Trei fotografi readuc la lumină, după 30 de ani, 52 de imagini ale Fenomenului Piața Universității 1989-1990.
După prezentarea acestora pe simezele deschise ale Muzeului Municipiului București – Palatul Suțu din inima Capitalei, în perioada 13 iunie – 13 iulie 2020, expoziția face parte acum din Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 – cu tema “Război și pace” – și este disponibilă spre vizitare între 18 – 26 iulie în Piața Unirii din Râșnov și între 27 iulie – 30 august 2020 chiar în Cetatea Râșnov, transmite EVZ.
Fotojurnaliști, participanți și organizatori ai manifestației, Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea și-au răscolit negativele și amintirile pentru a reda tinerilor de azi cât și cercetătorilor, istoricilor și publicului larg, fotograme dintr-un fenomen unic european și chiar internațional: o demonstrație-maraton pentru libertate, de 52 de zile.
Cei trei s-au regăsit în anul 1990 în redacția „României libere”, care apărea pe atunci într-un tiraj extraordinar pentru azi, de 1.000.000 de exemplare, ceea ce ne arată aviditatea românilor pentru presa liberă. Astăzi, Nic Hanu este un fotograf consacrat, autor de cărți de fotografie, membru și fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Pascal Ilie Virgil este regizor, scenarist și producător independent, iar Victor Roncea, pe atunci fotoreporter la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și publicist la „Evenimentul Istoric”, „Evenimentul Zilei” și „Bursa”, informează Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni.
Expoziția organizată de Festivalul de Film și Istorii Râșnov 2020 se desfășoară sub auspiciile Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Asociației Artiștilor Fotografi din România și a Primăriei orașului Râșnov, publică și ziarul Bursa.
Fotografii, filmări și detalii de la eveniment, împreună cu biografiile autorilor, aici:
După eveniment, participanții au luat parte la o slujbă de pomenire susținută de Părintele Tudor Peiu, fost “golan-teolog”, la Crucile de la Universitate:
Mai multe fotografii, realizate de Ștefania Nicolescu și Eugen Negrea, cărora le mulțumim în mod deosebit, aici:
Trei fotografi readuc la lumină, după 30 de ani, 52 de imagini ale Fenomenului Piața Universității 1989-1990, pe simezele deschise ale Muzeului Municipiului București – gardul Palatului Suțu din inima Capitalei, între 13 iunie și 13 iulie 2020. Fotojurnaliști, participanți și organizatori ai manifestației, Nic Hanu, Pascal Ilie Virgil și Victor Roncea și-au răscolit negativele și amintirile pentru a reda tinerilor de azi cât și cercetătorilor, istoricilor și publicului larg, fotograme dintr-un fenomen unic european și chiar internațional: o demonstrație-maraton pentru libertate, de 52 de zile.
Cei trei s-au regăsit în anul 1990 în redacția „României libere”, care apărea pe atunci într-un tiraj extraordinar pentru azi, de 1.000.000 de exemplare, ceea ce ne arată aviditatea românilor pentru presa liberă. Astăzi, Nic Hanu este un fotograf consacrat, autor de cărți de fotografie, membru și fost președinte al Asociației Artiștilor Fotografi din România, Pascal Ilie Virgil este regizor, scenarist și producător independent, iar Victor Roncea, pe atunci fotoreporter la ziarul „Glasul” al Ligii Studenților, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și publicist la „Evenimentul Istoric”, „Evenimentul Zilei” și „Bursa”. Cei trei autori vă așteaptă pe 13 iunie 2020, la orele 17.00, la Palatul Suțu, la vernisajul Expoziției „Fenomenul Piața Universității 1989 – 1990. 30 de ani”, de la care nu vor lipsi personalități de marcă de atunci și de acum. Evenimentul va fi urmat de o slujbă de pomenire la Crucile din Piața Universitații.
