Presedintele Traian Basescu s-a lansat intr-o serie de critici care par a-l avea drept tinta pe insusi directorul Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici – numit in aceasta functie tocmai de … Traian Basescu! Presedintele a inceput sa critice aspru pe cei care denigreaza Romania – iar H.R. Patapievici s-a lansat in cultura tocmai prin denigrarea masiva a tot ceea ce este romanesc. Duminica aceasta, Basescu a criticat dur atitudinea romanilor care isi “denigreaza propria tara si propriul stat”. Azi, Traian Basescu a reluat atacurile impotriva celor care ”propaga dispretul pentru valorile romanesti”, generatia tanara fiind si de acesta data tinta predilecta a reporsurilor presedintelui. Generatia tanara educata de directorul Institutului Cultural Roman, H.R. Patapievici…
“… tinerii care propaga dispretul fata de tara lor…”
Traian Basescu a afirmat, luni, cu prilejul lansarii Raportului “Comisiei prezidentiale pentru patrimoniu”, ca “exista o furie de autoflagelare publica” atunci cand se vorbeste de valorile romanesti, si a aratat ca documentul Comisei este si o masura a respectului pentru propria istorie. “Coincidenta face ca acest raport sa vina exact dupa un discurs in Parlament, in care, printre altele, vorbeam de nevoia de a ne face mai bine cunoscuti in Europa, dar si in interiorul tarii, avand in vedere ca exista o furie de autoflagelare publica atunci cand vorbim de valorile noastre si foarte multi, mai ales tineri, care probabil au invatat foarte putin la scoala despre tara lor, propaga dispretul pentru valorile romanesti, pentru ce inseamna Romania, pentru mandria de a fi roman si asa mai departe“, a declarat azi seful statului.
“… le e scarba de Romania…”
Presedintele a declarat, duminica, intr-o emisiune la Radio Romania Actualitati, ca Romania are o problema de imagine si in interior si a criticat dur atitudinea unor ziaristi care “isi denigreaza propria tara si propriul stat”. Intr-o emisiune difuzata duminica de Radio Romania Actualitati, Basescu spunea: “Avem o problema ca trebuie sa se termine si cu generatia asta, pe care eu o apreciez, generatia tanara, dar sunt pe la unele televiziuni oameni iresponsabili. Si eu cred ca iresponsabilitatea nu are ce cauta a fi promovata in mediul public prin televiziuni, fie ele si private. Ati vazut cum vorbesc ca le e scarba de Romania, ca ar vrea sa plece”. Presedintele si-a continuat atacul: “Uitati-va cum se vorbeste despre stat, uitati-va ca sunt ticalosi care si-au permis sa-l acuze de terorism pe seful statului, numai pentru ca primesc doi bani de afara sau dinauntru. Uitati-va ca vedeti in fiecare seara aproape la talk-showuri: ‘Mi-e scarba de Romania, de stat, de institutii’. Trebuie sa ne promovam in exterior, dar si in interior. Ce pot sa inteleg eu de la un ziarist care merge atat de departe incat sa-si denigreze propria tara si propriul stat, inteleg in primul rand ca nu-si cunoaste tara, nu-i iubeste pe romani”.
Patapievici despre romani…
Afirmatiile presedintelui Basescu duc cu gandul la H.R. Patapievici care s-a facut remarcat prin iesiri virulente la adresa romanilor si a Romaniei: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63) „23 de milioane de omuleti patibulari (buni de spanzurat)“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag 53) – „Un popor cu substanta tarata. Oriunde te uiti, vezi fete patibulare, ochi mohoriti, maxilare incrincenate, fete urite, guri vulgare, trasaturi rudimentare.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 34) – „Romanii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cit o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag. 64) „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau… sa o folosim numai pentru injuraturi…“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.64) „Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cind i-au lasat romanii pe daci in forma hibrida stramoseasca, ne-au luat in urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa, daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne inecam, asa temeinic au facut-o. Dem- 4 nitatea noastra consta in a ridica mereu gura zvintata iar ei reincepeau: ne zvintam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfirsit. Apoi ne-au luat la urina rusii, care timp de un secol si-au incrucisat jetul cu turcii, pe care, in cele din urma, avind o basica a udului mai mare (de, betiile…) i-au dovedit.” (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.63) „Puturosenia abisala a statutului suflet romanesc… spirocheta romaneasca isi urmeaza cursul pina la eruptia tertiara, subreptice, tropaind vesel intr-un trup inconsient, pina ce mintea va fi in sfirsit scobita: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag 49) „Cu o educatie pur romaneasca nu poti face nimic.“ (Din „Politice“ de H.R. Patapievici, editia 1996, pag.56)
SCRISOARE DESCHISA Impostorii de la Curtea presedintelui Basescu – Maries, Iliesiu, Tismaneanu – Cine se aseamana se aduna
Iata ca a trecut ziua si “candidatul prezidential” Remus Cernea, “flacara democratiei”, el insusi un “revolutionar la 15 ani” nu s-a facut scrum in fata TVR, dupa cum ne-a amenintat zilele si noptile. Asa si Doru Maries, “flacara revolutionara” a democratiei basesciene. In a 50-a zi de greva foamei – dupa cum ne sperie Sorin Iliesiu, propagandistul sau sef, “strans unit” cu ideologul de serviciu Vladimir Tismaneanu, noul Brucan al casei prezidentiale -, domnul Teodor Maries se agita ca un titirez, se bate cu jandarmii , da recalcitrant interviuri si, chiar azi, zboara cu Air France la Strasbourg, la un mic protest asezonat cu sampanie Dom Perignon si branza brie. Avem de ce sa fim mandri de Teodor Maries! El nu numai ca este presedinte al Asociatiei 21 Decembrie 1989 fara sa fi fost macar in Bucuresti pe 21 decembrie, daramite la baricada din Piata Universitatii, dar este si un top-man al circului foamei numit Romania, care poate sa ne reprezinte lejer in Cartea Recordurilor, pe langa omleta gigant sau cel mai lung carnat din lume. Omul este, cum v-am spus, in a 50-a zi de greva foamei, mai activ ca Ion Iliescu, la cei 80 de ani de saracie si comunism luciu. Consultand pentru urmatorul Apel disperat al dlui Iliesiu Enciclopedia Wikipedia, la fenomenul “greva foamei – hunger strike”, am gasit urmatoarele informatii: din punct de vedere medical, dupa trei saptamani, corpul intra intr-o stare de moarte clinica, muschii nu mai raspund comenzilor si organele vitale incep sa fie grav afectate. Enciclopedia online mai da urmatorul exemplu, printre altele: pe 15 august 1987, la ora 9.30, la Templul Nallur Murugan din Sri Lanka, protestatarul Thileepan, a inceput o greva a foamei. Obiectivul sau era sa atraga atentia asupra sa si a unei grupari teroriste, Tigrii Tamilului. Desi mai multe grupuri si persoane au incercat sa-l convinga pe revolutionarul Thileepan sa inceteze greva foamei – aviz dlui Iliesiu, “sinucigasul” dlui Maries – Thileepan a murit pe 26 septembrie 1987. Deci, dupa 41 de zile, omul era mort! Un alt caz de moarte in urma grevei foamei s-a inregistrat la 52 de zile, conform Wikipedia. Deci, ca si Remus Cernea, se pare ca Teodor Maries are chibriturile numarate. Lasand gluma de o parte, ne intrebam ultragiati cum poate presedintele Romaniei, cel mai informat cetatean al tarii, conform fisei postului, sa-si bata joc de opinia publica, victimele mineriadelor si magistratii romani, stand la masa monologului prezidential nu cu unul, ci cu trei impostori notorii? Daca ne-am lamurit cu impostura lui Teodor Maries, revolutionarul invizibil din 21 decembrie si provocatorul extrem de vizibil din timpul