| Elitiştii bugetivori de prin Institute, Edituri, Fundaţii şi conace se leapădă de la o vreme ostentativ, unii chiar huliganic, de Cotroceni, după ce i-au înălţat ani în şir osanale stăpânului şi s-au înfruptat…
Ne-au parvenit la redacţie, după materialul în care descriam măcelărirea sălbatică, în decembrie 1989, a colonelului post-mortem Aurel Agache de către o haită de unguri barbari, setoşi de sânge românesc, imagini cutremurătoare şi informaţii despre o altă victimă a loviturii KGB din 1989 – colonelul Gheorghe Trosca. Trosca a fost ucis la comanda unui agent sovietic, generalul Militaru, după moarte corpul său a fost profanat, a fost decapitat şi capul i-a fost înfipt într-o osie a unei maşini de intervenţie.
Imaginile au circulat – spre avertizarea cadrelor Securităţii care i-au filat şi urmărit pe agenţii KGB din România. Mesajul a fost înţeles de către ofiţerii de contraspionaj – care au fost ţintă a „revoluţionarilor“ cu accent rusesc în acele zile şi în perioada următoare. Câteva dintre cadrele de vârf ale 0110 (unitatea anti-KGB a Securităţii) au primit avertismente mai dure – le-au fost mitraliate locuinţele şi alte mesaje d’astea, de neamuri proaste, cu care se îndeletniceşte Moscova.
Neîncetat, Moscova ne dă mesaje şi ordine, din 1989 încoace, prin agenţii săi instalaţi în poziţii de vârf ale statului. Tocmai de aceea, cu atât mai ridicol este şi fondul actualului scandal iscat de aşa-zisa poveste de spionaj româno-rusă, în care Moscova se dă victimă a României. În contextul în care o pletoră de agenţi ai KBG/GRU, printre care generalul Militaru, generalul Pancea, generalul Kostyal, generalul Vasile Ionel şi mai ales tartorul tuturor, criminalul cu mâinile roşii de sânge, Ion Iliescu, au mâncat o pâine bună românească, controlând toate manetele importante al serviciilor, ale armatei şi decizia politică, vreme de aproape două decenii.
Stafia KGB-ului încă bântuie România, chiar şi acum – sau poate mai ales acum, după intrarea noastră în structurile euro-atlantice. Agenţi ai Moscovei încă se află în poziţii de control ale unor instituţii care au un rol nu doar simbolic, cum este CNSAS-ul, deoarece gestionează arhive şi date ale fostei Securităţi, între care se află şi dovezi privind activitatea de dinainte de 1989 ale agenturii KGB care s-a instalat la putere în România.
Efigia CNSAS este Mircea Dinescu, documentat de unitatea anti-KGB a Securităţii. Foşti ofiţeri ai UM 0110 au urmărit îndeaproape legăturile lui Mircea Dinescu, nu doar contactele şi deplasările soacrei bolşevice a acestuia, Ludmila Loghinovskaia.
Din reduta obţinută, călare pe documente, Dinescu şi acoliţii săi dau verdicte. Împart albul de negru. Stabilesc ei cine a fost curat şi cine nu. Desigur, cei mai necuraţi au fost cei care îi urmăreau pe ei, pe filomoscoviţii kaghebişti. Dau decizii de „poliţie politică“, printre altele şi celor care au luptat împotriva Moscovei, mamuşka de unde îi venea caviarul şi lumina lui Dinescu & comp.
Cârtiţa KGB Ion Iliescu îşi pune puiul să se răzbune pe victima unei alte cârtiţe KGB (more…)
Poate unul dintre cei mai importanţi piloni pe care se clădeşte imperiul politico-economic al lui Sorin Ovidiu Vântu este cel format din politicieni şi analişti, o adevărată armată care împânzeşte societatea românească atât în instituţiile statului, cât şi pe ecranele televizoarelor la care ne uităm în fiecare zi, acolo unde ne sunt servite imagini şi portretizări apocaliptice ale peisajului actual, dar şi ale viitorului ţării noastre. De la termeni clociţi în laboratoarele Realităţii lui Vântu, precum „grecizare“ sau „faliment statal“, până la „dictator“ sau „revoluţie“, Realitatea încearcă zilnic să inoculeze spectatorilor ideea colapsului şi să creioneze peisajul unei decadenţe irecuperabile a societăţii în care trăim. Pentru a transmite aceste mesaje, analiştii care invadează zilnic ecranele televizoarelor stau aproape lunar la coadă la casieria lui Vântu. Mai grav este că la aceeaşi coadă stau şi politicieni din toate partidele politice, semn că reţeaua mogulului este multicoloră din punct de vedere politic. Pentru numărul de astăzi, ziarul „Curentul“ va da publicităţii în exclusivitate sumele pentru care politicienii noştri şi formatorii de opinie din România îşi vând conştiinţa pe arginţii lui Vântu.
