cam cat credeti ca mai trebuie sa fie pedepsit poporul roman?
Ca inca de pe vremea romanilor, noi tot am luat suturi si am fost jecmaniti, furati, inselati de altii, cu complicitatea nemijlocita a catorva cetateni ” de bine”, desigur, care au tradat si continua sa tradeze tara pt un pumn de aur?
Nu de altceva, dar ca sa ne impacam cu ideea ca nu se va schimba IN VECI ceva pe aici!
De ce exista atata mizerie, si la propriu si la figurat, in tara asta frumoasa? Chiar nu ne putem face bine? Pana cand nesimtire, dispret pt legi, ignorarea omului de rand, imoralitate, tradare, etc, etc?
Sunt f dezamagita de prestatia dvs, deoarece am crezut ca veti schimba ceva. Din pacate, doar in rau. Guvernul este impotent si manipulat de altii, parlamentarii sunt lenesi, nesimtiti, corupti, infatuati, atei si, pe alocuri, chiar prosti. Ce ne asteapta in toamna? A, era sa uit: de ce ati promulgat legea care ne obliga la buletine cu cip, cand UE a zis ca avem timp pana in 2033? De ce atata graba? Ca sa fim mai aproape de satana? Am fost vreo 50 de ani si continuam sa fim, din pacate!
Astept, daca cineva binevoieste si stie raspunsurile, sa mi le trimita si mie!
Multumesc!
As vrea sa scriu cu stima, dar nu-mi place sa mint
Dana Stefan
Dle Geoana! In primul rand, nu sustin nici un partid si nici un candidat la presedintie. Am scris totusi la cei mai importanti candidati, cu speranta ca cineva, daca nu femeia de serviciu sau portarul, va citi acest mail. Nu m-a convins pana acum nici unul ca merita. Asa ca… as vrea sa va intreb cateva lucruri: – cat veti mai tolera baroni politici ( adica marii corupti) in partid? – oare nu si-au facut suma? Eu ma gandeam ca nu a mai ramas mare lucru de furat in tara, asa ca nu inteleg de ce va bateti pe postul asta?! – ziceti de reformarea parlamentului, bla-bla-bla. Vrajeli de tip comunist! Stiti f bine ca Parlamentul Romaniei este supradimensionat. 1 parlamentar la 100 000 ar fi arhisuficient deoarece oricum nu fac nimic pt fraierii care i-au ales. Eu inca nu am vazut sa tina vreun parlamentar intalniri cu urbea care i-a ales, ci doar cu asa-zisii membrii de partid, adusi cu japca ( inclusiv la congresele PSD). Deci, veti propune restrangerea nr de parlamentari sau nu? – si cladirea parlamentului este mult prea mare pt o activitate atat de mica! Sunt o risipa si o grandomanie mult mai mari ca pe vremea raposatului! Pt ce e nevoie de zeci de mii de mp de cladire? Ca se ce? Sa doarma bine parlamentarii? Si de ce atata personal? Aveti 10 secretare, 20 de bagatori de seama, 5 soferi si n! multi altii? Nu-i cam mult? Este o adevarata bataie de joc ca Parlamentul sa-si desfasoare activitatea in casa poporului ( care popor? care casa?) – e adevarat ca faceti parte din aceeasi loja masonica cu tariceanu? Daca nu, din care? Hai, n-o dati de gard ca nu ajungeati ambasador in SUA daca nu erati, un ceva, acolo! Si nici ministru de externe! – coruptia este ca o metastaza! mai avem vreo sansa peste macar 100 de ani sa traim civilizat ( adica in siguranta, in curatenie, in cinste, in credinta) in tara asta? – de ce s-a votat legea care ne obliga sa acceptam buletinele biometrice? De ce atata graba? Ce interese se ascund? – imi veti raspunde vreodata la aceste intrebari? Multumesc! N-as putea scrie cu stima, deoarece nu-mi inspirati si eu nu stiu sa mint! Dana Stefan
“Un sfat: Volo, înapoi la cărţi. O rugăminte: data viitoare când mai defectează dl. Turcu, nu mă ruga să-l întâlnesc. Recunosc, e “un tip eminent”, care poate deschide toate uşile, chiar şi buncărul în care zac sutele de mii de dolari pe care ţi le-ar fi pasat dl Patapievici, dar nu sunt “precis” ce fel de om e prietenul tău. Mai închide din uşi. Nu de alta, dar e curent şi, după cum simţi, te trage. În sfârşit, Volo, dă-te jos de pe “caii ăia mari” şi ia în mână dârlogii umilinţei. După numai un kilometru, vei înţelege că tot ce laşi în urmă e doar o biată mârţoagă cu ifose de unicorn. Deşi vânătăile de azi sunt mai dureroase ca altele, capul sus! Nu mor caii, când vor câinii. Caii adevăraţi, se înţelege.”
Dorin Tudoran – citat din articolul Bobinocarul şi energumenii aflat in incheierea materialului Tismaneanu vs Basescu
Incurcatura cu o postare nelalocul ei in ce-l priveste pe domnul Dorin Tudoran se pare ca l-a scos si pe dr Liviu Turcu din activitatile sale academice, obligandu-l sa-si lase putin studiile sale si sa lectureze articolase si comentarii, texte si subtexte.
“Domnule Roncea, Era tot ce doream de la dvs. Cum spuneti, am corespondat — din cand in cand — si indiferent de punctele noastre de vedere, foarte diferite uneori, ne-am pastrat amandoi — unul fata de celalat — in limitele bunei-credinte. Un exemplu ar fi discutia noastra despre motivele hotararii mele de a inceta colaborarea cu ziarul Ziua. De aceea, m-am indoit — si bine am facut! — ca postarea ar fi fost scrisa chiar de dvs. Cred ca este mai mult decat dorinta de a va imita stilul coroziv si careva exagerari in postarea colegului dvs. Cum ar trebui rezolvata aceasta situatie este absolut la discretia dvs. Eu, unul, nu imi permit sa va dau sfaturi. Din parte-mi, puteti considera acest caz inchis. Ce imi voi permite va fi sa-i explic (cu oarece umor, daca mai am!) colegului dvs. in ce constau enormitatile textului sau. Sa auzim de surprize placute, foarte placute (de care e nevoie ca de aer!), ca de surprize neplacute cred ca ar trebui sa fim satui. Cum citatul pe care il dati este dintr-un text de acum trei ani (asa cum mentionam in postarea mea), publicat in Jurnalul National, cred ca dl Liviu Turcu l-a vazut la timpul respectiv. Evident, asta nu inseamna ca ma amestec invitatia pe care i-o faceti — era vorba doar de o precizare. Cum dl Turcu se bucura de respectul dvs. (nici pe mine nu ma ocoleste acel respect fata de multe din meritele dlui Turcu), s-ar putea sa-l convinga, mai bine decat o pot face eu, pe colegul dvs. de blog de enormitatile de care m-a acuzat in nota postata pe blogul dvs. Am postat un mesaj similar pe blogul dvs. Cele bune, Dorin Tudoran”
Cum mi-am exprimat mirarea ca dl Turcu nu a avut nici o replica la momentul respectiv, dl Tudoran mi-a mai precizat:
“Il pretuiesc pe Liviu si cred ca este, cu adevarat, o minte stralucita. Atunci, insa, m-a pus intr-o situatie f.f. neplacuta: Volodea m-a rugat sa ma intalnesc cu el si tot Volodea m-a rugat sa-l ajut pe Liviu cat pot. Ca ziarist, l-am ajutat facand cu Liviu un interviu epopee si in conditii foarte… dificile; pentru amandoi. Cand am auzit — din multiple surse — ca-l injura pe Volodea si cand am avut si confirmarea, chiar mi-a displacut.
