Posts Tagged ‘Bucovina’

UN AN DE LA HAGA. Problemele României cu Ucraina, de la Insula Serpilor la minoritatea asuprita a Europei

Astazi se implineste un an de la Decizia
istorica a Curtii de la Haga privind spatiul maritim din zona Insulei Serpilor,
ocazie cu care diplomatul Bogdan Aurescu va lansa la Libraria Carturesti, la
orele 18, lucrarea sa „Avanscena si culisele Procesului de la Haga”. Din pacate,
Curtea internationala nu a judecat si statutul Insulei {erpilor, stravechi pamant
romanesc, obtinut prin rapt de catre fosta URSS si preluat ilegal de catre una
din succesoarele fostei Uniuni Sovietice, actuala Ucraina. {i aceasta nu este
singura disputa care incinge relatiile romano-ucrainene. Mai presus de toate,
ar trebui sa arda insa problematica romanilor din nordul Bucovinei, Tinutul Herta
si Basarabia istorica, Bugeacul, poate cea mai asuprita si uitata minoritate
din Europa la ora actuala. Ca atare, publicam in exclusivitate pentru
„Curentul”, cateva repere istorico-geografice privind Bucovina, Tinuturile Herta,
Hotin, Bugeac si Insula {erpilor, inclusiv date aflate la zi, sintetizate intr-un
studiu mai special de reputatul prof. Univ. Dr Traian Valentin Poncea. (Victor
Roncea)
Bucovina istorica – Evolutie geopolitica
Bucovina istorica era, la data anexarii ei de catre
Habsburgi, o parte constitutiva a Principatului Moldovei. Toponimul slav
„Bucovina“ = „Tara Fagilor“, preluat ulterior de catre austrieci cu aceeasi
semnificatie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima data intr-un
document emis de cancelaria domneasca a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30
martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte
integranta din istoria principatului moldav, de la intemeierea tarii si pana la
anexarea provinciei de catre Imperiul Habsburgic.
Desi trupele austriece au ocupat Bucovina inca
din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial
provincie austriaca la 7 mai 1775, printr-o conventie incheiata intre Imperiul
Habsburgic si Sublima Poarta – sub a carei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea
granitelor s-a perfectat prin Conventia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (intre
1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administratie militara austriaca, fiind
condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) si
Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).
Intre anii 1786-1848, Bucovina a fost incorporata
Galitiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Aceasta perioada este considerata
de istoriografia romana drept cea mai nefasta din istoria Bucovinei, opinie impartasita
si de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum si de unii istorici
ucraineni contemporani.
Dupa revolutia de la 1848-1849, imparatul Franz
Joseph I a hotarat separarea Bucovinei de Galitia, recunoscandu-i autonomia
prin Constitutia din 1849. In urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima
Dieta a Bucovinei, iar un an mai tarziu imparatul a acordat Marelui Ducat al
Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (rosu, albastru si
auriu). Cu prilejul proclamarii monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a
intrat in componenta Cisleitaniei, depinzand direct de Viena, iar incepand din
anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicata la rang de Mitropolie, cu
denumirea de Mitropolia Bucovinei si Dalmatiei.
La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituanta,
convocata de Adunarea Nationala a Romanilor, sub presedintia lui Iancu Flondor,
a hotarat desprinderea Bucovinei de Austria si Unirea cu Regatul Romaniei,
lucru infaptuit la 28 noiembrie acelasi an, cand Consiliul National Roman din
Bucovina a votat cu o majoritate impresionanta de voturi unirea acestui stravechi
pamant romanesc (10.442 kmp) cu Romania, in granitele sale istorice, de la
Nistru pana la Ceremus si Colacin.
La 28 iunie 1940, in urma ultimatum-urilor
sovietice si ca urmare a aplicarii in practica a prevederile secrete ale
Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), impreuna cu tinutul
Herta si Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.
Eliberate de Armata Romana (iulie 1941-martie
1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Rosie si inglobate in cadrul
Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin,
precum si Bugeacul, adica a partea  de sud a Basarabiei, la care, in anul
1948 va fi adaugata si Insula serpilor, vor fi incluse in componenta R.S.S.
Ucrainene.
In prezent, Bucovina de Nord constituie o
provincie a Ucrainei cunoscuta sub numele de regiunea Cernauti, care cuprinde
fostul judet Cernauti, parti importante din judetele Suceava si Radauti, judetul
Hotin si tinutul Herta. Suprafata totala a regiunii grupeaza 8.100 kmp (din
care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populatie de 940.801 locuitori, din
care romanii, datorita deportarilor, dislocarilor, refugierilor, executiilor
sumare sau colonizarilor (prin imigrari) de elemente alogene, indeosebi
ucrainene sau rusofone, reprezinta doar 20%.
In sinteza, situatia Bucovinei a fost urmatoarea:
* 1359-1775 (416 ani) ea a facut parte din
Principatul Moldovei.
* 1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominatia
Habsburgilor.
* 1918-1940 si 1941-1944, prin vointa nationala
a majoritatii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu Romania.
* 1940-1941 si 1944-1991 (aproape 48 ani), prin
rapt, Bucovina de nord si tinutul Herta au fost anexate la U.R.S.S.
* Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea
Cernauti) impreuna cu sudul Basarabiei si Insula serpilor (inglobate in
regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei
U.R.S.S.
Evolutia demografica a
Bucovinei si mistificarile ucrainene 


Schimbarea structurii etnice a populatiei
Bucovinei in perioada 1774-1918 se poate explica prin mai multe cauze, intre
care cea mai importanta a constituit-o migratia – de fapt, atit emigrarile cat
mai ales, imigrarile in Bucovina, precum si asimilarile, deci deznationalizarea
elementului autohton romanesc.
Ca o consecinta a razboiului ruso-turc dintre
anii 1768-1774, densitate populatiei Bucovinei, la data anexarii ei de catre
Austria era de circa 7 locuitori/kmp, fapt ce a determinat autoritatile de la
Viena sa incurajeze imigratia elementelor germane, slovace, maghiare, poloneze si
ruso-lipovenesti.
Bogatiile Bucovinei au exercitat o atractie
deosebita si asupra altor etnii, in special ruteni si evrei. Referitor la
colonizarea rutenilor, s-a scris mult pe aceasta tema, formulandu-se o serie de
teze fara substrat stiintific, dar cu puternica implicare politica si ideologica.
Astfel, istoriografia sovietica si, mai nou, cea ucraineana, au batut moneta pe
apartenenta intregii Moldove (prestatale) la Rusia kieveana, apoi la
principatul Haliciului care, in viziunea pseudoistoricilor de la Moscova,
respectiv, Kiev, s-ar fi intins pana la Dunarea de Jos. Aceiasi specialisti in
falsificarea adevarului istoric sustin ca, atat Dragos Voda cat si Bogdan I,
descalecand Moldova, ar fi gasit aici o populatie compacta ucraineana care in
decurs de patru secole (1359-1774) ar fi fost romanizata, in timp ce ucrainenii
din Galitia, aflati sub dominatie poloneza, s-ar fi polonizat.
Mergand pe linia mistificarii istorice, s-a
ajuns la afirmatia hilara dupa care Bucovina ar fi leaganul poporului
ucrainean, in timp ce manastirile celebre de la Voronet, Arbore, Sucevita,
Moldovita, cu frescele lor, ar fi opera ucrainenilor (…). 
Caracterul eminamente romanesc al Bucovinei
Referitor la procesul de asimilare a populatiei,
acesta a fost biunivoc, el facandu-se atat prin asimilarea de catre romani a
rutenilor, cat mai ales in sens invers, adica a romanilor de catre ruteni
(ucraineni).
In ceea ce priveste hotarele Bucovinei
istorice, apartenenta ei la Principatul Moldovei si caracterul eminamente romanesc
al locuitorilor sai, sunt realitati care nu pot fi negate decat de rauvoitori.
Astfel, referitor la hotarele Bucovinei, mentionam faptul ca ele au fost
dintotdeauna pe Ceremus, Colacin si Nistru. Intr-adevar, vechiul hotar dintre
Moldova si regatul Poloniei a fost statornicit definitiv pe cursurile de apa
amintite cu prilejul intelegerii dintre regele Poloniei si logofatul Tautu,
reprezentantul domnitorului Moldovei, prilej cu care demnitarul moldovean a
fost „daruit“ cu sase sate de catre craiul lesesc, fapt amintit si de Ion
Neculce in cronica sa. Ca hotarul moldo-polon era pe Nistru rezulta si dintr-un
document mai putin cunoscut, Conventia polono-otomana din 14 octombrie 1703, incheiata
intre reprezentantii regatului Poloniei si cei ai Inaltei Porti, ultima in
calitate de putere suzerana a Moldovei, in care partea polona declara ca:
„Inter nos et Valachiam ipse Deum flumine Tyra dislimitavit“, adica „Intre noi si
Valahia (Moldova, n.n.) insusi Dumnezeu a pus granita fluviul Nistru“.
Compozitia etnica a provinciei indica faptul ca
la data ocuparii Bucovinei de catre Habsburgi populatia era preponderent romaneasca,
fapt recunoscut si de autoritatile austriece in monografia oficiala amintita
anterior si publicata in anul 1899: „Dupa nationalitate, majoritatea
locuitorilor (in anul 1775, n.n.) apartineau neamului romanesc («rumänischer
Volksstamm»)“.
Traian Valentin Poncea