Pietei Universitatii, incitator penal la violenta si distrugeri in 13.06.1990- Televiziunea Romana, sa vedem totusi, si cine sunt sustinatorii sai. Principalul activist, spamuitorul casutelor de mail ale ziaristilor romani cu mesaje agresive si tampe, Sorin Iliesiu, membru al Comisiei Tismaneanu in calitatea sa de… cineast, pretinde ca ar avea ceva cu “anticomunismul”, urcandu-se cu bocancii murdari de jeg bolsevic pe cadavrele detinutilor si mucenicilor din inchisori, ale martirilor din decembrie 1989 si mortilor din iunie 1990. In realitatea, dl Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, se remarca cu acelasi tip de disidenta anticomunista ca si seful sau, komisarul Tismaneanu. Iata doar cateva mostre din “operele” sale de din timpul regimului comunist, care il recomanda sa-si dea agitat cu parerea la masa cu presedintele Romaniei, Traian Basescu: FILMOGRAFIE. FILME DOCUMENTARE de propaganda comunista.1980-1987. Filme realizate in studiourile “BUCURESTI”, BUFTEA – ROMANIAFILM (format pelicula 35 mm) 1980: FAMILIA MEA (10 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Rovinari, Gorj. 1981: CELE MAI FRUMOASE CLIPE (10 min), Romaniafilm. Scenariul Si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Premiul pentru cea mai buna imagine de film documentar. Festivalul National “Cantarea Romaniei”, 1981. Nota: film de propaganda comunista despre Santierul national al tineretului – Combinatul siderurgic Galati. 1982: CENACLUL FLACARA (80 min), Romaniafilm. Scenariul si regia: CORNEL DIACONU. Imaginea: SORIN ILIESIU. Nota: film de propaganda comunista despre Cenaclul Flacara condus de poetul Adrian Paunescu. 1986: CUNUNA DE LAURI (80 min), RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: SORIN ILIESIU, AUREL KOSTRAKIEWICZ, LIVIU POJONI, ADRIAN DRAGUSIN, IOAN DOBRE. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la data de 23 august 1986 pe stadionul national “23 August”. 1987: SARBATOARE IN MAI (Imn pentru primavara tarii)(80 min) – RomaniaFilm. Scenariul NICOLAE DRAGOS. Regia ANGHEL MORA. Imaginea: BASARAB SMARANDESCU, SORIN ILIESIU, GABRIEL KOSSUTH. Nota: film de propaganda comunista despre un spectacol omagial dedicat lui Nicoale CeauSescu, organizat la 1 Mai 1987 in Sala Polivalenta, Bucuresti. Si altele, si altele. Aceasta este deci omul care va infesteaza casutele de posta electronica, dragi ziaristi. In spatele lui sta fostul nomenklaturist bolsevic Vladimir Tismaneanu, ideolog al internationalismului, cel care, dupa ce a comis cel mai mincinos “raport” asupra comunismului, un fals la adresa istoriei Romaniei, incearca azi sa-si gaseasca o noua sinecura: “Comisia prezidentiala pentru aflarea adevarului despre decembrie 1989 si fratricidul din iunie 1990”. De data asta, tinand cont de ritmul in care s-ar afla acest adevar, postul sau se doreste a fi… pe viata. Sa mai luam in considerare si “Afacerea Revolutiei”, care sta in spatele cererilor disperate pentru “ultimul tren al adevarului”: fiecare fila din cele 1.000.000 obtinute de la Parchet – basca inregistrarile video ale Securitatii – costa, in Statele Unite, la un institut celebru de cercetari si indosariere a memorie “angajat in studiul afacerilor mondiale” si contactat deja, se pare, de “istoricii” de serviciu, intre 1 si 10 dolari, la gramada. Faceti singuri socoteala. Aviz Parchetului General! “Pe seara, domnului Maries i s-a facut din nou rau, avand brusc frisoane, dar revenindu-si, cat de cat, nu a dorit sa mai mearga la spital”, ne informeaza Sorin Iliesiu despre a 49-a zi de “greva a foamei” a impostorului Maries. Apoi a luat avionul si, “frisonat”, a plecat in excursie la Strasbourg. Sa radem sau sa plangem numarand impostorii de la Curtea presedintelui Basescu? Oare chiar nu stie domnul Traian Basescu vorba din popor: cine se aseamana se aduna?
Pericolul diplomaţiei ruseşti e un adevăr de o valabilitate stupefiantă azi, când Rusia, după refluxul care a fost prăbuşirea URSS, a trecut la o ofensivă diplomatică agresivă.
Motivele acestei aventuri sunt şi azi controversate. După unii, marchizul a fost incitat de succesul cărţii lui Alexis de Tocqueville, apărută în 1835, Democraţia în America. Autorul profetiza în ultimul capitol că lumea viitoare va fi împărţită între Rusia şi America. Cunoscut drept semnatar al unor note de călătorie din Spania, marchizul va fi socotit că un voiaj în ţinutul despre care concurentul său spunea că va fi unul dintre stăpânii lumii i-ar putea aduce un răsunător succes. După alţii, marchizul de Custine s-a dus în Rusia anului 1839 pentru a obţine graţierea de către ţarul Nicolae I a unui tânăr conte polonez, Ignasy Gurowski, refugiat la Paris.
Indiferent de motivele călătoriei, sigur e că volumul Rusia 1839, publicat de marchiz în 1843, se constituie într-o lucrare capitală pentru a înţelege Rusia tuturor veacurilor şi nu numai cea a ţarului Nicolae I.
La vremea sa, volumul s-a bucurat de un succes răsunător. Interzis în Rusia, el a fost tipărit în Franţa (şase ediţii), în Anglia şi în Germania. Uitat apoi timp de un secol şi ceva, Rusia 1839 cunoaşte o redescoperire spectaculoasă în anii Războiului Rece. Observaţiile despre Rusia ţaristă erau de o actualitate surprinzătoare pentru Rusia sovietică.
Războiul Rece s-a încheiat de aproape două decenii. Rusiei sovietice i-a luat locul Rusia zisă şi democratică. Şi-au pierdut actualitatea observaţiile marchizului de Custine? Nici vorbă.
Pentru că Rusia de azi rămâne, cel puţin în politica sa externă, Rusia ţarilor şi Rusia secretarilor generali ai PCUS. Într-un cuvânt, Rusia dintotdeauna. Spune la un moment dat marchizul de Custine:
„Chiar dacă dominaţia Rusiei s-ar mărgini doar la pretenţii diplomatice, fără a merge până la cuceriri, tot ni s-ar părea cel mai de temut lucru din lume“.Comunismul a ridicat pe culmi nebănuite această ştiinţă a inteligenţei, a calculului rapid, a intuirii următoarei mişcări a adversarului, care e diplomaţia rusă. Nu sunt oare ruşii mari maeştri la şah? În „Chestiunea rusă la sfârşit de secol XX“, Soljeniţîn confirmă vorba marchizului de Custine. Principalele instrumente puse la lucru: realismul, cruzimea, cinismul. Nu în ultimul rând spoiala numită ideologia progresistă, sub puterea căreia mulţi inşi din Occident au acceptat să lucreze pentru KGB:
„Conducătorii comunişti au ştiut întotdeauna foarte precis ce urmăresc şi de ce au nevoie, demersurile lor fiind îndreptate numai spre realizarea unui scop lucrativ. N-au făcut niciodată niciun pas din mărinimie sau dezinteres; fiecare pas era calculat în modul cel mai realist posibil, «evaluarea» adversarului fiind făcută cu maximum de perspicacitate, de cruzime, de cinism. Pentru prima dată în îndelungata istorie rusească diplomaţia sovietică a lucrat ingenios, fără concesii, perseverent, impertinent, depăşind-o întotdeauna pe cea occidentală.“
Pericolul diplomaţiei ruseşti e un adevăr de o valabilitate stupefiantă azi, când Rusia, după refluxul care a fost prăbuşirea URSS, a trecut la o ofensivă diplomatică agresivă. Ofensivă cu rezultate deja palpabile: timorarea Occidentului prin şantajarea energetică, recuperarea sferei de influenţă nu numai asupra fostelor republici sovietici, dar chiar şi asupra unor ţări din Est, dar, mai ales, constrângerea Americii la concesii majore, cum e, de exemplu, renunţarea la Scutul antirachetă.
Se apropie scrutinul prezidenţial. În buna tradiţie a oportunismului valah, vor fi fiind candidaţi dispuşi a se lăsa seduşi de cântecele de sirenă ale Kremlinului, tentat să folosească bătălia care pe care de la noi pentru a reuşi cu mijloacele diplomaţiei ceea ce nu mai poate reuşi cu mijloacele tancurilor.