Cred ca Liviu s-ar fi asteptat ca Volodea sa-l ajute mult mai mult din punct de vedere profesional — ca intre sociologi. Asta era mai greu de realizat, nu neaparat pentru ca Volodea este foarte competitiv (este, dar a facut mult bine- multora), ci pentru ca lumea aici era interesata de ce are de spus fostul inalt ofiter de Securitate LT, nu sociologul. O drama, o nedreptate, dar lumea este cum este, si Liviu trebuia sa stie la ce se poate si la ce nu se poate astepta. Inteleg ca e bine, acum, si s-a pus pe picioare, ceea ce ma bucura. Daca-l vedeti, salutati-l din parte-mi!
Sigur ca Liviu a vazut articolul inca de la aparitie (are chiar prieteni la JN), dar, probabil si-a zis ca nu are rost sa intinda peltea; si bine a facut. La postarea articolului pe blogul meu, aveam optiunea sa elimin acel paragraf; dar as fi fost acuzat — si pe buna dreptate — ca am “crosetat” un adevar.”
E, acum promite sa nu mai lase raspunsul deoparte si sa intervina. Asteptam!
(*) Impropriu spus polemica, pentru ca Tismaneanu tace si acum, de frica
Surpriza: Victor Roncea publica in Ziua (de maine) un text:
“Cum ar putea Goma si Basescu sa schimbe fata Basarabiei Un prim scandal public de spionaj – o premiera post-decembrista “made in SRI-SIE” – este un subiect gras. De cele mai multe ori, insa, miza reala a unui astfel de eveniment ramane ascunsa. La fel stam si cu “problema Paul Goma” legata de cetatenia sa, furata de comunisti si pe care Guvernul nostru, pretins roman, nu vrea sa i-o dea nici astazi, la aproape 20 de ani de la caderea regimului totalitar. Va propun sa aflati astazi de ce Paul Goma nu-si va obtine, probabil niciodata, inapoi, propria sa cetatenie, romana, un drept natural pe care-l primesti de la Dumnezeu, la nastere. Cazul scriitorului Paul Goma, este edificator si mai actual ca niciodata, scria zilele trecute colegul meu de la Gardianul, Emil Neacsu. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare, a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul roman mi le-a furat in 1977-78.”, reda Gardianul din scrisoarea lui Paul Goma. “Prioritatea numarul 1 a Romaniei o va constitui recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati abuziv de acest drept natural de catre regimul sovietic bolsevic” – a fost un slogan la moda si la Bucuresti si la Chisinau, in perioada alegerilor. Acestea au trecut si romanii basarabeni si bucovineni au ramas la fel ca si inainte. Senatori si deputati, unii mai grasi ca altii, s-au indesat bine mersi in fotoliile de plus de la Parlament, pe spezele bietilor romani din jurul granitelor, multi asupriti salbatic si azi, cum sunt cei din Ucraina. Deconturile au inceput sa curga, afacerile la fel. Numai subiectul cetateniilor romane a disparut cu desavarsire. Ca de obicei, organele au hotarat: “acum nu e momentul”. Iar tutarii de serviciu s-au conformat cu un scurt “sa traiti!”. Daca mafiotilor de stat nu le e rusine, ce zice Presedintele Romaniei si ce explicatii vor da fripturistii care si-au obtinut locurile caldute din Senat si Camera Deputatilor pe lacrimile si suferinta de zeci de ani a romanilor abandonati in fosta URSS?! Este foarte clar: de la parlamentarii ajunsi prin “redistribuirea” sau “rearanjarea” a voturilor sa reprezinte drepturile romanilor din afara tarii – estimati la circa 10 milioane – nu ne putem astepta la nimic. Un atu este la Ministerul de Externe, momentan, reprezentat de Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, care ar trebui sa treaca la elaborarea unei strategii clare pentru congenerii nostri, din jurul granitelor, conform strategiei nationale de securitate a Romaniei, prin care acestia sa fie protejati si, totodata, sa fie eliminata din fasa orice tentativa de profit pe seama acestora. La Ambasada Romaniei de la Chisinau ca si la Ministerul de Justitie trebuie de urgenta sa se treaca la schimbari majore, prin care sa dispara spagarii din sistem, definitiv. Pentru ca pe listele de cetatenii se gasesc mai multi de Mustafa sau Chun-Hsin decat Lesco sau Popa, romani care stau si cinci si zece ani pe liste interminabile aruncate in saci aproape putreziti. Si, nu in ultimul rand – desi, este adevarat, “problema Goma” tine de Ministerul Justitiei – presedintele Romaniei, Traian Basescu, ar putea, printr-o manevra de-a sa clasica, sa-si impuna opinia si sa determine Justitia sa-i ofere scriitorului anticomunist cetatenia inapoi. Astfel s-ar declansa “precedentul Goma” si toti romanii deposedati abuziv de propria lor cetatenie vor putea beneficia automat de aceasta prin simpla dovada a nasterii din parinti romani. Sau nu. Victor RONCEA” Ce-l va fi manat pe Roncea la lupta? Cumva il roade constiinta din pricina comportamentul fata de mine din urma cu doi-trei ani? ïn termeni neaosi, mioritici: tacerea?; ne-raspunsul la texte de-ale mele, trimise, neraspunsuri la cererile mele de exercitare a dreptului de raspuns?