DACA S-A LANSAT SCHIMBUL DE TERITORII sa continuam actiunea: Basarabia si Bucovina vs Transnistria si South Stream prin Romania. VIDEO plus INTERVIU

Aleksandr Medvedev: Exista perspective ca Romania sa fie inclusa in proiectul South Stream Exclusiv inforusia: Interviu realizat cu Aleksandr Medvedev, vicepresedintele Companiei Gazprom

Aleksandr Medvedev va intreprinde in luna ianuarie 2010 o vizita in Romania pentru a discuta aceste aspecte
Reporter: Domnule Medvedev, daca proiectul “South Stream” vaexporta peste 60 miliarde metri cubi de gaz in Europa, consideratinecesara si includerea Romaniei in acest proiect? Daca da, in ceconditii se va realiza acest lucru?
A.Medvedev: Relatiile noastre cu Romania se dezvolta cusucces. Gazprom livreaza gaze naturale tarii dumneavoastra in baza unorcontracte. Suntem in discutii cu Romania privind colaborarea pe maimulte proiecte, inclusiv includerea in proiectul South Stream.
Existadoua variante prin care poate fi implicata Romania in acest proiect.Prima ar fi construirea unei ramificatii a gazoductului prin MareaNeagra cu scopul de a aproviziona Romania cu necesarul de gaze, iar adoua varianta este ca gazoductul sa traverseze direct teritoriulromanesc, urmand sa-si continuie calea prin tarile care au nevoie degaze, pana in Italia.
 
Reporter: Care din aceste variante are mai multe sorti de izbanda?
A.Medvedev:Acest lucru depinde de rezultatele studiului tehnico-economic si defezabilitate. Noi, insa, am sesizat ca Romania manifesta interes inexaminarea ambelor variante si specialistii nostri studiaza acesteposibilitati. Sansele Romaniei de a fi inclusa in proiectul nostrudepind in mare masura de rezultatele studiului.
Reporter: Depinde de factorul politic?
A.Medvedev:Desigur ca situatia politica trebuie sa ne asigure o activitatenormala, iar noi vedem ca Romania este interesata de a ne crea conditiibune. In luna ianuarie 2010 voi face o vizita in Romania si vom evaluaimpreuna aceste aspecte.
Pe langa South Stream mai avem un proiectcomun al Gazpromului cu Romania. Este vorba de construirea unui depozitsubteran de gaze in Margineni. Si acest proiect este in evaluareaspecialistilor nostri. Aceste actiuni ne fac sa sustinem ca avem la oraactuala o colaborare buna cu Romania.

Reporter: In ce masura este posibil pe viitor o relatie directa,fara intermediari, dintre Compania Gazprom si Romania? Daca e posibilacest lucru, in ce conditii se poate face?
A.Medvedev: Nucred ca e o abordare tocmai corecta a notiunii de “intermediari”. Noivindem gaz Romaniei prin contract direct cu compania romaneasca Conef.In ceea ce priveste Romgaz, noi le furnizam gazele prin companiaWinterchall, care este o companie mixta (50 la suta apartine Gazprom si50 la suta – companiei germane Winterchall) si nici aceasta nu poate finumita firma intermediara. Imi amintesc ca in trecut Romania a avutmomente mai dificile cand intarzia cu plata gazelor, iar acestecompanii prin care operam noi pe piata romaneasca au functii cu multmai complexe, inclusiv garantarea platii pentru gazele livrate.
Inprivinta altor volume de gaze care vor fi contractate in viitor decatre Romania, vor fi incheiate contracte directe intre Gazprom sicompaniile imputernicite de statul roman.

Reporter: In ce masura Compania Gazprom intentioneaza sa-si extinda activitatea pe piata romaneasca?
A.Medvedev:Daca Romania va fi inclusa in proiectul South Stream si vor fi createdepozite subterane de gaze, evident ca exista perspective de largire aactivitatii Gazprom in Romania. Eu cred in aceste perspective, pentruca rezervele de gaze romanesti se micsoreaza obiectiv, iar cand voraparea noi oportunitati de largire a colaborarii bilaterale, vom fibucurosi sa le examinam.
Reporter: E posibila o noua criza a gazelor in aceasta iarna?Care este la ora actuala relatia dintre Gazprom si Naftogaz (Ucraina)?
A.Medvedev:Am facut tot posibilul si imposibilul sa evitam o noua criza in aceastaiarna. Cauzele crizei de la inceputul acestui an sunt cunoscute, ele aufost provocate de Ucraina atat in 2006, cat si in 2009. La ora actuala,sunt create toate conditiile pentru a fi evitata orice perturbare de lacontractele incheiate atat pentru livrare, cat si pentru tranzit. Neexprimam speranta ca Ucraina va respecta obligatiunile ce-i revin dincontracte si va plati la timp pentru consum. Rusia le-a transferat banipentru tranzitul pe teritoriul ucrainean, am efectuat inclusiv si oplata in avans in valoare de 2 -2,1 miliarde dolari, le-am anulatpenalitatile pentru reducerea consumului pentru anul 2009, am acceptatreducerea volumului de gaze pentru 2010. Am facut tot ce a fost posibilsi asteptam acelasi lucru de la partenerii nostri din Ucraina.
Uniculaspect care poate aparea este legat de factorul electoral din Ucrainasi nu sunt excluse unele tentative de a bloca plata facturii pentrugazele rusesti sau de a bloca organizarea alegerilor. Avem, insa, toatepremisele sa sarbatorim Revelionul in liniste, in sanul familiei,pentru ca urmatoatea plata urmeaza sa se faca pe 7 ianuarie.

Reporter: Domnule Medvedev, va multumim si va asteptam in Romania!Interviu realizat in exclusivitate pentru inforusia.ro de Lucia BEIU (Moscova)

UCRAINA loveste Romania. Date din Rada de la Kiev. Replica diplomatica a Bucurestiului. Washingtonul si Moscova au pus problema pe agenda.

Lenin inca misca la Kiev (vezi si foto)
Conform unor surse ucrainene de la Kiev care s-au decis sa slujeasca adevarul, reuniunea extraordinară din 3 iulie a parlamentului ucrainean, convocată la solicitarea Blocului Iulia Timoşenko, a debutat cu blocarea tribunei şi a lojei membrilor guvernului de către deputaţii grupului parlamentar Partidul Regiunilor (PR), după scenariul blocajului din 1 iulie 2009. PR insistă în adoptarea proiectului de act normative care prevede majorarea salariului minim pe economie. În sala de şedinţe au fost afişate lozinci cu apelul către deputaţi la solidarite socială. După deblocarea activităţii, Volodimir Litvin a organizat o conferinţă de presă în care a declarat că evenimentele din Rada Supremă demonstrează existenţa unor tentative din partea unor forţe dinafara parlamentului care isi propun să destabilizeze situaţia din Ucraina. Litvin nu exclude că un scop al acestor acţiuni destabilizatoare ar putea fi provocarea de alegeri parlamentare anticipate în Ucraina şi a arătat că, personal, ar fi bucuros dacă s-ar organiza alegeri anticipate, a adăugat însă că înainte de adiscuta problema alegerilor este necesară modificarea legislaţiei electorale, “altfel procesul se va bloca pur şi simplu”.
Preşedintele parlamentului de la Kiev a acuzat PR de inconsecvenţă, subliniind că, pe de o parte, guvernul Timoşenko este criticat pentru că nu are ministru de finanţe, iar pe de altă parte blochează iniţiativa legislativă care ar rezolva problema potrofoliilor vacante din Cabinetul de Miniştri al Ucrainei.
În plină criză, guvernul ucrainean nu are ministri de finanţe, externe, apărare, transporturi. Recent a fost demis si adjunctul ministrului apararii. E clar ca urmeaza disolutia statului artificial. Conform unor alte surse, de la Washington, aceasta problema se va afla pe agenda intalnirii de marti dintre Obama si Medvedev dar, mai ales, a celei dintre Obama si Putin.