Sfetnic al lui Traian Băsescu plătit de Vântu
Unul dintre numele grele care apar în documentele obţinute de ziarul „Curentul“ ca fiind plătit de mogulul Vântu este chiar cel al şefului Cancelariei Prezidenţiale, Cătălin Avramescu. Într-o emisiune TV realizată în primăvara lui 2008, SOV declara că statul este slab şi că are implantată o adevărată armată care lucrează pentru el din interiorul sistemului. Mogulul a menţionat de asemenea că partidele din actuala clasă politică sunt incapabile de a creşte vârfuri pe care apoi să le propulseze în ierarhia statului român, motiv pentru care acestea apelează la specialişti din zona privată. Pentru a întări această idee, SOV a numărat atunci mai mulţi oameni politici şi ziarişti apropiaţi ai PDL, printre care Sever Voinescu, Cătălin Avramescu sau Traian Ungureanu. Ceea ce au în comun toţi cei enumeraţi de păgubitorul FNI este că la un moment dat s-au aflat în pontajul goarnelor media ale lui Vântu, reunite sub titulatura incorect folosită de „grupul Realitatea-Caţavencu“. Pentru a ne lămuri şi a verifica informaţiile care ne-au parvenit vizavi de consilierul de la Cotroceni, Cătălin Avramescu, am mers pe fir până la sursă. Acesta ne-a declarat că este adevărat că a semnat articole pentru publicaţiile lui Vântu şi că de asemenea a fost plătit pentru apariţiile sale la Realitatea TV, dar nu poate fi acuzat că este omul lui. „Din articolele pe care le scriam. Pe atunci (2007 – n. red.) scriam la «Cotidianul». Ca să vă zic pe ani… întâi am scris la «Cotidianul», apoi la «Bursa». Mai erau drepturi de autor de la reviste unde scriam chiar ocazional, cum ar fi «Revista 22» sau «Dilema Veche»“, a precizat Avramescu. Întrebat dacă a încasat drepturi de autor şi de la Realitatea Media, Cătălin Avramescu ne-a răspuns afirmativ. „Da, cred că da“, a declarat uşor timorat consilierul prezidenţial. „Dar retineţi că nu am fost niciodată angajat al trustului Realitatea pentru că există o confuzie pe care herr (domnul – n. red.) Vântu a făcut-o odată. Dacă nu mă înşel, într-o emisiune a spus ceva de genul că Voinescu, Avramescu sau Ungureanu, la pagina de editorial, erau angajaţii mei. E vorba doar de drepturi de autor. Să zicem că d-voastră trimiteţi o carte sau un articol la o revistă sau editură şi ea se publică. Nu sunteţi angajatul nici al revistei, nici al editurii, dar ţi se dau drepturi de autor. În perioada 2006-2007 am primit şi de la radio BBC pentru că era printre puţinele care plăteau celor care veneau în emisiuni. De asemenea, Realitatea Media practica acest lucru şi chiar TVR“, a precizat consilierul prezidenţial. Trebuie subliniat că Avramescu a primit bani pe drepturi de autor de la Realitatea Media chiar şi în 2008, când a fost numit consilier de stat la Palatul Cotroceni, suma primită de la SOV fiind de doar 11.580.000 de lei. Trebuie precizat însă că în 2007, Avramescu a încasat de la Vântu 285.090.000 de lei, iar adunat, în cei doi ani de colaborare fructuoasă cu firmele lui SOV, actualul consilier de la Cotroceni a încasat 296.670.000 de lei. Interesant este că în declaraţia de avere Avramescu a specificat clar că a primit drepturi de autor de la „Bursa“ sau de la „Nemira“, dar în ceea ce priveşte Realitatea Media a păstrat sub tăcere asumarea publică a faptului că a luat bani, în timp ce era consilier la Cotroceni, de la una dintre firmele lui SOV.