Joi 5 martie 2009
…Bine, trecem cu buretele, vorbim de textul de azi si zicem: -Daca este o incercare, din partea lui Roncea, de a masura nivelul marii din lighean – Dumnezeu cu el: a incercat sa-si aranjeze ploile folosindu-ma si pe mine ca berbece de spart zidul… nerecunoasterii lui ca gazetar de elita (si mai ales: fidel Basescului) : va ramane ce va ramane, pe mine nu ma priveste; -Daca insa, rescurmindu-se cenusa “cazului” meu, o suma de basarabeni si bucovineni vor primi cetatenia romana, atunci voi fi cu adevarat fericit, desi mare scofala nu facusem: pentru a multa oara, “stind-capra”, i-am ajutat pe consangeni sa sara hopul, gardul, santul acesta. Nu-mi facusem decat… meseria eu fiind de profesie “statator-capra”, iar in cazul acesta – deie domnul sa iasa asa cum vrea si Roncea – nu mai provoc doar obtinerea unui favor: un pasaport, ca in 1977, ci recapatarea unui drept de care ai mei, toate milioanele de oameni abandonati Rusului (si Ucrainenului, sa nu fie uitata victima devenita manadreapta a stapanului) fusesera furati, fie direct, fie prin parinti, bunici… Si-atunci… De ce-as fi trist?, vorba poetului…
Miercuri 3 iunie 2009
Sunt obligat sa citez din V. Roncea – promit ca va fi ultima oara, chiar de nu am alta sursa de informatii – citez numai pasajele citate de el, in Ziua: “«Eu sunt nationalista. Sunt foarte nationalista: imi iubesc tara!»”, a afirmat Elena Basescu fata in fata cu Ion Cristoiu, un critic cunoscut al tatalui sau, acum intr-o postura candida, aproape paterna” Ce cuplu fatal: Aia-Mica a lui Basescu – Ala-Micu, cel cu o rata sau oaie violata in mod bestial de un tovaras flacau din Gagesti. Ma opresc numai la citatele date de Roncea: «Dar, daca politicienii sunt ce sunt (porci, explicatia aflindu-se in pasajul precedent – P.G.), eurocandidatele sunt iepe. Cel putin asa ne spune despre Elena Basescu un fel de ziarist, Tapalaga, fost purtator de cuvant la Ministerul Justitiei si consilier special al Monicai Macovei: ca EBA este “o martoaga chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”. Bine-bine, ne intrebam, daca Elena Basescu, la cei 29 de ani ai sai, este o “martoaga cazuta”, cum e, ca intre colege de tarc european, fosta si viitoarea sa colega PDL, destul de trecuta, ca sa zic asa, Monica Macovei? Sau pe unde s-ar fi incadrat, la capitolul euro-patrupede, posibila sa inlocuitoare, membra in “Grupul celor Trei Gratii” civile, Macovei, Weber si Alina Tatiana Mungiu?» In sfarsit, am inteles… “paradoxul romanesc”, vorba lui Sorin Paradoxescu, nepotul monumentului lui Eliade: ïn aceasta Romanie, nu Becali, nu V.C. Tudor, nici chiar Evanghelie – cel Adriean – carevasazica “policitienii”, vorba lui Boc cel Mare – nu bat recordurile de trivialitate, incultura crasa, mahalagisme nesimpatice; in cazul fetei lui Basescu analfabetismul exprimat in repetate randuri paleste pe langa “prestatiile” unor (prea multi) jurnalisti. Este vorba, nu doar de “lipsuri” (de bun-simt, de educatie, de cultura) ci de “plusuri” – ca la Gaura Ungureanu (e-he, daca n-ar fi existat etalonul-aur Adrian Paunescu la specialitatea lingere-cur-prezidential, ai zice ca e primul), iar acum acest Tapalaga, cu numele sau predestinat a tapalagì niste podele inca neimbalegate de opincile consilierului special al procurorului Monica Macovei… Asadar, juna Basescu este: “martoaga, chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”. Sa-mi fie cu iertaciune: toate cele sase (doar atatea) cuvinte tapalagice sunt, nu ale unui manuitor de cuvinte, ci ale unui unui prostalau de tractorist imbetivat la chenzina si care, proaspat respins de o gagica (pai daca puteà a bere borhotita), i-o zice – pre limba lui: «’Ai sictir d-acilea – “martoaga, chioara, surda, obosita, tampa si cazuta”, ca d-alde tine pot regula o suta…» Daca as avea rabdare, as putea masculiniza femininele folosite de Tapalaga, ca sa i le lipesc lui, pe tapalaga fruntii sale: “Martog, chior, surd, obosit, tamp si cazut”. Uf! M-am racorit. Of! Iata-ma aparator al lu‘ Nuti-a-Basescului! Am si motive: din cate am dedus (din Roncea), fata asta nu a raspuns tapalagismelor azvarlite in capul ei, galeata de zoi. Sa semnifice ca, asa cum este ea, nitel necitita (!), oarecum toanta, are vana de tribun? (trebuia sa corectez, introducind femininul: de…tribuna?)
Cand va fi arestat Aurel Cazacu cel putin pentru intentia exprimata de trafic de influenta la nivel inalt?
“De duşmani te poţi apăra. E însă extrem de greu să te aperi de propriul tău frate”, a declarat Traian Basescu in urma articolului scris de profesionistii presei Daniel Bojin si Make in BURSA, Fratele preşedintelui Băsescu, jucător în industria de armament.
“Să ştiţi că dacă frate-meu se mai bagă în vreo firmă din asta dubioasă, eu pot să nu mai candidez”, a afirmat preşedintele Traian Băsescu în timpul vizitei din această dimineaţă în judeţul Botoşani. Dacă l-ar fi întrebat, Traian Băsescu i-ar fi spus fratelui său să nu intre în firma DESINTCO SRL. Acum însă, şeful statului spune că a ajuns în situaţia de a se apăra nu de duşmani, ci de propriul frate, comenteaza Realitatea TV. “De duşmani te poţi apăra. E însă extrem de greu să te aperi de propriul tău frate. Asta e. Să fiţi sigur că eu azi noapte am aflat de intrarea lui într-o firmă. Nu mi-e de imagine, mă afectează ca om, pur şi simplu. Putea să-mi spună, că i-aş fi spus să nu o facă”, a spus preşedintele Traian Băsescu legat de acţiunile fratelui său. De altfel, preşedintele Traian Băsescu a anunţat, prin intermediul unui comunicat de presă, că “regretă că un membru al familiei sale este acţionar al unei firme cu activităţi legate de domeniul militar”, dar că a primit asigurări că firma la care este acţionar fratele său nu a fost implicată în contracte cu produse militare. Potrivit comunicatului de presă, preşedintele Traian Băsescu i-a cerut lui Mircea Băsescu să renunţe imediat la calitatea de acţionar în firma respectivă.
Reteaua IUDA
Problema insa nu este atat a lui Basescu cat a retelelor de spionaj si afaceri necurate care sugruma aparatul statal din toate directiile, est-vest, nord-sua. Numele lui Aurel Cazacu a fost vehiculat intr-o alta investigatie de presa de exceptie, de anul trecut. S-a intamplat ceva de atunci? Au facut serviciile ceva? Doar l-au indrumat sa-l ia asociat pe fratele presedintelui. Tare!