Surse diplomatice de la Bucuresti au refuzat sa confirme aceasta ultima informatie insa ne-au transmis urmatoarele:

· În ceea ce priveşte declaraţia demnitarului ucrainean potrivit căreia hotărârea Curţii Internaţionale de Justiţie în cazul Delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) este „o soluţie împotriva căreia s-a pronunţat delegaţia română în timpul negocierilor cu Uniunea Sovietică, în anii ’80”, care „reia practic poziţia pe care a susţinut-o delegaţia Uniunii Sovietice”, surse diplomatice/surse din MAE român consideră soluţia CIJ este una favorabilă părţii române în comparaţie cu oricare din propunerile de delimitare avansate de fosta URSS, inclusiv ultima, care datează din 1987. Astfel, soluţia propusă de URSS în 1987 „dădea” URSS circa 4000 de km pătraţi, în timp ce soluţia CIJ a dat Ucrainei doar circa 2500 de km pătraţi din totalul de 12 200 al zonei în dispută la Haga.

· De asemenea, soluţia reprezintă o confirmare a poziţiei promovate constant de România în negocierile bilaterale, atât cu fosta URSS, cât şi cu Ucraina. Este o decizie corectă şi echitabilă, în deplină concordanţă cu normele dreptului internaţional, practica statelor în materie, precum şi cu jurisprudenţa instanţelor internaţionale.

· Linia de delimitare stabilită de CIJ nu este rezultatul unui „compromis”, cum o califica preşedintele comisiei pentru integrare europeană din Rada Supremă, Boris Tarasiuk, ci reflectă aplicarea riguroasă a unor reguli precise, potrivit unei practici coerente dezvoltate chiar de CIJ. De altfel, după cum rezultă din hotărârea pronunţată în februarie, de CIJ, argumentele părţii române au fost preluate într-o proporţie foarte mare de Curte.

· Afirmaţiile referitoare la proiectul canalului de navigaţie pe braţele Bâstroe şi Chilia din Delta Dunării, nu sunt conforme cu realitatea. În fapt, lucrările ptr acest canal sunt întreprinse cu încălcarea normelor internaţionale şi cu ignorarea recomandărilor şi rezoluţiilor adoptate de organizaţiile internaţionale guvernamentale relevante.

· Nici afirmaţiile potrivit cărora proiectul nu ar afecta mediul înconjurător, fapt care ar fi fost confirmat de „organizaţiile internaţionale şi secretariatele convenţiilor din domeniul ecologiei, inclusiv al Convenţiei de la Espoo” nu sunt corecte. Astfel, Comisia de anchetă internaţională constituită în temeiul Convenţiei de la Espoo a ajuns la concluzia că proiectul are un impact transfrontalier negativ semnificativ, iar Adunarea Statelor Părţi la Convenţia de la Espoo a adoptat cu prilejul celei de-a patra reuniuni a acestui organism (Bucureşti, 19-21 mai 2008) o decizie prin care s-a arătat că Ucraina nu respectă prevederile Convenţiei si s-a solicitat ca partea ucraineană să nu întreprindă nici un fel de lucrări până la aplicarea corespunzătoare a Convenţiei.

· Poziţii similare au fost adoptate de toate organismele internaţionale relevante.

· O luare de poziţie recentă o reprezintă demersul Secretarului Executiv al Comisiei Economice ONU pentru Europa, Ján Kubiš, care la data de 25 martie 2009, a transmis viceprim-ministrului Ucrainei, Hryhory Nemyrya, o scrisoare referitoare la proiectul ucrainean, prin care se atrage atenţia autorităţilor ucrainene că Ucraina are obligaţia de a nu mai continua nicio lucrare pentru finalizarea proiectului până la îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia Espoo şi că activităţile întreprinse reprezintă o continuă violare de către autorităţile de la Kiev a prevederilor Convenţie.

În ceea ce priveşte „politizarea problemei minorităţilor de către partea română”, sursele ZIUA s-au exprimat destul de “diplomatic”:

Problemele cu care se confruntă minoritatea românească din Ucraina, îndeosebi în domeniul asigurării învăţământului în limba maternă sunt binecunoscute. Atât în dialogului româno-ucrainean, la toate nivelurile, cât şi în cadrul multilateral (Consiliul Europei şi OSCE) aceste teme sunt discutate cu scopul asigurării drepturilor minorităţii româneşti din Ucraina, consacrate de documentele europene în materie.

Partea română şi-a exprimat în mod constant preocuparea în ceea ce priveşte situaţia învăţământului în limba maternă în condiţiile ofensivei legislative a autorităţilor ucrainene cu scopul consolidării predării în limba de stat.

România şi-a exprimat îngrijorarea că măsurile adoptate pentru promovarea limbii ucrainene in detrimentul numărului de ore alocat limbilor materne au ca efect asimilarea graduala a minorităţilor, în condiţiile în care şcoala nu va mai asigura posibilitatea studierii in limba materna.

A spune lucrurilor pe nume, a invita la dialog, nu înseamnă politizare, probleme există, este cel puţin straniu faptul că parlamentarul ucrainean înţelege să contribuie la consolidarea „relaţiei de prietenie româno-ucraineană” prin prezentarea unor date eronate şi lansarea periodică a unor acuzaţii nefondate la adresa României. Această tactică a Ucrainei înseamnă, de fapt, politizare.

În ceea ce priveşte finalizarea monitorizării respectării drepturilor minorităţii române din Ucraina, aceleasi surse au sutinut ca:

Până în prezent, s-au desfăşurat primele două etape ale operaţiunii de monitorizare, în regiunea Cernăuţi şi în judeţul Suceava, respectiv în judeţul Maramureş şi în regiunea Transcarpatia. Etapa a treia urma să se desfăşoare în perioada 19-24 mai 2008, în regiunea Odesa.

Spre deosebire de etapele precedente, care s-au finalizat prin semnarea formularelor de monitorizare, etapa din regiunea Odesa a fost întreruptă ca urmare a nerespectării de către partea ucraineană a procedurii de monitorizare, a intimidărilor, ameninţărilor şi presiunilor exercitate la adresa membrilor comunităţii româneşti din regiune.

România a transmis Ucrainei propunerea de reluare a celei de-a treia etape a procesului de monitorizare, după evaluarea şi eliminarea cauzelor care au determinat întreruperea procesului in regiunea Odesa, în mai 2008. Suntem interesaţi de reluarea procesului de monitorizare şi asteptăm propuneri concrete în acest sens.

Eu personal sunt interesat intr-o aprofundare a relatiilor cu Rusia pentru rezolvarea de urgenta a problemelor comune care trec peste acest teritoriu al fostei RSS Ucrainene.

EXCLUSIVITATE. Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei prin care s-a modificat Legea Cetateniei pentru simplificarea redobandirii cetateniei romane

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ
pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991

Având în vedere necesitatea îmbunătăţirii procedurii de redobândire sau acordare a cetăţeniei române şi importanţa soluţionării cu celeritate de către Comisia pentru cetăţenie a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

dată fiind necesitatea creării cât mai rapide a instrumentelor legale prin care Comisia pentru cetăţenie să poată soluţiona dosarele în termene rezonabile a cererilor de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

luând în considerare dificultăţile practice cu care se confruntă Comisia pentru cetăţenie în soluţionarea numărului mare de cereri de redobândire şi acordare a cetăţeniei române potrivit art. 101 din Legea cetăţeniei române nr.21/1991,

ţinând seama de necesitatea eliminării, în termen cât mai scurt, a oricărei prelungiri nejustificate a procedurii de redobândire şi acordare a cetăţeniei române,

având în atenţie importanţa creării tuturor premiselor necesare unei respectări reale şi eficiente a drepturilor şi intereselor legale, astfel cum au fost ele concepute şi garantate de legiuitor,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art.I – Legea cetăţeniei române nr.21/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul 1 al articolul 101 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Foştii cetăţeni români care au dobândit cetăţenia română prin naştere sau prin adopţie şi care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetăţenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum şi descendenţii acestora până la gradul III pot redobândi ori li se poate acorda cetăţenia română, la cerere, cu păstrarea cetăţeniei străine şi stabilirea domiciliului în ţară sau cu menţinerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. b), c) şi e).

