puse de generalul Rogojan nici alte personaje ale culturii şi politicii româneşti postdecembriste, printre care şi ”micul Führer al culturii române peste hotare”. Despre care vom mai vorbi.
Cazul ”Iliescu”
”Pe când era prim-secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al P.C.R., Ion Iliescu a înconjurat de câteva ori Copoul, purtând o lungă convorbire cu academicianul Cristofor Simionescu. Acesta, entuziasmat, s-a confesat că avusese marele privilegiu de a purta o convorbire remarcabilă cu primul-secretar, în care el îl intuieşte pe viitorul preşedinte al României. Comentariul a ajuns la urechile Elenei Ceau¬şescu. (…) Ori de câte ori se punea pe undeva problema alternativei la Ceauşescu, existau şi «suspecţii de serviciu». Ion Iliescu a fost cel mai longeviv şi mai norocos dintre ei”, se spune în carte, printre altele, despre ”Cazul Iliescu”.
KGB-ul, un frate mason şi… ”până unde au întins ruşii coarda” la Uniunea Scriitorilor
De unde venea ”lumina inspiraţiei” pentru unii ”scriitori”? De la Răsărit, bineînţeles. Generalul Rogojan mai dezvăluie: ”La Uniunea Scriitorilor funcţiona un nucleu «de front», foarte activ în unele momente, al KGB-ului. Surprinzător, nucleul era alcătuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş.a., pretinşi critici ai lui Ceauşescu pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice acreditaţi la Bucureşti. Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu «foşti» ai serviciilor sovietice: îl aduc pe fratele (mason) Kondyakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari – «analişti» şi «consultanţi» – prin partide, staffuri electorale şi pe lângă lideri politici. Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti «activişti de front» ai KGB-ului? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produse alimentare multrâvnite în acele vremuri de numeroase «lipsuri şi greutăţi» (caviar, votcă, mezeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu număr TC (taxi creditar) a Ambasadei URSS. Singur acest fapt arată până unde au întins ruşii coarda”.
Dinescu, la “undiţa pescarului”
Continuarea la Ziaristi Online
Unul dintre ei va fi expulzat!
Mediafax: Un diplomat din cadrul ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, cu grad de secretar I, a fost declarat persona non grata şi urmează să fie expulzat, a anunţat MAE, aceasta fiind o măsură luată după o măsură similară adoptată în cazul unui diplomat român la Moscova.
Potrivit paginii de internet a Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti, consultate de Roncea.ro, personajul care urmeaza sa fie expulzat este unul dintre urmatorii:
Dl. Alexander Soshnikov | Secretar 1 |
Dl. Igor Savin | Secretar 1 |
Dl. Anatoly Akopov | Secretar 1 |
Dl. Stanislav Spal | Secretar 1 |
Dl. Kirill Ershov | Secretar 1 |
Potrivit surselor Roncea.ro acesta ar putea fi Kiril Ershov sau Stanislav Spal, care este insa asociat mai mult cu cadrele GRU din ambasada, si este aflat la post inca din 2006, spre deosebire de Akopov si Soshnikov, ambii acredidati la Bucuresti in 2007 sau Lukin, venit in Romania in decembrie anul trecut. Potrivit unor altor surse este vorba de Anatoly Akopov, aflat la post impreuna cu sotia, Natalia, incepand cu 27 iunie 2007.
MAE reaminteşte, într-un comunicat remis MEDIAFAX, că a luat notă cu regret de faptul că, printr-o comunicare oficială a Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse transmisă marţi, diplomatul român Gabriel Grecu, secretar I în cadrul Ambasadei României la Moscova, a fost declarat persona non grata, solicitându-se părăsirea de către acesta a teritoriului Federaţiei Ruse în termen de 48 de ore. Gabriel Grecu a fost acreditat anterior la Erevan si a trecut si pe la Academia Nationala de Informatii, potrivit fostului decan al acesteia, istoricul Cristian Troncota, citat de NewsIn.
Diplomatul român se va întoarce în România în termenul precizat, explică MAE.
Ministerul adaugă că, faţă de această situaţie, a transmis marţi părţii ruse decizia autorităţilor române privind declararea persona non grata a unui diplomat din cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, cu rang diplomatic echivalent (secretar I), solicitându-se, totodată, părăsirea de către acesta a teritoriului României în termen de 48 de ore.
“Ministerul Afacerilor Externe condamnă încălcarea gravă de către autorităţile Federaţiei Ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice din 1961 prin reţinerea, în cursul zilei de 16 august 2010, a unui diplomat român acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul complet neadecvat aplicat acestuia”, se arată într-un alt comunicat al MAE remis, marţi, agenţiei MEDIAFAX.
