Posts Tagged ‘directia a III-a’

Un ultim glont in teasta lui Adrian Paunescu si apoi si un scuipat pe cadavrul lui, in direct la TVR. Lapidarea unui mort de catre cioclii de la GDS: Tismaneanu, Cornea, Culcer

“Desigur, aparitia presedintelui Basescu la catafalc a fost regretabila”Rodica Culcer, director TVR, membra GDS, editorialista la foaia “22”, fosta secretara la Ambasada SUA din Republica Socialista Romania si cunoscatoare a Directiei a III a Securitatii, fosta propagandista la “Era Socialista – Revista teoretica si social-politica a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman” si documentarista pentru Rapoartele inaintate Comitetului Central al PCR de catre Institutul de Stiinte Politice si de Studiere a Problemei Nationale aflat sub cupola Academiei de Stiinte Social Politice a RSR “Stefan Gheorghiu” – scoala de cadre a PCR si Securitatii, fosta bagatoare de seama la Asociatia pentru Dreptul International si Relatii Internationale a RSR (ADIRI – alaturi de un Nastase, Brucan sau Verona 🙂 ), presupusa ofiter acoperit la SIE si altele

Degeaba a stat presedintele Romaniei, Traian Basescu, ca un caraghios, la capacul urnelor celor doi trotkisti cremati, Lovinescu si Ierunca, facuti praf si pulbere si adusi cu onoruri nationale la Ateneul Roman; pentru un simplu gest uman – o floare unui poet mort – devine, dintr-odata, demn de “lepadat”. Si nici nu cantase cocosul de trei ori…

In urma cu doi ani, Alina Tatiana Mungiu Pippidi (numele complet) – catapultata in 1990 de la sefia organului UASCR Iasi “Opinia Studenteasca” pana la Bucuresti, pe seama relatiilor neortodoxe ale tatalui ei, Ostin Mungiu -, a scris un text oribil: “La moartea unui clovn“. Era vorba de George Pruteanu, pe numele sau intreg George Pruteanu – Solomonovici, fiul unui medic evreu provenit din Husi si stabilit la Iasi. Dupa ce sarea de vreo cateva ori pe cadavrul inca neracit al fostului sau coleg, pe la jumatatea ritualului, Alina Mungiu ne oferea in textul vitriolic publicat de Romania libera (a milionarului cu stagii in strainatate Adamescu) si unul dintre motivele rafuielii ei cu un mort, care nu mai putea sa-i dea vreo laba in osanze ca sa o culce jos, in troaca ei kominternista de la GDS: “Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus”. Tovarasa secretar general al PAM (Partiduletul Alina Mungiu) nu-i putea ierta evreului George Pruteanu ca iubea romanii si Romania: ca nu suporta agresiunea maghiara, critica exacerbarea drepturilor minoritatilor ba chiar milita si pentru mentinerea religiei in scoli in articolele sale din Curentul (vezi Pruteanu.ro). Apropos, exercitiu de memorie: ati citit vreodata un randulet macar in care cioclii GDS, Alina Mungiu, Andrei Cornea sau Vladimir Tismaneanu sa-si exprime dragostea fata de Romania si poporul roman? (Sa nu se apuce acum, repede… ) Bref. Eliminarea lui Pruteanu de la TVR – din considerentele pe care le-a devoalat matroana ayatollaha – s-a petrecut pe vremea cand papesa gusata a societatii civile trona la etajul 11, pe locul lui Iliescu de la “revolutie”, asa cum face astazi cuplul GDS-ist Lazescu-Culcer. Asa si cu Paunescu. Evreul (dupa mama) Adrian Paunescu, nascut in Basarabia, la Copaceni, Balti.