Manipularea URSS – Studiu de caz In iulie 1972 Agentia de Informatii pentru Aparare a SUA (Defence Intelligence Agency – DIA) a alcatuit un amplu raport de 174 de pagini intitulat “Comportamentul ofensiv controlat – Uniunea Sovietica”. Autorul studiului era capitanul John D. La Mothe din cadrul Biroului pentru Informatii Medicale care a folosit pentru raportul sau atat surse deschise cat si rapoarte ale serviciilor de informatii. Scopul sau: “sa evalueze cercetarea sovietica in domeniul metodelor revolutionare de influentare a comportamentului uman si este intentionat sa fie un ajutor pentru dezvoltarea de contramasuri pentru protejarea personalului SUA sau a celui aliat”. Acest raport contine o larga sectiune care se refera la cercetarile sovietice in domeniul parapsihologiei si la folosirea psihiatriei si psihologiei in politica de catre Kremlin. Insa cel mai interesant aspect din acest raport referitor la Romania este o anexa intitulata “Analiza asupra metodelor sovietice de manipulare prin teroare fata de Romania”. Este vorba de o analiza pusa la dispozitia serviciilor secrete americane de un psihiatru roman emigrat in Statele Unite, care cunostea in detaliu activitatea de cercetare a unui grup interdisciplinar din Timisoara cu privire la metodele de manipulare a maselor. Identitatea sursei a fost ascunsa in raportul facut public de DIA – ca si multe alte detalii care ar fi putut duce la identificarea ei. Raportul in sine ofera explicatii cu privire la pozitia Romaniei in august 1968 fata de invadarea Cehoslovaciei – ca si la aparitia puterii nelimitate a lui Nicolae Ceausescu. Raport pentru manipularea prin teroare “Un (sters din original) a pregatit o analiza a metodelor sovietice de manipulare prin teroare aplicate in general si in special in cazul Romaniei si Cehoslovaciei. Detaliile includ o analiza a tehnicii sovietice de folosire a “opinionologiei” ca un instrument psihologic de control de masa in tarile satelite. Sunt subliniate mai ales acele aspecte ale manipularii prin teroare folosite de sovietici in timpul invadarii Cehoslovaciei in august 1968 si, in acest context, o analiza a factorilor psihologici care au impiedicat invadarea Romaniei. In plus, raportul analizeaza opinionologia romaneasca si aspectele psihologice ale actualei structurari nationaliste a Romaniei. Documentul constituie o analiza extrem de importanta a comportamentului controlat. Cu siguranta nu exista publicatii de nici un fel asupra subiectului manipularii prin teroare provenite din surse sovietice. Mai mult, se pare ca nu exista un acord asupra numarului expertilor implicati oficial in cercetarea sistematica a manipularii maselor. Se poate trage concluzia, pe baza analizei pusa la dispozitie de psihiatrul roman, ca exista experti in acest domeniu, iar cunoasterea numelor, activitatii si afilierii lor reprezinta cu siguranta o lipsa informationala. Trebuie subliniat faptul ca (sters in original) crede ca societatea occidentala este in mare parte neavertizata cu privire la principiile stiintifice stabilite care guverneaza tehnicile sovietice de manipulare a maselor. Aceasta sursa mai crede ca acest fapt este evident in manevrarea lipsita de succes a tehnicilor de razboi psihologic aplicate in Razboiul din Vietnam si in esecul Guvernului SUA de a manipula opinia publica – atat cea americana cat si cea internationala in legatura cu acest conflict. Deoarece acest document pare sa fie unul singur de acest tip a fost reprodus in Anexa V. (…)” Anexa V “Aproximativ in 1964, Profesor Doctor Eduard Pamfil, seful departamentului de Psihiatrie din cadrul Scolii Medicale Timisoara a sponsorizat organizarea unui grup de cercetare neoficial, format din o serie de psihiatrii si psihologi ai departamentului. Sursa a afirmat ca ulterior doi cercetatori in matematica si un cercetator in chimie s-au alaturat grupului, acesta fiind format din 5 psihiatrii, 1 psiholog, 2 matematicieni si un chimist. (sters din documentul original) . Acesta a mai afirmat ca grupul se intrunea odata pe saptamana la clinica de psihiatrie intre orele 18:00-22:00. Intial grupul a fost organizat cu scopul de a studia problemele curente ale ciberneticii dar ulterior si-a largit scopul, incluzand discutii legate de filosofia lui Foucault, Borges si Ortega y Gasset: sensuri ale relatiei dintre psihiatrie si psihologie; cercetari psihologice in comportamentul grupurilor si probleme legate de acestea. Incurajati de multitudinea subiectelor discutate (in special de cele legate de behaviorism) unii (sters din documentul original) au formulat noi subiecte pe care le discutau separat, in afara intalnirilor grupului de cercetare. Acest lucru se intampla ca o masura de precautie impotriva pericolului politic (reprezentat de normele Blocului Estic) si a naturii interzise a temelor discutate, care puteau compromite opinionologia. Aceste teme includ cercetari in domeniul P.O. (public opinion-opinia publica); tehnici psihologice de angajare a mass mediei; metode psihologice de manipulare a maselor si in mod deosebit, metodele sovietice de manipulare prin teroare in tarile comuniste din Europa. (NOTA: Pentru definitiile si termenii psihiatrici si psihologici utilizati in acest raport a se vedea glosarul de termeni). Sursa a declarat ca daca aceste teme ar fi analizate si/sau facute publice ar scoate la iveala toate metodele de amagire utilizate de liderii politici din blocul de est, lipsiti de scrupule, folosite pentru manipularea maselor si totodata ar pune in pericol sistemul politic comunist. Totusi, aceste teme nu sunt recunoscute in mod oficial de tarile din blocul estic, sau studiate in universitatile din aceste tari, fiind considerate subiecte tabu. Probabil ca acestea sunt secrete bine pazite de masinariile de partid din tarile blocului estic. Rezultatele analizelor opinionologice realizate de grupuri mici de doi-trei membrii (sters din documentul original) in Timisoara, au scos la iveala un model stiintific care poate fi exprimat printr-o ecuatie matematica. Sursa nu stie de existenta unor experti in opininologie din U.R.S.S. sau din statele satelit care sa fie angajati intr-o cercetare sistematica a manipularii maselor, sau care sa actioneze ca si consilieri in acest domeniu, moment in care conducatori din tarile blocului de est fac pasi importanti in politica (cum ar fi de exemplu momentul invadarii de catre U.R.S.S. a C.S.S.R. – Czecho-Slovak Socialst Republic – Cehoslovacia in 1968). Sursa a declarat ca daca au fost date asemenea sfaturi, acestea ar depinde de gradul, intensitatea, rezonanta si tipul reactiei maselor implicate. Sursa a presupus totusi ca asemena experti sovietici exista, considerand ca (in afara de echipa de la Timisoara) exista alte echipe de specialisti in tarile din blocul estic care au identificat acest model stiintific de manipulare prin teroare, dar avand in vedere ca si descoperirile acestora reprezentau o amenintare pentru regim si acestea sunt la randul lor secrete bine pazite. Sursa a afirmat ca nu exista niciun fel de publicatii care sa trateze acest subiect in tarile din blocul estic, desi acesta cunoaste progresele facute de vest in stiinta manipularii maselor. In acest sens el s-a referit la studiile efectuate de americanul Herman Kahn, din Boston, care a prezentat teoria escaladarii, fara a face insa referire la rezonanta maselor, etc.. Totusi, sursa considera ca cei din vest, care se ocupa cu manipularea maselor (care isi concentreaza eforturile in domeniul publicitar pentru a incuraja cresterea consumului de pe piata mult mai bogata din vest) nu sunt constienti de capacitatile stiintifice ale guvernelor din blocul estic in ceea ce priveste tehnicile de manipulare a maselor. Mai mult, sursa considera ca acest lucru este evident avand in vedere esecul utilizarii tehnicilor psihologice implicate in razboiul psihologic din Vietnam, si avand in vedere esecul guvernului S.U.A. in incercarea de manipulare a opiniei publice – atat in America cat si in restul lumii – referitor la acest conflict. Stiinta manipularii maselor joaca un rol important in razboiul modern – cel putin teoretic. In razboaiele de pana acum, ostilitatile dintre doua parti se desfasurau fie la nivel diplomatic, fie printr-un conflict militar care se baza in general, pe o serie de