Realitatea TV relata in iulie 2009 ca jurnaliştii cotidianului Evenimentul Zilei dezvaluie că cinci generali în rezervă sunt monitorizaţi atent de contraspoinajul militar pentru afaceri care ar leza interesul naţional. Mircea Chelaru, fostul şef al Statului Major General al Armatei, a refuzat să comenteze informaţiile din ziar şi a spus că va decide luni ce măsuri va lua împotriva publicaţiei. Aceştia sunt Mircea Chelaru, Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apărării, Gheorghe Rotaru-, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, Dan Zaharia şi Florentin Popa, ambii conducători ai departamentului de înzestrare şi logistică din Ministerul Apărării. Operaţiunea “Iuda” declanşată de Direcţia de Siguranţă Militară arată că cei cinci gravitează în jurul lui Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Producţia de Apărare din Guvern – in prezent mahar in Ministerul Economiei. Potrivit jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei, prin afacerile pe care le derulează, gruparea ar prejudicia cercetarea, înzestrarea şi modernizarea Armatei, dar şi comerţul cu tehnică militară. Unul dintre cei vizaţi, fostul şef de stat major, generalul Mircea Chelaru, taxează dur operaţiunea, “sunt mandatarii unei instituţii falimentare, care nu fac decât idioţenii”. Contactat telefonic de către reporterii Realitatea TV, Mircea Chelaru a refuzat să comenteze informaţiile din Evenimentul Zilei. Chelaru a spus însă că va citi întreg articolul în ziarul de mâine şi va decide apoi ce măsuri trebuie să ia împotriva publicaţiei. Nicolae Spiroiu, Dan Zaharia, Florentin Popa şi Gheorghe Rotaru nu au putut fi contactaţi pentru a comenta acuzaţiile.
Pe 5 august publicam in ZIUA comentariul Lichidarea miscarii nationale, despre rezultatul momentan al “revolutiilor Soros” in ambele state (pseudo)romanesti, Romania si Republica Moldova. Acesta se incheia astfel: “La asta s-a ajuns, iata, dupa sprijinul obtinut de Voronin de la Basescu, dar si de la ceilalti portocalii sorosisti, Iuscenko si Saakasvili. Daca Basescu nu vorbeste, Iurie Rosca este dator sa o faca.”
Drept urmare l-am si contactat pe acesta pentru un interviu, lamuritor. O exclusivitate in interesul national. Marturisesc ca nu s-a lasat prea usor, dupa cate mi-am dat seama din lehamite, scarba, sila – cum vreti sa-i spuneti. E perfect de inteles. Ulterior, la insistentele mele, Iurie Rosca, liderul ultimului partid crestin democrat din spatiul romanesc, acum aproape anihilat, a acceptat. Am schimbat mai multe mesaje pentru reglarea unor detalii publicistice dupa care, inainte de a ma retrage la manastire, l-am predat redactiei. A si aparut, sambata, 15 august, de Sfanta Maria, cu un titlu cam dur: Basescu l-a terminat politic pe Iurie Rosca, si insotit de un editorial de-al directorului onorific al ziarului ZIUA, Sorin Rosca Stanescu. Desi este un inamic recunoscut de-al presedintelui Romaniei, Rosca Stanescu a considerat insa, in comentariul sau acid, ca Iurie Rosca se face mai vinovat decat Traian Basescu intr-o cauza la fel de prost gestionata de amandoi. Parerea sa. A mea, am mai exprimat-o: tatuka Soros i-a ingenuncheat pe ambii lideri romani prin Vladimirii lui de Balti, din reteaua kominternista, Socor si Tismaneanu.
Din pacate pentru cititorii presei pseudo-romanesti de pe ambele maluri ale Prutului, opinia lui Rosca de Bucuresti fata de Rosca de Chisinau – Iuda e Iuda – a fost preluata si raspandita cu satisfactie de agenti de influenta dovediti de organe de specialitate euro-atlantice ca operand pentru serviciile de informatii rusesti. Dar si “romanesti”. In sensul ca sug cu acelasi nesat fonduri de la doua capre ba chiar si-un tap, cam circumcis, daca-l punem la socoteala si pe Soros.
Ciudat, tocmai aceasta constatare a disparut din interviul cu pricina. Si la Bucuresti, si la Chisinau.
Pentru ca, dupa interviul destul de folositor din ZIUA, colegii de presa de la ziarul FLUX din Chisinau au publicat, la randul lor, una dintre versiunile interviului, din perioada definitivarii lui, cu titlul lui original: Iurie Roşca: „Băsescu m-a sunat şi m-a îndemnat să intru la guvernare împreună cu Voronin” . Dar, dupa cum spuneam mai sus, din ambele lipseste, din ratiuni care-mi scapa, exact finalul.
Asadar, “in exclusivitate” pentru cititorii Blogului Roncea, prezint aici, din Muntii Neamtului – vorba Parintelui -, micile omisiuni de la Bucuresti si Chisinau, din incheierea interviului cu Iurie Rosca:
IR:…E interesant că au excelat în acest război mediatic contra PPCD tocmai structurile media legate direct de Bucureşti: PRO TV Chişinău, radio „Vocea Basarabiei”, ziarele „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, „Literatura şi Arta”. Mai toate acestea au fost sprijinite financiar de Bucureşti. Deci, am putea presupune că cine plăteşte, acela comandă muzica, în cazul nostru politica editorială. De ce, rămâne de văzut.
VR:E necesara o precizare, mai ales ca pe tema finanţărilor de la Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni către organe de la Chişinău am scris chiar eu, in ZIUA, dezvăluind ca banii veneau pe filiera PSD, pe o reţea SIE corupta arondata PSD, iar după articolele scrise de mine şi ancheta guvernamentală şi Curtea de Conturi a României au confirmat fraudele comise. Guvernarea PNL, venită după PSD a fost însa una subordonata PSD-ului, iar linia acestui partid, astăzi partener de guvernare al PDL a rămas neschimbată. Dominanta filorusă este dată de preşedintele real al PSD, Ion Iliescu, şi cât va mai trai acesta aşa vor rămâne lucrurile. De altfel cam la fel stă şi la voi, la Chişinău, situaţia… Ca să nu mai vorbim şi de interesele Reţelei Soros. În opinia mea orientarea filorusă antiromânească a fost evidentă la toţi preşedintii voştri, şi la Snegur, şi la Lucinschi şi la Voronin. Tot pe aceeaşi linie merge şi aspirantul la funcţia de şef al statului, Marian Lupu, favoritul de ieri al lui Voronin, devenit după 7 aprilie 2009 „democrat” de circumstanţă. Părerea mea e că şi ăsta, dacă va ajunge preşedinte, nu va fi altceva decât încă o piesa din aceeaşi matrioşcă rusească.