Fenomenul Piața Universităţii 1989 – 1990 a reprezentat cu adevărat readucerea la București a axei lumii, extirpate din spațiul public al României după ocupația bolșevică a Rusiei sovietice. Nicicând nu se mai văzuse în Agora țării o asemenea manifestare de credință și luptă deschisă și non-violentă, pentru libertate, nicicând nu s-a mai văzut de atunci un astfel de fenomen ingenuu. Unicitatea Fenomenului declanșat în aprilie 1990 de tinerii care fuseseră deja pe baricadele din 1989 în același loc sacru constă și în caracterul ei profund cultural și moral. Acolo, sub icoana Maicii Domnului adusă de la Putna și între portretele „Românului Absolut” din Balconul Universității, s-a recitat Doina lui Eminescu interzisă de ocupanții sovietici, de acolo s-a transmis salutul de solidaritate al dramaturgului “academician–golan” Eugen Ionescu, acolo au cuvântat poetul creștin Ioan Alexandru și Părintele Constantin Galeriu, de acolo a binecuvântat manifestația cel mai mare teolog al secolului trecut, Părintele Dumitru Stăniloae, acolo s-a cântat „Imnul Golanilor” și „Doamne, vino, Doamne”, în emoția de masă a elitei active a României și acolo a răsunat vibrant, pentru prima oară în libertate după 45 de ani, din pieptul a 100.000 de români, troparul Învierii Domnului: „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând!”. Totodată, la fel de important, Piața Universității s-a constituit în prima resursă de informații reale a României, prin fațada Institutului de Arhitectură, transformată de studentul la Arte Plastice, viitorul ziarist George Roncea, într-un portal de comunicare directă cu românii. Pe lângă mesajele dispuse pe frontispiciul clădirii lui Grigore Cerchez ce poartă numele lui Ion Mincu, acolo a fost difuzată pentru prima oară în România, pe un ecran gigant plasat cu greu dar reușită din baza de la ultimul etaj, filmarea ascunsă de regim în care conspiratorul GRU/KGB Nicolae Militaru, afirma în sediul CC al PCR, către fiul de agent NKVD Petre Roman, agentul sovietic Silviu Brucan și școlitul la Moscova Ion Iliescu, că „Frontul Salvării Naționale ființează de șase luni de zile!”.
„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom câștiga libertatea noastră”, era refrenul preferat al zecilor de mii de participanți din „Zona Liberă de Neocomunism a României”. Într-adevăr, ultimii plecați nu au făcut-o de bună voie ci numai ridicați pe sus în cătușele milițienilor transformați peste noapte în polițiști, loviți sub paturile de armă ale jandarmilor proaspăt redenumiți din trupeți ai Securității și, apoi, mai ales, însângerați de bâtele și chiar topoarele minerilor manipulați de conducătorii vizibili sau din umbră ai FSN. Cei arestați și maltratați – elevi, studenți, intelectuali sau simpli bucureșteni revoltați – au fost încarcerați ilegal în condiții de lagăr și torturați, uneori bestial.
Finalul dramatic al manifestației nu mai are nimic de a face cu energia demonstrației pașnice de 52 de zile. Este o evidență pentru orice om informat că operațiunea din 13 iunie 1990 a fost jocul mai multor servicii speciale, din România și de aiurea, fiecare cu interesul lui. Pentru cei mai tineri amintim doar fraza interceptată dintr-o transmisiune a Ministerului de Interne: „Va rog sa-l informati pe domnul presedinte: dam foc la toate autobuzele. Aceasta a fost intelegerea”. Pe de altă parte, astăzi cunoaștem că la subsolul și primele nivele ale sediului Poliției Capitalei se afla o parte din arhiva Securității Municipiului București în care se stocaseră monitorizările evenimentelor din decembrie 1989 – audio, video și scrise – care puteau afecta serios interesele Armatei conduse acum de capi din agentura sovietică din România. Fotograful Nic Hanu a înregistrat în imaginile sale mai multe evidențe care demonstrează indubitabil pentru un specialist că modul uniform și puternic în care au ars autobuzele nu poate fi datorat doar unor sticle incendiare (și ele venite de unde?). La fel, mai ales, explozia a cărei ciupercă se ridică până la etajul 4 al clădirii Poliției.