concepte militare clasice. Dar acest concept s-a schimbat. In razboiul modern, exista o a treia forta care are, probabil, un rol decisiv si care depaseste orice confruntare diplomatica si/sau militara din zilele noastre. Aceasta forta este reprezentata de masele manipulate – indivizi care, prin mijloacele moderne de comunicare media, au fost uniti intr-un front solid, impartasind opinii similare sau asemanatoare. Aceasta a treia forta se confrunta si reuseste sa controleze aceste ostilitati, aplicand propriile principii in defavoarea celor diplomatice sau militare. Studierea acestor criterii este una din sarcinile opinionologiei. Citand sursa, aceasta a dat ca exemplu inca odata razboiul din Vietnam. Avand in vedere conceptele mai vechi, clasice, legate de razboi, vietnamezii (inclusiv cei din nord) ar fi trebuit sa fie alaturi de americani, care luptau in Vietnam pentru a-i elibera pe vietnamezi de pericolul reprezentat de opresiunea si teroarea comunismului. In schimb, prin opinionologie (care se baza pe manipularea comunista), masele vietnameze au fost unite in credinta ca lupta pentru libertatea si independenta lor impotriva unui “invadator strain (american)”, cand, in realitate, ei luptau cu americanii pentru ca ulterior sa fie supusi de comunisti. Sursa crede ca aceasta situatie este un rezultat evident al ignorantei americane cu privire la manipularea mass mediei. Ignorand opinia maselor (atat in America cat si in lume), americanii s-au plasat singuri in postura de “putere invadatoare straina” asa cum erau perceputi de vietnamezii indoctrinati opinionologic. Generalitati Studiul modelului manipularii maselor si al rezonantei maselor se bazeaza pe o noua abordare stiintifica a psihologiei, cunoscuta sub numele de psihologie structurala. Aceasta psihologie, care este predata in vest, respinge psihologia clasica, care se dedica in exclusivitate individului. Potrivit psihologiei structurale, individul este conceput ca un derivat al grupurilor ierarhice care ii formeaza si influenteaza existenta. Aceste grupuri sunt: Micro-grupul intim (familia); Micro-grupul social (mediul); Grupul social formator (Lorenz, Praegungsgruppe); Grupul structural de baza (grupul etnic); Potrivit psihologiei structurale, fenomenologia individului este considerata a fi o reflexie a fenomenologiei acestor patru grupuri. Studiul rezonantei maselor se ocupa cu cele patru grupuri. In afara de diferitele metode de investigare ale modelului acestor grupuri, opinionologia reprezinta una din cele mai productive si mai des utilizate metode. a) Glosarul termenilor Sursa ne-a furnizat urmatorul glosar pentru a defini termenii psihologici si psihiatrici folositi in raport: 1.Opinionologie: Acest termen este inteles ca o teorie care se ocupa cu reactia nestructurata a maselor, si/sau cu reactia maselor nestructurate. NOTA: Opinionologia nu este acelasi lucru cu studiul P.O., care reprezinta o evaluare statistica a datelor sociale. 2.Mase nestructurate: O masa nestructurata este formata dintr-un numar mare de indivizi ale caror valori au fost afectate in asemenea masura incat se afla pe punctul de a se dezintegra, rezultatul fiind ca valorile devin neclare. Cu alte cuvinte, reactiile care conduc individul nu se identifica cu cele ale maselor, si prin urmare, masele nu pot fi privite ca un tot integrat. 3.Mase structurate: O masa structurata este aceea in care o serie de manifestari afective comportamentale se bazeaza in mod constant pe o serie de legi care conduc indivizii, care formeaza aceasta masa. 4.Structura mentala a unui individ: Structura mentala a unui individ este formata din o serie de manifestari comportamentale care raman constante; prin urmare, structura mentala a unui individ este un fenomen repetitiv. 5.Structuralizare: Aceasta reprezinta procesul de convingere al unui individ care compune o masa, sa accepte un anumit sistem de valori. 6.A-structurare: Acest termen are aceeasi definitie ca si cel de la punctul 2 de mai sus (mase nestructurate). 7.Structurare: Definit la punctul 3 de mai sus (mase structurate). Acest termen poate fi definit ca forma structurala a unei mase. 8.De-structurare: Aceasta reprezinta procesul de privare a unei mase de indivizi de valorile sale (ex. structura ei). 9.Engramare: Un efect permanent produs in psihic pe baza unui stimulent. Este folosit si ca baza a memoriei. 10.Cronaxie: Timpul minim necesar pentru a stimula. 11.Cibernetica: Stiinta care se ocupa cu studiul comparativ al unor sisteme complexe de calcul si al sistemului nervos uman, pentru a se incerca explicarea naturii creierului. b) Opinionologia (sters din documentul original). In acest context au fost studiate urmatoarele aspecte ale opinionologiei care contribuie la tehnicile de manipulare politica a maselor. 1.Factorii de-structurarii maselor si a-structurarea; acestea sunt circumstante in care grupurile de indivizi (masele), devin mase neorientate (nu dezorientate). Studiile au aratat ca aceste mase pot fi manipulate in proportie de 100%, ca urmare a de-structurarii. 2.Factorii care conduc rezonanta maselor a-structurate (de ex. P.O.); pragul stimularii opiniei publice, perioada ei de latenta si, ca o legatura intre cele doua, cronaxia ei (perioada latenta a pragului dublei stimulari). Vezi Fig. 1. 3.Tipurile de rezonanta ale maselor a-structurate care se nasc din simpatia si/sau empatia latenta nedemonstrata, pana la turbulente extreme si in ultimul stadiu, care duc la demonstratii de violenta. 4.Memoria de lunga si scurta durata a opiniei publice in legatura cu anumite evenimente si engramarea ei.” Confruntarea romano – sovietica In momentul in care sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, confruntarea romano-sovietica a devenit brusc una foarte dura. In loc sa evalueze aceasta confruntare conform metodei subliniate in paragraful 2b, de mai sus, sursa ne-a oferit urmatoarea analiza a situatiei politice de dinainte si de dupa 21 august 1968. Uniunea Sovietica a fost nevoita sa intervina masiv in C.S.S.R. in august 1968 pentru a preveni posibilul exemplu pe care l-ar putea constitui C.S.S.R., in ceea ce priveste efectele dezastruoase asupra tehnicilor de manipulare prin teroare, utilizate de sovietici in tarile din blocul estic. Pana la inceputul anilor 1968, manipularea sovietica prin teroare a fost practic de neegalat si sub influenta acestor manipulari, populatiile din blocul estic au fost mentinute intr-o stare de a-structurare, drep urmare, putand fi manipulate prin metodele sovietice de teroare in proportie de 100%. Totusi, odata cu cresterea numarului actiunilor cehilor care au culminat cu manifestul de 2000 de cuvinte publicat in primavara din 1968, cehii au demarat un proces de structuralizare a maselor fapt care i-a privat practic pe sovietici de metodele lor, deoarece masele structuralizate sunt imposibil de manipulat prin teroare. Astfel, principalul motiv al interventiei sovieticilor in C.S.S.R. nu a fost doar stoparea aspiratiilor cehilor la autonomie, ci si stoparea acestui proces de structuralizare a maselor. Pe langa o serie de puncte din manifestul de 2.000 de cuvinte din 1968 prin care se urmarea in mod evident structuralizarea maselor, au existat si o serie de tendinte de eliberare ale cehilor, care din perspectiva sovietica, nu reprezentau o amenintare la adresa blocului de dominatie sovietica la acea data. Inainte de negocierile de la Cierna nad Tissou, de exemplu, sovieticii nu cereau excluderea sau inlocuirea liderilor cehi care au sustinut eliberarea. La acea data, cererile rusilor erau axate exclusiv pe masurile de prevenire ale structuralizarii cehilor, cum ar fi, de exemplu, cererile legate de restaurarea urgenta a cenzurii. In acelasi timp, sovieticii au calculat ca eliberarea cehilor, in sine, nu era foarte diferita de eliberarea formala din sistemul german de est, si ca urmare, ei erau dispusi sa permita eliberarea cehilor pana la un anumit punct, care exclude insa structuralizarea maselor. Cu toate acestea, odata cu aparitia manifestului de 2000 de cuvinte care urmarea si structuralizarea (dupa manifest structuralizarea chiar a aparut), liderii sovietici au fost obligati sa ia masuri urgente pentru a sugruma aceasta actiune. Acestia au concluzionat in mod corect ca la acea data (inceputul