Ministerul precizează că a transmis această poziţie luni seară primului-colaborator al Ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti, convocat de urgenţă la MAE. “Ambasada României la Moscova a comunicat aceeaşi poziţie, în cursul acestei zile, către MAE rus”, se mai arată în comunicat.
Ministerul român de Externe arată de asemenea că “a exprimat dezacordul său ferm faţă de maniera de prezentare publică a situaţiei”.
“Ministerul Afacerilor Externe va lua măsurile care se impun în consecinţă şi le va anunţa în timp util”, se mai afirmă în comunicat.
Ministerul român de Externe reaminteşte că, potrivit prevederilor articolului 29 din Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice, “persoana agentului diplomatic este inviolabilă”. “El nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenţie. Statul acreditar îl tratează cu respectul care i se cuvine şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica orice atingere aducă persoanei, libertăţii şi demnităţii sale”, se mai arată în articolul 29 al Convenţiei, citat de MAE.
Ministerul reaminteşte că în baza acestei Convenţii, o protecţie asemănătoare este asigurată documentelor, corespondenţei şi bunurilor agentului diplomatic.
“De asemenea, agentul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicţie penală a statul acreditar, aşa cum reiese din prevederile art. 31 alin. 1 al aceleaşi Convenţii“, reaminteşte MAE.
In timp ce seful statul roman Traian Basescu se intalnea la congresul PPE de la Bonn cu premierul de la Chisinau, Vladimir Filat, Moscova se burzuluia la Bucuresti prin MAE rus. Preşedintele român Traian Băsescu şi-a permis în mai multe rânduri remarci neprieteneşti la adresa Rusiei, în timpul campaniei electorale, iar acest lucru a atras atenţia la Moscova, conform unui comunicat publicat, joi, pe site-ul Ministerului rus de Externe.
MEDIAFAX
Coalitia Impotriva Statului Politienesc invita jurnalistii si putinii romani carora le pasa ce se intampla pe aceasta lume la un Remember fata de agresiunea ruseasca din Georgia.
Reporter: De la constituirea Federatiei Ruse, eveniment istoric pe care l-am marcat la 12 iunie, evolutia istorica a acestei tari si a acestui popor parcurge unul din momentele cele mai importante de cautare si de luare a deciziilor. Cum ati caracteriza acest moment istoric din punct de vedere al situatiei politice interne si al vietii social-economice din Rusia?
Aleksandr Ciurilin: Adoptarea la 12 iunie 1990 a Declaratiei privind suveranitatea de stat a Federatiei Ruse a fost o piatra de hotar în istoria tarii noastre. Aceasta a simbolizat schimbarea naturii regimului sau statal si politic, definirea unui nou vector de dezvoltare a statului. S-a schimbat radical sistemul puterii si cel al conducerii de stat, a început sa se dezvolte adevaratul federalism. Pentru Rusia a început numaratoarea inversa a unei noi perioade, în care libertatea cuvântului, a pluralismului, proprietatea privata au devenit realitate. Aceasta este ceea ce îsi doresc toti rusii. Sperantele si aspiratiile rusilor sunt reflectate în strategia de stat pe care o promoveaza conducerea rusa. În primul rând, aceasta se exprima prin politica interna de orientare sociala. Aceasta politica are ca scop îmbunatatirea nivelului de trai al cetatenilor, inclusiv printr-o serie de proiecte la nivel national. Printre acestea se numara modernizarea învatamântului, ajutoarele pentru mame, constructia de locuinte. În pofida crizei mondiale, noi am reusit sa lansam programe de înnoire a industriei constructiilor de masini, a complexului agricol, crearea si implementarea nanotehnologiilor avansate, îmbunatatirea transporturilor si comunicatiilor.
Rep.: În tarile din Europa Centrala si de Sud se elaboreaza diferite variante de transport si livrare a resurselor din Rusia, din statele din Asia Centrala si Caucaz, în scopul realizarii sau întaririi securitatii energetice a statelor europene în aceste regiuni. În aceasta sfera Rusia joaca rolul primordial, fiind principalul jucator de care nu se poate sa nu se tina seama. Cum actioneaza Rusia în aceste regiuni si care sunt proiectele sale aici?
A.C.: Noua Rusie îsi construieste relatii de piata civilizate cu partenerii sai mai apropiati sau îndepartati. Acest lucru se refera si la domeniul livrarilor de gaze. Totusi, sistemele contractelor economice si al conventiilor interguvernamentale s-au dovedit a fi insuficiente pentru garantarea unor livrari de gaze fara întreruperi în Europa.