2. Articolul 102 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Persoanele prevăzute la art. 101 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune cererea de redobândire ori acordare a cetăţeniei române la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, după obţinerea dreptului de şedere, potrivit legii.”

3. Alineatul 3 al articolului 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Comisia are activitate permanentă, este formată dintr-un preşedinte şi 8 membri, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor din cadrul Ministerului Justiţiei, numiţi prin ordin al ministrului justiţiei. Lucrările Comisiei nu sunt publice, acestea se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 3 membri şi sunt prezidate de preşedinte, iar în lipsa acestuia, de către un membru desemnat de acesta.”

4. După articolul 14 se introduce un articol nou, art. 141 cu următorul cuprins:
„În cazul cererilor formulate potrivit art. 101, verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 lit. b), c) şi e) de către Comisie se face în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării cererii.
Art. II – Cererile depuse în temeiul art.101 şi aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă vor fi soluţionate potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.

Vezi si LEGE Nr. 21 din 1 martie 1991 *** Republicată Legea cetăţeniei …

INFO:
Băsescu insistă în problema cetăţeniei române pentru basarabeni
FLUX – Cotidian Naţional Nr.132 din 27 septembrie 2007
Preşedintele României, Traian Băsescu, consideră că actuala procedură de acordare a cetăţeniei române pentru populaţia Moldovei este una anevoioasă, care ar trebui substanţial îmbunătăţită. În context, şeful statului român a cerut Guvernului României simplificarea la maximum a procedurii de acordare a cetăţeniei, având în vedere “obligaţiile morale pe care România le are faţă de cetăţenii Republicii Moldova”.
Potrivit unei informaţii difuzate de postul de radio BBC, preşedintele Băsescu a solicitat Guvernului României reanalizarea chestiunii cetăţeniei române pentru populaţia Republicii Moldova. “Având în vedere că pe piaţa forţei de muncă în Uniunea Europeană există un deficit de 20 de milioane de oameni, nu văd de ce România nu ar contribui la acoperirea acestui deficit, liberalizând aproape acordarea cetăţeniei către cetăţeni ai Republicii Moldova, fie că sunt de origine română, fie că sunt de origine rusă,” a mai declarat preşedintele României.
Sursa citată mai precizează că la începutul lunii septembrie, guvernul a modificat Legea cetăţeniei prin ordonanţă de urgenţă, simplificând procedurile de depunere a actelor în vederea redobândirii cetăţeniei. „Nu au fost modificate însă şi condiţiile de acordare, care prevăd în continuare un minimum de patru ani de rezidenţă în România pentru cetăţenii Republicii Moldova. De asemenea, legea prevede ca o condiţie “cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială”.
Până în 2001, circa 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova, ai căror părinţi sau bunici fuseseră cetăţeni ai României, indiferent de etnie, au redobândit cetăţenia română. După 2002, procedura de redobândire rapidă a fost suspendată şi de atunci doar 2500 de cetăţeni ai Republicii Moldova au redobândit cetăţenia României”, consideră BBC.
Igor BURCIU
Foto: FLUX

Basescu il pune la punct pe Voronin si ii apara pe tinerii Basarabiei
Asculta mai multe audio Evenimente »

MIRCEA ELIADE: PILOTII ORBI. Despre crima, tradarea si imoralitatea clasei conducătoare din Romania in fata strainilor, a Ungariei, Ucrainei si Rusiei