IR:Eu n-aş fi aşa de categoric. Vom trăi şi vom vedea.
VR:Sunt încă multe de văzut şi de spus asupra celor ce s-au întâmplat şi ce se vor întâmpla dincolo de Prut. Vă mulţumesc pentru interviu.
Si povestea nu se incheie aici. Gratie ziaristilor profesionisti din media electronica libera, adevarati avertizori publici, am aflat ca Iurie Rosca a reactionat la ciuntirea interviului si la comentariul publicat concomitent de Sorin Rosca Stanescu. George Damian considera, ca si mine si, cred, ca orice jurnalist onest, ca merita citita opinia lui Iurie Rosca din Fluxul de azi – Un atac mediatic într-un week-end de august sau de ce trişează un gazetar de la Bucureşti, iar unul de la Chişinău îi ţine hangul? – , mai ales ca lasa sa se inteleaga ca mai are multe de spus.
«Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: „Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor economice, sociale, naţionale şi politice la scară mondială. Se poate spune că ne aflăm la începutul unei noi faze a crizei sistemului capitalist, care cuprinde toate sferele vieţii societăţii şi afectează – într-o măsură mai mare sau mai mică – toate continentele. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea programului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă“».(Vladimir Tismăneanu, Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt, Bucureşti, Editura Politică, 1976, p. 9)
De ce oare a omis Virgil Ierunca textul de mai sus când scria „Antologia ruşinii“? Se pare că nici Traian Băsescu nu l-a avut la dispoziţie când l-a pus pe Vladimir Tismăneanu în fruntea Comisiei de condamnare a comunismului. Şi când te gândeşti că acest pasaj face parte din teza de doctorat a lui Tismăneanu. În baza acesteia este profesor universitar în Statele Unite. Ce-ar zice, oare, studenţii de la Maryland dacă ar citi traducerea textului? Ar mai frecventa cursurile lupului înbrăcat în piele de oaie?
Presedintele Partidului Popular Crestin Democrat de la Chisinau vorbeste in exclusivitate pentru ZIUA despre misterul “mainii de ajutor” data de Basescu lui Voronin in 2005.
Domnule Iurie Rosca, recent presedintele Traian Basescu a afirmat public ca in 2005, dupa alegerile parlamentare din Republica Moldova, a contribuit la alegerea lui Vladimir Voronin in functia de sef al statului. Sunteti una dintre persoanele implicate in contextul complicat al acelui moment din 2005 si inca o persoana care a devenit astazi, impreuna cu PPCD, victima unei optiuni. Optiunea sustinerii lui Voronin. Ne puteti spune acum in ce fel a contribuit Traian Basescu la realegerea lui Voronin, din cunostintele dvs, pentru ca, din cate stiu, in 2005 comunistii au fost cei care au fost sustinuti de Vest, inclusiv si mai ales de Romania?
Da, este adevarat, domnul presedinte Traian Basescu a fost foarte activ si insistent in acea perioada pentru a-l reinstala pe Vladimir Voronin in functia de presedinte. Asa cum au facut-o si alti lideri occidentali. Dar ca sa fie mai clar de ce occidentalii l-au sustinut atunci pe Voronin este cazul sa ne amintim de ultima saptamana a lunii noiembrie 2003. A fost un moment de maxima tensiune politica, provocat de Kremlin, care a incercat sa anticipeze summit-ul OSCE de la Maastricht, summit programat pentru zilele de 1 si 2 decembrie al acelui an. Rusii au vrut sa realizeze un blitz-krieg diplomatic si sa-i puna pe occidentali in fata faptului implinit prin promovarea asa-numitului Memorandum Kozak. Esenta acestui document politic care tintea interesele geostrategice ale Moscovei consta in anexarea partii basarabene a Republicii Moldova prin alipirea malului drept al Nistrului la malul stang, nu prin reintegrarea Transnistriei in spatiul constitutional al intregului stat. Consilierul si trimisul special al presedintelui Putin, Dmitri Kozak, a stat cam o saptamana la Chisinau. Presedintele Rusiei si-a anuntat vizita la Chisinau pentru a asista la ceremonia de semnare a unui document politic intre Voronin si Smirnov. Acest document prevedea printre altele legalizarea prezentei militare ruse pana in 2020, crearea unui parlament bicameral, una dintre camere urmand sa fie controlata de separatistii de la Tiraspol, inclusiv acordarea dreptului de veto in chestiuni de politica interna si externa pentru deputatii de dincolo de Nistru, rezervarea de locuri in conducerea Guvernului, dar si in fiecare minister la nivel de viceministru, exact la fel si cu sistemul judecatoresc. Practic intreg procesul decizional al autoritatilor centrale de la Chisinau urma sa treaca sub controlul Moscovei prin intermediul acestui plan. Atunci PPCD a organizat ample demonstratii de protest, iar Voronin a renuntat in ultimul moment sa semneze Memorandumul Kozak, Putin fiind nevoit sa isi contramandeze vizita la Chisinau.
Practic, din acel moment Voronin a intrat intr-un aparent conflict cu Moscova. Cum s-a rasfrant aceasta situatie asupra alegerilor din 2005?