Ce a urmat, până azi, se știe, se vede cu ochiul liber și se simte, din păcate, pe spatele bietului român și în dauna resurselor pământurilor lui dumnezeiești milenare: menținerea României, conform înțelegerilor secrete de la Malta, în sfera de influență sovietică, atunci, ruso-germană, acum. Doar un cutremur venit de la Washington, pe care îl așteptau și manifestanții din Piața Universității 1989 – 1990, urmat de un vulcan a cărui lavă să topească toate nodurile rețelei planetare anti-umane comunist-progresiste, mai poate surpa, poate, acest eșafodaj nefast pentru România.
„S-ar putea spune că acea generație frumoasă și triumful ei de o clipă au fost doar un vis frumos care s-a risipit în tăria zilei cu proza ei nemiloasă. Dar cine nu știe că cea mai conturată realitate este mai întâi un vis frumos? Aici, la umbra Carpaților, oamenii n-au încetat niciodată să creadă în puterea visării.”, scrie în Catalogul Expoziției profesorul Ilie Bădescu, membru al Consiliului Științific al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului și director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
Ten years have passed since Georgia become victim of direct military aggression from the Russian Federation. Consolidated efforts and firm support of our friends, government officials and civil societies have saved my country.
In that critical period, your devotion and contribution by covering ongoing developments to acknowledge truth to the entire world was remarkable. Georgian people highly value your outstanding role and accuracy in those complicated and sensitive processes. Let me extend my gratitude for your certainity and firm position as well as for your exceptional demonstration of solidarity that was essentially important for Georgia.
Today, our unity is vital; we still witness hybrid threats as a major challenge to the international community. Considering our changeable environment, I sincerely believe that your future activities will once again play crucial role for peace, welfare and prosperity.
Sincerely,
Giorgi Margvelashvili
Mulțumesc în mod deosebit Președintelui Georgiei, Excelenței Sale, Giorgi Margvelashvili, și celor care ne-au înmânat personal la București acest document extrem de onorant, respectiv șeful Administrației Prezidențiale, Georgi Abashishvili, geopoliticianul Tengiz Pkhaladze, șeful consilierilor prezidențiali pe politică externă și ambasadorul georgian la Bucuresti, ES Nikoloz Nikolozishvili.
În toamna lui 2008 am organizat împreună cu Civic Media o expoziție comemorativă a invaziei rusești din Georgia, din august 2008, la Muzeul Municipiului București – Palatul Suțu:“Războiul din Georgia, așa cum a fost”. Ocazie cu care, împreună cu Ambasada Georgiei în România s-au decernat diplome pentru profesionalism mai multor jurnaliști români, înmânate personal de către ES Ambasadorul Georgiei, Levan Metreveli, și profesorul Radu Ciuceanu, fost deținut politic și președintele Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului (foto mai jos si video în baza textului).
Acum, la 10 ani de la conflictul sângeros abătut de ruși asupra georgienilor, românii demonstrează că nu au uitat de frații lor, victime ale agresiunii moscovite.
Vineri, 3 august 2018, APADAR susține un protest în fața Ambasadei Rusiei din București, între orele 11.00 – 12.00 (Șos. Kiseleff nr. 6).
Urmând ca luni, 6 august, de Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, între orele 13.00 și 19.00 să aibă loc o comemorare prin fotografii din timpul războiului din Georgia, în Piața Universității, pe platoul din fața Teatrului Național.