Tranzitul a început sa fie tributar concurentei în afara relatiilor economice si presiunilor politice, atât asupra furnizorilor, cât si asupra consumatorilor. Acest fapt a destabilizat situatia. Modelul aparut în livrarile de gaze a încetat sa mai fie eficient, fiind necesara modernizarea sa. Aici pot fi avute în vedere urmatoarele circumstante. Cu toata criza economica mondiala, pe o perspectiva pe termen mediu si lung va creste consumul de gaze în tarile Uniunii Europene. Se preconizeaza ca în perioada 2020-2025, europenii vor mai avea nevoie de cel putin 200 miliarde metri cubi de gaze pe an. Gazele vor ocupa cel mai important loc în asigurarea necesarului pentru industrie si populatie. De altfel, este si de înteles – o economie moderna nu mai poate fi sustinuta cu lemne, carbunele si pacura sunt depasite cu mult de gaze din punct de vedere al gradului de poluare. Introducerea pe scara larga a noilor surse de energie va fi probabil o solutie în viitorul mai îndepartat.
Pentru a creste volumul livrarilor din Est al purtatorilor de energie, fara riscul sustragerii acestora, a fost conceputa construirea gazoductelor «Nord Stream» si «South Stream», cu o capacitate de transport de aproximativ 100 miliarde metri cubi. Si legat de aceasta, crearea unor trasee alternative de livrare a gazelor reprezinta baza noii politici comune energetice a Rusiei si Uniunii Europene (o alta parte componenta a acesteia o reprezinta realizarea proiectului «gazoductului inelar», adoptat de UE în noiembrie 2008). Sunt absolut nefondate afirmatiile de care ne-am saturat, potrivit carora creste în mod periculos dependenta Europei de gazele rusesti: este momentul sa aflam ca în transportul gazelor prin conducte furnizorul si consumatorul sunt reciproc dependenti. De altfel nici nu exista vreun asemenea precedent în relatiile noastre cu beneficiarii europeni – gazul rusesc a fost comercializat fara întrerupere în Europa, chiar si în perioada «Razboiului Rece».
Rep.: Relatiile dintre Rusia si România au capatat o noua dinamica. În primul rând, a fost eliminat climatul de asteptare, de prudenta si chiar de suspiciune, bazat în primul rând pe prejudecati si procese de intentie. Cum ar putea fi depasita aceasta etapa framântata si nefasta în relatiile bilaterale?
A.C.: As dori sa cred ca este asa. Politicienii sunt obligati sa faca totul pentru a reusi sa apropie si nu sa înstraineze tarile noastre una de cealalta. Cred ca tocmai acest lucru corespunde intereselor nationale ale României si Rusiei.
Poporul României nu are de ce sa se îndoiasca de simpatia noastra traditionala pe care o nutrim fata de el. Românii sunt vecinii nostri, între noi s-au statornicit relatii bune, pe multiple planuri, ne simpatizam reciproc. Popoarele noastre sunt unite prin culturile apropiate, prin modul de viata, majoritatea credinciosilor rusi si români sunt crestini ortodocsi. În memoria noastra comuna vor ramâne pe vecie victoriile si pierderile comune de pe câmpurile de lupta din cele doua razboaie mondiale si din razboiul de eliberare a Balcanilor. În calatoriile pe care le-am facut prin tara am avut numeroase ocazii sa ma conving ca bunele sentimente ale românilor fata de rusi nu s-au diminuat.
În ceea ce priveste depasirea «etapelor nefaste», eu as zice astfel. Trebuie sa acceptam trecutul asa cum este. Nu trebuie sa încercam sa-l idealizam, sau sa-l schimbam de dragul conjuncturii politice de astazi.Totusi nu se poate trai în trecut; trebuie sa ne gândim la ziua de azi si la viitorul copiilor nostri.
Rep.: Ce ar trebui sa faca Bucurestiul oficial si Moscova oficiala pentru a se ajunge la relatii optime între statele si popoarele noastre?
A.C.: Eu nu am o reteta pentru partea româna. Si nici nu mi se pare potrivit sa dau sfaturi în asemenea chestiuni. Cred însa ca va pot împartasi unele consideratii. Confruntarea ideologica e de domeniul trecutului, omenirea îsi rezolva noile probleme. Numai colaborarea si conlucrarea reciproca ne pot ajuta ca în secolul XXI sa le putem depasi.
Corneliu Vlad
După ce acum câteva săptămâni mai multe partide din R. Moldova au protestat în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse de la Chişinău, cerând autorităţilor ruse retragerea imediată şi necondiţionată a trupelor ruseşti de pe teritoriul R. Moldova, astăzi a venit şi rândul Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD). Echipaţi cu pancarte, fluiere şi megafoane, cei circa 200 de membri şi simpatizanţi ai PPCD au scandat mai multe lozinci în faţa Ambasadei, încercând astfel să convingă autorităţile ruse să-şi retragă trupele armate de pe teritoriul R. Moldova.
www.JurnalTv.md