Silviu Prigoană, la taifas cu Vântu pe drepturi de autor (more…)
Gabriel Andreescu, membru fondator al Comitetului Helsinki Român – caruia i-am publicat decizia CNSAS pe site-ul Civic Media ca urmare a operatiunii “Voci curate” lansata in urma cu exact patru ani, pe 13 iulie 2006 -, a câştigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cazul procesului sau cu Andrei Plesu, fost membru al Colegiului CNSAS. Asadar Guvernul trebuie să-i plătească acum 10.000 de euro pentru ca i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil.
Andreescu a promovat, în România, adoptarea legii privind accesul la propriul dosar întocmit de Securitate, potrivit deciziei publicate pe site-ul CEDO.
În iunie 2000, reclamantul a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să-i arate propriul dosar, iar în luna septembrie a aceluiaşi an a cerut informaţii privind colaborarea unor membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române cu Securitatea, informeaza Cotidianul.ro.
Judecătorii CEDO au constatat că Andreescu nu a primit răspuns la niciuna din solicitări.
Totodată, în 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. El a precizat că Pleşu a colaborat cu Securitatea şi a acceptat unele funcţii înalte în primele guverne formate după 1989. De altfel, Andrei Pleşu nu şi-a clarificat, nici până în prezent, relaţiile cu Securitatea la fel cum Mircea Dinescu (foto cu cei doi) nu si-a lamurit-o pe cea cu alte servicii secrete, din spatiul sovietic. Rolul celor doi prin arhivele CNSAS, un “filosof” – in prezent angajat al oligarhului filo-rus Dinu Patriciu – si un fost poet si “savant”, declarat incompatibil de catre ANI dar premiat de Moscova, ambii fosti activisti ai PCR, pare acum, dupa decizia CEDO, mult mai clar.
Andreescu a apreciat că aceste informaţii ridică unele dileme morale în ceea ce priveşte alăturarea lui Pleşu cu CNSAS şi că astfel se explică reticenţa acestuia în demascarea poliţiei politice din timpul regimului comunist.
Andrei Pleşu a făcut plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de insultă şi defăimare, el fiind achitat de prima instanţă. În urma recursului, însă, Andreescu a fost amendat cu cinci milioane de lei vechi, iar Pleşu a câştigat despăgubiri morale de 50 de milioane de lei vechi din partea acestuia.
Gabriel Andreescu spune că instanţa care l-a condamnat a luat hotărârea în lipsa unor dovezi în audieri, după ce el fusese achitat de un tribunal de primă instanţă.
Cei şapte judecători ai CEDO, reexaminând elementele acuzaţiei de defăimare, au ajuns la concluzia că decizia Curţii de Apel, în absenţa mărturiei lui Gabriel Andreescu, nu a fost corectă. Curtea de primă instanţă dăduse o altă soluţie şi îl achitase pe acesta.
Instanţa românească ar fi trebuit să ia în calcul şi contextul în care s-au întâmplat faptele, se spune în sentinţa CEDO, respectiv faptul că Gabriel Andreescu a cerut clarificări privind integritatea morală a membrilor CNSAS, o instituţie al cărei scop era chiar acela de a demasca foştii colaboratori ai Securităţii, transmite Radio Romania Actualitati.
Gabriel Andreescu a intentat proces statului român la CEDO în anul 2002. El a invocat încălcarea articolului 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la liberă exprimare şi a articolului 6, referitor la un proces echitabil.
Magistraţii CEDO i-au dat reclamantului câştig de cauză luna trecuta, condamnând statul român la plata a 10.000 de euro, dintre care 3.500 de euro daune materiale, 5.000 de euro despăgubiri morale şi peste 1.100 de euro pentru cheltuieli de judecată.
Nu în ultimul rând, CEDO a luat notă de faptul că daunele înscrise în soluţia finală a instanţei româneşti erau exorbitante: de 15 ori salariul mediu pe economie din România (in cazul proceselor mele cu gasca GDS, pentru acuze similare, aceasta pretentie este de 200 de ori salariul mediu! – ati citit bine)
Aceasta ar putea fi considerată o măsură care ar putea determina media şi liderii de opinie să se reţină de la îndeplinirea rolului lor de informare a publicului în chestiuni de interes general, mai arată CEDO (se aude “maestre” Stoica?).