structuralizarii cehilor), doar o actiune masiva de scurta durata ar fi eficace, iar ocuparea imediata a C.S.S.R. a dovedit ca actiunea lor nu a fost urmare a unei decizii luate de un singur om, ci urmare a unui plan concentrat, bine pus la punct, care dezvaluie cunostintele sovietice legate de opininologie si tehnicile de manipulare psihologica a maselor. Pentru a evita o criza politica mondiala, sovieticii au fost nevoiti sa calculeze (si chiar au calculat) durata interventiei ca fiind de doua saptamani, adica sa nu depasesca limita cronaxiei P.O., interval in care acestia puteau sa-si etaleze toate instrumentele de teroare (trupe, tancuri, aviatie). Sursa a declarat ca perioada scurta de utilizare a acestor instrumente a scurtat si perioada de timp necesara manipularii lor. Totodata, reactia cehilor a fost corect calculata in avans de catre sovietici, acestia bazandu-se pe aspectele legate de micro si macro-grup, parte a psihologiei structurale. Reactia mondiala (opina publica) a fost de asemena corect apreciata, deoarece cronoaxia nu a depasit limita de timp sau de intensitate. (NOTA: Perioada de doua saptamani necesita o actiune mult mai ampla, avand o asemenea intensitate, fapt dovedit de o serie de manifestari non-violente. Sursa ne-a declarat ca perioada de cronoaxie in astfel de cazuri se poate extinde si de-a lungul mai multor ani.) Reactia opiniei publice s-a rezumat la o serie de proteste si marsuri de solidaritate care au fost sortite esecului, deoarece acestea nu au fost inregistrate in memoria de lunga durata. Sursa a amintit aici conflictul american din Vietnam, comparand esecul opiniei publice din S.U.A. in a manipula masele cu succesul sovieticilor de a manipula in cazul C.S.S.R., acestia reusind sa lase impresia ca interventia lor nu a fost una izolata, ci a fost o actiune colectiva a tuturor statelor care sunt satelite sovietice. Potentialul sovietic pentru invadarea Romaniei Sursa considera ca de-a lungul anilor (cel putin incepand cu cel de-Al Doilea Razboi Mondial) Romania a produs politicieni care prin perspicacitate si talentul lor au aplicat acelasi mod de gandire precum cel prezentat mai sus. Si-a sustinut punctul de vedere aratand ca desi Romania a pierdut ambele Razboaie Mondiale, ulterior a castigat prin negocierea tratatelor de pace, aratand ca dintre toate statele satelit ale sovieticilor, Romania a fost singura care a reusit sa scape de ocupatia sovietica de la Al Doile Razboi Mondial pana in prezent. Sursa a declarat ca acest model a persistat pana in prezent, fapt dovedit de manevrele politice din ultimii doi ani, inclusiv evenimente de dinainte si de dupa august 1968. Liderii politici ai Romaniei, in frunte cu primul-ministru Ceausescu, au reusit pana la ora actuala sa practice cu perspicacitate un joc diplomatic care sa contracareze incercarile sovieticilor de interventie si reocupare. Dupa ce sovieticii au invadat C.S.S.R. in august 1968, opinia publica din Romania a fost de acord in unanimitate ca acestia urmau sa invadeze si sa reocupe Romania. Romanii se bazau in acest rationament pe tensiunile politice si ideologice dintre U.R.S.S. si C.S.S.R. De-a lungul anilor, liderii politici romani nu au facut un secret din faptul ca Romania doreste sa urmeze o linie politica independenta si ca atare, doreste autonomia fata de blocul estic dominat de sovietici. C.S.S.R. nu avea totusi asemenea intentii. Sursa considera ca cehii, chiar si liderii liberali care au ajuns la putere la inceputul anului 1968, doreau doar liberalizarea si dezvoltarea sistemului politic existent in C.S.S.R..Ca urmare, avand in vedere dorintele politice legate de independenta ale Romaniei, aceasta reprezenta probabil o mai mare amenintare la adresa prestigiului si solidaritatii statelor satelit ale sovieticilor decat ar fi reprezentat la un moment dat Cehoslovacia. Dupa parerea sursei, sovieticii s-au abtinut sa ocupe Romania in 1968 si se abtin in continuare din urmatoarele motive: Temerea sovieticilor 1. Teama depasirii nivelului cronaxiei opiniei publice mondiale. Sovieticii erau constienti de faptul ca se apropiasera de limita cronaxiei opiniei publice mondiale dupa interventia din C.S.S.R.. Acestia erau deja acuzati de opinia publica mondiala de agresiune in C.S.S.R. si ca urmare erau constienti de faptul ca daca acest climat ar fi continuat, opinia publica mondiala ar continua sa critice o eventuala interventie a sovieticilor in Romania. Aceasta actiune i-ar eticheta pe sovietici in memoria de lunga durata a opiniei publice ca fiind cel mai periculos agresor, castigandu-si astfel titlul de putere imperialista. O asemenea reactie a opiniei publice mondiale ar distruge complet reputatia de prieten si protector al natiunilor mici, imagine pe care sovieticii au icercat sa si-o construiasca, cu mari eforturi. Mai mult, ar compromite (sau chiar ar distruge) influenta politica sovietica din Orientul Indepartat; in Orientul Mijlociu (ca protector al statelor arabe); in Africa (ca Fratele mai Mare care da o mana de ajutor Republicii Africane care este in formare). 2. Pasii facuti de Romania pentru a contracara invazia sovietica. Acesti pasi au fost evaluati corect de sovietici, ca masuri eficiente de stopare. Desigur, din punct de vedere militar Romania era lipsita de orice mijloace de aparare si era constienta de acest lucru. Discrepanta evidenta dintre potentialul militar sovietic enorm si fortele mici de aparare ale Romaniei au dus la concluzia ca o confruntare militara sovieto-romana era inevitabila. Totusi, Romania – constienta de dilema sovieticilor (de a invada sau nu Romania) – si de modelul psihologic care determina cronaxia opiniei publice, a folosit instrumentul psihologic al opiniei publice mondiale ca un mecanism de autoaparare, bazandu-se pe faptul ca sovieticii vor trebui sa infrunte reactia ostila a opiniei publice mondiale in cazul unei invazii. Pentru a obtine acest lucru, iminenta agresiunii sovietice a fost dusa la un nivel atat de ridicat ca durata si intensitate incat sa depaseasca cronaxia opiniei publice, acesta fiind motivul pentru care pe 22 august 1968, Romania si-a organizat si inarmat garzile patriotice, punand si armata in alerta. Intreaga populatie a Romaniei a fost trezita si mobilizata. Sursa a subliniat faptul ca s-a presupus (in mod gresit) faptul ca ambele actiuni au fost menite sa imbunatatesca potentialul de lupta al efectivelor romanesti, dar nu a fost asa. Singurul si adevaratul motiv pentru care Romania a facuti acesti pasi a fost incercarea de a metine o presiune cat mai mare ca timp si durata asupra U.R.S.S.-ului. Atat Romania cat si U.R.S.S.-ul erau constiente de faptul ca fortele armate si garzile patriotice romanesti nu puteau face fata armatei sovietice. Mai mult, garzile patriotice romanesti erau prost organizate si dotate (cu arme din Primul Razboi Mondial), dar nu au fost facute eforturi pentru a indrepta aceste lucru, pentru ca nu acesta era important. Cel mai important punct a fost incercarea de a-i forta pe sovietici sa renunte la invazie si ocupare, ducand opinia publica mondiala la un nivel care depaseste cronaxia opiniei publice. Dovada ca aceste metode psihologice calculate, luate cu mult curaj de Guvernul roman, au dus la domolirea unei puteri mondiale, este prezenta in analiza psihologica subliniata mai devreme in raport. Daca U.R.S.S. ar fi invadat Romania ar fi avut de-a face cu o rezistenta sporadica (nu neaparat o “rezistenta armata”, dar una galagioasa, dramatica, ce ar fi mentinut masele romanesti intr-o stare de fierbere) de peste patru luni, inainte ca tara sa poata fi complet dezarmata. Acest lucru ar fi declansat o intensificare a tensiunilor, intensificare ce are o perioada de cronaxie de 1-2 luni. Ca urmare, diplomatia mondiala (vorbim aici si de natiuni care nu sunt implicate in mod direct) ar fi suferit o serie de schimbari. Sursa a amintit aici situatia din Orientul Mijlociu si Orientul Indepartat. In aceasta perioada, in ochii lumii, U.R.S.S. si-a inversat rolul de protector al natiunilor ararbe cu unul de putere imperialista, interventionista. Pentru a profita de aceste situatii ale opiniei publice, Romania a facut un pas aparent neimportant, dar de fapt foarte important, anuntand recunoasterea diplomatica a Israelului in Orientul Mijlociu. Romania