In cursul acestei luni, in paginile “Romaniei libere” am numarat mai multe articole negative la adresa mea si a Asociatiei Civic Media. Intr-unul dintre acestea, distinsul dumneavoastra analist Tom Gallagher, poate cel mai competent si incisiv comentator strain al vietii politice dambovitene, face insa, in opinia mea, cateva greseli de interpretare a unor realitati triste din societatea civila si presa noastra. In editorialul sau “Jurnalism à la Jekyll & Hyde”, unde se simte un soi de revolta si regret totodata privind situatia actuala a media romanesti, domnul Gallagher il confunda insa pe Sorin Rosca Stanescu cu mine si linia editoriala a ziarului ZIUA cu actiunile Asociatiei Civic Media. Exista, totusi, o suma de diferente. Sorin Rosca Stanescu este directorul general al ziarului ZIUA, in timp ce eu sunt un jurnalist al ziarului ZIUA, care coordoneaza in acelasi timp si o asociatie de media, sustinatoare a conceptului de jurnalism civic. Cred ca asociatia pe care o reprezint deranjeaza multa lume, printre altele si deoarece are niste principii aparte fata de majoritatea agentiilor din Romania, care doar “monitorizeaza” media. Civic Media, de exemplu – si aici solicit sanctiunea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii -, nu accepta ziaristi care au activat in presa comunista. Totodata, dupa cum se stie, militeaza pentru deratizarea presei. In plus, Civic Media, in ciuda tacerii generale a unor lideri de opinie si organizatii altfel extrem de galagioase, este singura organizatie care a reclamat public mogulizarea si cartelizarea presei, considerand ca acest tip de concentrare a puterii media poate fi un pericol pentru democratia fragila a Romaniei. Domnul Gallagher nu a observat aceste “amanunte”. In schimb, ma uimeste cu o afirmatie de neinteles, spunand ca l-am transformat pe seful statului in “inamicul public nr. 1 al Romaniei”, in pofida faptului ca “Victor Roncea si George Damian salutau, in 2005, in paginile cartii AXA: Noua Romanie la Marea Neagra, liniile noii politici estice, de asigurare a securitatii Romaniei, promovate de Traian Basescu”. M-as fi asteptat insa ca un analist cu acribia domnului Gallagher sa caute si sa ofere, cel putin, un citat care sa ateste aceasta afirmatie. Ar fi avut surpriza sa nu-l gaseasca. Aceasta nu inseamna ca nu l-am criticat, pana acum, pe presedintele Romaniei, cand am considerat. Mi s-ar parea o anormalitate si o lipsa de profesionalism sa nu o fac, atunci cand este cazul. Insa conditia presei romanesti este mult mai grava de fapt fata de cum o vede domnul Gallagher de la Londra. Jurnalistul roman, pe langa autocenzura de rutina practicata sub presiunea in care lucreaza la “moguli”, se mai bucura si de punerea la zid a angajatilor mogulilor din “tabara intelectualilor”. M-as fi bucurat daca domnul Gallagher ar fi observat si cum “oameni ai presedintelui”, in calitatea lor dubla sau chiar tripla de agenti de opinie si de oficiali, se folosesc de autoritatea Administratiei Prezidentiale pentru a lansa atacuri tipice perioadei staliniste la adresa libertatii presei, cum nu s-ar accepta, mai mult ca sigur, pe malurile Tamisei. Ma refer aici, de exemplu, la presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, si director al periodicului “Idei in dialog” (patron Sorin Ovidiu Vantu), care a atacat virulent ziaristii de la ZIUA, anatemizati drept “obiectiv detestabili”. Motivul: ziaristii de la ZIUA au indraznit sa sparga Omerta in ce priveste mafia culturala din Romania. Subordonatul sau, Mircea Mihaiet, vicepresedintele aceluiasi institut, a mers mai departe si, in “Romania literara” (patron Dinu Patriciu), a gasit “solutia”: eliminarea ziaristilor incomozi de la ZIUA si din viata publica. Ceausescu, mic copil! Intelectualii in cauza sunt foarte bine ancorati in meandrele concretului: isi iau salariul de la Cotroceni si fac pe aparatorii lui Basescu (de fapt ai propriilor functii), trecand apoi cu sacosele pe la casieria… mogulilor, dusmanii de moarte ai presedintelui. O alta diferenta neobservata de domnul Gallagher in tot acest melanj este faptul ca directorul ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, este vizat de cuplul presedintele Traian Basescu – ministrul Justitiei Monica Macovei. In schimb, eu sunt luat la ochi, chiar in ziarul dvs., de personaje opuse acestui cuplu. Este vorba de presedintele autointitulatei Societati Academice din Romania si prepusa a Grupului pentru Dialog Social, Alina Mungiu-Pippidi, si de cea care ravneste din umbra la scaunul ministrului Justitiei, sorosista Renate Weber (aici are dreptate Tom Gallagher). Pentru Civic Media, explicatia este simpla: operatiunea noastra, “Voci Curate”, a starnit agentii de influenta si spionaj ai unor servicii care isi simt acum periclitata activitatea din randurile presei si ale societatii civile. Pana acum, dupa cum se observa, majoritatea deconspiratilor si ex-nomenclaturistilor transformati peste noapte in vajnici anticomunisti sunt grupati in GDS, centrul ideologic postcomunism si postfesenism. Centrul logistic este asigurat de Renate Weber, sefa Retelei Open Soros. Doamna Weber se simte nedreptatita de domnul Gallagher, afirmand in dreptul la replica pe care i l-ati acordat ca Civic Media a taxat-o dur de nenumarate ori si ca “Victor Roncea a demonizat-o”. Corect. Aici ii dau dreptate doamnei Weber. Criticile Civic Media sunt insa intemeiate: Renate Weber si Reteaua condusa de dansa sustin, prin toate modalitatile, eliminarea simbolurilor religioase din scolile romanesti. Lasand la o parte aberatia in sine, de a te impotrivi in maniera totalitara vointei majoritatii Romaniei – o majoritate credincioasa, slava Domnului! -, practica domniei sale lasa de dorit. Mai precis, cererea antiicoane sustinuta de Renate Weber a fost inaintata si aprobata de CNCD (veritabil Minister al Gandirii orwelliene) din al carui mic comitet central face parte un anume Dezideriu Gergely. Nimeni altul decat un slujbas de-al doamnei Weber, pe care il regasim in Consiliul Director al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Oriunde, in lumea democratica, evident, acest fapt este un conflict de interese strident. Mai mult decat atat, se poate incadra la capitolul coruptie si trafic de influenta. Dar despre aceasta va trebui sa raspunda angajatul Soros la tribunal. In concluzie: avem nevoie de observatiile pertinente ale domnului Tom Gallagher. Cu conditia ca acestea sa fie complete. Altfel, vorbim de jumatati de adevaruri, adica de minciuni prin omisiune.
Vladimir Tismaneanu – “Precizari autobiografice”. “3. Am plecat din tara, in conditii pe care le-am povestit de zeci de ori, in sept. 1981. Din februarie 1983 am transmis aproape saptamanal la Europa Libera. ” (De unde? Mai exact, din ce tara? – Nota mea)
Scrisoare Deschisa catre presa romaneasca
Numirea lui Vladimir Tismaneanu la conducerea comisiei prezidentiale care are drept scop condamnarea crimelor savirsite in timpul regimului comunist – ca si incercarea sa de a monopoliza proiectul Muzeului Comunismului si a tranforma educatia asupra perioadei comuniste intr-o afacere mistificatoare – ar putea sa devina o complicatie serioasa si stinjenitoare pentru presedintele Basescu si sa afecteze credibilitatea Romaniei in lume. Si iata de ce: Vladimir Tismaneanu a obtinut titlul de doctor in sociologie politica in Romania (1976) intr-o perioada in care, dupa cum stim cu totii, admiterea pentru obtinerea acestui titlu era limitata, fiind acceptati numai cei care erau pregatiti pentru functii de conducere si propaganda in PCR. Disertatia sa, de altfel destul de subtire (101 pagini), care a fost publicata de catre Editura Politica in 1976 (unde tatal sau, Leonte Tismaneanu, era un propagandist cu mare influenta) dovedeste ca Tismaneanu era un adept inflacarat al comunismului habotnic. Intitulata “Noua Stinga si scoala de la Frankfurt”, teza ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranzitii bruste si prin studii metafizice. SINGURA MODALITATE DE A DEPASI ACEST STATU-QUO ESTE REVOLUTIA SOCIALISTA, IN CARE CLASA MUNCITOARE, CONDUSA DE PARTIDUL POLITIC REVOLUTIONAR, VA AVEA ROLUL PRINCIPAL.” Foarte suspect, dar disertatia lui Tismaneanu nu poate fi gasita nicaieri in bibliotecile din Romania! Profesorii si colegii care il cunosc pe Tismaneanu inca din vremea aceea confirma ca acesta era un produs al PCR, care a beneficiat de privilegiile de care se bucura nomenklatura si ca a participat activ la ducerea la indeplinire a programului partidului.