La Marea Neagra, unde Romania se lauda ca joaca nu stiu ce rol, de cateva zile a inceput un razboi. Crunt. Aliata noastra – cel putin declarativ, pe la diverse agape internationale – mica republica Georgia, aspiranta NATO si membra a GUAM, organizatie regionala sprijinita de Romania si SUA, a fost atacata de Rusia. Dupa cum spune Tbilisi. Moscova spune invers. Sedinta CSAT nu a reusit sa ne lamureasca si pe noi. Dimpotriva. In aceste clipe razboiul este tot in toi, la 1500 de km de Romania.
Situatia din regiunea separatista sprijinita de Rusia, Osetia de Sud, este identica cu cea din Transnistria, cu care, de altfel se afla intr-o stransa alianta, impreuna cu Abhazia, sub umbrela Kremlinului. La Tiraspol, de altfel, paramilitarii cazaci lasati sa apere gubernia in urma razboiului din 1992, s-au mobilizat de saptamana trecuta. Aceasta ne-a si permis sa relatam despre “zanganitul de arme” din Caucaz chiar in ziua declansarii conflictului. Asa ca trebuie sa ne facem cruce ca razboiul nu a pornit, din nou, la granita rasariteana a Romaniei, acum si a NATO si UE.
Oricum, desfasurarea evenimentelor armate sangeroase solicita, evident, alarmarea tuturor organismelor de securitate romanesti, atat pentru a ajuta, cum se poate, la restabilirea starii de normalitate in zona, cat si pentru a informa corect – daca mai avem cu ce si cine – NATO, UE si SUA. (…)
Sa ne gandim, macar pentru o clipa, si la victimele nevinovate din Georgia ale jocului marilor puteri. Pentru ca Rusia vrea sa dea o lectie SUA, la Marea Neagra.
Interviu ZIUA cu Ambasadorul Georgiei in Romania, Excelenta Sa Levan Metreveli din Miscarea Nationala
Ambasadorul Levan Metreveli, jurnalistul Cristian Zarescu si profesorul Radu Ciuceanu la vernisajul expozitiei “Razboiul din Georgia asa cum a fost”. Foto: Agerpres
Romania a fost primul stat care a recunoscut independenta Georgiei, aminteste ambasadorul Georgiei la Bucuresti, Excelenta Sa, Levan Metreveli, intr-un interviu realizat de Madalin Necsutu si Victor Roncea
In cadrul “Intalnirilor ZIUA”, Excelenta Sa, ambasadorul Georgiei in Romania, Levan Metreveli, fost membru al Parlamentului de la Tbilisi, a explicat cauzele, dar si urmarile recentului conflict armat cu Rusia si a vorbit despre aspiratiile tarii sale privind aderarea la Uniunea Europeana si NATO.
Care este situatia politica si sociala actuala in Georgia, dupa conflictul din vara cu Rusia?
In prezent situatia politica este stabila. Principala tinta a agresorilor a fost sa rastoarne actuala conducere a tarii noastre. Dupa invadarea si bombardarea Georgiei acest obiectiv nu a fost atins. Dimpotriva, noul efect creat a fost de consolidare politica si a institutiilor statului. Asadar, din punct de vedere politic, situatia este chiar stabila si as dori sa va spun ca la nivelul populatiei, georgienii au perceput foarte bine motivatiile partii ruse din acest razboi. In tara mea, cu nu foarte mult timp in urma, sa zicem cu aproximativ un an in urma, au fost realizate foarte multe sondaje de opinie care au relevat faptul ca intreaga populatie a Georgiei isi dorea un viitor comun cu cel al Uniunii Europene si NATO. Toate aceste motive au dus la formarea conceptiei in randul populatiei ca acest razboi este pentru a stopa aspiratiile noastre euro-atlantice si pentru castigarea unei pozitii de forta a Rusiei in regiunea Caucazului. As vrea sa va vorbesc despre un aspect deosebit de important, si anume ca, dupa Revolutia Trandafirilor, din 2003, intreg peisajul politic s-a schimbat radical. Pot sa va spun acest lucru in calitate de martor, dar si ca participant al acestei Revolutii. Motivatia mea personala, cat si a celorlalti georgieni a fost sa schimbam tara noastra in bine. Inainte de aceasta data, coruptia in Georgia se afla la un nivel alarmant, iar oamenii nu intelegeau in ce directie ne indreptam, viitorul fiind nesigur. Dupa momentul Revolutiei, situatia s-a schimbat total in termeni financiari, bugetul de stat fiind marit cu aproximativ 41%. In privinta coruptiei putem afirma ca aceasta este complet eradicata la nivel inalt si mediu, un lucru foarte important deoarece o mare parte din bani mergeau in buzunare private. Acum populatia este sigura ca fiecare cent este cheltuit in interesul lor. La fel s-a schimbat si climatul pentru investitii. Nu stiu exact cifrele, dar va pot spune ca acum vin mult mai multi investitori in tara noastra deoarece situatia este stabila.