a putut juca acest joc de sah stiind ca sovieticii sunt constienti de forta opiniei publice; nu era vorba doar de opozitia dintre opinia publica romana si cea sovietica, ci si de opinia publica manipulata de U.R.S.S. pe de-o parte si de Romania pe de alta parte. Opinionologia interna romana Opinionologia devine un factor doar daca masele nestructurate nu reusesc sa perceapa adevaratele intentii subliniate de liderii lor si accepta politicile de manipulare ca fiind o calitate in diplomatie. O masa nestructurata, in care fiecare individ care o compune are de-a face cu o usoara instabilitate provenita din lipsa unei structuri interne, poate fi transformata usor intr-o peudo-structura nationalista, ce poate fi folosita ca element de sustinere pentru instabilitatea existenta deja. Ca urmare, organizarea unui grup nationalist in Romania nu a fost greu de realizat, in perspectiva existentei unui inamic evident (ex.: U.R.S.S.). In timpul ocupatiei sovietice, populatia romana a fost manipulata prin teroare timp de cativa ani (ex.: a-structurata) de catre acestia. Ca urmare, folosind psihologia micro-grupului pentru a le trezi opozitia ascunsa fata de U.R.S.S., a fost usoara transformarea acestor mase din unele a-structurate in grupuri nationaliste cu o structura primitiva. Romanii au ajuns la ora actuala sa-si dezvolte simtul integritatii nationale pe baza acestei structurari nationaliste ascunse si ca urmare, orice interventie din Vest sau Est ar fi foarte nepotrivita si s-ar lovi de o puternica opozitie. Sursa considera ca la ora actuala, chiar si o interventie a Vestului, avand ca obiectiv eliberarea (obiectiv care ar fi fost privit ca fiind pozitiv in urma cu cativa ani) ar fi considerata, din punct de vedere opinionologic, o agresiune. In discursurile sale publice incepand cu 23 august 1968, din Bucuresti si din celelalte resedinte de judet, Ceausescu a facut un apel – si a avut succes – la populatia Romaniei in vederea unei structuralizari nationaliste. Sursa a declarat ca, conform legilor psihologiei de grup, pozitia ocupata acum de Ceausescu este cea a unui monarh. La randul sau, Ceausescu a incurajat aceasta tendinta deoarece (avand in vedere trecutul cultural si istoric) considera ca poporul roman tanjeste in subconstient dupa imaginea unui lider ce aduce cu un rege. Mai mult, potrivit manualelor de istorie utilizate in scoli, Ceausescu apare la sfarsitul unei liste care prezinta fostii monarhi ai Romaniei, iar nimeni nu are nici o obiectie serioasa in acest sens. Alti pasi importanti din punct de vedere opinionologic facuti in acest sens sunt: a) Denigrarea imaginii fostului lider roman Gheorghiu-Dej, prin reabilitarea unui comunist din vechea garda care a fost omorat din ordinul lui Gheorghiu-Dej cu sprijinul lui Draghici (Ministrul de Interne la acea data), care a fost inlaturat ulterior. b) Inlaturarea liderilor pro-sovietici din ultimii ani (odata cu inceputul nationalizarii). Aceasta s-a facut tacit, fara publicitate, pentru a se evita alarmarea functionarilor din Partidul Comunist, care la randul lor au fost structuralizati in directia nationalista. Aici motivatia a fost sa-i oblige pe sovietici, in cazul unei invazii, sa-i inlocuiasca pe acesti functionari cu o noua garda pro-sovietica (fapt ce se intampla in C.S.S.R.), care sa fie pregatita laborios in prealabil. O posibila “Coloana a cincea” sustinuta de sovietici Incepand cu mijlocul anilor 1969, Romania a fost victima unor crize economice grave. A existat o rationalizare brusca a unor alimente de baza cum ar fi cartofii, uleiul, etc., in pofida recoltelor record din 1969, chiar si portocalele, cafeaua si zaharul au fost rationalizate incepand cu toamna lui 1969. Mai mult, au aparut si o serie de caderi inexplicabile in ceea ce priveste reorganizarea tehnologiei stiintifice. In momentul in care sursa a parasit Romania in 1969, crizele nu erau depasite, existand zvonuri in randul serviciilor secrete ca acestea au fost sustinute de “a cincea coloana sovietica”. Se considera ca aceasta “a cincea coloana” este formata din oficiali de rang inalt ai Guvernului si oficiali ai Partidului care lucreaza in secret pentru a distruge economia nationala si a submina prestigiul lui Ceausescu, pentru a de-structura masele (ex.: privarea lor de credinta in imaginea nationalista pe care Ceausescu a creat-o). Sursa considera ca o asemenea “a cincea coloana” ar putea exista la fel de bine in cadrul unor factiuni anti-Ceausescu, pro-sovietice, formate din oficiali care ocupa functii importante in ministerele din Romania”. Traducere de Ioan TUDOR
Criza spiritului critic Autor: Andrei Plesu Data: 16 sep 2009
Când am plecat de la Cotroceni, am avut argumentele mele. Aveam probleme de sănătate, dar le aveam şi pentru că între mine şi şeful meu existau oarecari „nepotriviri de caracter”. Pe cele mai multe le-am semnalat, ulterior, în presă, ceea ce nu m-a scutit să rămân în continuare, pentru unii, un „intelectual al lui Băsescu”. Fapt este că aveam o sumedenie de obiecţiuni la stilul preşedintelui. Îi apreciam inteligenţa nativă, dexteritatea politică şi o anumită – fie şi capricioasă – convivialitate.
Nu-i puneam la îndoială bunele intenţii, dar mă deranjau reacţiile lui umorale, o anumită voluptate a conflictului, precum şi alternanţa de emotivitate lăcrămoasă şi brutalitate cazonă în care se complăcea adesea. Ştiam că nu condamnase comunismul din toată inima, regretam inapetenţa lui pentru politica externă, şi eram alergic la căutătura lui oblică din momentele de iritare. Că era un om necultivat nu mă indispunea prea tare.
Am avut de a face cu unele „candori” culturale şi la case mai mari… Ar fi putut fi însă ceva mai bine educat, mai puţin înclinat spre grosolănii inutile, spre ieşiri fruste, spre abuzul de ton şi de atitudine. Nu-mi plăceau foarte mult nici oamenii care îi plăceau lui, nici promptitudinea cu care se putea debarasa de oricine. Pe scurt, anumite incompatibilităţi între oficiul prezidenţial şi temperamentul preşedintelui erau, după capul meu, de necontestat. Una peste alta, Traian Băsescu nu era genul meu. Şi, probabil, nici eu nu eram genul lui.
Până de curând, pornind de la considerente ca cele de mai sus, judecata mea asupra preşedintelui era foarte bine articulată. Putea fi greşită, subiectivă, neatentă la context, dar era limpede şi neezitantă. Faţă de alţii, aveam măcar avantajul de a-l fi cunoscut îndeaproape. De la o vreme însă, spiritul meu critic a intrat în derivă. Câteva echipe de gazetari şi de „comentatori” cu statut incert au declanşat asupra lui Traian Băsescu şi asupra celor socotiţi drept „oamenii lui” o campanie de o violenţă, de o vulgaritate, de o rea-credinţă fără precedent.
Zi de zi se pun la cale şi se execută mari planuri de lichidare. Nu vreau să umblu la motivaţii, nu vreau să montez procese de intenţii. Ceea ce văd e, pur şi simplu, o dezlănţuire de ură, de furie oarbă, de mârlănie obscenă, care nu se justifică, într-o lume normală, nici faţă de ultimul dintre răufăcători. Tot ceea ce mă deranja în comportamentul preşedintelui mi se serveşte înzecit de tabăra „oponenţilor”. Constat, perplex, că şi-au depăşit „duşmanul”, că au reuşit să livreze mostre de derapaj psihologic, faţă de care cel vizat face, brusc, figură de fată mare.
Totul se desfăşoară atât de isteric încât până şi cel mai rudimentar calcul strategic e lăsat deoparte. Există, într-adevăr, riscul – tipic pentru ambianţa autohtonă – ca electoratul nehotărât să basculeze, milos, de partea victimei. Traian Băsescu ar putea câştiga pe mâna detractorilor săi care, în zelul lor, şi-au ieşit din minţi. La păcatul lipsei de civilizaţie, al prostului gust, al excesului de fiere, se adaugă, masiv şi păcatul mediocrităţii mentale, al ignorării propriilor interese. În ce mă priveşte, le reproşez că mă împiedică să-mi exercit, calm, spiritul critic.
Îmi sabotează judecata. În loc să mă convingă, mă dezgustă. Tipul de campanie care mi se bagă pe gât în fiecare seară n-are nicio legătură cu lupta dreaptă, cu buna cuviinţă, cu moravurile politice europene. E un fel de balamuc mânios, o bădărănie tribală, care vrea să combată „răul” cu „şi mai rău”. În aceste condiţii, dacă ai de ales între „intelectualii lui Gâdea” şi „intelectualii lui Băsescu”, nu prea poţi sta pe gânduri.