Imoralitatea clasei conducătoare românesti, care detine “puterea” politică de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia natională în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit tărănimea, că s-a introdus politicianismul în administratie si învătământ, că s-au desnationalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva sigurantei statului si toate aceste atentate contra fiintei neamului nostru, ar putea – după marea victorie finală – să fie iertate. Memoria generatiilor viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile si eroismul anilor cumpliti 1916- 1918 – lăsând să se astearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a urmat unirii tuturor românilor.
Dar cred că este o crimă care nu va putea fi niciodată uitată: acesti aproape douăzeci de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am pierdut (si când vom mai avea înaintea noastră o epocă sigură de pace atât de îndelungată?!) – dar i-am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă a statului românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului românesc de la întregire încoace, s-a făcut vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera o elită politică în fata contemporanilor si în fata istoriei: pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de un milion sau o sută de milioane furate, de coruptie, bacsisuri, demagogie si santaje. Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui însăsi existenta istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au condus si ne conduc nu mai văd.
Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase si mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult încercata Europă – luntrea statului nstru este condusă de niste piloti orbi. Acum, când se pregăteste marea luptă după care se va sti cine merită să supravietuiască si cine îsi merită soarta de rob – elita noastră conducătoare îsi continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte.
Nici nu mai găsesti cuvinte de revoltă. Critica, insulta, amenintarea – toate acestea sunt zadarnice. Oamenii acestia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor politice, instinctul statal, s-a stins.
Istoria cunoaste unele exemple tragice de state înfloritoare si puternice care au pierit în mai putin de o sută de ani fără ca nimeni să înteleagă de ce. Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldatii tot atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism între timp. Si deodată, statele acestea pier, dispar din istorie. În câteva sute de ani după aceea, cetătenii fostelor state glorioase îsi pierd limba, credintele, obiceiurile – si sunt înghititi de popoare vecine.
Luntrea condusă de pilotii orbi se lovise de stânca finală. Nimeni n-a înteles ce se întâmplă, dregătorii făceau politică, negutătorii îsi vedeau de afaceri, tinerii de dragoste si tăranii de ogorul lor. Numai istoria stia că nu va mai duce multă vreme povara acestui stârv în descompunere, neamul acesta care are toate însusirile în afară de cea capitală: instinctul statal.
Crima elitelor conducătoare românesti constă în pierderea acestui instinct si în înfiorătoarea lor inconstientă, în încăpătânarea cu care îsi apără “puterea”. Au fost elite românesti care s-au sacrificat de bună voie, si-au semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru a nu se pune în calea destinului acestui neam. Clasa conducătorilor nostri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un ceas atât de tragic pentru istoria lumii – face tot ce-i stă în putintă ca să-si prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le mai pot agonisi, la ambitiile pe care si le mai pot satisface, la orgiile pe care le mai pot repeta. Si nu în aceste câteva miliarde risipite si câteva mii de constiinte ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar acum, când încă mai este timp, nu înteleg să se resemneze.
Să amintim numai câteva fapte si vom întelege de când ne conduc pilotii orbi.
Cel dintâi lucru pe care l-au făcut iugoslavii după război a fost să colonizeze Banatul românesc aducând în masă de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politică pe care am fi putut-o avea noi: problema croată isbucnise cu violentă. Cu toate acestea, stiind că adevărata granită nu e cea însemnată pe hărti ci limita până unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au făcut tot ce le-a stat în putintă ca să deznationalizeze judetele românesti. Si se pare că au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizări sârbesti, sate care nu existau la conferinta păcii…
La “plebiscitul” din 1918-1919, toate satele svăbesti au votat alipirea la România Mare. S-a obtinut astfel o impresionantă majoritate. Nici un guvern român n-a făcut, însă, nimic pentru aceste elemente germanice, singurii aliati sinceri pe care i- am fi putut avea pentru ca să contrabalansăm elementele maghiare. Dimpotrivă, de la unire încoace sasii si svabii au fost necontenit umiliti – iar ungurii favorizati.(Ce imbecil complex de inferioritate am dovedit, fiindu-ne teamă de unguri!). În 1918 sasii nu se întelegeau cu svabii. Am fi putut profita de aceste neîntelegeri. N-am profitat. Dimpotrivă, am făcut tot ce ne-a stat în putintă ca să accelerăm unirea tuturor elementelor germanice. Si astăzi, sasii si svabii sunt uniti – si sunt împotriva noastră.
Ungurii au colonizat granita încă din 1920, desi si astăzi se găsesc înapoia acestei centuri de fier nu stiu câte sute de mii de români. Noi n-aveam nevoie de colonizări, pentru că toate satele de pe frontieră sunt românesti. În schimb, am stat cu mâinile în sân si am privit cum se întăreste elementul evreiesc în orasele din Transilvania, cum Deva s-a maghiarizat complet, cum tara Oasului s-a părăginit, cum s-au făcut colonizări de plugari evrei în Maramures, cum au trecut pădurile din Maramures si Bucovina în mâna evreilor si maghiarilor etc. etc.
Cei 10.000 de tărani români veniti din Ungaria continuă să moară de foame. Am luat sate de români din Banat si am colonizat Cadrilaterul – în loc să păstrăm pe bănăteni acolo unde sunt si să aducem la frontiera bulgară numai macedoneni, singurii care răspund la cutit cu toporul si la insulte cu carabina. Astăzi româncele bănătene cersesc în Balcic…
Dintre toate minoritătile noastre, în afară de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lăsat să plece. Pământurile lor, în bună parte, au intrat în stăpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat. Ceva mai mult. Am lăsat pe bulgari să-si cumpere si să cultive pământ până la Gurile Dunării. Pilotii orbi s-au făcut unealta celei mai înspăimântătoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunării spre Deltă si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care să înteleagă că ultima noastră nădejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este să ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunăreni cu slavii din Basarabia. În loc să alungăm elementul bulgăresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunării cu grădinari bulgari.
În acelasi timp, pilotii orbi au deschis larg portile Bucovinei si Basarabiei. De la război încoace, evreii au cotropit satele Maramuresului si Bucovinei si au obtinut majoritatea absolută în toate orasele Basarabiei. Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de- a lungul Basarabiei si astăzi mai au foarte putin să-si dea mâna cu bulgarii care au suit pe Dunăre. Reni este punctul de unire a celor două populatii slave – pe pământ românesc. Imediat după război, în Basarabia românii reprezentau 68 la sută din populatie. Astăzi, după statistici oficiale, ei sunt numai 51 la sută.
Elitele politice românesti, în loc să se intereseze de-aproape de problema Ucrainei prin încurajarea agitatiilor separatiste – asa cum au făcut guvernele austriece până la război, încurajând sistematic pe ruteni ca să lovească în români si poloni – s-au multumit să tolereze întinderea ucrainienilor nu numai în Bucovina, dar si în Basarabia.
În anul 1848, rutenii din Galitia revendicau o parte din Bucovina pentru provincia lor (Galitia), care ar fi trebuit să devină semi-autonomă în reorganizarea Austriei pe baze federale (planul Palacki). Românii bucovineni de atunci au stiut să se apere (în Constituanta austriacă de la Kremsir). Dar rutenii, după războiul cel mare, au găsit un neasteptat aliat în pilotii orbi ai României care, în loc să lupte pentru revendicările ucrainiene dincolo de Nistru (crearea statului-tampon Ucraina) si-au arătat prietenia fată de acesti slavi lăsându-i să se înmultească peste măsură în Bucovina si să coboare cât mai jos în Basarabia. Astăzi, un savant ucrainean de la universitatea din Varsovia, refugiat politic, expune la seminarul de geografie din Berlin hărti ale viitorului stat ucrainean în care se găsesc înglobate Bucovina si Basarabia. Nădăjduiesc că la ceasul când stiu lucrurile acestea, prietenul care mi- a atras atentia asupra hărtilor profesorului ucrainean (profesor la universitatea din Varsovia) a izbutit să le fotografieze pe toate – pentru ca să facem amândoi dovada, dacă va fi nevoie.
Inutil să mai continui. Si am fost stăpânit de acest înspăimântător sentiment al inutilitătii în tot timpul cât am scris paginile de fată. Stiu foarte bine că ele nu vor avea nici o urmare. Stiu foarte bine că evreii vor tipa că sunt antisemit, iar democratii că sunt huligan sau fascist. Stiu foarte bine că unii îmi vor spune că “administratia” e proastă – iar altii îmi vor aminti tratatele de pace, clauzele minoritătilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa să rezolve problema minoritătilor măcelărind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an. Ca si când ungurii nu si-au permis să persecute fătis, cu închisoarea, chiar satele germane, ca să nu mai vorbesc de celelalte. Ca si când cehii au sovăit să paralizeze, până la sugrumare, minoritatea germană!
Cred că suntem singura tară din lume care respectă tratatele minoritătilor, încurajând orice cucerire de-a lor, preamărindu-le cultura si ajutându- le să-si creeze un stat în stat. Si asta nu numai din bunătate sau prostie. Ci pur si simplu pentru că pătura conducătoare nu mai stie ce înseamnă un stat, nu mai vede.
Pe mine nu mă supără când aud evreii tipând: “antisemitism”, “Fascism”, “hitlerism”! Oamenii acestia, care sunt oameni vii si clarvăzători, îsi apără primatul economic si politic pe care l-au dobândit cu atâta trudă risipind atâta inteligentă si atâtea miliarde. Ar fi absurd să te astepti ca evreii să se resemneze de a fi o minoritate, cu anumite drepturi si cu foarte multe obligatii – după ce au gustat din mierea puterii si au cucerit atâtea posturi de comandă. Evreii luptă din răsputeri să-si mentină deocamdată pozitiile lor, în asteptarea unei viitoare ofensive – si, în ceea ce mă priveste, eu le înteleg lupta si le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul.
Tristetea si spaima mea îsi au, însă, izvorul în altă parte. Pilotii orbi! Clasa aceasta conducătoare, mai mult sau mai putin românească, politicianizată până în măduva oaselor – care asteaptă pur si simplu să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să facă alte legi. Acelasi si acelasi lucru, ca si când am trăi într-o societate pe actiuni, ca si când am avea înaintea noastră o sută de ani de pace, ca si când vecinii nostri ne-ar fi frati, iar restul Europei unchi si nasi. Iar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi româneste, că în Maramures, Bucovina si Basarabia se vorbeste idis, că pier satele românesti, că se schimbă fata oraselor – ei te socotesc în slujba nemtilor sau te asigură că au făcut legi de protectia muncii nationale.
Sunt unii, buni “patrioti”, care se bat cu pumnul în piept si-ti amintesc că românul în veci nu piere, că au trecut pe aici neamuri barbare etc. Uitând, săracii că în Evul Mediu românii se hrăneau cu grâu si peste si nu cunosteau nici pelagra, nici sifilisul, nici alcoolismul. Uitând că blestemul a început să apese neamul nostru odată cu introducerea secarei (la sfârsitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul grâului. Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul – slăbind considerabil rezistenta tăranilor. Blestemele s-au tinut apoi lant. Mălaiul a adus pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se bea până în secolul XVI bere), austriecii în Ardeal si “cultura” în Pricipate au adus sifilisul. Pilotii orbi au intervenit si aici, cu imensa lor putere politică si administrativă.
Toată Muntenia si Moldova de jos se hrăneau iarna cu peste sărat; cărutele începeau să colinde Bărăganul îndată ce se culegea porumbul si pestele acela sărat, uscat cum era, alcătuia totusi o hrană substantială. Pilotii orbi au creat, însă, trustul pestelui. Nu e atât de grav faptul că la Brăila costă 60-100 lei kilogramul de peste (în loc să coste 5 lei), că putrezesc vagoane întregi cu peste ca să nu scadă pretul, că în loc să se recolteze 80 de vagoane pe zi din lacurile din jurul Brăilei se recoltează numai 5 vagoane si se vinde numai unul (restul putrezeste), grav e că tăranul nu mai mănâncă, de vreo 10 ani, peste sărat. Si acum, când populatia de pe malul Dunării e secerată de malarie, guvernul cheltuieste (vorba vine) zeci de milioane cu medicamente, uitând că un neam nu se regenerează cu chinină si aspirină, ci printr-o hrană substantială.
Nu mai vorbiti, deci, de cele sapte inimi în pieptul de aramă al românului. Sărmanul român, luptă ca să-si păstreze măcar o inimă obosită care bate tot mai rar si to mai stins. Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are rezistenta sa legendară de acum câteva veacuri. În Moldova si în Basarabia cad chiar de la cele dintâi lupte cu un element etnic bine hrănit, care mănâncă grâu, peste, fructe si care bea vin în loc de tuică.
Noi n-am înteles nici astăzi că românul nu rezistă băuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul bunăoară. Ne lăudăm că “tinem la băutură”, iar gloria aceasta nu numai că e ridiculă, dar e în acelasi timp falsă. Alcoolismul sterilizează legiuni întregi si ne imbecilizează cu o rapiditate care ar trebui să ne dea de gândit.
…Dar pilotii orbi stau surâzători la cârmă, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Si acesti oameni, conducători ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bună-credintă, si cu bunăvointă; numai că, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul instinct care contează în ceasul de fată – instinctul statal – nu văd suvoaiele slave scurgându- se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile care dispar lăsând locul altor neamuri… Nu simt că s-au schimbat unele lucruri în această tară, care pe alocuri nici nu mai pare românească.
Uneori, când sunt bine dispusi, îti spun că n-are importantă numărul evreilor, căci sunt oameni muncitori si inteligenti si, dacă fac avere, averile lor rămân tot în tară. Dacă asa stau lucrurile nu văd de ce n-am coloniza tara cu englezi, căci si ei sunt muncitori si inteligenti. Dar un neam în care o clasă conducătoare gândeste astfel, si-ti vorbeste despre calitătile unor oameni străini – nu mai are mult de trăit. El, ca neam, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria…
Că pilotii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna străinilor – putin interesează deocamdată. Singurul lucru care interesează este faptul că nici un om politic român, de la 1918 încoace, n-a stiut si nu stie ce înseamnă un stat. Si asta e destul ca să începi să plângi.
Vremea