In urma bombardamentelor infrastructura nu a avut de suferit?
Unul dintre obiectivele majore ale agresorilor a fost distrugerea acestor realizari din cauza unei asa-numite “gelozii”, pentru ca o tara asa de mica, cu un numar redus de locuitori, dar cu o pozitie geopolitica foarte importanta, poate sa realizeze atat de multe. Toate aceste motivatii au determinat distrugerea infrastructurii Georgiei. Care sunt pagubele produse de razboi?
Primul muzeu de artă populară din România – “Vila cu clopoţei” a doctorului Nicolae Minovici – şi-a redeschis ieri porţile la 110 ani de la prima inaugurare, în urma unui laborios proces de restaurare care a durat doi ani şi după zeci de ani de pătimiri.
Casa, denumită de ctitorul ei „Vila neodihnei”, a fost construită în 1905 de arhitectul Cristofi (Hristea) Cerchez, fiind la început o vilă de lucru şi reprezentanţă a doctorului Nicolae Minovici, fratele doctorului Mina Minovici, împreună cu care a fondat primul Institut de Medicină Legală din lume. Cei doi fraţi, la care se adaugă Ştefan, colaboratorul lor în domeniul medicinei şi farmaceuticii, fac parte dintr-o familie de 13 copii dintre care au supravieţuit şase băieţi şi trei fete. Fii ai unui gospodar aromân ajuns primar în Râmnicu Sărat, Ştefan Minovici, cu tatăl tot Ştefan, dar Mina – numele fiindu-le schimbat de sârbi -, aromânii noştri cu dragoste fidelă de patria lor-mamă, România, erau la originile lor strămoşeşti din Tetovo, Macedonia, vechi ţinut impregnat cu sânge străromân.
Confratele lor, Hristea Cerchez, arhitectul aromân care a ridicat Vila Minovici, a construit în 1892, în zona Splaiului Unirii de azi, şi impozanta morgă ce avea să poarte numele de „Mina Minovici” şi să servească drept model altor ţări europene, imobil monument-istoric demolat în 1985, în perioada sistematizărilor comuniste. Ştefan Minovici a înfiinţat Catedra de Chimie Analitică şi Asociaţia Corpului Farmaceutic din România iar Nicolae Minovici este şi creatorul primului Serviciu de Salvare din Balcani şi a primului spital de urgenţă din Europa. De asemenea, la vila sa din Băneasa a pus la punct primul sistem de iluminat al unei grădini publice.
„Vila cu clopoţei” îşi poartă numele de la cei 40 de clopoţei din sticlă colorată agăţaţi în bătaia vântului în foişorul clădirii în stil neoromânesc, ridicată, simbolic, la poarta de nord a Capitalei.