Premierul Boc, primit in audienta la Papa Benedict al XVI-lea Cetatea Vaticanului, 16 sep – Trimisul special al AGERPRES, Georgiana Tanasescu, transmite: Premierul Emil Boc a fost primit miercuri, la Vatican, in audienta la Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia vizitei oficiale pe care seful Executivului roman, impreuna cu o delegatie guvernamentala, o efectueaza in Italia, la invitatia omologului sau Silvio Berlusconi. Primul-ministru a avut o intrevedere privata ce a durat aproximativ zece minute cu Suveranul Pontif, discutiile intre cei doi purtandu-se in limba engleza, dupa care membrii delegatiei au fost prezentati Sanctitatii Sale. Cu ocazia prezentei sale la Vatican, premierul Emil Boc i-a daruit Papei Benedict al XVI-lea un vas de sticla de culoare albastra cu fir de aur, lucrare ce poarta semnatura artistului Ioan Nemtoi. La randul sau, Papa Benedict al XVI-lea i-a oferit primului-ministru roman un stilou personalizat, iar membrilor delegatiei cate o medalie pontificala pentru barbati si un rozariu pentru femei. Alaturi de premierul Emil Boc s-au aflat ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, ministrul Economiei Adriean Videanu, ministrul Sanatatii, Ion Bazac, precum si seful de cabinet al primului-ministru, §tefania Ferencz. Emil Boc a afirmat ca la intalnirea cu Papa Benedict al XVI-lea militeaza pentru apararea demnitatii omului si a libertatilor religioase si sustine necesitatea angajarii unui dialog intercultural si interconfesional. ”Voi sublinia determinarea autoritatilor romane si a mea, ca sef al guvernului, de a milita pentru promovarea si apararea demnitatii omului, pentru importanta libertatilor religioase in ansamblul drepturilor universale ale omului, precum si pentru necesitatea angajarii unui dialog al cultelor si civilizatiilor si de sustinere a crestinismului”, a declarat premierul Emil Boc la plecarea spre Roma.
Basescu nu merge in SUA
De la Pro Tv aflam ca Emil Boc va participa, in a doua jumatate a lunii septembrie, la dezbaterile Adunarii Generale a ONU, precum si la summit-ul mondial privind schimbarile climatice, gazduit de sediul Naţiunilor Unite de la New York, cu toate ca, la aceste manifestari tara este reprezentata indeobste de presedinte. Ceea ce insemana ca Basescu evita astfel o receptie rece din partea autoritatilor americane iar intalnirirle bilaterale la nivel inalt pe care in mod normal le aranjeaza MAE nu sunt la inaltimea asteptarilor.
In cadrul Adunarii Generale a ONU, la 21 septembrie, va fi sarbatorita Ziua Internationala a Pacii, iar la 22 septembrie va avea loc summit-ul la nivel inalt privind schimbarile climatice. Premierul ar urma ulterior sa fie prezent la Chicago, la o serie de intalniri cu reprezentanti ai mediului de afaceri american, precum si cu membri ai comunitatii romanesti din Statele Unite, ceea ce ar fi fost o oportunitate pe placul lui Basescu.
O profesoara a sintetizat pe Valea Doftanei, la una din numeroasele manifestari publice la care s-a abonat presedintele-candidat, o drama adanca a romanilor din ultimii patru-cinci ani, exprimata si trantita simplu, verde-n fata, lui Traian Basescu: “Sa stiti ca mai sunt oameni care simt romaneste in Romania. Sa stiti! Dumneavoastra nu prea mai simtiti romaneste!”.
Luat prin surprindere, Basescu n-a avut nicio replica decat: “Asta sa o spui la tine acasa”. Raspuns prost: “acasa” romanilor e Romania. Iata cum startul furat al campaniei prezidentiale prin invartitul lui Basescu la toate mesele electoratului se intoarce chiar impotriva lui. De la cascaveaua Doftanei pana la tigania de la Costesti, Basescu apare din ce in ce mai ridicol, drept un candidat de balci, iar riscul ca data viitoare un roman la el acasa sa-l trimita la origini, in direct, este foarte ridicat. Pentru ca dincolo de circul politic de zi cu zi, profesoara din Doftana are dreptate: Basescu si-a bagat in cortul de la Cotroceni o haita de lighioane, pe care o pastoreste mai mult sau mai putin constient, dar care in niciun caz nu simte romaneste. Nu mai e mult – trebuie doar sa se zgarie putin, sa dea primele semne de sangerare pre-electorala – pana va fi sfartecat de propria-i menajerie. Care va gasi imediat candidatul potrivit sa-i dea la lins un os, eventual chiar osemintele Romaniei.
Marturisesc, revolta doamnei profesoare din Doftana m-a zguduit si pe mine, dupa cum am vazut ca a lasat semne si pe fata presedintelui, cazuta de-a dreptul, cand a intrat repede in limuzina sa blindata. Mi-am pus si eu intrebarea, ca jurnalist: cand a inceput Basescu sa nu mai simta romaneste? Sa dam filmul inapoi. In 2004, ales la mustata, cu acordul si sprijinul lui Ion Iliescu, dupa cum afirma specialistii, Traian Basescu, pe care il sustinea atunci (aproape) toata redactia ZIUA, tine un discurs considerat epocal, din care nu lipsesc, in premiera prezidentiala, referirile patriotice la Basarabia si, ca politica externa, la celebra Axa. Promitea din primul minut al carierei sale de sef al statului sa fie un altfel de presedinte. Viitorul lui fost consilier prezidential, actual europarlamentar, Cristian Preda, unul dintre intelectualii lui Andrei Plesu care declara, de exemplu, ca Eminescu trebuie reucis public, considera, putin speriat, ca Basescu “trebuie sa fie atent” la discursul sau, pentru ca da impresia “ca a preluat mesajul PRM spunand ca Romania trebuie sa fie a romanilor”. Dar a cui sa fie? Atunci a inceput operatiunea de capcanare si lobotomizare a presedintelui. Incet-incet, o gasca de profitori care nu simt si nu au simtit niciodata romaneste l-au inconjurat pe Basescu pana l-au transformat in ceea ce ii reprosa profesoara din Doftana: un om care “nu prea mai simte romaneste”. Ca intelege sau nu Basescu, el este cel care a stipendiat si girat persoane care, prin toate actiunile lor, in retea, demonstreaza ca urasc Romania, urasc romanii. Lucrurile astea se vad si la Bucuresti, si la Doftana si peste tot unde romanul se (mai) simte inca acasa, cu voia dlui presedinte. Din perspectiva romaneasca, retrospectiva ultimilor ani este infioratoare. Iar momentul in care Basescu cel normal a devenit Basescu cel injectat cu vaccinul de “corectat politic” este, mai precis, conform persoanelor celor mai informate din Romania, vizita lui George Soros in Romania, din iunie 2005. Faptul ca, dupa acel moment, oameni care l-au sprijinit total se indoiesc astazi daca mai simte romaneste ar trebui sa-l scuture mai tare pe Basescu. Cat de un “raport final”. Victor RONCEA – [email protected] Preluat de laOpinii – ZIUA
Domnul Dorin Tudoran si-a inchis blogul. Pacat. Tocmai cand devenise mai interesant. Astept cu incredere redeschiderea lui, dupa alegeri, mai ales ca in cele 10.000 de pagini grupate in 18 volume, pe care le-a obtinut de la CNSAS, se afla, am inteles, si lucruri interesante despre unii “intelectuali publici” activi sau pasivi. Redau mai jos una dintre ultimile sale postari, pe marginea dialogului refuzat de Vladimir Tismaneanu dar acceptat de Liviu Turcu. Si nu degeaba. Sper ca nu disputa “Tismaneanu vs Basescu” sau Turcu vs Reteaua Tismaneanu sa-i fi cauzat ceva la mandat…
Cum bănuiam, a continua o polemică cu dvs., este o futilitate; lux pe care nu mi-l pot permite. Ceva gânduri și precizări:
Repet : opiniile dvs. despre dl Vladimir Tismăneanu nu mă interesează. Nu înțeleg de ce faceți o lungă listă de vinovății ale dlui Tismăneanu într-o scrisoare deschisă adresată mie. Adresați-vă, direct, dlui Tismăneanu.
Afirmați:
”In sfirsit, dar nu in cele din urma, sa va mai reamintesc un incident extrem de semnificativ nu numai pentru caracterul prietenului dvs. dar si a modului de operare cind se izbeste de ceea ce nu-i convine“.
În ce mă privește, vă feriți din calea adevărului.