Decizia judecătorilor europeni urmează să devină definitivă în condiţiile definite de articolul 44, alineatul 2 din Convenţie.
De abia astept sa pierd si eu procesele in Romania!
Comunicat de Presa: Şi cine o să-mi ceară scuze? Nimeni, niciodată!
De douăzeci de ani privesc spectacolul din ce în ce mai tragic al societăţii româneşti. Identific câte un personaj care apare cu timiditate, apoi se dezvoltă cu o alarmantă repeziciune, folosind anumite reţete bazate pe tupeu, insinuare, demagogie ori minciună. De valoare, cultură sau pur şi simplu, bun simţ nici nu mai poate fi vorba.
În ceea ce mă priveşte, paroxismul veniţilor de nicăieri, apare în anumite perioade ale anului. Desigur, în luna „cadourilor”, decembrie, câteodată în martie, apoi în iunie.
Acum, la douăzeci de ani de la Revoluţie mă bucur de un interes „aniversar”. Am înţeles, cu uimire şi cu tristeţe, că celor mai mulţi oameni nu le place să audă decât ceea ce le satisface cele mai mărunte, meschine sau murdare cotloane ale minţii. Cu cât le dai mai multă zeamă din latrină, cu atât sunt mai satisfăcuţi. Şi astfel, cu un instinct de hiene flămânde, cei care nu pot produce nimic constructiv, s-au adaptat uluitor de repede acestei „cerinţe” de piaţă şi au început să care cu propriile lor cavităţi bucale, zeamă din ce în ce mai concentrată. S-au specializat în a distorsiona adevărul!
Din respect pentru cei puţini, care-şi mai pot permite luxul de a gândi liberi, declar simplu, că nu am fost, niciodată, sursa Călugărul! Dacă dosarul care mi-a fost făcut de fosta Securitate a fost numit aşa, nu-i treaba mea. Îi priveşte pe cei care l-au făcut. Eu am fost urmărit timp de douăzeci şi şase de ani, am fost exmatriculat din facultate, am avut microfoane montate în casă, mi-au fost ascultate telefoanele, am fost închis de două ori, am avut percheziţii cu confiscări de cărţi şi înscrisuri. Mai are rost să comentez? Toate acestea sunt adevăruri certificate în dosarele fostei Securităţi. Pentru orice om normal, cu mintea încă întreagă, este limpede că dacă aş fi avut ceva de ascuns, dosarul meu nu s-ar mai fi găsit niciodată.
Din păcate, trăim vremuri tulburate profund de aceste jumătăţi de oameni care nu se pot ridica pe propriile lor picioare, târându-se cu năduf pe lângă canalul de scurgere al istoriei.
Dar, atunci când lucrurile se vor linişti, dosarul meu va putea fi o radiografie a unui regim atroce, care nu trebuie să mai revină niciodată. În decembrie 1989, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, pentru ca nimeni să nu mai trăiască coşmarul comunist. Probabil este prea devreme pentru ca românii să înţeleagă că de douăzeci de ani sunt liberi!
Şi totuşi suntem un popor inteligent…
În rest, îi transmit oricui se osteneşte să murdărească un om, îndemnul „muncitoresc” cară-cară!
Aceste rânduri nu le sunt adresate oamenilor-şarpe care se târăsc cu mişcări ondulatorii şi care se ascund printre ramurile adevăraţilor copaci…
Gelu Voican Voiculescu
10 iunie 2010
Nota mea, VR: Am publicat acest comunicat pentru ca toata presa a vuit despre “dezvaluirile” Mirelei Corlatan, o cunoscuta tismanoloaga, in schimb nimeni nu a publicat replica invinuitului. Or, daca nu cunosti toate fatetele problemei, ramai prost; prost informat, evident.
Asa cum este cazul unor bivolarieni, care au interpretat in felul lor bolnav, sau a unor “ortodocsi” cu ficatul si creierul in piuneze, care au tras la randul lor niste concluzii, ce coincidenta, asemanatoare bautorilor de urina. Fiecarea bea si toarna ce poate…
O discutie incitanta, din 2006, cu scriitorul Mihai Pelin despre fosta Securitate si „zestrea” pe care ne-a lasat-o aceasta structura. Un subiect care, in ultima vreme, a umplut importante spatii de emisie si pagini intregi de ziare. Cu Mihai Pelin despre disidenti. Despre Andrei Plesu ori Paul Goma, cu detasarea de care toti ar trebui sa dam dovada :). Putem sa vorbim oricat despre disidenti, colaboratorii fostei Securitati, ofiteri, ofiteri acoperiti – mai ales ca subiectul este mai mult decat generos si reprezinta, fara nici un dubiu, un important moment al istoriei noastre contemporane -, dar sa o facem desprinzandu-ne de ticurile comuniste. Deconspirarea informatorilor si a ofiterilor de Securitate sa nu aduca aminte de infierarile proletaro-staliniste de trista amintire, pentru ca atunci nu suntem cu nimic mai buni decat cei care pana in 1989 au dat ordine politiei politice. Mai ales cand santajistii sunt fosti si actuali agenti ai unor puteri straine 🙂
La ce mai lucrati, domnule Pelin?
Acum, lucrez la o comanda ce mi-a fost facuta de o institutie guvernamentala italiana, referitoare la o perioada istorica determinata, si sper ca in martie, anul viitor, sa fie gata (lucrare pentru care a si fost decorat cu Ordinul de Cavaler al Republicii Italia – foto de la ceremonie).
Cu toate astea, ati avut timp sa puneti „tunurile” pe Andrei Plesu. De ce?
Domnule, el este un fel de sef al unor asa-zisi intelectuali de elita care mi-au adus nenumarate afronturi, mai ales dupa momentul in care am intrat in arhivele SRI. Stiau foarte bine ca eu voi da acolo de niste informatii care s-ar putea sa-i lezeze. Mi s-au intamplat niste chestiuni care doar atunci cand le pun pe hartie pot avea credibilitate. Am fost supus unor nenumarate intepaturi, ca sa ma exprim elegant, din partea unor domni si a unor cucoane. In ciuda faptului ca n-am avut in viata mea nici un fel de diferende cu ei si nici macar nu-i cunosc.
Dar ce legatura are Plesu cu acesti oameni?
Pai, de la el pleaca totul. Cand am publicat eu cartea in care se arata cum i-a urmarit Securitatea pe scriitori (Cartea Alba a Securitatii – Istorii literare si artistice 1969-1989, Editura Presa Romaneasca, 1996 – n.n.), Plesu a scris un editorial in „Dilema” in care a spus ca ar fi foarte curios sa vada dosarul meu de Securitate. A stat sase ani in Colegiul CNSAS si nu a reusit sa gaseasca dosarul meu. Ce mai vrea? Insa remarca lui a reprezentat un semnal. In afara de asta, ei au liste cu oameni care trebuie laudati si cu oameni care trebuie atacati.
Este stiut faptul ca ati stat cativa ani buni in arhivele Securitatii si ca, evident, ati studiat foarte multe dosare. Ce-a fost Andrei Plesu: un disident sau un om care a colaborat cu Securitatea?Despre el se vorbeste elogios, dar sunt voci, si nu putine, care-l acuza de oarece colaborare cu Securitatea. Un exemplu in acest sens este Gabriel Andreescu, o voce bine conturata a societatii civile romanesti.
Domnule, nu pot sa spun ca a fost informator al Securitatii, pentru ca, impotriva tuturor normelor morale, el, Dinescu si ceilalti din CNSAS nu vor sa deconspire propriile lor dosare. Cu asta trebuia inceput. Insa din ce se cunoaste, Plesu a fost un disident autodeclarat, iar disidenta lui a fost facuta pe banii comunistilor. Plesu a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei si Institutul de Arte Platice mai mult de 15 ani, iar Liiceanu 15 ani in cap la Institutul de Istorie a Artei, ca de lucrat n-au lucrat nimic. Nu au miscat nici un pai din loc. Si totusi leafa le mergea. Nu le cerea nimeni nimic. Nu le cerea nimeni sa-l laude pe Ceausescu.
Ce legatura a existat intre Plesu si ofiterul de Securitate Vasile Malureanu?
Din propriile declaratii ale lui Plesu rezulta ca a furnizat acestuia date despre ce s-a intamplat in anii ’80, la Meditatia Transcendentala. Acum, trebuie vazute rapoartele lui Malureanu, care precis se afla in dosarul lui Plesu, pentru ca, dupa fiecare intalnire, ofiterul facea un raport. Ramane de vazut daca spusele lui Plesu privitoare la Meditatia Transcendentala erau impotriva celor care au aderat la aceasta miscare sau in favoarea acestora. Totusi, in ’81, daca nu ma insel, Plesu a fost dat afara din Partidul Comunist pentru ca a participat la sedinte de meditatie transcendentala. Nu era o sanctiune usoara in epoca. Din contra. Intr-adevar, nu era o sanctiune usoara. Acesta a fost motivul pentru care a ajuns sa-i scrie lui Ceausescu si sa-i ceara, cu palaria in mana si cu lacrimile in ochi, sa-l ierte. Sa nu-l dea afara din partidul in care intrase la 19 anisori, ca-i distruge viitorul. Ce este important de retinut: Meditatia Transcendentala functiona legal. Avea aprobarile Ministerului Invatamantului si ale altor institutii. Insa, la un moment dat, cineva s-a dus la Elena Ceausescu si i-a spus ca acolo se intampla lucruri necurate. Ceauseasca a dat ordin sa nu se mai ocupe de aceasta afacere Securitatea, care, in opinia ei, dormea in cizme – de fapt, o monitoriza molcom -, ci partidul. Totodata, a ordonat ca adeptii Miscarii sa fie dati afara din Partidul Comunist. Chiar daca Plesu se afla in relatie cu Vasile Malureanu, Securitatea n-a putut sa-l salveze, pentru ca ordinul era ordin.
Cum ati ajuns la aceasta concluzie, ati vazut documente in acest sens?
Comisia juridica din Senat, a anunţat, astăzi, că Mircea Dinescu va fi audiat de senatorii jurişti, pe tema solicitării Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) privind incompatibilitatea sa în colegiul CNSAS şi încheierea mandatului acestuia (cercetare pornita si definitivata si in urma semnalelor Civic Media).
“Am fost sesizat de Biroul Permanent cu privire la solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate de constatare a încetării mandatului lui Mircea Dinescu, ca membru în Colegiul CNSAS. O vom pune pe ordinea de zi a comisiei într-una din şedinţele următoare şi îl vom informa şi pe domnul Dinescu despre acest lucru”, s-a precizat de catre Comisia Juridica.
ANI a comunicat, în 3 februarie, că inspectorii de integritate au descoperit că Mircea Dinescu se află, din anul 2006, în stare de incompatibilitate, întrucât deţine simultan atât calitatea de membru al Colegiului CNSAS, cât şi funcţia de administrator al unor societăţi comerciale.
Preşedintele ANI, Cătălin Macovei, a trimis o scrisoare conducerii Parlamentului în care arată că Mircea Dinescu se află, începând cu data de 27 martie 2006, în stare de incompatibilitate şi trebuie revocat din funcţia de demnitate publică de membru în CNSAS.
Iulian Urban – Vice-presedinte Comisia Juridica a Senatului Romaniei
Geoana, implicat pana-n gat in afacerea arestatului Voicu (ceea ce am spus de la bun inceput – nota mea).
Vezi mai jos si cum se pupau in diverse locuri Mircea “fa-te ca lucrezi” cu Mircea “relaxatul”
După 11 ani de incompatibilitate, Mircea Dinescu, cocoţat de PNL în funcţia de secretar de stat la CNSAS, a fost, în sfårşit, deferit Justiţiei, în urma demersului Agenţiei Naţionale de Integritate. „Poetul-portofel“, devenit după ani de impostură şi „savant de renume mondial“, recompensat chiar şi de Moscova, aşa cum a relevat „Curentul“, a fost incompatibil încă de la instalarea sa, pentru simplul fapt că „Legea Ticu“ interzicea ca din Colegiul CNSAS să facă parte foşti sau actuali membri ai vreunui partid politic.
Or, Mircea Dinescu, absolvent cu pile al Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“ fusese secretar UTC la Uniunea Scriitorilor şi membru al PCR de la 19 ani, exact ca şi Andrei Pleşu, un istoric de artă, care, din motive personale, a îndrăgit la råndul său dosarele Securităţii. De-a lungul anilor, Dinescu, specializat ca grataragiu de „berbecuţi“ ai Bisericii naţionale, sursa principală a scurgerilor şi intoxicărilor venite din direcţia CNSAS, a mai fost demonstrat ca incompatibil chiar de către redactorii „Curentul“, care au arătat că nu avea dreptul să ocupe o poziţie remunerată în Trustul mogulului Vîntu, Realitatea-Caţavencu. „Mă doare în cur!“, aceasta a fost reacţia sa, înregistrată, atunci cånd a fost chestionat în privinţa incompatibilităţi între funcţia de membru al Colegiului CNSAS, asimilată celei de secretar de stat şi cea de membru al consiliului editorial al fostului „Cotidianul“, pe deasupra celei de „invitat permanent“ la emisiunea lui Stelian Tănase. Ratat la mustaţă pentru această incompatibilitate, prin desfiinţarea ziarului, ANI a descoperit că Dinescu a funcţionat ilegal şi ca membru al Colegiului şi ca administrator al unor societăţi comerciale şi „se află, începånd cu data de 27.03.2006, în stare de incompatibilitate“, după cum a transmis CNSAS şi opiniei publice pe 3 februarie ac.
privind rămânerea definitivă a actului de constatare, în cazul domnului MIRCEA DINESCU, membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Actul de constatare a stării de incompatibilitate a domnului MIRCEA DINESCU, membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, emis de către Agenția Națională de Integritate la data de 03.02.2010, a rămas definitiv și irevocabil, potrivit prevederilor art. 50, alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată.
Curtea de Apel Bucureşti a comunicat la data de 22 februarie 2010 faptul că domnul MIRCEA DINESCUnu a contestat în termenul legal, la instanţa competentă de Contencios Administrativ şi Fiscal, actul prin care Agenția Națională de Integritate a constatat starea de incompatibilitate a domnului MIRCEA DINESCU(“Adresa Curtea Apel Buc_SectiaVIII_Privind Contestatii Pe Rol Sectie_foto).
„În termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificată poate face contestaţie la curtea de apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărei circumscripţie locuieşte”, potrivit art. 48, alin. (2) din actul normativ menționat anterior.
Agenţia Naţională de Integritate a constatat, în baza prevederilor Legii 144/2007, republicată, faptul că domnul MIRCEA DINESCUse află, începând cu data de 27.03.2006, în stare de incompatibilitate, întrucât deține simultan atât calitatea de membru al Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), cât și funcţia de administrator al unor societăți comerciale.
În conformitate cu prevederile art. 99, alin. (1), lit. l) din Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, membrilor Colegiului C.N.S.A.S. li se aplică regimul incompatibilităților prevăzut pentru miniștri și, respectiv, secretari de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 84, alin. (1), lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, funcția de membru în cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este incompatibilă cu funcția de administrator la societățile comerciale.
Conform prevederilor legale, „fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate constituie temei pentru eliberarea din funcţie…”
Actul de constatare ramas definitiv se va transmite celor două Camere ale Parlamentului pentru îndeplinirea și aplicarea prevederilor legale, respectiv demararea procedurilor privind revocarea din funcția de demnitate publică a domnului MIRCEA DINESCU.
Actul de constatare rămas definitiv, prin care Agenţia Naţională de Integritate a stabilit existența stării de incompatibilitate a lui MIRCEA DINESCU, a fost publicat pe pagina de Internet a ANI (www.integritate.eu), la secțiunea „ACTE DE CONSTATARE” (https://www.integritate.eu/home/acte-de-constatare.aspx).
Conform prevederilor art. 50 din Legea nr. 144/2007, republicată, „actul rămas definitiv, prin care se constată caracterul nejustificat al averii sau al unei părţi din aceasta ori prin care se constată conflictul de interese ori starea de incompatibilitate, se publică pe pagina de Internet a Agenţiei şi se comunică, în termen de 10 zile, organelor care aplică sancţiuni disciplinare sau care dispun revocarea, destituirea ori eliberarea din funcţie, precum şi organelor fiscale competente”.
August 8th, 2011 
VR 
ASPECTE. Lichele si moralisti. Când 22-iştii dilematici se leapădă de Cotroceni »
Posted in 
Tags: 