Muzeul Municipiului Bucureşti găzduieşte în perioada 20 octombrie – 20 noiembrie 2015 expoziţia-eveniment „Alăptarea e Iubire”, de Cristina Nichituş Roncea, fotografă care revine pe simezele Palatului Suţu, unde a mai fost prezentă şi cu foto-povestea „Precum în cer – Călătorie prin lumea ortodoxă românească”. De data aceasta „Alăptarea e Iubire” iese în stradă, urmând ca în aer liber, pe gardul care înconjură clădirea istorică a Palatului Suţu, să prezinte publicului dragostea mamelor faţă de pruncii lor în 70 de fotografii şi mesaje. „Este o expoziţie-minune”, o recomandă marea personalitate a culturii române Mariana Nicolesco. „Fotografiile Cristinei Nichituş Roncea au reuşit să demonstreze un adevăr tainic: copiii sunt îngeri!”, afirmă profesorul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie „Dimitrie Gusti” al Academiei Române despre imaginile din proiectul „Alăptarea e Iubire”. La vernisajul expoziţiei, care va avea loc la Palatul Suţu din Piaţa Universităţii, str. I. C. Brătianu Nr. 2, marţi, 20 octombrie, la ora 18.00, participă, printre alţii, Peter Hurley, cunoscutul irlandez îndrăgostit de tradiţiile româneşti, biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică, şi Mara Popescu, consultantă în alăptare şi totodată protagonistă a proiectului, împreună cu copiii săi.
Expoziţia şi proiectul fotografic “Alăptarea e iubire”, realizate de Cristina Nichituş Roncea împreună cu „Photography Studio” (https://photo-graphy.ro), se înscriu într-o campanie naţională care îşi propune, în parteneriat cu Asociaţia de Pediatrie şi Consultanță în Alăptare, Muzeul Naţional al Satului “Dimitri Gusti”, “IA Sibiu” şi, cu această ocazie şi Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Şuţu, să readucă aminte românilor de o tradiţie care reprezintă un izvor de sănătate pentru copiii României.
Campania “Alăptarea e iubire” conține fotografiile a zeci de mame și bebeluși alăptați din România și informează gravidele și mamele cu privire la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății de a alăpta exclusiv primele 6 luni și de a continua alăptarea cel puţin 2 ani. “Rata alăptării exclusive până la 6 luni era de doar 12,6% în 2011, în condițiile în care 98% dintre femei pot să alăpteze dacă au informaţii corecte, susţinerea familiei și a cadrelor medicale și dacă apelează la un consultant în lactație certificat pentru a preveni sau a depăși momentele dificile din timpul alăptării”, afirmă Mara Popescu, membră fondatoare a Asociaţiei partenere. “Alăptarea este o călătorie, o poveste superbă care începe imediat după naştere – pentru care însă te pregăteşti de dinaintea naşterii – şi care trebuie să continue atât cât protagoniştii sunt fericiţi”, consideră dr. Roxana Hristianovici şi dr. Iulia Cristiana Balint-Boia, medici pediatri, consultaţi în alăptare şi membre ale Academiei mamelor şi Asociației de Pediatrie și Consultanță în Alăptare.
“Până recent, a alăpta era cel mai firesc lucru, dar am ajuns acum, după atâtea înstrăinări de condiţia umană, ca alăptatul să fie un eveniment. O asemenea expoziţie este un eveniment dătător de speranţă!”, afirmă doamna Solunca-Moise, cunoscut eseist la Ziarul Lumina al Patriarhiei Române şi publicist şi redactor la revista Academica a Academiei Române. Proiectul, realizat în parteneriat cu Asociaţia de Pediatrie şi Consultanță în Alăptare, este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – „Investeşte în oameni!”.
Vă aşteptăm la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu, începând cu marţi, 20 octombrie, ora 18.00, şi până pe 20 noiembrie 2015, pentru a vă delecta cu fotografiile Cristinei Nichituş Roncea.