A ”reaminti” cuiva ceva presupune că beneficiarul gestului ar fi știut cândva de acel ”ceva”. Or, nu am avut nici cunoștință de presupusa faptă a dlui Tismăneanu, nici (logic) nu am colaborat cu dl Tismăneanu la fapta pe care o incriminați. Puneți mâna pe limba română, până nu pune ea mâna pe dvs. și vă spune, public, pe nume.
Nu înţeleg nici de ce vă asumuți rolul de a mă informa, printr-o scrisoare deschisă, accesibilă oricui pe Internet, că presupusa victimă a dlui Tismăneanu a ocupat postul de “șef al biroului România din CIA”. Nu ştiu dacă aveţi ori nu mandat din partea agenţiei la care vă referiţi (CIA) să dezvăluiţi asemenea lucruri. Nu ştiu nici dacă aveţi împuternicire din partea părţii vătămate (“Cert este ca prietenul “Volo” a cerut nici mai mult nici mai putin decit capul analistului CIA publicat de Roncea in “Ziua”, in virtutea “crimei” comise, deci sa fie dat afara.”) să-i reprezentaţi public interesele. Chiar dacă ați avea asemenea împuterniciri, cum este vorba de fapte foarte grave, nu înţeleg de ce le menţionaţi într-o scrisoare deschisă adresată mie, care nu am nimic de-a face cu cele presupus întâmplate, şi nu vă adresaţi celor — instituţii ori persoane – în chip natural interesate să primească şi să prelucreze asemenea informaţii. Deci, dle Turcu, tot nu înţeleg unde lucraţi şi cu ce vă ocupaţi în acest moment pentru a avea acces la asemenea informaţii şi împuternicire de a le aduce la cunoștința opiniei publice.
Nici declarația dvs. privind o afirmație a mea (”Cind am citit afirmatia ca V. Tismaneanu se bucura de increderea presedintelui T. Basescu m-a bufnit instantaneu un ris homeric.“) nu mă interesează. Recunosc, însă, este interesantă. Ea ne dă măsura incomparabilului dvs. simț al realității.
Reiau următoarea dvs. afirmație, doar spre a-i ajuta pe cititorii acestui blog să înțeleagă cu cine au de-a face. Mă refer la mine și puterea amețitoare de care dispun în România, ca membru al celui mai puternic grup de interese:
“…pune in discutie una dintre cele mai dureroase probleme ale societatii romanesti: responsabilitatea intelectualitatii romanesti pentru esecul reconcilierii nationale ca urmare a unei pasivitati incredibile fata de confiscarea de catre un grupuscul de interese pur private, prin monopolizare, a centrului decizional in problematica ideologica din sistemul politic romanesc. Cu consecinte nefaste in primul rind pentru procesul de modernizare al tarii. Nu vreau sa fiu gresit inteles. Sunt constient ca ar fi o eroare sa blamez in corpore pe tot cei angajati, foarte multi, cu cele mai bune intentii in activitatile ce intra sub umbrela mai larga a societatii civile. Absenta insa a unui curent de opinie care sa reactioneze ferm la monopolul abuziv al grupului de interese din care facteti parte este deprimanta.”
Cum bănuiesc că opiniile despre dl Traian Băsescu pe care le exprimați în acest text i le-ați împărtășit mai întâi președintelui României, când l-ați întâlnit în 2006, nu-mi rămâne decât să trec mai departe. Nu înainte de a vă invidia pentru cât de multe am putea înțelege că v-a mărturist dl Băsescu :
“Ultima greseala ar fi sa-l considerati dle Tudoran pe presedintele T. Basescu un naiv in evaluarea lui V. Tismaneanu. Chestia cu increderea reciproca e o gluma si inca nu una de buna calitate. Presedintele T. Basescu stia foarte bine caracterul traseist politico-ideologic al prietenului dvs. care ca sa va folosesc expresia “crosetase” deja in cel mai pur stil mercenar pe rind “loialitati’ succesive fata de Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu si acum venise rindul lui. Si era sa uit, V. Tismaneanu a mai fost la inceputul anilor 90, e drept putin mai discret din cauza circumstantelor politice si …monarhist!, participind ca balon de incercare la lansarea campaniei cunoscute de reintoarcere in tara a fostului monarh.“
Polemica aprinsă la care vă referiți (și pe care o ilustrați cu o scrisoare deschisă pe care i-am adresat-o părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa) nu era, cum fals afirmați, “despre cine are dreptul să preia conducerea secției canadiano-americane a Alianței Civice.” Acel drept nu a fost niciodată în discuție iar secția de care pomeniți nu a existat nici ea vreodată.
Alianța Civică și Partidul Alianței Civice mi-au cerut să le reprezint în Statele Unite. Am acceptat; am făcut demersurile ce se cuvin spre a fi acreditat și a reprezenta aici cele două entități; am realizat câteva întâlniri la Casa Albă și Departamentul de Stat pentru reprezentanți ai AC și PAC.
Câteva grupuri de aici au găsit de cuviință să se constituie în filiale ale AC, și-au ales reprezentanți și au început să vorbească în numele AC. Am cerut clarificări celor de la București și am primit din partea AC și PAC reconfirmarea că sunt cel ce-i reprezintă aici, deci singurul care poate vorbi în numele AC și PAC. Dar hărțuieleile la care m-au supus unii au continuat. Într-o bună zi, am comunicat celor de la București că nu mai am timp de pierdut cu asemenea mizerii.
Ca și atunci, și acum eu am toate documentele spre a proba ce spun, în vreme ce dvs. vă bazați pe ce vă place să auziți. Dna Ana Blandiana și dl Nicolae Manolescu pot fi consultați oricând în legătură cu acest subiect. Ați făcut-o înainte de a mă “demasca”?
Informațiile pe care le prezentați în legătură cu Institutul pentru Credință și Libertate se bazeaza pe ce v-ar fi spus o persoana ori alta.
Și în acest caz, eu, spre deosebire de dv., mă bazez pe documente și cunoașterea directă a situației. Am mai fost implicat într-o discuție de felul celei pe care, zadarnic, încercați să o deschideți prin asemenea speculații și am dovedit, cu probe, tot ce era de dovedit.
Înainte de a implica numele unor instituții americane și a conducătorilor lor, verificați-vă informațiile. Un fost ofițer de informații ar trebui să știe măcar ce știe și un civil – informațiile nu le verifici cu cei ce ți le livrează; informațiile se verifică altfel.
Nu știu la ce vă referiți când afirmați “Ca totul a ramas o vreme in coada de peste cum se spune dupa care a urmat ruptura datorita refuzului ferm al celor doi co-presedinti de a da curs propunerilor este o alta poveste.“, dar numele meu nu a fost refuzat de nu știu ce co-președinți ai unui institut care nu știu nici măcar cât timp a funcționat. Dimpotrivă, am fost invitat să mă alătur unei inițiative, invitație pe care, în final, am declinat-o din motive pe care nu am nici o obligație să vi le împărtășec.
Ce vreau să vă împărtășesc este altceva – că nu e bine să (mai) abuzați de înțelegerea mea. În ultimă instanță, vorbele doar vorbesc; documentele probează. Nu mă siliți să fac documentele să își facă datoria, fiindcă, o dată deschisă o asemenea ușă, nu mai este loc pentru nici un fel de ceață.
Războiți-vă cu cine aveți războaie de dus, dar renunțați la fumigenele dedicate mie.
Ați luat azimutul greșit. Vă urez să-l regăsiți. Din mers. Și cât mai curând.
Dorin Tudoran
Urmarea: Tudoran si-a inchis blogul. Deci, se pare, (zic si eu 🙂 el este cel care “nu avea mandat”…
September 21st, 2009 
VR 
Presedintele Traian Basescu s-a lansat intr-o serie de critici care par a-l avea drept tinta pe insusi directorul Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici – numit in aceasta functie tocmai de … Traian Basescu! Presedintele a inceput sa critice aspru pe cei care denigreaza Romania – iar H.R. Patapievici s-a lansat in cultura tocmai prin denigrarea masiva a tot ceea ce este romanesc. Duminica aceasta, Basescu a criticat dur atitudinea romanilor care isi “denigreaza propria tara si propriul stat”. Azi, Traian Basescu a reluat atacurile impotriva celor care ”propaga dispretul pentru valorile romanesti”, generatia tanara fiind si de acesta data tinta predilecta a reporsurilor presedintelui. Generatia tanara educata de directorul Institutului Cultural Roman, H.R. Patapievici…
Posted in Uncategorized 
Tags: 