CONTESTAT IN SUA DE UNIVERSITARI SI FOSTI DETINUTI POLITIC
Ion Mihai Popescu, care a supravietuit celor 8 ani de inchisoare politica pe care a trebuit sa-i execute in timpul regimului comunist, a fost, intre anii 1974 -1989, profesor asociat la Facultatea de Filosofie – Sociologie a Universitatii Bucuresti. El scria: “Acel Vladimir Tismaneanu pe care l-am cunoscut era un student mediocru impus institutiei noastre academice de catre tatal sau, membru marcant al nomenklaturii marxist-leniniste vinovata de distrugerea unei intregi generatii culturale romanesti… Domnul Vladimir Tismaneanu a fost membru activ al Partidului Comunist Roman incepind din anul 1973, pina la plecarea sa din Romania, in 1981; a fost conferentiar de Marxism-Leninism in cadrul CC al UTC si autorul unei lungi serii de articole incendiare, de un dogmatism extrem, scrise in perioada plina de coruptie si imoralitate a dictaturii Ceausescu.” Intr-o scrisoare trimisa rectorului Universitatii Maryland, profesorul Popescu demasca recomandarile “academice” si il invita pe Vladimir Tismaneanu “sa sustina in fata unei comisii integre, formata din oameni de stiinta americani si romani, O DISERTATIE AUTENTICA PENTRU OBTINEREA TITLULUI DE DOCTOR”. Un alt martor, profesorul Stefan Costea, scria: “Vladimir Tismaneanu a fost admis, pur si simplu, la Universitate (in Bucuresti) datorita tatalui sau, Leonte, care era un membru important al Partidului Comunist. Iar pe parcursul intregii sale cariere universitare, Vladimir Tismaneanu a fost educat tocmai in acest scop. In timpul cind a functionat in cadrul Universitatii, Vladimir Tismaneanu a fost un propagandist comunist activ. Datorita protectiei puternice a rudelor lor comuniste, acesti «studenti speciali» puteau sa terorizeze o intreaga facultate prin influenta lor politica. Domnul Tismaneanu a fost un exemplu corupt al acestui tip de student, care si-a folosit influenta pentru a victimiza multe persoane din lumea academica”. De asemenea, studentii Universitatii Maryland si-au exprimat, in fata autoritatilor academice americane, indignarea fata de asa-zisele studii universitare si fata de activismul comunist al domnului Tismaneanu din timpul regimului represiv al lui Ceausescu. Julia Vergona scria: “Domnul Tismaneanu nu a efectuat niciodata studii de «echivalare» cerute in SUA pentru orice profesie, incepind de la soferii de taxi si terminind cu toate specialitatile medicale. Pe noi ne costa zeci de mii de dolari si multi ani de activitate academica CINSTITA, sacrificii si diverse slujbe in timpul week-end-ului pentru a obtine titlul de Ph.D. …” – continua doamna Vergona. “Este un adevarat scandal ca unor indivizi, precum domnul Vladimir Tismaneanu, li se permite sa predea intr-o Universitate americana si sa se afle alaturi de tinerii americani increzatori si entuziasti.”
INTERZIS IN FRANTA SI SUA PATRU ANI
Vladimir Tismaneanu a ajuns in Statele Unite printr-o serie de manevre destinate sa ascunda sistemului legislativ american activitatea sa ca membru al Partidului Comunist. Recent, am aflat ca, in 1981, Tismaneanu a parasit Romania impreuna cu mama sa (membra veterana a Komintern, cu o viza speciala facilitata de unul dintre cei mai influenti membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, cu drept de sedere in toate tarile vestice in care existau partide comuniste – Ghizela Vass). Si cu ajutorul Securitatii din Romania. (Vezi Raportul din 13 august 1987, volumul 9, fila 10.947, care se poate obtine de la arhiva serviciului secret roman – SRI). El nu a fost niciodata “dizident” in Romania. Ba, dimpotriva, a fost un personaj strident, care facea o intensa propaganda comunista. Conform documentelor, Tismaneanu a sosit in SUA, prin Philadelphia, la 1 octombrie 1985, dupa ce i s-a refuzat acordarea azilului politic in Franta si viza de intrare in SUA. CE A FACUT VLADIMIR TISMANEANU IN CEI 4 ANI (1981 – 1985) de cind a parasit Romania si pina a sosit in SUA, prin casatorie? Cum a fost posibil ca pasaportul sau romanesc sa nu fie anulat de catre vigilentele autoritati romane ale vremii si sa i se acorde noi vize de catre diverse ambasade romanesti din Vest? In fapt, pe baza legaturilor lui cu Brigazile Rosii Internationale, acestea l-au ajutat sa plece in Venezuela, dupa ce i s-a refuzat initial viza de intrare in SUA. De abia in 1985 Vladimir Tismaneanu si-a realizat scopul: sa ajunga in SUA, casatorindu-se cu o cetateana romano-americana, o prietena de familie si vecina in acelasi cartier renumit al nomenklaturii din Bucuresti – Primaverii. Dar, foarte curind, el a demonstrat ca aceasta casatorie era doar o acoperire, caci a divortat. Dupa ce a ajuns in SUA, Tismaneanu pare sa se fi “convertit” la valorile liberale si ale economiei de piata si a inceput sa scoata pe banda rulanta articole si carti (invirtindu-se in jurul acelorasi subiecte ca in perioada inflacaratului sau activism comunist) cu ajutor editorial semnificativ din partea celei de-a doua sotii. Dar doua lucruri sint evidente in productiile sale: 1) La fel ca si in scrierile pro-comuniste din anii ‘70, el este preocupat de deviationism si nu de principiile care, in sine, sint gresite. Tismaneanu condamna esecul politic postbelic al Romaniei provocat de deviationism – Ceausescu era un individ siret. Acest Tismaneanu a criticat utilizarea “perversa”, de catre Ceausescu, a nationalismului – de parca mindria nationala era adevaratul vinovat, iar nu politica de control socialist/comunist al vietii sociale, religioase si economice; 2) Are o reala aversiune fata de Romania si fata de Biserica Ortodoxa Romana si portretizeaza tara intr-un mod ridicol, inexact si distrugator. Intotdeauna se “invirte” in jurul acelorasi surse, la fel ca in anii in care a facut propaganda comunista in Romania. In cartea sa din 1998, intitulata “Fanteziile Salvarii: Democratie, Nationalism si Mit”, Tismaneanu nu este interesat de stergerea trecutului comunist, sau de a da in vileag criminalii epocii staliniste. Dimpotriva, el se teme ca nationalismul va fi reinstaurat si ca anti-semitismul isi va face din nou simtita prezenta, doua temeri politice exagerate, care aproape ca nu au nimic in comun cu viata reala din Romania post-revolutionara. Asa dupa cum a observat un renumit critic literar: “deoarece acorda un spatiu atit de larg antisemitismului, Tismaneanu nu pune in discutie, decit in mica masura, probleme mult mai presante: coruptia masiva, dezastrul ecologic, traficul de persoane si organe, declinul demografic etc”. Pentru a-si sustine opiniile expuse in cartea “Ana Pauker: Ascensiunea si Decaderea unui Comunist Evreu (2001)”, Vladimir Tismaneanu nu ii prezinta pe acei oameni care au fost condamnati la moarte de catre junta comunista de orientare dura trimisa de la Moscova (ca si tatal lui). Nu, el o caracterizeaza drept “o figura proeminenta a Comunismului European”, cu un “rol contradictoriu atit in istoria Romaniei, cit si in cea a comunismului international.” Contradictoriu? Mai bine spus funest, brutal, anti-crestin si lipsit de omenie. Daca este obsedat de trecutul comunist, ar fi mai bine sa-l scoata in evidenta si sa-l faca mai acceptabil pentru urmasi, nu sa-l ingroape o data pentru totdeauna.