Nr. 505, 19 Septembrie 1937

ROMANIA-REPUBLICA MOLDOVA-UCRAINA-RUSIA. Stare de Urgenta? Da de unde?

Peste Prut? Da’, de unde! Poate dincoace. Agitatorii apelor care scalda Basarabia, Prut si Nistru, fac valuri in preajma sarbatoririi zilei Unirii, 27 martie, si a apropierii datei alegerilor de la Chisinau, 5 aprilie. Cand colo, ce descoperim: grupuscule stipendiate de securitatea ucraineana, incurajata de cea moldoveneasca, isi inchipuie ca pot pacali profesionistii unui stat membru NATO.
Ca ura Ucrainei pe Romania este debordanta putem constata si pe internet, unde harta Romaniei Mari a fost deja deposedata de Basarabia istorica, Bugeacul, fara ca serviciile online romanesti sa puna capat acestei marlanii, inoculata si cu concursul unor angajati ai Internelor. Locul de bastina al Maresalului Averescu este oferit Ucrainei pe tava, iar desenul Romaniei a devenit un peste muscat de coada de tot soiul de lighioane. Moldova, care n-ar trebui sa marseze la acest joc murdar, s-a gandit sa preia din energia adversarului nostru ucrainean si, daca este directionata oricum impotriva Romaniei, sa o amplifice in interes propriu. Diversiunea la care se preteaza zilele acestea, agitand o presupusa stare de urgenta in preajma zilei Unirii este rusinoasa si nu este demna de un partener al Rusiei si Romaniei. De cand s-au temut vajnicii militieni moldoveni de o mana de golani de stadion? Cand eram peste 100.000 de tineri in Piata Marii Adunari Nationale, fluturand miile de steaguri tricolore oferite de Traian Basescu, pe atunci primar al Capitalei, securitatea de la Chisinau parca nu tremura asa de tare ca azi. Expulza un diplomat, militar, si gata.
Sa chemi ditamai ambasadorul care reprezinta cetatenii celei de a saptea tari din Uniunea Europeana, romani care au facut dragoste pana te-au inmultit si pe tine, timp de vreo doua mii de ani, pentru niste provocari ordinare ucrainene nu prea este nici prietenesc nici diplomatic si nici nu asculta de vocea poporului. Care ce zice? Iaca, ultimele sondaje: aproape doua treimi din populatia Republicii Moldova isi doreste integrarea in UE a tarii, potrivit unui Barometru de Opinie Publica realizat de Institutul de Politici Publice de la Chisinau. Iar un al doilea sondaj de opinie, de provenienta americana, facut tot luna aceasta in Basarabia injumatatita, respectiv Republica Moldova, ne spune ca 48,6 la suta dintre basarabeni considera ca Romania este cea care ar putea ajuta cel mai bine Republica Moldova sa se integreze in UE. Eu, personal, mi-as dori ca Romania, odata cu reunificarea cu Basarabia intreaga – dupa cum prevede si politologul rus Mihail Remizov, care merge pe urmele lui Stanislav Belkovski -, sa-si gaseasca propriul ei drum, de putere europeana de sine statatoare la Marea Neagra. Criza care vine si matura SUA si UE ne poate contura si aceasta perspectiva, a recastigarii independentei si suveranitatii nationale.
Si din sondajul IPP rezulta ca ambasadorul Romaniei nu ar trebui deranjat pentru probleme imaginare, din vreme ce aproximativ 54% dintre participanti apreciaza relatiile Republicii Moldova cu Romania ca fiind bune iar peste 30% considera ca Romania ar trebui sa fie partenerul strategic al Chisinaului in timp ce circa 22% Rusia si doar 3,9% Ucraina. Si atunci de ce asculta SIS-ul de SBU? Comunistii de la Chisinau ar trebui mai degraba sa bage de seama ca, dupa sondajul american, 44,3 % dintre romanii, ucrainenii si rusii de peste Prut considera ca “raspublica” merge intr-o directie gresita. Stiu si eu, stie si presedintele Vladimir Voronin, ca n-are de ce sa-si faca grija in fata alegerilor: ambele sondaje il crediteaza cu cea mai mare incredere in fata populatiei. Urmat de Marian Lupu, Dorin Chirtoaca si Iurie Rosca, care apare pe locul trei in optiunile electoratului – dupa Voronin si Lupu – si pentru Presedintia Parlamentului si a republicii.
Alegerile de peste Prut nu o sa aduca nimic spectaculos. Curios, viitorii pesedisti de la Chisinau reusesc, momentan, sa stapaneasca asa-zisa criza mondiala. Se pare ca, pana la urma, “tarisoara” nu aparea degeaba, cu o luna in urma, pe locul doi in lume, dupa Cehia, in ce priveste stabilitatea leului de Moldova si pe locul cinci in lume la stabilitatea sistemului financiar-bancar conform Indicatorului Sanatatii Mondiale, realizat de revista britanica “The Banker”. Una peste alta, ce Stare de Urgenta? Mai bine o hora sa jucam si un cantec vesel impreuna sa cantam…

Nota – Unica femeia care a facut Unirea: In fotografia cu Sfatul Tarii din frontispiciu apar doar doua femei, dintre care una a ramas neidentificata. Cealalta, asezata, este Elena Alistar-Balan (n. 1873, Vaisal, judeţul Ismail, Basarabia – d. 1955, Pucioasa) si a fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a unit Basarabia cu România.
Biografie
Fiica preotului Vasile Balan, a făcut şcoala primară la Congaz, judeţul Cahul, apoi şcoala Eparhială de la Chişinău. Tot atunci s-a căsătorit cu preotul Dumitru Alistar. Între 1909 – 1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iaşi. Încă din 1914, e a fost arestată pentru „activitate naţionalistă”, iar în 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A continuat să profeseze la Spitalul Costiujeni de lângă Chişinău.
Membră a Partidului Naţional Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării, singura femeie care a făcut parte din organul care a condus Basarabia către unirea acesteia cu România.
Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia. A fost preşedinte a Partidului Poporului, infiintat de Maresalul Averescu, originar, de asemenea, din Ismail, Buceag – Basarabia istorica, comuna Babele, actualmente in Ucraina. Refugiată în România, a decedat în 1955 la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa şi reînhumată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Bibliografie
Bejan, Vlad, Românii din sudul Basarabiei, Editura Fundatiei “Axis”, Iaşi 1998 ISBN 973-98600-2-8 pp.89-90

PROBLEME cu Ucraina: vize pentru romani si UE, dig pe Bistroe. ONU si MAE protesteaza