“Acolo, în faţa „duhovnicului neamului”, cum i s-a spus pe bună dreptate, am înţeles cu adevărat ce înseamnă frumuseţea simplităţii, aceea pe care o tot căutam eu, fotografiind în dreapta şi-n stânga. Am înţeles, de asemenea, ce înseamnă că Dumnezeu a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa. Am văzut-o pe chipul Părintelui Iustin. Astfel, am reuşit să mă întorc la rădăcini şi să-mi găsesc adevărata cale.“
Muzeul Municipiului Bucureşti găzduieşte în perioada 20 octombrie – 20 noiembrie 2015 expoziţia-eveniment “Alăptarea e Iubire”, de Cristina Nichituş Roncea, fotografă care revine pe simezele Palatului Suţu, unde a mai fost prezentă şi cu foto-povestea “Precum în cer – Călătorie prin lumea ortodoxă românească”. De data aceasta “Alăptarea e Iubire” iese în stradă, urmând ca în aer liber, pe gardul care înconjură clădirea istorică a Palatului Suţu, să prezinte publicului dragostea mamelor faţă de pruncii lor în 70 de fotografii şi mesaje. “Este o expoziţie-minune”, o recomandă marea personalitate a culturii române Mariana Nicolesco. “Fotografiile Cristinei Nichituş Roncea au reuşit să demonstreze un adevăr tainic: copiii sunt îngeri!”, afirmă profesorul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie “Dimitrie Gusti” al Academiei Române despre imaginile din proiectul “Alăptarea e Iubire”. La vernisajul expoziţiei, care va avea loc la Palatul Suţu din Piaţa Universităţii, str. I. C. Brătianu Nr. 2, marţi, 20 octombrie, la ora 18.00, participă, printre alţii, Peter Hurley, cunoscutul irlandez îndrăgostit de tradiţiile româneşti, biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică, şi Mara Popescu, consultantă în alăptare şi totodată protagonistă a proiectului, împreună cu copiii săi.
La Palatul Sutu, Muzeul Municipiului Bucuresti, din Piata Universitatii, se afla expuse, pana pe 25 august, farame din istoria acestui pamant, cu o vechime de peste 5000 de ani, estimarile mergand pana la circa 7000 de ani in urma, practic la inceputurile lumii de azi. Obiectele de ceramica si arta ale Culturii Cucuteni infatisate publicului din Capitala demonstreaza ca in spatiul Romaniei s-a format si dezvoltat cea mai veche civilizatie a Europei, rivala cu cea a Egiptului si Chinei antice.
Expoziţia “Cultura Cucuteni, valori regăsite ale preistoriei europene”, care prezintă peste 100 de piese arheologice – vase, statuete şi obiecte de mobilier -, se desfăşoară în perioada 19 iulie – 25 august şi este organizată de Ministerul Tineretului şi Sportului, în parteneriat cu Complexul Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, Asociaţia Culturală Arkeo, Muzeul Municipiului Bucureşti şi Casa de Cultură a Studenţilor Bucureşti, informeaza Agerpres.
La vernisarea expozitie, vineri, 19 iulie, preşedintele Fundaţiei “Cucuteni pentru Mileniul III”, Romeo Dumitrescu, a afirmat că românii trebuie să fie mândri că au o asemenea cultură care poate propulsa “direct pe scena arheologiei mondiale”.
Lăcrămioara Stratulat, director general al Complexului Muzeal Naţional “Moldova” Iaşi, a spus că prin vizualizarea pe viu a pieselor expuse tinerii ar putea să prindă mai mult drag de istorie. “Această cultură aparţine mileniilor V – III î.Hr., iar grila cronologică expusă poate să confirme faptul că suntem, din punct de vedere cronologic, deasupra apariţiei primelor piramide din Egipt, ceea ce nu este puţin lucru”, a precizat Stratulat.
Intrarea la expoziţie, care va fi deschisa in fiecare zi a saptamanii, este gratuită. Bucurati-va ochii si mintea cu valorile acestui pamant!
July 29th, 2020 
VR 
Posted in 
Tags: 