BANI FURATI DE LA ROMANI SI AMERICANI PENTRU “MARELE SOC”
In anul scolar 2003-2004, Tismaneanu a beneficiat de un salariu intreg provenit dintr-un program al National Endowment of Democracy (NED) (dupa cum face acum cu ICR). Acest program nu este destinat persoanelor de genul lui Tismaneanu. Programul a fost organizat de catre Congresul SUA pentru “sprijinirea activistilor democrati, a celor care sustin drepturile omului, a jurnalistilor si a celor care activeaza in primele rinduri, promovind democratia in tarile care aspira la un statut democratic.” De fapt, Tismaneanu a luat locul care ar fi trebuit sa-i revina unui cetatean roman care lucreaza in acest domeniu in tara sa. Si ce a facut timp de un an, cind a fost platit generos din taxele impuse contribuabililor americani? Tismaneanu a lucrat la o carte care il preamareste pe…. Ion Iliescu! Un alt prieten bun al “elitei” moscovite si al lui Leonte Tismaneanu. “Marele Soc – Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu in dialog cu Vladimir Tismaneanu”, in care acesta il gadila pe liderul comunist astfel: “Indraznesc sa spun ca noi avem si anumiti prieteni comuni, si anumite lucruri biografice in comun. Parintii dumneavoastra au facut parte din miscarea comunista clandestina, parintii mei au facut parte din miscarea comunista clandestina” Desi acest proiect presupunea ca va studia democratia din Romania, el a folosit timpul si banii pentru a lucra la “Marele soc” (2005), o carte care incearca sa-l purifice pe Ion Iliescu de propria sa identitate comunista. In comentariile facute asupra acestei carti, Ion Iliescu se refera la Tismaneanu ca la: “un om in care pot sa am incredere; el provine din elita comunista”. Se spune ca in vara lui 2004, chiar Ion Iliescu era gata sa-l numeasca pe Tismaneanu presedintele Comisiei falsificatoare pentru studierea si condamnarea crimelor comunismului.
DAT AFARA DE LA CATEDRA “ION RATIU”
In SUA, controversa legata de Tismaneanu a continuat. Cind a facut lobby, ca sa fie numit in functia de presedinte al Departamentului Ion Ratiu de Studii Romanesti din cadrul Universitatii din Georgetown, in 1996, rectorul catolic al universitatii, descoperind trecutul comunist al lui Tismaneanu si recomandarile “academice” ale acestuia, s-a opus personal. Drept rezultat, Ion Ratiu a ales alt candidat. La acea vreme, Liviu Turcu, un fost ofiter de informatii externe care a dezertat in SUA, a dat pe fata, ca sursa sigura, pentru a fi incluse in dosarul sau, activitatea comunista a lui Tismaneanu si legaturile cu KGB, prin intermediul familiei sale. (Printre altele, Liviu Turcu a aratat ca un unchi al lui Vladimir Tismaneanu a fost general KGB numit in Franta in anii ‘30 si ca, dupa anii ‘50, timp de citiva ani, acesta a primit unele distinctii, adapost si bani in Romania). Desi in ultimii 10 ani Vladimir Tismaneanu a produs o multime de hirtii, nu merita sa fie Judecatorul Comunismului, deoarece este mult prea implicat in aceasta tragedie politica epica pentru a o judeca. A transformat intrigile si birfa dintre comunisti (de exemplu, familia sa) intr-o pseudo-stiinta. El nu a repudiat in mod total devotamentul dogmatic, ateist al ideologiei respective, inca se mai scalda in el. Din punct de vedere moral, Tismaneanu este cu totul nepotrivit pentru aceasta functie.
UNDE ESTE DOSARUL DE LA CNSAS – ASRI DAR SI ARHIVA SIE?
Nu putem sa credem ca Tismaneanu are “trecere” la Traian Basescu, asa cum s-a laudat in fata unor persoane la Washington, datorita “prietenilor sai Mihai Razvan Ungureanu, Andrei Plesu, Claudiu Saftoiu (?) si altii”. Ar fi o jignire de neiertat pentru toate victimele comunismului si pentru cei care au ales Alianta DA ca scribul favorit al lui Ion Iliescu sa decida si sa judece crimele indreptate impotriva lui Dumnezeu si toate crimele comise in numele acelei ideologii. Tismaneanu da dovada de o comportare obsesiva, fiind oricind gata sa distruga fara scrupule, in continuare, imaginea Romaniei in lume si sa creeze disensiuni in tara. Minciunile privind teza pentru obtinerea titlului de doctor si ascunderea faptului ca a indemnat ca aceia care s-au opus comunismului sa fie izolati si repudiati (se poate vedea in sutele de pagini din ziarele comuniste din anii ‘70) demonstreaza ca Tismaneanu nu este persoana adecvata pentru aceasta functie – in ciuda votului controversat al CNSAS in aceasta problema, a Dosarului sau de la Securitate.
Dan Muresan MA in Political Science, George Washington University MB London School of Economics Political Consultant for the Republican Party, US
August 31st, 2009 
VR 
Primite pe e-mail
Posted in Uncategorized 
Tags: 