Ucraina ar putea reintroduce vizele pentru cetăţenii UE, inclusiv pentru romani

Autorităţile ucrainene examinează posibilitatea de a reintroduce vizele pentru cetăţenii europeni, o măsură care i-ar afecta şi pe romani, ca măsură de reciprocitate, pentru că Uniunea Europeană nu a răspuns apelurilor Kievului de a simplifica regimul vizelor pentru ucraineni.
“Europa nu a mai simplificat regimul vizelor pentru Ucraina, ceea ce indeamnă Kievul la acţiuni intense pentru apărarea intereselor cetăţenilor ucraineni”, a declarat, joi ,şeful secretariatului prezidenţial, Viktor Baloga, citat de Ukrainka Pravda, potrivit NewsIn.
Acesta a comentat negocierile care au avut loc in timpul vizitei preşedintelui Viktor Iuşcenko in Cehia, cand partea ucraineană nu a primit nici un răspuns pozitiv la cererea Kievului ca Uniunea Europeană să simplifice regimul vizelor, potrivit serviciului de presă al preşedinţiei.
“Aproape orice ucrainean, care, in scopuri de afaceri sau turistice, vrea să călătoreasă in Europa, poate povesti mizeriile indurate la obţinerea vizei. O asemenea atitudine este umilitoare şi contravine flagrant spiritului inţelegerilor dintre Kiev şi Bruxelles”, a subliniat Baloga.
“Partea ucraineană a atras nu o singură dată atenţia partenerilor europeni asupra faptului că ucrainenii incă se confruntă cu mari greutăţi la obţinerea vizei pentru Europa. Insă nu a avut loc nicio schimbare, ceea ce a fost confirmat şi de poziţia Cehiei in acest sens”, a subliniat oficialul ucrainean. (Z.O.)
MAE: Ucraina continuă să încalce normele internaţionale în ceea ce priveşte proiectul Bâstroe, avertizează Comisia Economică pentru Europa a ONU
Ministerul Afacerilor Externe reiterează faptul că, potrivit prevederilor Convenţiei Espoo, partea ucraineană nu poate întreprinde niciun fel de lucrări în cadrul proiectului Bâstroe, până la îndeplinirea obligaţiilor legale care îi revin şi că orice acţiune contrară încalcă normele internaţionale.
MAE precizează că, în continuarea demersurilor diplomatice din 10 şi 25 februarie 2009, a transmis pe data de 24 martie 2009 o notă verbală Ambasadei Ucrainei la Bucureşti, prin care a cerut să primească, în cel mai scurt timp, clarificări oficiale cu privire la informaţiile referitoare la inaugurarea unui baraj de pe artera navigabilă de mare adâncime „Dunăre – Marea Neagră”. Cu acest prilej, partea romana a reamintit părţii ucrainene că astfel de acţiuni încalcă prevederile internaţionale.
De asemenea, Secretarul Executiv al Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE), Ján Kubiš, a transmis pe data de 25 martie 2009 viceprim-ministrului Ucrainei, Hryhory Nemyrya, o scrisoare referitoare la proiectul ucrainean „Bâstroe”, prin care se atrage atenţia autorităţilor ucrainene că, deşi Ucraina are obligaţia de a nu mai continua nicio lucrare (inclusiv în cadrul fazei I) pentru finalizarea proiectului până la îndeplinirea cerinţelor impuse de Convenţia Espoo, din informaţiile comunicate Comitetului de Implementare a Convenţiei Espoo reiese că lucrările nu au fost oprite şi, mai mult, au fost executate lucrări la construirea digului de protecţie care ar face parte din cadrul fazei a doua a proiectului.
În scrisoare se mai arată că asemenea acţiuni sunt contrare cerinţelor pe care Comitetului de Implementare le-a impus Ucrainei în octombrie 2008 şi reprezintă o continuă violare de către autorităţile de la Kiev a prevederilor Convenţiei Espoo.
În scrisoarea din 25 martie 2009, Secretarul Executiv semnalează şi faptul că studiul de impact transmis de Ucraina (disponibil la adresa https://www.unece.org/env/eia/documents/ImplementationCommittee/BCP_TEIA_30dec08_sect_1_3.pdf) este lacunar şi nu respectă condiţiile prescrise de Convenţie.
În încheiere, Comitetul solicită Ucrainei să transmită, în scris, informaţii care să confirme în mod clar şi neechivoc faptul că lucrările de orice fel au fost oprite şi că pentru fiecare fază s-a început aplicarea integrală a Convenţiei Espoo. După primirea acestor informaţii, Comitetul va decide măsurile ce se impun, conform paragrafelor 8.9 şi 10 ale Deciziei IV/2 a Statelor Părţi la Convenţie.
Scrisoarea a fost transmisă urmare reuniunii de la Berlin, din perioada 10-12 martie 2009, a Comitetului de Implementare a Convenţiei Espoo, pe agenda căruia s-a aflat stadiul respectării de către Ucraina a angajamentelor sale internaţionale în construirea canalului Bâstroe.
Informaţii de context
În perioada 19-21 mai 2008, România a găzduit cea de-a patra reuniune a Statelor părţi la Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Naţiunilor Unite. Convenţia reglementează, în principal, etapele procedurale pe care statele care doresc implementarea unui proiect cu impact transfrontalier negativ trebuie să le parcurgă.
În urma dezbaterilor din plenul reuniunii a fost adoptată decizia referitoare la lipsa de conformitate a proiectului ucrainean cu prevederile convenţiei. Conform Deciziei adoptate în unanimitate, la Bucureşti, Ucraina şi-a încălcat obligaţiile care îi reveneau în temeiul Convenţiei Espoo. Reuniunea Statelor Părţi a adoptat o „declaraţie oficială de non-conformitate” în acest sens. Conform regulilor, se recurge la această măsură în cazul în care un anumit stat ignoră, în mod repetat, normele internaţionale.
De asemenea, Statele Părţi la Convenţia Espoo au adoptat şi un avertisment adresat Ucrainei, care ar fi intrat în vigoare în cazul în care, până la data de 31 octombrie 2008, Ucraina nu ar fi îndeplinit anumite condiţii.
La 30 octombrie 2009, Comitetul de Implementare a luat notă de unele măsuri întreprinse de partea ucraineană pentru conformarea la dispoziţiile Convenţiei; în acelaşi timp, Comitetul de Implementare a considerat că Ucraina continuă să nu respecte în mod corespunzător prevederile acesteia, în special în ceea ce priveşte faza 1 a proiectului. Astfel, a solicitat Ucrainei să nu întreprindă nici un fel de lucrări, inclusiv de întreţinere, până la momentul aplicării prevederilor relevante ale Convenţiei. Comitetul monitorizează modul în care Ucraina se conformează prevederilor Convenţiei de la Espoo. Ucraina avea obligaţia de a raporta cu privire la îndeplinirea acestor solicitări, cu ocazia reuniunii Comitetului din 28 februarie 2009.
Biroul de Presa al MAE

MAFIA DE STAT A CETATENIILOR. Autoritatile romanesti de la Chisinau si Bucuresti isi bat joc de romanii basarabeni. Arabii si chinezii au prioritate

“Prioritatea numarul 1 a Romaniei o va constitui recunoasterea cetateniilor romanilor deposedati abuziv de acest drept natural de catre regimul sovietic bolsevic” – a fost un slogan la moda si la Bucuresti si la Chisinau, in perioada alegerilor. Acestea au trecut si romanii basarabeni si bucovineni au ramas la fel ca si inainte. Daca mafiotilor de stat nu le e rusine, ce zice Presedintele Romaniei si ce fac de trei luni de zile onor parlamentarii care si-au obtinut locurile caldute din Senat si Camera Deputatilor pe lacrimile si suferinta de zeci de ani a romanilor abandonati in fosta URSS?!

GARDIANUL: Un basarabean devine roman in cel putin 5 ani, Ahmed sau Mohamed asteapta mai putin

Articolul publicat de „Gardianul“ saptamana trecuta, “Cetatenia romana, obtinuta la ruleta ruseasca”, nu a ramas fara reactii in cadrul comunitatii romanilor care nu au reusit sa obtina cetatenia romana. Comentariile nu au incetat sa apara, iar faptul ca pentru 3.000-4.000 de euro se poate scurta perioada de asteptare a fost confirmat de mai multi cititori. Am solicitat un raspuns oficial din partea Ministerului Justitiei, mai exact din partea directorului Directiei Cetatenie. Ieri am fost informat ca directorul nu da interviuri. Poate se razgandeste.

Saptamana viitoare, Romania se va imbogati cu un nou lot de cetateni romani care vor depune juramantul de credinta fata de tara noastra si vor beneficia de drepturile pe care le are un cetatean al Uniunii Europene. Unii dintre cei 243 de noi cetateni romani sunt romani fie din Basarabia, fie din Bucovina. Altii sunt arabi, chinezi, rusi si alte nationalitati. Ce i-a indemnat pe Mohammed Mustafa (pozitia 146 in Tabelul cu persoanele care depun juramantul pe data de 12 martie 2009), pe Abbas Ahmed (pozitia nr. 1), pe Al Owisi Samer (pozitia a 6-a) sau pe Huang Chun-Hsin (pozitia 107) sa ceara cetatenia romana? Au stramosi romani? Au afaceri in Romania si nu se pot descurca cu actuala lor cetatenie? Mai degraba ultima varianta.