Poate ar trebui sa precizez din capul locului ca nu sunt nici “fan” Paunescu, nici “fan” Pruteanu, chiar daca le admir, in parte, opera, ori, respectiv, anumite atitudini romanesti, dupa cum nu am ascuns niciodata, ba chiar dimpotriva

Dar sa ne intoarcem la mortii lor. De data asta, dupa cum am prevazut din primul moment, tonul l-a dat Tismaneanu, al carui trecut il stie toata lumea – nu mai insist. Membru GDS si el. Lapidarea post-mortem, de la inaltimea postului public de televiziune, a asigurat-o un alt membru GDS, inca din ilegalitate :), Andrei Cornea (detalii mai jos, de la maestrul Ion Cristoiu 🙂 ). Pentru cei care nu stiu, Andrei Cornea este, conform Wikipedia “fiul mai mic al profesorului, criticului și istoricului literar de origine evreiasca Paul Cornea“. Evident, Wikipedia, o constructie creata in fapt pentru falsificarea istoriei reale, il prezinta edulcorat pe “profesorul” Paul Cornea, un satrap al culturii romane, de pe vremea cand era varf de lance la CC al UTM si pana a ajuns komisar sef al “propagandei prin cultura”. Dar sa ramanem putin la structura etnica a acestui comando de soc in lupta cu cadavrele inerte.

(Desigur, se poate spune ca copiii n-au nici o vina pentru trecutul parintilor lor. Asa e, n-au nici o vina ca sunt evrei si ca taticii lor au venit in Romania din URSS cu tancurile sovietice dar, spre deosebire de evreul Paunescu, ajuns pui de taran oltean, ceilalti “anticomunisti” de azi, ca copii de nomenclaturisti comunisti, au beneficiat de toate avantajele sistemului, de la a imparti sandvisul cu icre negre si banca de scoala cu fiul presedintelui, Nicusor Ceausescu, pana la a se juca cu putulica in tarana pe strazile cartierului rosu – Primaverii – cu fetita lui Leonte Rautu 🙂 )

In Statele Unite, evreii sunt mandri ca sunt evrei. De la neoconservatori pana la internationalisti ca George Soros, ii auzi rostind in public cu gurita lor: “I am a Hungarian-Jew”, “I am a Jewish American”, “Proud to be Jewish” etc, etc. La noi, dupa cum se vede, asumarea propriei identitati scartaie. Nici macar un Iliescu sau un Nastase nu sunt “mandri ca sunt tigani”. Daca totusi Vladimir Tismaneanu aminteste ca familia tatalui sau, “Ciungul” din Brigazile Rosii trimise de NKVD in Spania, provine din Soroca, Alina Tatiana Mungiu nu prea e mandra de originile ei de… Balti. Macar cei doi nu au scuza lui Paunescu, care a aflat dupa ce era deja “mare poet roman” ca mama sa a preferat, pe cand el avea doar un an, sa ramana in Basarabia reocupata de Armata Rosie, decat sa vina in Romania impreuna cu tatal sau, refugiat la Barca. Socul identitar l-a trecut cu greu dar a lasat si o amprenta in opera sa. Spre exemplu, este de amintit poemul ”Noi, baciul si rabinul” – tiparit din dispozitia sef rabinului Moses Rosen si de “Revista Cultului Mozaic” – sau marcantul “Poporul evreu”: “E prea destul, miroase-a fum în lume/ Miroase -a carne arsă, vrei nu vrei,/Miroase-a cer  și-a remușcări postume./ Miroase a cuptoare cu evrei. (…) Le știu și eu, ca orice om, pe toate/ Dar eu, în jalea lui, mă regăsesc,/ Popor evreu ca sarea în bucate,/ Pentru întreg poporul românesc.”

Aceasta nu l-a impiedicat insa pe Paunescu sa scrie – spre deosbire de cei care-i crapa teasta post mortem – versuri crestinesti atat de emotionante ca cele din “Basarabia pe cruce”, de exemplu, pe care nu pot sa nu le reproduc: “Se urca Basarabia pe cruce/ Si cuie pentru ea se pregatesc/ Si primavara jertfe noi aduce/ Si plânge iarasi neamul românesc. (…) De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,/ Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati/ Si-n fata lor abia rostim cuvântul/ Si, prin tacere, suntem vinovati./ Ce cale poate tara sa apuce?/ În tragica, neconvertita zi,/ Se urca Basarabia pe cruce/ Si nu stim învierea cînd va fi.”

Sunt de amintit si alte cazuri de reucidere publica a unor mari intelectuali romani, cum ar fi (tot) Tismaneanu, a doua zi dupa moartea lui Mihai Ungheanu sau Michael “Peter” Shafir (tot in “22”-ul GDS-istilor) la moartea lui Raoul Sorban, un “drept intre popoare” (care i-a refuzat avansurile lui Plesu si asa au ajuns baietii sa se lipeasca de Noica, pentru a deveni, pana azi, membri ai sectei catarilor de la Paltinis – vorba Parintelui Nicolae. Btw – si cu Parintele Nicolae Steinhardt, evreu trecut la ortodoxie, s-a incercat reinmormantarea publica, dupa “caderea” comunismului. Liiceanu, cel care azi “se leapada” de Basescu, dupa ce a profitat de el ca si de Iliescu si Constantinescu, a refuzat initial, in 1990, sa publice “Jurnalul Fericirii” la fosta Editura a PCR pe care o primise de la FSN pentru a o transforma in privata Editura Humanitas. De abia dupa ce a vazut succesul imens pe care l-a avut volumul aparut la Editura Dacia a pus mana pe efigia Parintelui, ajunsa azi la alti neo-kominternisti, din familia Moscovici, respectiv Editura Polirom. Cu Edgar Papu, alt mare intelectual evreu-roman botezat, s-a procedat la fel…)

Ca sa conchid: sa fie vorba, asadar, in aceasta lapidare post mortem de o rafuiala etnica-ideologica, intre fostii internationalist-kominternisti actualii “anticomunisti” de “dreapta”, “intelectuala” si “conservatoare” si ceilalti? Posibil. Unii experti in securitate considera ca este vorba si de tabere informative opuse: Paunescu ar fi devenit simpatizant al americanilor dupa bursa de care a beneficiat in SUA, in anii ’70, spre deosebire de gasca celorlalti, care a jucat dintotdeauna cu rusii, sub steaguri straine. Ion Cristoiu crede ca, mai curand, este o rafuiala de clan: neo-nomenclaturistii GDS contra tuturor. Ii preiau spre o edificare cat mai completa materialul de azi, de la Reporter Virtual, unde are o rubrica saptamanala, si pentru ca imi aduce tare mult aminte de articolele sale din anii tineretii :). Cititi-l cu atentie:

Datul cu părerea – o boală de care suferă și TVR

S-a ivit brusc, a ars niţel cu vîlvătăi şi s-a stins iute, lăsînd în urmă doar cenuşa, un scandal provocat de ediţia din 7 noiembrie 2010 a emisiunii Ultima ediţie, difuzată de TVR și TVR Internațional. Pentru cei mai puţin preocupaţi de ciondănelile de pe maidanul nostru politico-mediatic, mă văd obligat să rezum în cîteva cuvinte tărăşenia transformată în tărăboi.

Duminică, 7 noiembrie 2010, pe la prînz, în timp ce Adrian Păunescu era dus la groapă, Televiziunea română difuza, în hotarele emisiunii Ultima ediţie, un pamflet violent al lui Andrei Cornea împotriva Mortului din sicriu, bocit în direct de televiziuni şi îmbălsămat valoric de politicieni. Momentul a stîrnit, cum era şi de aşteptat, controverse isterice  în planul trăncănelii mediatice şi decizii ferme în cel al bătăliei politice.

Liderul PSD, Victor Ponta, intuind că un Adrian Păunescu mort e mult mai util electoral decît un Adrian Păunescu viu, şi-a exprimat public indignarea, cerînd convocarea conducerii TVR la Tribunalul Comisiilor parlamentare de specialitate. Autosesizată, Comisia de etică a TVR a declanşat o anchetă de care s-a făcut mare  caz în presă și în politică. Rezultatul concret al inițiativei a fost însă mult sub huietul de pe scena noastră publică:  un Comunicat din care rezultă că onorabila instituţie nu poate face nimic. Producătoarea emisiunii a refuzat pur şi simplu să se prezinte în faţa Comisiei. Şi cum Comisia nu dispune de Poliţie proprie, membrii săi  s-au mulţumit s-o pîrască presei pe contravenientă.

Parcurgînd textele scrise şi urmărind intervenţiile verbale dedicate momentului televizionistic din 7 noiembrie 2010, nu mi-am putut face o imagine clară de ce se reproşează emisiunii Ultima ediţie.

 

De un fapt concret la o imensă trăncăneală

Potrivit unora, prin găzduirea pamfletului vorbit de Andrei Cornea, TVR a sfidat învăţătura potrivit căreia Despre morţi numai de bine.

Potrivit altora, TVR a dat dovadă de păgînism: în plină ducere a mortului la groapă, în loc să-şi fi şters o lacrimă, fie şi pe furiş, a aruncat asupra sicriului o găleată de vorbe rele.

(more…)

Relatia Rodica Culcer – Adrian Paunescu in arhivele Securitatii si ale SRI. Preambul

Strict Secret

NOTA

30 Septembrie 1988

La data de 29 septembrie 1988, poetul Adrian Paunescu a fost sunat la domiciliu de Rodica Culcer, secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucuresti, Parlmly Michael, informandu-l despre dorinta diplomatului american de a avea o discutie cu el. Adrian Paunescu a fost surprins de  propunerea ce i s-a facut, solicitand detalii in legatura cu motivele ce l-au determinat pe consilierul politic american sa-l caute, lasand sa inteleaga ca nu realizeaza legatura dintre functia politica a acestuia si activitatea sa in domeniul literar. Secretara i-a precizat ca, de mai mult timp, diplomatul american doreste sa aiba o intrevedere cu el, fiind interesat sa-i cunoasca atat parerile literare, cat si politice, iar el reprezinta o voce distincta in peisajul literar si politic actual in Romania. Aratandu-se impresionat de aprecierile consilierului american cu privire la persoana sa, Adrian Paunescu a acceptat in principiu invitatia ce i s-a facut, cu mentiunea ca “nu reprezinta nici o problema pentru mine intalnirea cu un om de pe aceeasi planeta”, precizand ca pe data de 30 septembrie 1988, la orele 11.00, va da un raspuns “foarte exact”.

Despre intentia diplomatului american, Adrian Paunescu a informat pe tov. secretar Croitoru Nicolae, care i-a indicat sa anunte conducerea revistei Contemporanul si sa ceara aprobare, asigurandu-l totodata ca va comunica aspectul organului superior. Adrian Paunescu a exprimat fata de interlocutor intentia de a da curs acestei invitatii, afirmand ca stie ce atitudine sa adopte pentru a apara interesele tarii. Prin presedintele Uniunii Scriitorilor, care este si redactor sef al revistei Contemporanul, actionam pentru a-l determina pe Adrian Paunescu sa nu accepte intalnirea cu diplomatul american. De asemenea, impreuna cu Directia a III-a, intreprindem masuri pentru a stabili intentiile Ambasadei SUA cu privire la Adrian Paunescu.

ASRI, Fond “D”, Dosar Nr 11119, Vol. 8 f. 133-134

Voi reveni!

Vezi si:

Se pregateste Rodica Culcer: de la Era Socialista la Ambasada SUA, TVR, 22 si CC al GDS Print E-mail
Written by Civic Media

BREAKING NEWS Culcer, acuzata ca a premeditat discreditarea lui Paunescu

Adevarul neterminat al colonelului Filip Teodorescu la Zig Zag cu Ion Cristoiu

Dupa ultimile iesiri la rampa ale unor fosti ofiteri cu rang inalt ai DSS si ulterior ai SIE sau SRI, iata ca si colonelul Filip Teodorescu, fost loctiitor al sefului Directiei a III-a, Contraspionaj, apare, din nou, in lumina reflectoarelor tv, ultragiat de un editorial de-al lui Ion Cristoiu din Jurnalul National: Victoria Securităţii asupra Armatei! Marturisesc, nici mie nu mi-a placut nici titlul, nici concluzia maestrului, care, parca, mai mult a vrut sa incite, si, cred, sa-si si faca in acelasi timp vreo datorie fata de Victor Stanculescu. In ziua respectiva chiar m-am gandit sa public drept replica o completare la afirmatiile domnului Cristoiu, pe intelesul tuturor. Am stat de vorba vreo trei-patru ore cu fosti responsabili din structurile de securitate, ante si post-decembriste, pentru ca, in final, sa renunt. Nu ajunsesem la formula magica. Adevarul nu era de gasit in ziua aceea.
Dupa cum se dovedeste si in emisiunea Zig Zag cu Ion Cristoiu, transmisa ieri seara la Antena 3, in direct cu Filip Teodorescu. Parce e un facut, dar cand ajung in fata unei camere toti fostii securisti – si nu o scriu in sens peiorativ, eu securisti ii fac si pe cei de azi – uita ce ne-au declarat in spatele ei. La intrebarea “Cine-a tras in noi, 16-22 – Cine-a tras in noi, dupa 22?” Armata arunca, evident, vina pe Securitate iar Securitatea pe Armata. Parca nimic nu s-a schimbat in cei 19 ani trecuti. Teodorescu afirma: “Cei care-i au pe constiinta pe aceste victime sunt… cine sunt! Nu noi!”.
“Intre cele doua institutii fundamentale ale Statului – Armata si Securitatea – nu a existat nici un conflict, nici un razboi”, isi incepe colonelul discursul. “Noi nu aveam cu ce pusti sa tragem” . Adevarat. “In decembrie 1989, Armata si-a facut datoria”, continua fostul contraspion. “A fost o mare eroare – si probabil ca asta vrea sa spuna si generalul Stanculescu in casetele pe care zice ca le-a inregistrat – si e pacat ca nu a avut curajul sa spuna adevarul atunci, la timpul potrivit”. La fel zic si eu. (N.b.: citatele nu sunt 100% exacte; sunt reproduse din memorie). “Diversiunea ordinara cu securisti-teroristi a pornit-o armata”, sustine apoi Teodorescu la presiunile lui Cristoiu. “Generalul Iulian Vlad nu s-a lasat antrenat in aceasta diversiune”. Adevarat. Pentru ca apoi sa dea si amanunte: “De exemplu, Kemenici de la Targoviste – cel unde a ajuns, neintamplator, cuplul Ceausescu, nota mea – a trimis o grupa de militari sa-i apere familia, acasa, de “teroristi”, dupa care a trimis inca o grupa, de militari imbracati in civil, sa faca acelasi lucru. Ce credeti ca s-a intamplat? Cine cerceteaza aceste lucruri?”, intreaba in gol colonelul. “Toti teroristii au fost ai Armatei”, concluzioneaza Teodorescu. Intrebarea mea: tot astia ai Armatei au scris gresit, pe mai multe ziduri din Bucuresti, dupa cum fusesera instruiti verbal, “Jos CIA– USESCU!”? Si zecile de masini Lada cu turisti sovietici unde s-au evaporat?
Singurul capat de informatie scos in emisiunea de o ora a fost legat de capul operatiunilor: KGB-istul Silviu Brucan. “Daca Brucan ii conducea pe toti – iar asta avea instructiuni clare – si l-a capacitat si pe un descreierat ca Militaru (GRU – nota mea) – care vroia sa-i impuste pe toti USLA-sii si ofiterii de informatii (ii adunase in careu), a iesit ce a iesit…”

La 14 octombrie 1991, in declaratia facuta la procesul de la Timisoara, Teodorescu avea opinii mai clare: “Nu afectez in nici un fel prestigiul contraspionajului roman recunoscand, asa cum am facut-o si in depozitia din 7 martie 1990, ca eu si ofiterii de contraspionaj de la Timisoara nu am reusit atunci sa evidentiem acest amestec strain (…) Este meritul presei in general, al unor gazetari iscoditori in special, ca au gasit dovezi indubitabile ale amestecului strain in evenimentele din decembrie 1989”.
Am retinut si un schimb de replici interesant:
FT: “In Armata, Victor Stanculescu era cel mai informat… de dincolo.”
IC: “Si, de ce nu-l salveaza… ailalti?”
FT: “Nu-l salveaza nimeni!”
IC: “A, este abandonat, asa…”
Vizionati integral emisiunea la
https://www.antena3.ro/videocal.php?em=zigzag
click pe data din 2 noiembrie, a doua jumatate a inregistrarii.

Vezi si
Stenograma sedintei de audiere a Comisiei Parlamentare de ancheta din 14 decembrie 1994, cu Filip Teodorescu
Securist sau nesecurist, sa-l ascultam pe Valeriu Sterian, ca nu strica o aducere aminte:

VALI STERIAN – VINO DOAMNE (LIVE)
Asculta mai multe audio Muzica »

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova