Un articol pe alocuri mizerabil dar, daca il citim prin prisma noastra, dadator de speranta!
EvZ: Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia „Noii Drepte” Oana Botezatu (?!) Luni, 16 Martie 2009
BISERICA SFÂNTA VINERI. Preotul bucureştean Nicolae Burlan i-a îndemnat pe credincioşi să se roage ca parlamentarii să voteze împotriva paşapoartelor biometrice. „Să ne rugăm pentru luminarea minţii politicienilor!”, aşa şi-a început, ieri, pledoaria împotriva paşapoartelor biometrice unul dintre preoţii parohi ai Bisericii Sfânta Vineri – Drumul Taberei, din sectorul 6 al Capitalei. La finalul slujbei, după ce i-a binecuvântat pe crendincioşii veniţi în număr foarte mare la biserica de lângă parc, preotul Nicolae Burlan i-a îndemnat pe oameni să participe la o rugăciune în afara programului din Duminica Sfântului Grigorie Palama. Preotul şi-a sfătuit apoi enoriaşii să meargă astăzi la un miting organizat în faţa parlamentului şi să protesteze la adresa paşapoartelor biometrice. Patriarhia, prin purtătorul de cuvânt, consideră că fapta preotului Burlan este o abatere de la disciplina bisericească. Astăzi şi mâine, parlamentarii dezbat Ordonanţa privind introducerea paşapoartelor biometrice.
„Li se dau ordine împotriva lui Dumnezeu”
„Să facem cu toţii un efort, să ne plecăm genunchii şi să citim o rugăciune care să le lumineze minţile politicienilor, care mâine (azi – n.r.) vor lua o hotărâre istorică. O hotărâre pentru Dumnezeu sau împotriva Lui. Sigur, noi ştim că de la Bruxelles li se dau ordine împotriva lui Dumnezeu, dar parlamentul fiecărei ţări se poate opune”, a predicat părintele din faţa altarului. Lumea din biserică s-a aşezat cuminte în genunchi, în aşteptarea rugăciunii. Cei de afară, aliniaţi pe băncuţe, la soare, s-au arătat de acord făcându-şi cruci mari. Nimeni nu s-a pus în genunchi pe pietre. Între două tramvaie şi o maşină, toate urechile stăteau însă ciulite la boxele care aduceau în curte mesajul din biserică.
„Să cerem un referendum!”
„Mâine (azi – n.r.) se va decide asupra paşapoartelor biometrice. Se va stabili dacă vom fi însemnaţi cu toţii cu acel microcip, acel instrument satanic, purtător al cifrei 666, cifra Fiarei. Am tot aşteptat să se ia o hotărâre în funcţie de învăţătura lui Hristos. Mâine (azi – n.r.) se va lua decizia finală, la Senat”, striga, răspicat, vocea din boxă. În curte, câteva cruci de „Doamne, fereşte!”. „Noi trebuie să ştim de partea cui ne postăm: primim sau nu primim”, a continuat preotul. „Nu primim!”, s-au auzit, pe afară, câteva glasuri răzleţe. „Se pare că acei care ne conduc nu vor să ne dea această libertate de a alege. Ar trebui să le amintim că ei reprezintă acolo voinţa noastră, a creştinilor ortodocşi”, a mai spus părintele. „Doar noi i-am ales!”, s-a răţoit o bătrânică. „Putem să ne arătăm dezacordul faţă de paşapoartele biometrice. Putem să le cerem senatorilor să nu voteze. Ar trebui să le cerem să facă un referendum. Şi toţi, în cunoştinţă de cauză – pentru că acum, vă zic, nici ei, nici noi nu ştim ce-i cu paşapoartele astea – să spunem ce vrem”, a continuat predicatorul.
„Poporul vrea altceva decât cei de la Bruxelles”
Tot el le-a sugerat oamenilor ce se va întâmpla dacă, totuşi, senatorii vor vota „strâmb”, iar cifra satanică va ajunge pe mai multe documente. La paşapoarte vom renunţa. Nu vom mai călători. La permis, de asemenea, vom renunţa. Şi vom folosi mijloacele de transport în comun. „Dar, până în 2011, semnul Fiarei va ajunge pe buletinele noastre. Ce vom face atunci? La acestea nu putem renunţa. Fără ele vom fi un nimeni, nişte terorişti!!!”, a protestat preotul şi lumea iar s-a crucit. După mai bine de zece minute de pledoarie, revenind la „ziua istorică”, preotul a reluat: „S-ar cuveni, dar, să ne rugăm pentru luminarea minţii senatorilor. Trebuie să ne arătăm voinţa noastră de creştini ortodocşi. Poporul vrea altceva decât vor cei de la Bruxelles! Dumnezeu nu ne va lăsa! Şi vă îndemn ca rugăcinea pe care o vom citi să o continuaţi acasă, cu post şi alte rugăciuni”, a încheiat părintele, nu înainte de a-i îndemna pe creştini să vină la mitingul împotriva paşapoartelor biometrice, care se va organiza astăzi, între 14.00 şi 16.00, în parcarea din faţa Senatului, la Palatul Parlamentului. Preotul Burlan a recunoscut că a ţinut o rugăciune pentru luminarea minţilor politicienilor. Întrebat însă dacă nu cumva a încălcat îndemnul Patriarhiei Române, părintele a răspuns: „Dumneavoastră o ştiţi mai bine (n.r. – poziţia Patriarhiei), noi umblăm cu rugăciunea. Şi noi tot la calm îndemnăm, şi la rugăciune. Nu vreau să comentez mai mult, eu ştiu cum este privit acest subiect de presă şi îmi rezerv acest drept. Doamne ajută!”, a încheiat părintele Nicolae Burlan.
APELURI
Patriarhia invită la calm, iar „Noua Dreaptă” trimite la luptă
Gestul preotului din Capitală a fost calificat ca fiind „în afara disciplinei bisericeşti” de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Constantin Stoica. Şi purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopei Bucureşti a spus că va fi demarată o anchetă în ceea ce priveşte acest caz, iar dacă faptele vor fi confirmate, preotul Burlan va fi pedepsit, „mai ales că suntem în Post”. Atitudinea Patriarhiei Române a fost, de altfel, una moderată, încă de la începutul scandalului cu paşapoartele biometrice. Instituţia a cerut autorităţilor să permită celor care invocă obiecţii de conştiinţă sau motive religioase să refuze noile paşapoarte, dar a susţinut că temerile privind numărul 666 sunt nefondate.
„Atitudini totalitare”
Patriarhia s-a delimitat public de „manifestările unor grupuri de presiune care, sub pretextul apărării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, au atitudini totalitare şi încearcă să impună dictatura propriilor convingeri asupra majorităţii opiniei publice”. Înalţii clerici i-au sfătuit pe monahi să fie înţelepţi şi să nu-i instige pe credincioşi împotriva paşapoartelor cu date biometrice. Senatorii vor dezbate astăzi ordonanţa de urgenţă ce prevede introducerea noilor paşapoarte, după ce miercuri nu a fost întrunit numărul necesar de voturi. Tot astăzi sunt aşteptate noi proteste ale Asociaţiei „Noua Dreaptă” împotriva documentului electronic acuzat că poartă numele „Fiarei”. Potrivit site-ului asociaţiei, „Noua Dreaptă” s-a opus public acestei decizii ca urmare a apelului lansat de arhimandritul Justin Pârvu, de la Mănăstirea „Petru Vodă” din judeţul Neamţ. Părintele îi îndeamnă pe cetăţeni să ia atitudine împotriva paşapoartelor cu pecetea 666: „Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul”. (Andreea Pocotilă, Andreea Ciupercă)
EvZ, un ziar parazitat ideologic de gruparea Tismaneanu, isi pierde acum si ultimul suflu cu adevarat jurnalistic: ancheta. Serialul “Cupola”, conceput de jurnalistul de investigatii Mihai Munteanu pentru a scoate cate ceva la lumina din tenebrele fostilor si actualilor securisti, este amanat pana mai pe la toamna, dupa cum anunta conducerea intermediara a ziarului. Pacat. Unele episoade m-au uns la inima (cum ar cel cu Afacerea Trigranit in care sunt bagate – in folosul spionajului Ungariei si al unei familii renumite consiliate de fostul cancelar german Gerhard Schroeder – toate partidele mari si guvernele trecatoare ale tarii). Altele…
Adevarul este, dupa mine, ca, in acest caz, Mihai nu poate stii de unde i se trage. Pentru ca, din pacate, dupa cum l-am avertizat aici prin luna iulie, a calcat si pe foarte multe mine fasaite plasate de diversionisti carora le curge fierea prin vene. Pe teritoriul serviciilor secrete minciuna este lege. Niciodata, dar niciodata, cand in joc sunt afaceri de sute de milioane (de euro, evident) nu poti sa iti permiti sa crezi doar ce-ti zice capul si sa nu iei seama la pajura. Si invers. Iar daca ii ai pe unii care se pretind si cap si pajura uita-te la striatiile de pe muchie. Parerea mea este ca, cel putin in cazul “devoalarii” retelelor de armament, Mihai a cazut intr-o plasa periculoasa, otravita de-a dreptul. Asadar, ce vreau sa spun, inainte de a intra in niste detalii pe marginea “Iudelor”: Mihai nu poate stii daca inchiderea – sa-i spunem, momentana – a cupolei Observatorului este din cauza adevarurilor scrise sau ale minciunilor strecurate.
In iulie, la postarea despre “Afacerea Verestoy”, ii scriam urmatoarele:
Generalul Victor Marcu anti-pro-Basescu Mihai Munteanu de la EvZ ne-a obisnuit cu articole de calitate in seria sa Cupola, despre fosti si actuali securisti. Ultimele episoade insa, lasa de dorit. Cu asa-zisa “Retea Iuda” a luat o leapsa de la o filiera de traficanti de armament si tehnica militara din interiorul Armatei care se bate pe comenzi cu o alta retea de masoni si afaceristi verosi si s-a lasat folosit fara sa stie (sper). Iar pagina de zilele trecute cu “Secretul lui Verestoy” pare a avea chiar o tenta politica. Aflam astfel ca generalul (r) Victor Marcu, un (fost) rival de-al lui Virgil Magureanu (personaj cunoscut si pentru participarea la lovitura de stat KGB din decembrie 1989) este acum implicat cu firma Luxten, face afaceri cu Verestoy, simpatizeaza cu PSD si “il antipatizeaza pe Basescu”. Ce mi se pare ciudat e ca in alte ziare aceeasi firma, Luxten Lighting Company, este balacarita pentru faptul ca ar fi apropiata de PDL si ca fiica cea mica a presedintelui (acelasi) Basescu, Elena, avea aici un post de consultant marketing chiar foarte bine platit. Despre Victor Marcu, Mihai mai scrie ca, “într-o seară, relaxat pe un scaun de cafenea, va minimaliza tragediile produse de Securitate: „Aiurea, nimeni de la Europa Liberă n-a fost omorât de securişti. Sunt poveşti, dom’ne, ce naiba… Dar mi-a părut rău că nu i-am oprit“. Îl contrazic însă arhivele Securităţii (cazurile „Emil Georgescu“, „Noel Bernard“, „Vlad Georgescu“), din care reiese că doi directori şi un redactor de la Europa Liberă au fost asasinaţi de spionajul ceauşist”, concluzioneaza pripit Mihai Munteant.Ei, aici trebuie sa il contrazic eu pe Mihai: NICAIERI in “arhivele Securitatii” si, il asigur, nici ale altor servicii secrete, cum ar fi CIA, nu se afla date din care sa reiasa ca cei trei “au fost asasinati de spionajul ceausist”. Astea sunt brasoavele unei anumite gasti care vrea sa-i scoata eroi pe niste crainici bine platiti – unii chiar filo-comunisti – care traiau bine-mersi in Occident, spre deosebire de adevaratii martiri anticomunisti din munti, morti in masa apoi la canal si in inchisori. Mihai, nu-i bine sa cobori asa de jos stacheta…Iti stau la dispozitie pentru o documentare corecta. //
Stop.
Pacat ca nu m-a cautat, pentru ca puteam sa-i dau si reversul “Afacerii Iuda”, pentru a putea confrunta partile si discerne singur unde sta adevarul. In tot cazul, eu personal suspectez, ca si interlocutorul meu de mai jos, ca persoane din D.G.I.A. sau alte zone adiacetne s-au folosit imoral de Mihai. Dar ce poate fi moral in serviciile secrete? Vin acum cu niste precizari:
O structura informativa departamentala, contraspionajul militar, apare a fi, potrivit celor publicate in “Evenimentul zilei”, la originea unei ample demascari publice a unor asa zise tenebroase afaceri de spionaj, subminare a capacitatii de aparare si trafic de arme in acelasi context cu succesul in afaceri al unor generali in rezerva si fosti inalti ofiteri de Securitate si din armata, cu totii bagati la gramada in asa-numita retea “Iuda”. Se poate pune in acest fel capat unor afaceri de spionaj militar ?!
Sunt necesare cateva cateva constatari preliminare cu privire la aceasta mare diversiune pusa la cale in perspectiva foarte apropiata a contractarii marilor si adevaratelor programe de inzestatrare a armatei romane in vederea asigurarii interoperabilitatii reale cu celelalte armate ale NATO:
– in primul rand, toate datele vehiculate sunt pana la nivelul anului 2006. Aducerile la zi sunt niste speculatii si verificari privind existenta in viata sau in afaceri a unor protagonisti;
– in al doilea rand, datele vehiculate nu mai sunt de actualitate, deci chiar fara valoare de informatie de presa, cu atat mai putin in planul securitatii nationale. Ni se livreaza o compilatie stangace a unor materiale aparute in presa, iar atribuirea lor D.G.I.A este, de asemenea o manopera diversionista. Cine in capcana cui a cazut ?!;
– in al treilea rand, protagonistii serialului – cadre active ori in rezerva- sunt din categoria celor care potrivit atributiilor de serviciu au ori au avut tangenta cu modernizarea inzestrarii armatei si poate raspunzatori, intr-o masura mai mare sau mai mica, pentru intarzierea programelor de inlocuire a armamentului ramas din vremea Tratatului de Varsovia.
– in al patrulea rand, persoanele din afara “sistemului M.Ap.(N.) sunt, pur si simplu, fortat introduce in context, ca element de potentare si a da o asa zisa greutate implicarii “odioasei, omniprezentei, omnipotentei si ubiscientei Securitati”;
– in al cincilea, dar nu in ultimul rand ca importanta, din randul protagonistilor serialului lipsesc figuri foarte importate si la fel de active pe piata internationala a armamentului…
Unele dintre aceste persoane sunt acum discreditate, dar din motive diferite. O categorie pentru ca ar urma sa primeasca functii importante ce vor avea legatura cu gestionarea noilor programe de inzestrare cu tehnica de lupta si armament. Deci ii vor inlocui din functii pe cei care au mimat modernizarea dotarii cu tot felul de substitute putin eficiente si pagubitoare. O alta categorie a protagonistilor serialului este denigrata deoarece este considerata prea mult “pro” S.U.A. si “pro” N.A.T.O. Si, in fine, unele persoane sunt mentionate in legatura cu “Reteaua Iuda” pentru a nu da de banuit ca sunt coautoare la serial.
Ce se pune acum in opera ?
Concluzia de fond, care se impune, este aceea ca incepand din toamna acestui an vor fi demarate mai multe programe de modernizare a inzestrarii armatei, vizandu-le inlocuirea completa a tehnicii de lupta, armamentului, munitiei s.a. de tip “Tratat Varsovia” cu dotarea de “tip N.A.T.O.” Valorile astronomice ale contractelor arunca in joc mize politico-economice si oportunitati de afaceri extaordinare. Bataliile intre companiile furnizoare internationale pentru adjudecarea comenzilor se anunta foarte dure si rezerva si grupurilor de lobby-isti un spatiu de confruntare in care “nimeni nu cunoaste pe nimeni “ Unii dintre protagonistii serialului “Reteaua Iuda” fac parte din asemenea grupuri de lobby, care vaneaza comenzile militare privind dotarea armatei cu avioane si elicoptere, rachete de mai multe tipuri, blindate, armament usor de infanterie, modernizarea fregatelor, toate in carul unor programe de mai lunga durata si, asa cum mentionam, cu finantari in valori pe care toate marile companii internationale de armament si le doresc in conturi. Indiscutabil, unii dintre acesti lobby-isti sunt iremediabil compromisi in ceea ce priveste capacitatea de a fi corecti, impartiali si demni aparatori ai interesului si banului public. Surprinde modul total atipic in care generalul Gheorghe Rotaru este inclus in “Reteaua Iuda”, avand in vedere ca datele vehiculate tin de perioada in care dansul subordona contraspionajul militar… Asadar, in opinia noastra, serialul “Reteaua Iuda”, daca nu este o contrafacere, o manopera a agentilor unor servicii ostile, poate fi actul de deces al contraspionajului militar.
Argumente?
Nici un serviciu de contraspionaj, care se respecta, nu se compromite public, expunandu-se in asemenea… hal fara de hal! Era de asteptat o luare de pozitie ! Nu cumva tacerea este complice ?! Dezvaluirea tintelor nominale si a interesului concret al unor servicii de spionaj straine fata de Romania este fie o punere in garda, o declarare a incapacitatii de a documenta si dovedi “inaltele crime de spionaj-tradare”, a lipsei de respect pentru obligatia de a aplica legea, daca aceasta a fost incalcata si dovada lasitatii , a lipsei de onorabilitate intr-o confruntare in care conturile, daca exista, trebuie obligatoriu reglate in cel mai strict secret, fie un act absolut gratuit, o scurgere de informatii ce scapa ratiunii profesionistului din contraspionaj. Refuz sa cred. Dar daca asa stau lucrurile, care sunt faptele incriminabile ? Daca cei in cauza au incalcat legea, atunci trebuie sa rapunda asa cum legea prevede: arestati, daca e cazul, si judecati, pentru tradare sau alta speta. Altfel, amalgamul prezentat nu foloseste decat la crearea unei spirale a confuziei de care profita cei cu adevarat profesionisti, in dezinformare si diversiune.
Mai apar si o serie de conflicte de competente, de derapaje functionale catre zone rezervate atributiilor altor autoritati informative… Cu ce scop ?
Diversiunea este evidenta. Comisia parlamentara de control competenta si o ancheta interna a M.Ap.(N.) ar trebui sa lamureasca lucrurile.//
Stop
Calin Cosmaciuc, fostul coleg al lui Mihai la EvZ, scrie:
Seria de investigatii Cupola, care devoala afacerile securistilor, nu va fi reluata la 15 septembrie, asa cum fusesera anuntati cititorii EVZ pe un banner postat multa vreme pe site. Primul semn a fost saptamana trecuta, cand a disparut de pe site trimiterea care anunta sezonul de toamna al serialului. Odata cu bannerul au fost radiate si toate articolele aparute in primul sezon: in primavara si in vara. Dupa discutii si iari discutii, departamentul Investigatii al EVZ a obtinut doar repostarea articolelor pe site aici. Bizar e cuvantul cel mai potrivit, fiindca seria fusese promovata si in publicatiile Ringier si pe radio, fiind gandita drept punctul forte al ziarului dupa plecarile de la inceputul anului. Autorul seriei, Mihai Munteanu, a fost amenintat cu moartea, iar ziarul a avut mai multe intalniri cu autoritati deranjate, dar seria a continuat sa apara in ziar. Trebuia sa se reia la 15 septembrie, dupa pauza de vara, insa s-a taiat ca maioneza. E un proiect muncit timp de ani de zile si e un proiect promis cititorilor. Cine se intreaba “de ce” e pe aceeasi lungime de unda cu acest cititor care n-o sa inteleaga nimic. De ce un ziar ca EVZ nu ar mai publica aceasta serie despre niste baieti care dupa ce au slujit-ca ofiteri de securitate-un sistem imoral, fac acum superafaceri in capitalism?! ACTUALIZAT 1. Tiberiu Lovin: “Cenzura la EVZ”
COLATERAL. Linkul la blogul meu a disparut de pe site-ul revistei Capital-adica Ringier, adica EVZ. No comment.
Nota mea: Asta-mi aduce aminte de Cotidianul si Marius Cosmeanu. Fratilor, copiati tot si puneti pe site-uri oglinzi ca astia ne baga intr-o zi pe banda la Ministerul Adevarului si iesim cu totii clonati dupa… CTP? sau ne mai schimba si sexul si iesim… Corina Dragotescu!
Dupa explicatiile jenante ale lui Patapievici, Evenimentul Zilei isi bate un nou cui in talpa cu Cartarescu si apologia sa pentru “turnatorii nostri care sunt mai ingeri decat fiarele lor”. Interesant ca asa naiv cum se da, are tupeul sa o ameninte contextual pe Herta Muller: În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, zice micul parvenit.
Tare sunt curios pana unde vor merge…
SENATUL EVZ: Nici înger, nici fiarăsauDe ce iubim turnatorii 🙂 Mircea Cărtărescu Vineri, 25 Iulie 2008
Urmăresc de câtăva vreme o polemică pe o temă dureroasă şi extrem de delicată între doi intelectuali şi persoane publice pentru care am mult respect. Scriitoarea Herta Müller a trimis de curând o scrisoare ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, în care protesta energic împotriva faptului că doi intelectuali români acuzaţi că au fost informatori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, au fost trimişi de ICR la o şcoală de vară româno-germană organizată de Institutul Cultural Român din Berlin. Nu este posibil, se spunea în scrisoare, ca oameni care şi-au recunoscut trecutul de colaboratori ai Securităţii să reprezinte România în programele publice de peste hotare. La acest protest s-au asociat mai mulţi scriitori germani de origine română. La rândul său, Horia- Roman Patapievici, preşedintele ICR, a răspuns printr-o scrisoare deschisă adresată Hertei Müller, respingându-i acuzaţiile la adresa ICR. Instituţia pe care o conduce, scrie el, nu practică discriminarea estetică, religioasă, morală etc. Mai mult, în cazul punctual al foştilor colaboratori ai Securităţii nu există, în România, o procedură care să le interzică accesul la exprimarea publică, la funcţii şi demnităţi. Dacă cei doi intelectuali au fost solicitaţi de către partea germană, preşedintele ICR n-a avut cum şi de ce să se opună trimiterii lor. În esenţă, denudată de componenta emoţională, la asta se reduce polemica de faţă, una dintre cele mai semnificative din ultimul timp. Care este statutul foştilor colaboratori, dovediţi, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condiţiile în care CNSAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică? Cât de mult trebuie să apese stigmatul moral asupra carierei lor, a vieţii lor în general? (Daca se poate, deloc… – nota mea)
Ar fi minunat dacă oamenii cei mai morali ar fi şi cei mai străluciţi intelectual. De fapt, oamenii reali sunt un amestec, uneori grotesc, alteori terifiant, între ele. Ticăloşia (cu nuanţele ei soft şi hard) şi valoarea spirituală au dat de multe ori combinaţii stranii, neverosimile, imposibile uneori. Moralitatea înaltă asociată cu valoarea înaltă au fost mereu mai curând excepţii. Exemple din cealaltă categorie sunt însă nenumărate. Au colaborat cu naziştii mari filozofi ca Heidegger, laureaţi Nobel ca Hamsun, mari poeţi ca Ezra Pound, mari prozatori ca Céline şi Drieu de la Rochelle. Nu-mi ajunge pătrăţelul meu de-aici ca să scriu câţi au colaborat cu comuniştii (toată floarea cea vestită a artelor şi literaturii occidentale), cunoscând foarte bine atrocităţile, procesele trucate şi crimele acestora. Cazurile individuale frizează schizofrenia: Céline era antisemit şi pro-hitlerist, dar adăpostea în acelaşi timp membrii Rezistenţei franceze. În „Mother Night“ de Vonnegut, personajul central este un colaborator nazist care transmitea în acelaşi timp informaţii aliaţilor. Şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. „Omul nu este nici înger, nici fiară“, scria Pascal, „şi din păcate cine face pe îngerul face pe fiara…“.
Am fost uluit când am aflat că prietenii mei, oameni pe care-i iubeam şi-i preţuiam, Andrei Corbea şi Sorin Antohi, au făcut rapoarte către Securitate. Mi s-a părut cu totul neverosimil, căci există oameni pe care-i crezi în stare de orice, dar ei nu păreau în niciun fel dintre aceştia.
Andrei Corbea e un mare germanist, autor al unei cărţi despre Paul Celan aclamate internaţional, laureat al Premiului Herder şi fost ambasador la Viena, una dintre cele mai puternice prezenţe româneşti pe un post diplomatic (Extraordinar! Doar ca a facut de ras Romania si cat a fost la post – conform diplomatilor austrieci – si dupa ce a fost retras, rusinos, ca ultimul informator ce e!).
Sorin Antohi a scris printre altele o carte fundamentală despre utopie şi a fost ani la rând prorector al prestigioasei Central European University din Budapesta (Saracu’ Cartarescu: a uitat ca “Valentin” detinea functia asta prin fals. Nu era… doctor. Of, lecitina bat-o vina! – nota mea). Dacă stau să mă gândesc acum la zece intelectuali, cei mai importanţi ai României de azi, ei ar figura pe listă în mod natural şi legitim. Ce să facem în situaţia asta? Să ne lipsim de ei? Să-i punem la stâlpul infamiei? (NU!, sa-i pupam in fund! – nota mea)
Dacă impulsul de a face pasul înapoi nu vine din propria lor conştiinţă, cine să-şi asume rolul de judecător, şi cu ce drept?
În lipsa legilor ferme, condamnarea morală e o metaforă la fel de ambiguă ca morala însăşi: „Cine este fără păcat, să arunce primul cu piatra“, a spus Iisus, iar să te consideri fără păcat te aruncă în păcatul maxim al trufiei. (Fantastic! E o amenintare la adresa Hertei Muller, care, din cate stiu eu, a fost urmarita de Securitate? Nu cumva i se cauta un dosarel fabricat si ei pe la CNSAS? – nota mea)
Nu-i absolv deloc pe cei doi prieteni ai mei de vina lor, care e una tristă şi tulburătoare pentru mine. Cred că ei înşişi ar fi trebuit să se abţină o vreme de la ieşiri publice prea ostentative. Şi ICR ar fi trebuit să fie mai prudent. Însă condamnarea tăioasă în cazul lor, al unor oameni de sigură valoare, adică, îşi toceşte lama, care-ar trebui să rămână pură şi neiertătoare pentru adevăraţii mari ticăloşi: ofiţerii de Securitate, instrumentele docile ale propagandei de partid, cei care-au făcut răul pe faţă şi care azi sunt cei ce fac legile în România, incheie Cacarterescu.
Ce te faci insa ca (fara virgula) colegul lui de rubrica Mircea Marian (vezi foto) tuna si fulgera impotriva informatorilor Securitatii iar Evenimentul Zilei are cap de ziar, chiar in aceeasi zi, cu vinovatia turnatorului Felix – vezihttps://85.9.7.40/images/epaper/2008-07-25/file.pdf – nenorocitul de el ce e, mama lui de informator mogul ce e, nu ca intelectualul nostru rafinat, Antohi, care vrea sa puna mana doar pe o revistuta acolo, ca sa-l rasuceasca pe bietul Nae Ionescu in mormant…
Penibil!
Cand scapam de pegra asta, Comandante?
Iata insa ce zic cititorii EvZ, care, fara indoiala, sunt mai inteligenti si mult mult mai integri decat el:
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ovidiu… Utilizator: Nae Camionagiu Data: 2008-07-24 22:30:00 Mi-e sila de toti si de toate… Cum poti numi “om de sigura valoare” o lichea a carei constiinta e mai murdara decat o h… publica? Ce valori poate darui omenirii un turnator?Ce invataminte pot contine scrierile lui ?Cata minciuna si cat adevar contin scrierile unui turnator?Cat pot fi de convingatoare povetele unui turnator? Ce somn are un turnator?Ce viata interioara are un turnator?…Dar prietenii si aparatorii lui?…
Subiect comentariu: Camionagiului – scenariu Utilizator: Flory – Texas Data: 2008-07-24 22:46:00 sa presupunem ca eu as fi vrut sa merg la furat, ca nu mi-ar fi placut munca si ca nici nu m-as fi priceput la nimic constructiv, chiar daca as fi incercat. as fi ochit un pont, as fi facut un plan de actiune, apoi ti-as fi spus si tie, Prietenului meu cel mai bun, alter ego-ului meu, omului cel mai apropiat mie de suflet: “mai fratele meu, prietene al meu, stii ceva? hai s-o punem”! datoria ta ar fi fost, daca m-ai fi iubit si mi-ai fi vrut binele, sa faci orice spre a-mi zadarnici planurile, sa ma inveti sa muncesc, sa traiesc demn? dar daca ai fi acceptat sa mergi cu mine la furat si a doua zi, ca sa scapi tu de puscarie, m-ai fi dat pe mine in primire, m-ai lfi asat victima sigura in miinile “lor” cunoscandu-i, stiind ca din minile lor nu voi scapa intreaga, tie ce ti s-ar cuveni acum, din partea mea? intelegere pentru “compromisul dureros” pe care te-au silit sa-l faci, sau doar un mare scuipat in ochi?!
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: M-as fi mirat sa nu le sariti in aparare! Utilizator: Garfield, motanu Data: 2008-07-24 22:19 Sau, cine se scuza se acuza!Nimic despere conditia lor morala… iata asistam la transformarea delatorilor in victime ale ofiterilor secu, nimic despre doctoratul fals si despre lucrari numite dar inexistente… nimic! Sau celalalt, fiu de psihiatru recunoscut colaborator, in mod cu totul intamplator si el… tot… pe linie! Dar neintrecuti profesional! Heeey!Si… mai ales, nimic despre victime… ele nu merita atentia noastra!Spiritul de gasca functioneaza similar in universuri diametral opuse: cel carceral si cel academic! Simpla constatare!Garfield, motanu (dezamagit!)
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Pastrand proportiile!!! Utilizator: jooo Data: 2008-07-24 23:04 Ce-a facut Heidegger pt “omenire” si ce-au facut acesti doi…”prieteni” ai tai?? Iar cenusa-n cap!! lipseste cu desavarsire la cei doi.Haidegger s-a retras intr-o coliba in padure,statea ascuns cand si-a dat seama la ce se preteaza NS!…..iar functia ce-a detinut-o pt 10 luni!!! la acea universitate din Mahnheim,in regimul NS,i-a fost destul ca sa-si puna cenusa-n cap!!! domnule Cartarescu!!!Ce-a facut corbea -hoise…pt ca a turnat familia lui Dan Petrescu…Tereza Culianu Petrescu..si si-a dorit cu ardoare sa-l convinga pe I.P.Culianu sa “aminteasca” putin si de marile IEVOCARI ale partidului…si despre marea savanta..si de marele carmaci..si si si….Evident ca Doamna Culianu-Petrescu n-a discutat cu fratele dansei asa ceva—-dar hoisie ar fi vrut……..Iar despre “doctor”…s-a vazut ca si dupa 89…avea acelasi narav…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ce nu spune Cartarescu… Utilizator: Crainicu Viorel Data: 2008-07-25 00:48 Cartarescu (care a supt si el bani de la ICR, deci nu are cum sa fie obiectiv, stie el de ce!) ne spune ca Antohi a scris o carte buna despre “utopie” si ca a fost prorector la CEU. Dar uita sa ne spuna ca Antohi isi trecea in CV carti pe care nu le-a scris si ca ocupa un post la CEU fara sa fie doctor, desi pretindea ca este.In orice alta tara, asta insemna puscarie si condamnarea morala in sistemul academic. Ce conteaza ca Antohi a ajuns acolo unde, zice Cartarescu, alti romani nu ajung, daca, odata ajuns, ne-a facut de rusine cu grave minciuni, impardonabile in mediul academic?
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: sau inger, sau fiara Utilizator: sadwank Data: 2008-07-25 01:04 Domnu’ Cartarescu, ce gatiti matale in articolul de fata e o mamaliguta romaneasca. Nu e nici divin ca ambrozia, nici satios ca slanina.Adica: dintr-un anumit punct de vedere oamenii se impart in vinovati si nevinovati. Din TOATE punctele de vedere insa, oamenii sint toti vinovati. Iisus cind a zis de piatra se referea la pacatul de care era vinovata inculpata. Ca daca e sa ne luam dupa cum zici Dvs. n-ar trebui sa dea nimeni, niciodata cu piatra.Oamenii sint sau nu vinovati; trebuie stabilit in ce masura plateste fiecare.In ceea ce priveste dilema geniu vs. crima si aici lucrurile sint nuantate. Una ar fi daca Eminescu ar fi furat o gaina. Poate fi iertat, e geniu. Alta ar fi insa daca talica ati fura un ou (de exemplu). Si de asemenea, alta ar fi daca Eminescu ar fi sustinut regimul opresiv colaborind cu securitatea cum au facut ilustrii dvs. prieteni.Eu zic sa nu va amariti prea tare, nene Cartarescule. E timpul pentru inca o capodopera (sic!): “De ce iubim securistii”.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Ce naste din pisica, soareci maninca. Utilizator: Ratacitorul Data: 2008-07-25 01:43 Cine a fost pe statul de plata al lui Felix, stim noi ce maninca. Mai mult decat penibili, domnilor intelectuali romanei, crestini de mucava.Vrei sa spui ca nimeni nu ar trebui sa ridice piatra pentru ca toti am turnat? Mi se pare mai mult decat exagerat. Haznaua voastra seamana nu la culoare cu una Parmalat. Sa va fiti iubiti ca sfintii in Romanica voastra de rahat. Dar ce dezamagire dumneata ne-ai furnizat al nostrule poet laureat. RTCTRL
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Eu ridic piatra . Utilizator: ursu Data: 2008-07-25 10:17:00 ……si alte cateva mii de romani din tara si din afara tarii putem ridica piatra pentru ca nu am fost alaturi de crima comunista ,pentru ca avem o datorie umana ,crestina de a nu-i lasa pe copii si nepotii nostri prada acestor indivizi doar cu chip uman care in realitate sunt monstri criminali securisto-comunisti.D-le Mircea Cartarescu pana acum nu-mi puteam explica neconcordanta intre facialul d-tra de om simplu,fara rafinament intelectual si..cartile scrise,din nefericire incep sa am explicatii.Cu regret.U
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: “Natural si legitim.”prieten cu securistii? Utilizator: ursu Data: 2008-07-25 10:09 Iata inca o voce intelectuala recunoscuta in Romania actuala securist-comunista care dovedeste ca nu stie ce-i aceea o reala scara de valori. Niciodata micii soricei negri din preajma sobolanilor rosii nu se vor putea masura ca reala valoare intelectuala cu doamna Herta Muller. Niciodata acesti soricei din casele de chirpici taranesti nu vor putea atinge culmele elitelor culturii romanesti. Nici unul dintre ei nu va putea fi nici macar firul de nisip din umbra lui Ioan Petre Culianu cel ucis miseleste de “pretenii” turnatorilor securitatii. Una dinabilitatile marsave ale securitatii este si capacitatea de a se fi maimute imitatoare,ei au creat alti monstri pseudointelectuale, “realizate” intr-o tara criminal securist-comunista, acolo unde oameni adevarati ai culturii romanesti nu au cum sa aiba loc.
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Atunci de ce ? Utilizator: Luana Perci Data: 2008-07-25 15:35 In situatia aceasta de ce ar trebui sa plateasca in vreun fel Mona Musca, Dan Voiculescu si alti colaboratori ai Secu, si cei doi oameni de litere nu ? Pai ce, daca au talent numai conteaza moralitatea lor ? Nu mai conteaza ca au colaborat cu un regim criminal ? In cazul acesta, Domnul Patapievici nu mai are de ce sa critice oamenii politici care au colaborat cu Secu, ca si acestia sunt talentati la politica din moment ce obtin voturi, nu ? :))) Problema este ca in Romania exista tabere de interese (politice, economice sau culturale), si cum unul iese din “front”, cum il da la Secu’ (ohhh, daca traia Nenea Iancu, ce comedii am fi avut!). Dar daca sta cuminte in “front” si se declarea “democrat” peste noapte, cum pleaca la Ioropa sa reprezinte “cu cinste” (sau nu ?) tarisoara !!!! De-a rasul, plansul ! Nici in intelectuali nu mai poti avea incredere……..
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Lui Mircea Cartarescu Utilizator: Pro DOC Data: 2008-07-25 18:46 Antohi e un caz patologic in lumea academica, un mitoman-grandoman, care si-a falsificat CV-ul atribuindu-si titluri si opere fictive. Nici Celine si nici Heidegger nu pot fi acuzati de asemenea grozavie, basca faptul ca fiecare dintre ei a platit in felul lui raul facut sub ocupatie nazista, ceea ce nu se poate spune despre cei turnatorii romani. Corbea -Hoisie s-a plimbat in toata lumea libera pe banii statului comunist, atunci cand pentru majoritatea romanilor iesirea din lagarul socialist parea un vis imposibil. A luat premiul Herder? Cati alti romani nu l-au luat? Scuzati-ma , cu o bursa de documentare in Franta si un subiect ofertant precum Paul Celan (care a cucerit pe rand trei culturi), poate ca nici nu i-a fost foarte greu. In Romania nu avem o lege a lustratiei si din cauza unor “somitati”, care in loc sa pledeze NEOBOSIT, FARA INCETARE, pentru adoptarea unei asemenea legi, s-a multumit sa cadelniteze la comanda, sub santajul cu dosarele de fosti turnatori.
Chiar si fara o lege a lustratiei, cine va impiedica pe dumneavoastra si dl Patapievici sa le spuneti prietenilor turnatori ca e cazul sa dea cativa pasi inapoi. Ce fel de prieteni sunteti daca nici ei, nici dvs nu ati avut niciodata curajul sinceritatii depline? Dimpotriva, continutati sa intretineti confuzia morala. Unii invoca iertarea crestina, cu o superficialitate care arata ca n-au inteles nimic nici macar din crestinism. Isus i-a alungat pe negustori din templu si a adus sabia inainte de acorda iertare pacatosului. Iar parabola cu femeia usoara si pacatosii (atentie -in pacatele carnii) care nu au avut curajul sa arunce cu piatra, nu se potriveste aici. Doar in imaginatia dvs. toti romanii poarta in ei pacatul turnatoriei, precum cei doi priteni pe care, iata, in stil dambovitean, ii iubiti mai mult decat iubiti adevarul (si onoare).
Nu ii lapideaza nimeni pe prietenii dvs. turnatori, Sorin Antohi si Andreai Corbea-Hoisie, tot ce le cerem e sa se dea la o parte. Sa scrie, sa publice, sa se plimbe, daca vor, pe banii lor. Dar sa nu ne mai reprezinte pe la simpozioane si workshop-uri internationale “sponsorizate” de saracul si etern pacalitul contribuabil roman. Daca nici dvs. si dl. Patapievici nu puteti intelege acest lucru, ce pretentii am mai putea noi avea de la niste oameni amorali, precum Felix Motanul, Iliescu sau Vadim? Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: Nici nu are rost Utilizator: Kallex Kallex Data: 2008-07-25 03:01 Nici nu are rost sa comentez in vreun fel articolu asta elucubrant cit timp Cartarescu se refera in cadrul lui de doua ori la cei doi turnatori, dintre care unu si farsor notoriu numindu-i “prietenii mei”.Iti doresc draga Cartarescule ca tu si familia ta sa fiti filati si turnati (ca si familia Culianu de catre Antohi odinioara) de doua asemnea jigodii pe care ulterior persoane suspuse si autosuspuse sa le incerce sa le faca intangibile numidu-i in public afectuos prietenii mei.Mi-e greatza…
Comentariu nouRaspunde Inchide Subiect comentariu: DEZAMAGITOR Utilizator: BrunoLA Data: 2008-07-24 23:49 Dl. Cartarescu, va balaciti intr-o mocirla a carei putoare unica nu poate avea decat un singur brand, si anume cel dambovitean. Pentru mine luari de pozitie de acest gen nu sunt decat dovada ca ati compromis cu cei care au contribuit la colapsul societatii romanesti, au impins Romania la acest marasm din care nu exista iesire rapida. Crestineste este datoria fiecaruia de a ierta si a pune la spate ce s-a intamplat, lucru pe care incerc sa-l exersez de 18 ani. Insa nu voi putea UITA niciodata din ce aparat diabolic au facut parte aceste scursuri pe care azi ii considerati prietenii dvs. Dna Muller si-a dovedit inca odata integritatea si consecventa, valori apreciate cu adevarat in societatile occidentale la vest de Budapesta. Pozitia Hertei este singurul lucru pe ziua de azi care ma face sa nu ma simt prost ca sunt roman. Toata stima, Herta!
Subiect comentariu: consternare Utilizator: Gina Popa Data: 2008-07-24 22:20 Cineva din Germania mi-a scris consternat ca Herta Muller a afirmat la un post de televiziune german – 3sat – ca in Romania, acum, (deci nu inainte de 1989), OAMENII VORBESC IN SOAPTA PE STRADA.
Mihai Munteanu de la EvZ ne-a obisnuit cu articole de calitate in seria sa Cupola, despre fosti si actuali securisti. Ultimele episoade insa, lasa de dorit. Cu asa-zisa “Retea Iuda” a luat o leapsa de la o filiera de traficanti de armament si tehnica militara din interiorul Armatei care se bate pe comenzi cu o alta retea de masoni si afaceristi verosi si s-a lasat folosit fara sa stie (sper). Iar pagina de zilele trecute cu “Secretul lui Verestoy” pare a avea chiar o tenta politica. Aflam astfel ca generalul (r) Victor Marcu, un (fost) rival de-al lui Virgil Magureanu (personaj cunoscut si pentru participarea la lovitura de stat KGB din decembrie 1989) este acum implicat cu firma Luxten, face afaceri cu Verestoy, simpatizeaza cu PSD si “il antipatizeaza pe Basescu”. Ce mi se pare ciudat e ca in alte ziare aceeasi firma, Luxten Lighting Company, este balacarita pentru faptul ca ar fi apropiata de PDL si ca fiica cea mica a presedintelui (acelasi) Basescu, Elena, avea aici un post de consultant marketing chiar foarte bine platit.
Despre Victor Marcu, Mihai mai scrie ca, “într-o seară, relaxat pe un scaun de cafenea, va minimaliza tragediile produse de Securitate: „Aiurea, nimeni de la Europa Liberă n-a fost omorât de securişti. Sunt poveşti, dom’ne, ce naiba… Dar mi-a părut rău că nu i-am oprit“. Îl contrazic însă arhivele Securităţii (cazurile „Emil Georgescu“, „Noel Bernard“, „Vlad Georgescu“), din care reiese că doi directori şi un redactor de la Europa Liberă au fost asasinaţi de spionajul ceauşist”, concluzioneaza pripit Mihai Munteant. Ei, aici trebuie sa il contrazic eu pe Mihai: NICAIERI in “arhivele Securitatii” si, il asigur, nici ale altor servicii secrete, cum ar fi CIA, nu se afla date din care sa reiasa ca cei trei “au fost asasinati de spionajul ceausist”. Astea sunt brasoavele unei anumite gasti care vrea sa-i scoata eroi pe niste crainici bine platiti – unii chiar filo-comunisti – care traiau bine-mersi in Occident, spre deosebire de adevaratii martiri anticomunisti din munti, morti in masa apoi la canal si in inchisori.
Mihai, nu-i bine sa cobori asa de jos stacheta… Iti stau la dispozitie pentru o documentare corecta.
SENATUL EVZ: Marş pentru normalitate? Mircea Cărtărescu Vineri, 23 Mai 2008 CĂRTĂRESCU: “A început de câteva zile GayFest 2008 şi noi, luaţi de valul alegerilor locale, nici măcar n-am aflat.”Lasă că o să aflăm, poate cu vârf şi-ndesat, foarte curând, căci sâmbătă şi luni diverse organizaţii religioase şi/sau de extremă dreaptă vor pune şi ele de contrademonstraţii „pentru familie şi normalitate“. Cu ajutorul câtorva grupuri de cetăţeni indignaţi, gata oricând să-i aplaude pe mineri şi pe toţi ceilalţi locuitori paşnici şi normali ai ţării, s-ar putea să iasă scântei. Şi nu doar pe spinarea veselilor băieţi de pe la noi sau a admiratoarelor poetei Sapho, ci, din nou, a noastră ca naţiune, a imaginii noastre de nu tocmai evoluaţ i şi toleranţi cetăţeni ai Europei. Dar, fireşte, ce contează detaliile astea pe lângă sfânta indignare a unor suflete curate împotriva celor ce vor să transforme plaiurile Mioriţei în Sodoma şi Gomora? Căci poporul român, se ştie, n-a cunoscut niciodată practicile scârboase şi degradante la care se dedau aceşti degeneraţi, excepţie miraculoasă dacă ne gândim că, după datele ştiinţifice valabile în toate celelalte regiuni ale lumii, patru la sută dintre bărbaţi şi doi la sută dintre femei sunt pretutindeni homosexuali din naştere. Cum să ne mai îndoim că suntem un neam ales şi binecuvântat? Ciobanii din vârful munţilor, în curăţenia cugetului lor, preferau să-şi găsească leac aleanului în preajma mioarelor îndrăgite decât să se uite necuviincios unul la altul. Sub turcii vestiţi prin desfrânare ne-am plătit adeseori birurile cu băieţi abia ieşiţi din copilărie, dar le plângeam soarta cu lacrimi de sânge. La curţile domneşti vestite, ca a lui Radu cel Frumos, giuvanii nu erau prea numeroşi, în schimb destul de insistenţi, se pare. Cireaşa de pe tort e, fireşte, trista păţanie a popii din „Povestea poveştilor“, victimă colaterală a ciudaţilor ştiuleţi crescuţi în porumbul binecuvântat de însuşi bunul Dumnezeu. Căci, vorba ceea, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… Cât despre rapoartele din armata de ieri şi de azi, ce vorbesc despre violarea răcanilor de către ofiţeri, ca şi despre cele ce se petrec în puşcării, chiar şi-n mijlocul neamului nostru neîntinat, sociologii ar avea destule de spus. Nu e deloc în intenţia mea să-mi denigrez poporul. Dimpotrivă, toate acestea arată că suntem un popor normal, ca toate celelalte. Căci un popor fără homosexuali nu poate fi decât rezultatul monstruos al unei politici de exterminare. În epoca nazistă, pe lângă evrei, artişti modernişti şi ţigani, homosexualii erau şi ei consideraţi fiinţe degenerate şi au luat în consecinţă drumul cuptoarelor. Am văzut eu însumi, la Sachsenhausen, la nord de Berlin, sute de fotografii de homosexuali (cu stea roz în piept) ucişi în acel lagăr. În realitate, homosexualitatea nu este o chestiune de moralitate, ci un fapt deopotrivă biologic, social şi cultural, manifestat în toate timpurile şi la toate popoarele. Nu e o monstruozitate sau o anomalie, ci de multe ori, mai ales în societăţile intolerante, un stigmat infamant şi o sursă de mare suferinţă morală pentru cel care-l poartă. Există numeroase relatări despre oameni, unii celebri, care-au luptat întreaga viaţă cu sentimentele de culpă şi remuşcare căpătate de pe urma „anormalităţii“ lor. Biblia, din care cei mai mulţi dintre cei care îi urăsc pe gay citează repetatele cuvinte ale lui Iehova către poporul evreu: „Să nu se afle homosexuali printre voi“, e o carte prea minunată, prea tulburătoare ca gândire şi expresie ca să fie vulgar redusă la câteva clişee. Povestea din Sodoma se referă mai ales la desfrâu, indiferent dacă homo- sau heterosexual. Căci printre gay există şi desfrânaţi, şi asceţi, ca şi printre „normali“: Da Vinci sau Wittgenstein, deşi invertiţi, au dus o viaţă ireproşabilă şi au fost spirite de o nobleţe de neatins. E păcat ca o carte atât de universală ca Biblia să genereze, cum a generat când a fost îngust interpretată, antisemitism, misoginie şi homofobie.În ţările mai decente ale lumii, gay-ii, travestiţii şi lesbienele sunt priviţi ca nişte exuberante pete de culoare într-o lume uniformizată. Paradele gen Gay Fest, în unele locuri adevărate carnavaluri, sunt atracţii turistice şi ocazii de divertisment. Din păcate, mulţi dintre noi, cei din Estul împotmolit în prejudecăţi, nu avem faţă de aceşti oameni, oameni pur şi simplu, nici mai buni şi nici mai răi decât noi, decât cele mai primare reflexe de represiune. N-am nicio îndoială că destui forumişti vor comenta, în urma acestui articol, lungimea părului meu în poza alăturată. Îmi pare rău să-i dezamăgesc: am fost de când mă ştiu cel mai banal iubitor de femei. Dar nu trebuie să fii evreu ca să condamni Auschwitz-ul şi nici negru ca să condamni Apartheidul. Ajunge doar să ai simpatie şi compasiune pentru semenii tăi, chiar dacă nu-ţi seamănă.
Dupa ce presedintele ICR, fizicianul HR Patapievici, a republicat, la nervi, in Evenimentul Zilei, un articol anti-Eminescu in care, chipurile, polemiza cu ZIUA, “stapanii adevarului” s-au trezit si l-au eliminat de pe Internet. Cercetati site-ul Evz. Nu-l veti mai gasi. Sutele de comentarii erau extrem de valoroase. Un alt articol anti-Eminescu si anti-Romania, scris de actualul consilier prezidential Cristi Preda la cererea lui Andrei Plesu, in Dilema, nu mai poate fi gasit pe serverul respectiv. Poate nu da bine la imaginea celor doi, de culturnici de serviciu. In anul 2007 fenomenul stergerii memoriei virtuale a presei romanesti s-a petrecut in cazul scrisorilor lui Andrei Plesu catre Ceausescu in care “filosoful” pupa poala dictatorului si i se confesa ca s-a alaturat Partidului inca de la 19 ani, suprimate de pe site-ul ziarului Gardianul, si cu un articol de opinie din fostul ziar ATAC, in care era demascata relatia Vantu-Patriciu si restul Retelei, finantatoare di grande a fituicilor “intelectualilor lui Basescu”. Autorul a fost, de altfel, inlaturat o data cu articolul. Colegii de la Civic Media le-au recuperat pentru dvs. Tot in EvZ, tutarul lui Patapievici, Mihaiesi, se bucura mult prea devreme de plecarea lui Rosca Stanescu, plagiindu-l pe Corneliu Vadim Tudor, in articolul intitulat doct – cum ii sta bine unui intelectual vicepresedinte al ICR – “Adio, Ciripoi!”. Mai grav e ca Mirciulica, sotul sefei Retelei SOROS in Romania (Soros Open Network), isi inchipuie ca poate da si ordine “noii conducerii ” a ziarului ZIUA. Iata ce zice aparatorul de interes al lui Basescu, dand si o lista cu cei care trebuie eliminati de la ZIUA: “Roncea, Spânu, Alexe, Damian” (si Iordache, desi nu stiu ce legaturi as avea eu cu editorialele ei isterice; mai an era pe lista neagra intocmita de Mihaies si Miruna Munteanu). Iata insa ce zicea ieri, culmea!, acelasi Mihaies, despre presedintele de azi al tarii: “Ilustrata superlativ de cazul Basescu, in care orgoliile mitocanesti, interesele de gasca, proasta crestere, incompetenta si nerusinarea isi dau gratios mana, viata politica de la noi pare, tot mai mult, o afacere intre mafioti”. “Basescu si Berceanu in primul rand, sunt mult mai rudimentari”. “Sunt departe de a impartasi simpatia multora dintre gazetari fata de fostul capitan de vapor ajuns multiplu ministru. N-am apreciat niciodata umorul lui cam grosolan, smecheria unsuroasa a superiorului care se bate pe burta cu subordonatii. Nu cred nici in marile lui calitati manageriale, pentru simplul motiv ca prezenta in acelasi minister, in urma cu cinci ani, n-a depasit in consecinte trecerea gastei prin apa”. “Si-a facut guresul domn Basescu auzita vocea de stentor in vreo sedinta de guvern? A atras el atentia asupra starii soselelor, a liniilor de cale ferata, a pistelor aeroporturilor? Nici vorba! ” “Nesimtirea lui Basescu and comp. va atinge dimensiuni tropicale, acum, dupa ce ultimul ghimpe ce le statea in cale a fost smuls. Stiindu-se intangibili, santajand cu nerusinare carpele de la guvernare, ei isi vor da, cu inca mai multa agresivitate, arama pe fata”. “Sper, de asemenea, ca ofiterilor implicati le-a mai ramas atata onoare incat sa-l dea pe fosta sluga a lui Iliescu in judecata!” Extrase din “Masca de fiere” si “Incet, spre Europa. Interviu cu Vladimir Tismaneanu“, ale marelui intelectual din “Senatul” publicatiei lui RINGIER, EvZ – ziarul pro-Base – Mircea MIHAIES, editorialistul lui Nicolae MANOLESCU la revista Trustului ROMPETROL-KAZMUNAIGAZ “Romania literara” , scriitoras la revista lui Sorin Ovidiu VANTU “Idei in dialog” si vicepresedintele lui Horia Roman PATAPIEVICI la Institutul Cultural Roman aflat sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei… Traian BASESCU, sluga lui Iliescu, mitocanul, prost crescutul, incompetentul, ignorantul, rudimentarul, nerusinatul, grosolanul, unsurosul, incultul si mafiotul cu o nesimitire de proportii tropicale …
Articolul anti-Eminescu al lui Pataplesu aparut chiar in ziua Unirii Principatelor – 24 ianuarie, zi in care s-a fondat si “Societatea Carpatii” din care facea parte Eminescu – suprimat de pe site-ul EvZ. (Mai si abereaza demonstrand practic ca ZIUA a avut dreptate. Probleme de logica, Gogule?)
SENATUL EVZ: Presa ca lovitura sub centura
24 Ianuarie 2008
Horia Patapievici: “De mai multe luni, ziarul „Ziua” duce o campanie de presa impotriva unui numar de intelectuali, intre care ma numar.”
Procedeele mobilizate: minciuna, calomnia, falsul, procesul de intentie, insinuarea antisemita. Tinta? Demonetizarea intelectualilor critici. In special intelectualii din Grupul pentru Dialog Social par sa ii scoata din minti pe acesti jurnalisti, care folosesc presa pentru a compromite si dezinforma. De curand, infractorii de presa de la ziarul „Ziua” au publicat, cu fotografia mea alaturi si sub semnatura mea, acest text: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana”. Acest text NU imi apartine, este inventia celor de la „Ziua”.
El reia, cu sens inversat, o formula pe care am folosit-o intr-un articol din 2003, pe care, pentru a pune la punct lucrurile, il republic mai jos. Asa cum poate oricine constata, fraza atribuita mie nu doar ca nu se regaseste in textul meu, dar nici macar nu poate fi considerata vreo parafraza a sa ori un rezumat al intelesului lui, exprimat mai liber: este inventia unor oameni care, daca ar fi sa-si justifice falsul, ar avea de ales numai intre prostie (pentru ca au inteles pe dos) si rea-credinta (pentru ca au falsificat inadins sensul).
Inactualitatea lui Eminescu in anul Caragiale
Cred ca la acest inceput de an Caragiale (1852-2002), inca inainte de a cadea iar in euforia actualitatii „lumii lui Caragiale”, ar fi momentul sa facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Daca e sigur ca actualitatea lui Caragiale ca valoare nationala va fi confirmata la o suta cincizeci de ani de la nastere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, intr-o tara a tuturor batjocurilor), ce s-a vazut in „anul Eminescu” e ca Eminescu a devenit stindardul academismului – estetic, cultural, institutional, etnic. Ceva vetust, prost plasat, iremediabil intepenit i-a caracterizat pe toti admiratorii sai care au produs texte, luari de pozitie ori oratorii oficiale cu ocazia unei aniversari care, ma tem, s-a transformat intr-o comemorare. Hotarat lucru, la o suta cincizeci de ani de la nastere, Eminescu nu mai e la moda. Pentru ca a devenit inactual? Sa fie vorba de faptul ca la noi eternitatea apartine numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia starnesc deopotriva nerabdarea si plictisul? Ar fi explicatia „simpatica”.
Cum ar veni, Caragiale ramane mereu actual pentru ca suntem un popor vesel, barfitor, derizoriu si flecar, in timp ce steaua lui Eminescu e condamnata sa paleasca, deoarece, vorba lui Maiorescu, „celula nu rezista” – nici tensiunii metafizice, nici incordarii ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios si nici disciplinei institutionale.
Ma tem insa ca explicatia veritabila este alta. Eminescu nu mai e la moda deoarece nu mai „da bine”. Explicatia nu e nici abisala, nici etnopsihologica, ci banal sociologica. Daca ne gandim ca doar cu 20 de ani in urma Eminescu mai era inca „omul deplin al culturii romane” – acum notiunile insesi de „deplin” si de „cultura” au devenit suspecte din punct de vedere politic -, intelegem amploarea prabusirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei.
In timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am inceput sa ne jenam. Rasturnarea fata de perioada interbelica e completa. Pe atunci Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi Eminescu a devenit suspect, Caragiale este in mod eminent recept. Pentru noua tabla de valori acceptate, Caragiale a fost gasit „politic corect”, in timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din „tarile progresiste” a aratat fara dubiu ca fostul poet national al Romaniei clasice e „politic incorect”. Cum ar fi putut fi altfel?
Ca poet national Eminescu nu mai poate supravietui, deoarece noi iesim azi din zodia nationalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revolutia sociologica din invatamantul superior care a avut loc dupa 1990 a adus la putere studiosi care fac alergie la auzul cuvantului canon si manifesta tendinta sa puna mana pe revolver cand aud cuvantul traditie.
Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmoderna, nu mai e prizata de intelectualii progresisti. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant in Eminescu e pur german, iar azi nu se mai considera interesant decat ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu?
Azi nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilitatii sale fara a trebui sa puna totul intre ghilimele, adica fara a face cu ochiul, fara a-si cere scuze ori fara a-l scuza, luandu-l de fapt peste picior. Intr-o epoca in care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi placut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate aparea decat ca exasperant de invechit. Or, se stie, supremul argument impotriva cuiva, azi, este sentinta „esti invechit”.
Iar cultura romana din ultimii ani, in lupta pentru integrare euro-atlantica, nu doreste decat sa scape de tot ce este „invechit” – adica sa fie progresista. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care in cultura romana de azi doresc sa-si faca un nume bine vazut in afara, Eminescu joaca rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura romana, azi ca si ieri, se dovedeste a nu fi decat o cultura de sincronizare. Ea inca nu isi permite sa nu fie in pas cu modele.
Articolul anti-Eminescu si anti-Romania al consilierului prezidential Cristi PREDA, ascuns ulterior pentru a i se pastra imaginea de profesoras onorabil
Cultura si cultura politica: doua observatii
1. Daca un intelectual francez ar afirma azi ca “exista un om deplin al culturii franceze”, el s-ar descalifica, indiferent daca obiectul demonstratiei sale ar fi Descartes, Balzac sau Rimbaud. n schimb, un intelectual roman se discrediteaza daca nu subscrie ideii ca exista un “om deplin al culturii romane”, pe numele sau, Mihai Eminescu. De ce lucrurile stau asa? Raspunsul este simplu: cultura romana contemporana e una a admiratiei, a elogiului si a apologiei, in vreme ce cultura franceza (ca si celelalte mari culturi) prefera critica, rasturnarea valorilor, contestarea. Aceste note ilustreaza, desigur, un stil, sau, mai exact, stilul predominant. Departe de a epuiza continutul culturilor, ele exprima totusi forma mentala sau dispozitia spirituala tipica intr-un caz si in celalalt. Cu alte cuvinte, desi cultura romana cunoaste polemica, esenta ei actuala este idolatrizarea, sanctificarea fondatorului; dimpotriva, marile culturi sunt cele in care administrarea clasicizarii este urmarea unei radicale puneri sub semnul intrebarii. Facand o regula din intangibilitatea autorilor care o ilustreaza, prima specie de cultura este lipsita de viata, ea seamana cu un depozit de muezeu sau cu un cimitir al pasiunilor stinse; cealalta specie, in care totul e analizat rational, in care nimic nu scapa contestarii, e o cultura vie, una care poate fi comparata cu un dialog nesfarsit, in care imaginatia debordeaza orice limita. De fapt, o cultura devine cu adevarat mare atunci cand realizeaza ca apologia e efemera, ca ea se pierde in mod inevitabil. Cuvintele nu trebuie sa ne insele: exista, intr-adevar, un soi de apologie consistenta. E vorba de apologia platonica. Dar aceasta a ramas o referinta a culturii occidentale nu datorita admiratiei lui Platon pentru Socrate, ci datorita criticilor aduse filosofiei adversarilor lui Socrate si datorita criticilor aduse Cetatii democratice, cea care l-a condamnat finalmente pe filosof la moarte. Atata vreme cat Eminescu va fi obiect de cult, sensibilitatea culturala romaneasca va fi una provinciala, plictisitoare si vetusta. Eminescologii o vor muzeifica, iar scolarii o vor silabisi.
2. Daca un politician francez ar marturisi ca-si datoreaza cultura politica lecturilor din Descartes, Balzac sau Rimbaud, declaratia sa ar fi privita ca un afront adus cetateanului. Atunci cand cativa politicieni romani si-au marturisit sursele intelectuale, mentionandu-i pe Eminescu, Caragiale si Cosbuc, cetateanul nu s-a simtit insultat. El ar fi avut toate motivele sa se simta jignit, afrontul e real in masura in care nici unul din cei mentionati mai sus nu e, la drept vorbind, un autor politic. Acest fapt este adeseori trecut cu vederea. E adevarat, in acelasi timp, ca istoria gandirii politice romanesti e extrem de saraca (ceea ce nu se intampla in cazul francez). Cultura politica nu se poate insa forma in lipsa unor idei tari, a unor idei politice pure. Interesul lui Caragiale sau al lui Eminescu pentru politica (atat de bine ilustrat de activitatea lor jurnalistica de la “Timpul” ) nu poate fi achivalat cu o reflectie politica. De altfel, incoerenta rationamentului unui Eminescu a facut posibila recuperarea sa atat de catre socialisti, cat si de catre nationalisti. (lasam deoparte aici revendicarile complet insistente, cele care fac din Eminescu un spirit actual: e suficient sa citesti paginile dedicate de el evreilor pentru a realiza distanta enorma care il separa de lumea noastra). De fapt, toate aceste chestiuni ar putea fi transate in mod elegant, daca asemenea recuperari/revendicari ar tine seama de un element, la urma urmei, banal. n fond, epoca in care Eminescu comenteaza politica romaneasca e aproximativ epoca lui Tocqueville ( a posteritatii sale imediate) si a lui John Stuart Mill. Comparati scrierile acestor autori cu ceea ce rezulta din publicistica lui Eminescu: cu greu veti putea descoperi ceva care sa le fie comun. De ce, totusi, asistam la asemenea accidente, care nu reprezinta altceva decat o curata pierdere de timp? Un posibil raspuns ar fi urmatorul: lenea de a gandi, ignoranta sunt marcile culturii politice de la noi. n acest context, Eminescu e un personaj manipulat. Din nefericire, influenta sa a fost mare, in masura in care pamfletul eminescian a devenit gen al literaturii politice. Conservarea acestui gen e sinonima cu transformarea superficialitatii agresive intr-un fel de canon al receptarii politicului.
Eminescu trebuie contestat si demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gandire politica. Din acest punct de vedere, el e realmente nul. Nu ai obiect.
Cristian Preda, asistent la FSPA, Universitatea Bucuresti DILEMA VECHE – Trustul ROMPETROL – KAZMUNAIGAZ – Dinu PATRICIU
March 15th, 2009 
VR 
Un articol pe alocuri mizerabil dar, daca il citim prin prisma noastra, dadator de speranta!
Posted in Uncategorized 
Tags: 