De la cinci ani in sus
Iata cateva experiente ale unor romani care au solicitat dobandirea cetateniei romane si cateva intrebari pentru cei care se ocupa de dosarele privind redobandirea cetateniei romane. “Am depus actele in septembrie 2003, impreuna cu fratele meu, la consulatul roman de la Chisinau, urmati in noiembrie 2003 de mama si in ianuarie 2004 de tatal meu! In ziua depunerii dosarului, la iesirea pe poarta consulatului, fratele meu a spus “sa fie intr-un ceas bun”, la care un barbat care statea la coada la depunere a raspuns: “de-ar fi 5 ani macar!” Asa s-a si intamplat in cazul meu. In 2006, numele meu, al fratelui si al mamei au fost publicate in „Monitorul Oficial“ partea III, dar soarta dosarului tatalui meu ramane necunoscuta pana astazi! Apoi am incercat in repetate randuri sa aflu care este parcursul mai departe al dosarului meu, dar nu am aflat nimic. Imi pierdusem practic speranta de a avea intr-o zi cetatenia romana. Dar in vara lui 2008 am aflat ca este o posibilitate de a depune cerere de urgentare a dosarului, am apelat la o cunostinta care isi facea studiile in Romania sa inainteze in numele meu si al mamei mele actele. In septembrie 2008 am primit o scrisoare pe numele meu de la Directia Cetatenie, ca dosarul meu a fost reluat spre examinare, dar la acel moment ma aflam deja la studii in Franta. Despre faptul ca numele meu a aparut in „Monitorul Oficial“ partea I am aflat absolut intamplator zilele acestea, fiind in contact cu basarabeni pe diverse forumuri, care sunt in aceeasi situatie, asteptand de ani de zile redobandirea cetateniei romane! Astfel, din toata familia, doar eu am reusit sa obtin cetatenia romana la peste 5 ani de zile de la depunerea cererii! In acest timp, fratele meu a obtinut cetatenia altui stat din Uniunea Europeana”, scrie Natalia S. pentru „Gardianul“. Iata si peripetiile lui Ion Socolenco, roman din Basarabia: “La sfarsitul anului 2007, fiind student in primul an de doctorat la Institutul de Fizica a Universitatii Karlov, m-am adresat Ambasadei Romaniei la Praga cu doleanta de a depune dosarul pentru a redobandi cetatenia romana. La acel moment consulul Sorescu mi-a comunicat ca pot sa depun, acceptand si cererea mea de intentie, dupa care revin la el peste cateva luni, prin martie 2008, ca sa-mi spuna ca nu mai pot sa depun acel dosar din cauza unei ordonante pe care a primit-o intre timp. A trecut de atunci aproape un an si vreau sa stiu daca pot sa depun acel dosar la Consulatul roman din Praga, cat va dura procesarea si daca a existat vreo ordonanta care sa nu-mi permita sa depun dosarul anul trecut”. “In luna octombrie 2005, fiind masteranda la Facultatea de Istorie a Universitatii Sorbonne Paris IV, am depus dosarul pentru redobandirea cetateniei romane la Consulatul Romaniei din Paris. As vrea sa aflu care este stadiul de solutionare a cererii mele de redobandire a cetateniei romane!
Mentionez ca am trimis in completare prin Consulatul Romaniei la Paris, in august 2008, urmatoarele acte: cazierul juridic din Franta, Romania si Republica Moldova, declaratia despre pastrarea domiciliului peste hotare (in Franta), memoriul de urgentare, declaratia precum ca nu am actionat impotriva statului roman”, scrie si Violeta Gritcan. “In anul 2005, fiind doctoranda in istorie a Universitatii Denis Diderot din Paris, am depus dosarul de redobandire a cetateniei romane la Consulatul Romaniei din Paris, inregistrat in noiembrie 2006 cu nr. 3290. Numele meu a fost publicat in 2006 in MO partea a III-a. As dori sa aflu care este situatia la zi a dosarului meu”, scrie si Elvira Gritcan. Profesoara Veta Rudei din Basarabia a venit in Romania din 1992. Este profesoara la Arad. Are cetatenia romana, dar Alexandru, fiul ei, asteapta de peste zece ani. Sandu, cum ii spun apropiatii, a fost retrimis in Basarabia de doua ori ca sa-si refaca dosarul. A depus toate documentele solicitate de birocratia de la Bucuresti. Inutil. Tanarul a dat statul roman in judecata. Tot fara rezultat.

Paul Goma, uitat de autoritati
Cazul scriitorului Paul Goma este edificator si mai actual ca niciodata. Pentru cei care nu stiu, lui Paul Goma i s-a retras cetatenia romana in 1977, cand era inca in tara, iar dupa 1990 nu i s-a redat acest drept pentru ca… nu a depus cerere. Domnul Paul Goma a refuzat sa faca o cerere pentru redobandirea unui drept, cel de cetatean roman, capatat prin nastere, mai ales ca decizia a fost luata abuziv de catre securistii lui Ceausescu. Paul Goma a renuntat sa mai solicite cetatenia romana intr-o scrisoare adresata in 2006 presedintelui portocaliu Traian Basescu. “Nu voi cere niciodata sa primesc cetatenia pe care doar Dumnezeu mi-o poate lua (iertare: a mai fost unul: Ceausescu – veti fi auzit ce-a patit…), eu, ca si membrii familiei mele, fiind romani prin nastere. Tot eu sa fac cerere? Atunci cand guvernantii comunisti mi-au luat cetatenia a fost cumva… la cererea mea? O cerere tapana, «conform legii», corect timbrata? Nu am cersit un favor (pentru care sa fac cerere), ci am anuntat ca este timpul – 17 ani! – sa mi se restituie drepturile civile, morale, materiale pe care statul romån mi le-a furat in 1977-78.“
Emil Neacsu

Gardianul / 03-03-2009

ROMANIA-RUSIA. Ministrul Diaconescu ar putea obtine zeci si sute de mii de dosare ale romanilor deportati si exterminati de bolsevicii URSS

Ministrul Cristian Diaconescu a evocat posibilitatea primirii de catre Ministerul Afacerilor Externe de la Bucuresti, din partea MAE rus, a sute de mii de dosare ale unor prizonieri romani de razboi si ale deportatilor din Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutului Herta, care au fost inchisi de catre regimul stalinist in lagarele de exterminare sovietice. In momentul deportarii de catre NKVD a sutelor de mii de romani din teritoriile ocupate de URSS, acestia aveau cetatenie romana, pierduta ulterior in mod ilegal in urma ocupatiei comuniste. Reamintim ca fostul ministru de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a primit in 2005 din partea Arhivelor de la Moscova, un singur dosar al unui prizonier de razboi roman. Continutul acestor dosare ar putea ajuta romanii din Republica Moldova si Ucraina sa grabeasca procesul de redobandire a cetateniei romane.
Integral la
Dezghet economic cu Rusia – 2 martie 2009
Vezi si
Basescu asteptat la Moscova – 28 februarie 2009
Fotografie
www.romaniidinkazahstan.info

Romanii din jurul granitelor, congenerii nostri, isi pot trimite problemele la o adresa noua: [email protected] . Din Basarabia, pentru Romania

Premierul Emil Boc l-a numit pe Eugen Tomac, pana ieri con­silier pentru relatia cu romanii de pretutindeni de la Cotroceni, in functia de secretar de stat la Departamentul cu acelasi domeniu din cadrul Ministe­rului Afacerilor Externe. Eugen Tomac a fost si candidat din partea PDL la alegerile parlamentare din toamna, intr-un colegiu uninominal din diaspora. El a obtinut cele mai multe voturi din colegiul 2, respectiv 44,59% in total, si peste 50% in Republica Moldova, dar a pierdut mandatul in urma redistribuirii. Eugen Tomac a fost consilier pentru relatia cu romanii de pretutindeni la Cotroceni. Noul secretar de stat s-a nascut in sudul Basarabiei, in acelasi sat cu Maresalul Averescu, si este doctorand al Facultatii de Istorie, Universitatea din Bucuresti. (M.N./ZIUA)
Vezi si https://www.eugentomac.ro/

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova