Paginademedia.ro: Evenimentul zilei a renunțat astăzi la editorii coordonatori. De asemenea, poziția de redactor șef adjunct, ocupată de Ioana Lupea (foto), a fost desființată, care urmează să plece de la ziar (o exprimare cam greoaie dar se intelege, cred, ideea 🙂 – nota mea, VR).
Cei din pozițiile de conducere au fost restructurați, dar vor rămâne pe alte posturi. Alți angajați (aproximativ opt oameni) au fost însă concediați, printre care și cel mai vechi angajat al ziarului, secretarul general de redacție Cristi Popa.
Poziția de redactor șef adjunct, ocupată de Ioana Lupea, a fost desființată.
Coordonarea editorială a secțiilor de care se ocupau editorii coordonatori îi revine direct redactorului șef Vlad Macovei.
Echipa de corectură a fost concediată.
Un singur șofer a rămas angajat la Evenimentul zilei.
Nota mea: Acum, daca au scapat de ocsú UDMR ce fac cu ממותה Mircea Marian? Il plateste Tismaneanu din buzunarul lui? Dar daca tot se restructureaza ziarul Familiei Paunescu, pe celebri “editorialisti” Pata-Tisma-Miha-Rescu tot la fel de gras ii vor plati? Sau presteaza gratuit, cu cheta de la comunitate :)?
Desigur, pentru unii, aceste eveniment nu este la fel de important ca fumigenele WikiLeaks, din care putem afla si picanterii cu Chiriaci ciripoi dar si “dezvaluiri” despre viata politica din Romania crosetate chiar si de studenti stagiari pe la Ambasada SUA din Bucuresti. Intrebarea este insa cu ce ramane Romania din ambele “afaceri”. Vom vedea, chiar astazi.
Saptamana trecuta, dupa scandalul spanzurarii in efigie a Romaniei, prin chipul lui Avram Iancu, de catre activistul maghiar Csibi Barna, editorialistul EvZ si sinecuristul TVR Mircea Marian a afirmat despre motii care au protestat la Abrud ca sunt “un grup de tembeli” care “daca ar fi avut creier” l-ar fi invitat la masa pe Barna, nota Cariere de Media. In preambulul deciziei de azi de la Craiova, Mircea Kivu, comentator al “Ungariei libere”, pardon!, “Romaniei libere” s-a gandit sa-l completeze pe colegul sau, la fel de roman sadea ca si el, si sa-i catalogheze pe cei peste 120 de romani, profesori universitari, jurnalisti, scriitori, istorici, militari, s.a., care au semnat SCRISOAREA DESCHISA adresata premierului Emil Boc: Pana unde va decadea demnitatea nationala in fata UDMR si a intereselor Ungariei asupra Romaniei?, drept “capete incinse” vinovate de “instigare la discriminare” in mult mai mare masura decat bietul Csibi Barna, cainat ca a fost “pedepsit” prin detasarea la Abrud.
Textul sau este referential pentru nivelul de agresivitate anti-romaneasca la care s-a ajuns in presa din Romania.
Decizia de astazi a Curtii de Apel Craiova are o valoare simbolica si o incarcatura istorica pentru directia in care se va indrepta Romania de acum incolo: pe drumul ei natural sau pe cel al Tismanenilor, Csibilor si Kivilor?
Dar cine este mult prea mediatizatul Mircea Kivu? Comentator sportiv la Dilema lui Patriciu si Plesu si, in acelasi timp, analistul preferat al lui Sorin Ovidiu Vintu (platit de filo-rus cu 76.000.000 de lei în 2009), un fel de baiat bun la toate al show-ului megalomanic al mogulului Realitatea TV “10 pentru Romania”, Mircea Kivu a pornit marunt in viata, ca actionar al IMAS, fondat in octombrie 1991, alaturi de sociologii Alin Teodorescu si Calin Anastasiu, ambii membri ai GDS si, normal, turnatori ai Securitatii. Calin Anastasiu a fost dovedit drept colaborator al Securitatii, la cererea Civic Media, taman in 2010. Alin Teodorescu, primul presedinte al GDS si, totodata, al Fundatiei Soros Romania, a fost si el deconspirat drept informator al Securitatii dar si – atentie! – al serviciilor secrete comuniste maghiare. In 2004, Teodorescu isi face transferul de la IMAS la Guvern, ca sef al “Cancelariei Primului Ministru”, Adrian Nastase, in ciuda avertismentelor serviciilor secrete romane. Ulterior devine deputat PSD dupa care revine la IMAS-ul controlat acum de Sorin Ovidiu Vintu, dupa cate se spune. In 2004, odata cu plecarea spionului maghiar la Guvern, noul presedinte al CA al IMAS-SA devine Mircea Kivu, pe care momentul il surprinde ca “sef al delegatiei IMAS-SA la Bagdad” (?!), dupa cum preciza Departamentul de Informare al Guvernului de la acea vreme, DAIS. In acelasi timp, mai aflam din acelasi comunicat DAIS din 2004, ca adunarea Generala a Actionarilor IMAS-SA a mai aprobat si cererea de demisie din Consiliul de Administratie a lui Theodor Czobor, care a fost numit director general al SC TNS-AGB International, castigatoarea licitatiei de masurare a audientei TV. Cam asta era mediul romanesc in care s-a invartit Mircea Kivu pana cand si-a luat zborul de la IMAS, dupa vreo un deceniu si jumatate de confrerie cu cei doi turnatori GDS-isti Alin Teodorescu si Calin Anastasiu.
Acum ne injura pe noi, in articolul “savant” intitulat “S-a deschis sezonul de xenofobie”. Noi suntem xenofobi – poate chiar “mancatori de unguri pe paine” 🙂 -, cei care aparam memoria celor 40.000 de romani ardeleni ucisi la ordinele lui Lajos Kossuth. Iar UMDR-istii care vor sa impuna, ilegal, o strada cu numele criminalului exterminator ungur, sunt, cu totii, niste “iubitori de romani”. Poate chiar mai ceva ca Kivu.
Da, se pare ca s-a deschis sezonul la injurat romani. De vreo 21 de ani. Dar de abia cand se va inchide se va vedea exact cine este vanatul si cine vanatorii. Daca vom afla, de exemplu, ca si domnul Mircea Kivu de la Laboratorul de Sociologie Urbana al IPCT a urmat acelasi traseu de promovare ca si tovarasii sai de cardasie?
Mircea Kivu,“Ungaria libera”: “Instigarea la discriminare, pentru care e cercetat penal (Csibi Barna), e greu de susţinut, cǎci în esenţǎ omul nu s-a supǎrat pe Avram Iancu pentru cǎ era român, ci pentru cǎ ar fi ucis nişte unguri.
Dacǎ e sǎ vorbim despre incitare la discriminare, mi se pare mai degrabǎ aplicabilǎ în cazul celor care, în ultimele zile, agitǎ spaţiul public protestând împotriva atribuirii numelui lui Kossuth Lajos unei strǎzi din Târgu-Mureş. Între destinele celor doi paşoptişti – Iancu şi Kossuth – existǎ simetrii şi paralelisme substanţiale. Ambii au luptat pentru drepturile naţiunilor lor şi, pânǎ la un punct, au fost împreunǎ împotriva imperiului Habsburgic. La un moment dat, drumurile li s-au despǎrţit şi s-au gǎsit în tabere adverse. Românii lui Avram Iancu, aliaţi cu saşii fideli împǎratului de la Viena, s-au gǎsit într-un rǎzboi civil împotriva revoluţionarilor maghiari conduşi de Kossuth; ca în orice rǎzboi de acest fel, într-o epocǎ în care drepturile omului erau un concept încǎ vag, distincţia dintre beligeranţi şi civili era subiectivǎ, astfel încât, privite dintr-o parte sau din alta, actele de luptǎ pot fi uşor calificate drept crime, iar eroii sunt uşor de condamnat drept criminali.
Manualele noastre de istorie nu ne ajutǎ, din pǎcate, sǎ vedem în Avram Iancu altceva decât simbolul luptei pentru afirmare naţionalǎ; dupǎ cum, probabil, manualele ungureşti de istorie nu-i ajutǎ pe maghiari sǎ vadǎ în Kossuth Lajos altceva decât simbolul luptei pentru aceeaşi afirmare naţionalǎ. Pentru cineva cu capul pe umeri este firesc ca, într-un oraş cu jumǎtate din populaţie românǎ şi jumǎtate maghiarǎ, dacǎ existǎ o stradǎ care se cheamǎ Avram Iancu (şi existǎ), sǎ se cheme una şi Kossuth Lajos. Nu însǎ şi pentru capetele încinse care cer fǎrǎ nici o noimǎ premierului Boc sǎ facǎ ordine într-o cauzǎ care, acum, se judecǎ în justiţie. Dacǎ pretinzi sǎ-ţi fie respectaţi proprii eroi, trebuie sǎ începi prin a-i respecta pe ai celuilalt.
Revenind la secuiul cu mintea încinsǎ, întâmplarea face ca el sǎ fie funcţionar de fisc. Preşedintele ANAF, care are probleme cu corupţia din instituţia pe care o conduce, s-a gândit să-şi mai spele din pǎcate (de fapt, sǎ le facǎ uitate) şi s-a evidenţiat mutându-l pe Barna tocmai la Abrud, oraşul unde Avram Iancu este adulat. Mǎsura îmi aminteşte de practicile PCR, care pedepsea delictele de opinie prin mutarea cu serviciul în cele mai neprietenoase locuri. USL i se raliazǎ, cere destituirea omului. Oare ei nu ştiu cǎ „drujba-i drujbǎ, slujba-i slujbǎ”?”
Parerea mea: O sa-i arate Dumnezeu exact care-i treaba cu drujba…
Cum nu ma mai uit deloc la televizor si nici nu mai citesc ziarele – ceaa ce va recomand si dvs – aflu de la prietenii care primesc zilnic o revista mini-media mai speciala, ca sunt, din nou, vedeta mare in presa! Inteleg ca intamplarea face ca in aceeasi zi sa ocup mintile unor mari curifei ai presei romane: Andrei Plesu si Mirela Curlatan (de ce ti-ai schimbat numele cu un “o” in “Cur”, Mirelusa?, ti-e rusine de origine?). Biata de ea, plina de frustrari ca de cosuri pe piept, are o viata demna de mila: dupa ce a luat un sutulet in curulet din capul la dealul Copoului in jos direct de la Ziarul Lumina si-a incercat norocul la o sectie a unui SRL local, cu o stea in opt colturi (ii plac stelutele de mica). Cum nu facea fata nici acolo (nu s-a uitat niciodata in oglinda?) si-a luat steaua-n dinti si a plicat pi shentru, la Bucale, mai, c-acolo i di dulshe! Aici, alte griji, nevoi, necazuri, rele: lui Bucsu ii placea mai mult melodia “Fetite dulci ca-n SRI” iar apoi, la EvZ, a ratat la milimetru concursul de Miss cea mai frumoasa EvZiliera in favoarea frumusicei cu spume Ioanei Pulea, pardon, ma scuzati: Lupea (m-am redelectat aseara cu Povestea Pulii a lui Creanga si mi-a scapat, involuntar. Oricum, de fapt, ar putea sa se numeasca bine-mersi Povestea Presei…). Si-atunci ce sa faca, mititica Curlateanu? Ea chiar vroia sa fie milionara, sa aiba si ea un viloi pi la Snagovoi, ca toata presa “buna”, “nu-asa”? Cum nu stia cum s-o faka mai bine, a ales “suna un prieten”. Intamplator, copouan de-al ei, acum umflat cu pompulita lui Plesu in orificiu pana ce-a ajuns ca balonul Dictatorului Hitrelica, de sperie si grifonii de pe faianta din baie, omului i s-a facut si lui mila. Normal, cand o vezi asa ca o curca plouata cu cioculetul ei rujat, mu-mu-mu, doar-doar i-o baga si ei cineva ceva in gurita. Saracuta… Si-uite-asa s-a trezit cu al 24-lea salariu, anual, si “s-a ajuns”, latifundiariazata si ea, pe undeva, prin fundul Snagovului. Acum, dintr-odata, a prins aripi curculita noastra: executa in dreapta si stanga, de la Parintele Bartolomeu, eviscerat pe viu, pana la, mai nou, Parintele Justin. Si o doare rau soarta Bisericii. Buna coleguta a unui intarziat cu cioc (ma, dar chiar tuturor le place ciocul?) merge pe urmele Papesei societatii civile, Purceluta de aur, si critica bolsevic, pardon!, mensevic, “profunda neadaptare spirituală a unor preoţi la vremurile actuale”. Mai departe, micuta Cecurai, steaua coltoasa a presei proletare, se revolta cu aceeasi manie de avorton iesit din diavol tasmanian corcit cu filo-ungurean: “Până la urmă, Petru Vodă a devenit un fel de stat în statul BOR, un loc unde Constituţia României are infinit mai puţină trecere decât literatura legionară. “Duhovnicul neamului” Iustin Pârvu săvârşeşte slujbe de cununie în absenţa actelor de căsătorie civilă, pentru a vorbi doar de evenimentele devenite publice prin însăşi infatuarea personajelor ce s-au considerat astfel “alese””, scrie fetita cu scamele de la EvZ in “infierarea” ei de ieri careia nu pot sa nu-i admir titlul extrem de inspirat, probabil singurul rand adevarat: Oaza verde de la Petru Voda. Pai ce, vroiai sa fie o oaza maro, ca la GDS? Of, of, of, ce sa-ti fac Mirelusha curca mea!? Inteleg ca singura problema a ei e ca nu sunt un “ales” al “poporului ales”. Micuta Cedeepthroatai se pare ca stie bine, dupa masuratorile facute de operatoarele SIE si SRI pe cai “specifice”. Ca doar, vorba fostilor ei colegi de la Cotidianul, e “Filosemita” sub acoperire. Nu prea mai am ce sa zic. Cele 287 de comentarii de la EvZ spun totul, asa cum o spuneau si cele de la HotNews, care le dadeau atata in gurita deontologilor lui Soros ca le-au si suprimat, democratic. Daca le rad si EvZilierii ca pulifricii de la Hotnews, la gasiti AICI.
Si colega ei de unitate, de la gaoaza* maro (*termen prezidential) a GDS, Sabinuta Fati – nume de cod Maimuta, se intreaba Pentru cine se cântă “Sfântă tinereţe legionară”. Pentru BOR?. Micuta maimutica transcedentala decreteaza: “Ascunzându-se sub patrafire aurite, dar soioase, după atâtea greşeli nerecunoscute, Biserica Ortodoxă îşi pierde nu doar credibilitatea, ci şi enoriaşii, fiindcă din ce în ce mai mulţi se duc spre alte culte, mai apropiate de realitatea secolului 21.” Cum ar fi Cultul Oazei Maro? Cred ca, raspunsul potrivit sta in intrebarea clasica pe care ar trebui sa si-o puna insa gastii ei de la GDS: Pentru cine trag clopotele, Mi(ti)tica? Oare nu simtiti că va cuprinde frigul si întunericul?
Acum ar trebui sa ma ocup putin de Plesu, dar ma grabesc. Pe scurt, ma bucur ca am lansat o noua tema de dezbatere nationala, din moment ce ocupa si svaiterul cu mucegai adapostit in cutia craniana a “Tulceanului”: Liiceanu, de la Liicheanu si Liigheanu la Filosofeanu. La articolul Dupa ce l-a facut pe Patapievici “pitigoi psihopat” Patriciu sterge pe jos si cu “filosofeanu” Liiceanu. Iar Plesu recunoaste ca a luptat cu regimul comunist “prin mancare” si se vede deja in rai, unde “ii pune pile” lui Michnik. Dumnezeule mare! Plesu raspunde in “Melancoliile” sale scoase sub patronatul lui Patriciu cu: “Nu e treaba mea să mă amestec în antipatiile oamenilor. Nici să-l cocoloşesc pe Gabriel Liiceanu. şi nu mă preocupă veghea războinică a câte unui băieţel inconsistent, care se trezeşte pavlovian din propria sterilitate, oridecâteori miroase a „boierii minţii”. Mă întristează însă reacţia pe cât de pripită, pe atât de radicală a dlui Dinu Patriciu…” Bla, bla, bla. Da, asa e, “Maestre”, ai dreptate! Mai putin la chestia cu “boierii mintii”. Eu am scris “limbricii mintii”!
Dupa care ii plange de mila cocoselului Liiceanu si o da din nou cu persecutia saracutului posesor al lui Marcello si Siegfried pe motiv de “basescianism”. Plesulica se face ca uita ca Liicheanu si-a dat demult demisia din functia de “intelectual cu staif” al lui Basescu. Mai precis, dupa ce Boc a refuzat sa-i reesaloneze datoriile pana la anulare, dupa cum au facut-o toate guvernarile trecute. Atunci, INAINTE DE ALEGERI, Liigheanu s-a declarat “cetateanul invins si obosit de regimul Basescu” si a plecat de la dezbaterea organizata cu Basescu la GDS inainte ca acesta sa-si termine raspunsul pe care i-l adresa, lasandu-l pe presedinte sa se intreba ca prostul: “Domnul Liiceanu a plecat?”. Apoi, mai recent, tot Persecurtatul de la Ateneu s-a “lepadat de Basescu”, in direct la MIX2TV nume predestinat celor doua jucarii stricate. Poate voi reveni asupra celor doi curmanosi.
In the end, my friend, remarc dementa “intelectuala” a lui Tismaneanu, care, dupa ce Michnik l-a facut bolsevic pe Liiceanu pentru a reveni, cu indulgenta, la termenul de mensevic, acum Volodica explica pe blogusorul lui ca e de bine: mensevicii erau baieti buni. Bai, tasmaniene, eu credeam ca doar te prefaci tampit, dar, saracutule, m-ai facut sa-mi fie mila si de tine: tu chiar esti tampit, tampitelule!
PS: Daca tot au cazut in melancolie Plesu si Liiceanu, cele doua doua jucarii stricate ale cui plateste mai bine, ar trebui sa-si aminteasca ca-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana curvele intelectuale par papusi automate, date jos din galantare… Iata-le:
Intreaga redactie a cotidianului Evenimentul Zilei a decis sa intreprinda un make-over drastic, alegand sa se tunda bob, fara exceptie.
Cel mai greu a fost in cazul colegului Mircea Marian, relateaza Mircea Mihaiesi. “Am stat 6 ore la coafor cu el, pana cand am reusit sa obtinem ceva decent. La ceilalti a fost mult mai usor. Doamnele chiar au fost entuziasmate de decizia de a ne tunde bob, pentru ca se pare ca anul acesta se poarta”.
Jurnalistii neaga ca decizia lor ar avea vreo legatura cu Bobby Paunescu.
Rand pe rand, jurnalistii Evz s-au asezat comod pe scaunele stilistilor de la un salon de coafura inchiriat pentru o zi in vederea efectuarii schimbarii de imagine.
Desi se vehiculeaza zvonul potrivit caruia decizia jurnalistilor de a se tunde bob are legatura cu recenta achizitie a cotidianului de catre Bobby Paunescu, surse sigure din cadrul redactiei Evz ne asigura ca aceasta informatie nu are niciun suport real.
“E o facatura. Noua nu ne poate spune nimeni cum sa ne tundem. Sa nu credeti ca dupa tranzactie a venit Bobby Paunescu la noi, ne-a adunat intr-o camera si ne-a spuns: bai, de maine veniti tunsi bob. E o prostie”, a precizat Ghibutiu pentru times.ro.
Mai mult, ziaristii de la Evz tin sa asigure cititorii ca noua tunsoare le permite sa scrie mult mai bine, facilitand aerisirea craniala, esentiala unui redactor bun.
“Cei mai multi ziaristi din lumea asta sunt tunsi bob. Uitati-va la CNN, la New York Times, veti vedea ca tunsoarea bob e preferata jurnalistilor profesionisti, pentru ca permite un flux de idei cu pana la 45% mai bun decat alte tunsori. Deja ma simt altfel, de cand m-am tuns bob. Parca am chef sa scriu si altceva, sau mai bine zis altfel. Cred ca pot prezenta si alte puncte de vedere, mai noi, mai relevante si mult mai incitante. Iar asta inseamna sa fii un jurnalist adevarat integru”, a mai tinut sa precizeze Mircea Mihaies.
Soc cu Boanchis: Ce mă enervează la Mircea Badea? Sifonarii lui
Valoarea unui om o recunoşti atunci când îl citeşti sau îl asculţi cu plăcere chiar dacă nu eşti de acord cu el. Chiar dacă te ironizează sau te sictireşte pe tine. Un astfel de personaj demn de atenţie este Mircea Badea, cel mai bun entertainer român, după părerea mea. Avem tendinţa să minimalizăm şi neologismul, şi vocaţia de entertainer. Nu înseamnă măscărici. Entertainerul e un om de spirit care transformă o chiftea de subiect într-o discuţie alertă, într-un monolog spumos, în cazul lui Badea. N-am vorbit cu el niciodată. Cât despre gusturi sau opţiuni, n-avem unde să ne întâlnim. El e sportman, eu am apetituri domestice. Între o serie de flotări şi un prânz împărătesc, voi alege întotdeauna colesterolul. Pleşu spunea că „orice mişcare fizică mi se pare un scandal”. Da, dar numai de la o vârstă încolo, că în copilărie şi adolescenţă băteam mingea toată ziua. În cazul în care lui Pleşu i se pare un scandal şi tăvăleala pe dormeză cu sexul opus, atunci să-i fie de bine şi Domniei Sale, şi lui Siegfried, maşina pe care şi-a botezat-o astfel Liiceanu. Trecând la politică, mărturisesc că am despre „profesorul” Voiculescu aceeaşi părere pe care o are Badea despre Băsescu. Apropo, de ce Oprescu sau Patriciu nu insistă să li se zică doctorul Oprescu sau arhitectul Patriciu? Pentru că sunt definiţi profesional, n-au nevoie de proptele universitare care să-i legitimeze, lumea ştie că ei sunt doctor şi arhitect pe bune.
Ceea ce mă enervează crunt la Mircea Badea are legătură cu duşmanii lui, nu cu el. Diverşi blogări şi jurnalişti au ajuns să-l reclame la CNA fiindcă i-a ars în emisiunea lui.
Dupa ce Herta Muller i-a pus la punct pe intelectualii colaborationisti ai regimului comunist, de la Plesu si Liiceanu la Manolescu si Cartarescu, fara sa-i numeasca neaparat, cotidianele Adevarul si Evenimentul Zilei au lansat atacul cameleonilor, al celor care s-au simtit mai cu musca pe caciula. Dupa un perdaf pe care i l-a tras Manolescu, cu promisiunea unei a doua parti, in Adevarul de sambata, ieri, Liiceanu a atacat-o voalat pe laureata premiului Nobel, care l-a umilit la scena deschisa, la Ateneu. Astfel, intr-un interviu acordat HotNews (normal!), Liiceanu afirma practic ca Herta Muller nu isi merita premiul si ca acesta i-a fost acordat pe criteriu exclusiv politic. Interesant. Dar de ce nu i-a spus asta in fata, la Ateneu, cand incerca sa-i suga din aureola premiului Nobel? Iata cum o ataca Liiceanu pe Muller, prin invaluire (foarte “barbatesc”, nimic de spus), referindu-se la premiul Nobel pentru literatura obtinut anul acesta de Mario Vargas Llosa: “Sunt surprins. Ma dezobisnuisem de-a lungul ultimilor ani sa vad incununati cu premiul Nobel scriitorii pe care toata lumea ii considera ca fiind cei mai mari. Premiul Nobel s-a dat in ultimii ani dupa criterii, as spune, preponderent politice si uneori am avut de-a dreptul frustrari culturale cand am vazut inadecvarea dintre talentul literar al autorului si premiul pe care l-a primit. Nu inteleg cum se face ca premiul Nobel s-a orientat catre pura valoare literara. Cum se face ca Nobelul a revenit unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Nu mai exista distanta dintre valoarea literara si criteriile geo-politice.” Pam-pam.
In Evenimentul Zilei de azi, Cartarescu, aflat deja la a doua sa replica, plange ca un copil mic la tovarasa invatatoare laudandu-se cu faptele sale de vitejie sub Ceausescu: ca scria la cenaclul lui Manolescu si ca era publicat cu greu. Dar publicat. In tampenia sa de baietel “cu nasul in vant”, vorba Hertei Muller, “micul gigant” retard, vorba mea, comite insa o gafa incomensurabila, care-i devoaleaza de fapt crasa incultura politica, si nu numai, si nivelul cunoasterii fenomenului disidentei sub comunism: il plaseaza pe celebrul disident Vaclav Havel in inchisorile… Poloniei(foto)! Imaginati-va ca textul a trecut inainte de a fi publicat si pe la “mai-marii” EvZ, atoatestiutorii Ioana Lupea si scufita cu barba rosie Mircea Marian… Greu de crezut ca este o simpla eroare. E ca si cum ai vorbi despre scriitorul Paul Goma din… Bulgaria sau preotul anticomunist Gheorghe Calciu de la… Budapesta.
In privinta greutatilor pe care le intampina sub comunist, un (fost si viitor) coleg de presa, mai citit, i-a gasit in Almanahul Flacara din 1986 (al aceluiasi Paunescu pe care il face acum “canteret in struna al regimului” dar atunci il publica “cu greu”. Sau “la greu”? Struna o fi fost Cartarescu?! 🙂 ) raspunsul la un chestionar: Mircea Cărtărescu răspunzând la întrebarea „În ce ambianţă vă place să lucraţi?”.Iata-l:
“Majoritatea ideilor îmi vin pe stradă – aşteptând în staţii însorite de tramvai, fredonându-mă de-a lungul vitrinelor şi cinematografelor, sucindu-mi gâtul după femeiuşti rasate, cu vulpiţă la gât, fluierând „Don’t let me down” de Lennon…
Sau, în mijlocul crivăţului care învolburează fulgii în piaţa Bucur-Obor, când intru pe uşa din sticlă a patiseriei şi mă las moleşit de căldură şi de mirosul tartelor cu fructe…
Sau privind, minute întregi (deşi la şcoala unde predau mă aşteaptă o condică de semnat) în vitrina unui magazin de lanţuri, cuie, vopsele, chimicale, unelte agricole, plase de sârmă…
Atunci simt că graniţa dintre mine şi spaţiu şi forme şi culori şi sunete şi mirosuri este o nefericită prejudecată, şi că eu cu adevărat sunt tot ce percep.
Ajuns acasă, îmi notez în jurnal fulguraţiile verbale izolate din magma existenţei, aşa cum scoţi peştii exotici, cu plasa, dintr-un acvariu şi îi pui într-un borcan cu apă. Mă aşez, în cele din urmă, la bătrâna şi naiva mea „Erikă”, în spaţiul securizant al camerei mele, şi produc texte bune sau texte slabe.”
Sunt surprins. Ma dezobisnuisem de-a lungul ultimilor ani sa va incununati cu premiul Nobel scriitorii pe care toata lumea ii considera ca fiind cei mai mari. Premiul Nobel s-a dat in ultimii ani dupa criterii, as spune, preponderent politice si uneori am avut de-a dreptul frustrari culturale cand am vazut inadecvarea dintre talentul literar al autorului si premiul pe care l-a primit.– Nu inteleg cum se face ca premiul Nobel s-a orientat catre pura valoare literara. Cum se face ca Nobelul a revenit unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Nu mai exista distant dintre valoarea literara si criteriile geo-politice.
Un Puric pe micul ecran! Si n-am pliciul la mine… Cu ce se putea relansa “independentul” Turcescu? Vintu nu s-a gandit sa-i dea vreo exclusivitate asa ca a venit atat de plictisitorul “salvator al neamului”, bietul Dan Puric cu banda lui tocita pusa la infinit. Intr-un fel, ma bucur. Zilele trecute un om foarte, foarte important si foarte, foarte inteligent m-a intrebat brusc: “Ce parere ai despre Dan Puric?”. I-am dat raspunsul imediat, la secunda: “Un farsor! Speculeaza credinta oamenilor simpli”. Nu stiam ce va urma: pierd sau nu pierd. A zambit larg si mi-a spus: “Asa m-am gandit si eu dupa ce l-am vazut de-atatea ori la Turcescu. Erau sa ma pacaleasca!”. Asa ca tovarase Puric, dai cu Turcescu inainte! Si invers, fruntas Turcescu! Ca asa ajutati foarte mult la “luminarea poporului” asupra adevaratelor voastre fete de dupa mastile atat de bine fardate (Apropos de fard: o sa va spun intr-o zi cand m-am oripilat de Turcescu care mi-era oarecum simpatic pe vremuri). Dati-i inainte!
A, btw, poate explica profundu’ Puric, omul mumos si “credincios”, cum e sa stea cu un mic satanist tembel la “dialog intelectual”. Sa citim ce mai zice “VIP”-ul Turcescu in cautare de nemurire, intervievat de revista Maximum Rock:
Biserica si muzica rock
Foarte multa lume asociaza rock-ul cu satanistii. Cum vezi relatia dintre biserica si muzica rock?
Robert Turcescu: Asocierea intre muzica rock si satanisti e o prostie de pe vremea lui Ceausescu ramasa in constiinta unora dintre romanii de varsta a 3-a. Eu mi-as dori sa-i vad pe cei din biserica mai deschisi fata de cei care asculta rock si metal. In definitiv si acei care asculta astfel de muzica tot oile Domnului sunt, si mai mult, de unde stim noi ca Dumnezeu nu asculta muzica rock sau nu e imbracat in haina de piele?
Tare, nu?! “Ce teribilist inteligent, draga!” 🙂
Tot azi aflu de la fatuca care a dat ceasul inainte la Chisinau ca se mai lanseaza o emisiune la B1. Cand ma uit la poza, sa ma speriu nu alta. Am crezut ca este o reclama la expozitia “O, monstri dragi!…”. Cand colo, nu. Ce sa vezi? Deontologii molfaiti de la EvZ, Scufita cu barba rosie si Lupea. Nu s-au uitat in oglinda? 🙂 Si primul lor invitat: Caartarescu! Poate asta-i secretul ca sa le urce audienta, pana la O macar: mutrele lor! 🙂
PS:Am multi prieteni la B1TV. De aceea imi si permit sa le spun, spre binele lor si a celei ce a fost, pana mai ieri, o foarte simpatica televiziune: combinatia cu EvZ este o greseala. Politica, ideologica, jurnalistica. Si o sa o demonstreze, cat de curand, audienta: “vocea poporului”.
Ei bine, cazul se complica inainte de a incepe: Parchetul General a emis un comunicat de presă în care susţine că informaţiile prezentate de EVZ, sunt „eronate”. Mai precis, ca nu ar exista nici un dosar penal. Cititi mai jos relatarea din Adevarul, editia online:
„Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face următoarele precizări : Afirmaţia din articol conform căreia «În dosarul penal cu nr.2279/P/2010, procurorii Parchetului de pe lângă Sectorul 2 Bucureşti desfăşoară acte premergătoare începerii urmăririi penale împotriva numitului Tabără Cristian sub aspectul săvârşirii infracţiunii de viol asupra unui minor, faptă prevăzută de articolul 197, alin.3 din Codul Penal» este eronată”.
Parchetul arată că“purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 nu a confirmat existenţa pe rolul acestei unităţi de parchet a respectivei cauze, întrucât nu a fost înregistrată această cauză la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2, iar la numărul de dosar indicat în articolul de presă figurează o altă cauză având alt obiect şi alte părţi”.
Concret, Biroul de Presă al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă existenţa unei plângeri în acest caz, dar infirmă existenţa unui dosar penal. „Prin urmare, existenţa unei plângeri nu echivalează cu existenţa infracţiunii reclamate de persoana care a sesizat organele judiciare. Scopul actelor premergătoare este, potrivit normelor procesual penale, tocmai stabilirea existenţei sau inexistenţei aspectelor pentru care o persoană a sesizat organele judiciare”, precizează sursa citată.
Destul de rapid, EvZ a dat replica potrivita Parchetului:
Contactat telefonic, din nou, de EVZ, purtătorul de cuvânt care a confirmat ieri oficial informaţia cu privire la Cristian Tabără admite că a discutat cu reporterii EVZ, dar susţine că este purtător de cuvânt la Parchetul Capitalei şi că asta ar fi eroarea la care se face referire în comunicat.
Lămuriri în cazul dosarului lui Cristian Tabără
Discuţia dintre reporterul EVZ şi purtătorul de cuvânt. (Ascultă aici înregistrarea)
„EVZ: Am văzut comunicatul dumneavoastră de astăzi. Ştiţi foarte bine că ieri am vorbit cu dumneavoastră şi că de la dumnevoastră am acel număr de dosar, nu din altă parte…
Alexandra Lăncrăjan: Da, doamnă, ştiu… Dar credeam că ne-am înţeles că aţi vorbit cu un purtător de cuvânt de la Parchetul Tribunalului Bucureşti şi nicidecum de la sectorul 2, cum înţeleg că a apărut în presă.
Dar de ce daţi un comunicat în care spuneţi că n-aţi vorbit cu mine? Comunicatul nu a fost dat de Parchetul Tribunalului Bucureşti, este un comunicat dat de către parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deci nu am ce discuta mai mult. Aţi sunat ieri pe număr de telefon de la parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Iar articolul dumneavoastră are o eroare, în sensul că nu aţi discutat cu niciun purtător de la sectorul 2.
Mi s-a părut incredibil… Nu am ce să vă spun mai mult.
Comunicat de Presa: Şi cine o să-mi ceară scuze? Nimeni, niciodată!
De douăzeci de ani privesc spectacolul din ce în ce mai tragic al societăţii româneşti. Identific câte un personaj care apare cu timiditate, apoi se dezvoltă cu o alarmantă repeziciune, folosind anumite reţete bazate pe tupeu, insinuare, demagogie ori minciună. De valoare, cultură sau pur şi simplu, bun simţ nici nu mai poate fi vorba.
În ceea ce mă priveşte, paroxismul veniţilor de nicăieri, apare în anumite perioade ale anului. Desigur, în luna „cadourilor”, decembrie, câteodată în martie, apoi în iunie.
Acum, la douăzeci de ani de la Revoluţie mă bucur de un interes „aniversar”. Am înţeles, cu uimire şi cu tristeţe, că celor mai mulţi oameni nu le place să audă decât ceea ce le satisface cele mai mărunte, meschine sau murdare cotloane ale minţii. Cu cât le dai mai multă zeamă din latrină, cu atât sunt mai satisfăcuţi. Şi astfel, cu un instinct de hiene flămânde, cei care nu pot produce nimic constructiv, s-au adaptat uluitor de repede acestei „cerinţe” de piaţă şi au început să care cu propriile lor cavităţi bucale, zeamă din ce în ce mai concentrată. S-au specializat în a distorsiona adevărul!
Din respect pentru cei puţini, care-şi mai pot permite luxul de a gândi liberi, declar simplu, că nu am fost, niciodată, sursa Călugărul! Dacă dosarul care mi-a fost făcut de fosta Securitate a fost numit aşa, nu-i treaba mea. Îi priveşte pe cei care l-au făcut. Eu am fost urmărit timp de douăzeci şi şase de ani, am fost exmatriculat din facultate, am avut microfoane montate în casă, mi-au fost ascultate telefoanele, am fost închis de două ori, am avut percheziţii cu confiscări de cărţi şi înscrisuri. Mai are rost să comentez? Toate acestea sunt adevăruri certificate în dosarele fostei Securităţi. Pentru orice om normal, cu mintea încă întreagă, este limpede că dacă aş fi avut ceva de ascuns, dosarul meu nu s-ar mai fi găsit niciodată.
Din păcate, trăim vremuri tulburate profund de aceste jumătăţi de oameni care nu se pot ridica pe propriile lor picioare, târându-se cu năduf pe lângă canalul de scurgere al istoriei.
Dar, atunci când lucrurile se vor linişti, dosarul meu va putea fi o radiografie a unui regim atroce, care nu trebuie să mai revină niciodată. În decembrie 1989, am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, pentru ca nimeni să nu mai trăiască coşmarul comunist. Probabil este prea devreme pentru ca românii să înţeleagă că de douăzeci de ani sunt liberi!
Şi totuşi suntem un popor inteligent…
În rest, îi transmit oricui se osteneşte să murdărească un om, îndemnul „muncitoresc” cară-cară!
Aceste rânduri nu le sunt adresate oamenilor-şarpe care se târăsc cu mişcări ondulatorii şi care se ascund printre ramurile adevăraţilor copaci…
Gelu Voican Voiculescu
10 iunie 2010
Nota mea, VR: Am publicat acest comunicat pentru ca toata presa a vuit despre “dezvaluirile” Mirelei Corlatan, o cunoscuta tismanoloaga, in schimb nimeni nu a publicat replica invinuitului. Or, daca nu cunosti toate fatetele problemei, ramai prost; prost informat, evident.
Asa cum este cazul unor bivolarieni, care au interpretat in felul lor bolnav, sau a unor “ortodocsi” cu ficatul si creierul in piuneze, care au tras la randul lor niste concluzii, ce coincidenta, asemanatoare bautorilor de urina. Fiecarea bea si toarna ce poate…
formată din reprezentanţii părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media: Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind Uniunea Naţională a Patronatului Român – UNPR Patronatul Presei din România – ROMEDIA Ieşire Secretariat CP: nr. 006 / 30.04.2009
Informare de presă
Secretariatul Comisiei Paritare constituite la nivel de ramură mass-media, formată din reprezentanţi ai părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, vă comunică hotărârile luate de Comisie în cazurile SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL.
Având în vedere probele prezentate în cadrul şedinţei Comisiei Paritare, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Ringier România SRL, cu numărul P100/316/26/02.2009, precum şi în urma audierii reprezentanţilor SC Ringier România SRL şi a sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnului Marius Drăghici, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Ringier România SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document. În cazul domnului Marius Drăghici, Comisia a luat act că nu i s-au plătit toate obligaţiile financiare prevăzute în Contractul pe ramură şi s-a constatat că a fost plătit în baza unui Contract Individual de Muncă şi, în acelaşi timp, în baza unui Contract de Cesiune a Drepturilor de Autor întocmit de către aceeaşi societate, pentru aceleaşi activităţi, având aceleaşi atribuţii, lucru considerat ilegal de către Comisia Paritară.”
De asemenea, în urma examinărilor probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Adevărul SA, cu numărul P946/330/17.04.2009, precum şi în urma sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnişoarei Gina Vişan, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Adevărul SA a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document”.
În cazul SC Active Soft SRL, în urma analizării probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi sesizarea primită de domnul Florin Budescu, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media a constatat, de asemenea, că „SC Active Soft SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media”.
Comisia Paritară a solicitat angajatorilor SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL să întreprindă toate demersurile necesare pentru intrarea imediată în legalitate şi a cerut ca, în termen de 15 zile, angajatorul să acorde la zi, pentru toţi angajaţii, coeficienţii de ierarhizare şi sporurile prevăzute în Contract, cum ar fi sporul de vechime, de fidelitate, pentru ore suplimentare, de condiţii deosebite, de periclitate maximă şi clauza de mobilitate (acolo unde este cazul).
Potrivit legislaţiei naţionale şi Regulamentului privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, hotărârile adoptate de Comisia Paritară sunt obligatorii pentru toţi angajaţii şi angajatorii din domeniul mass-media. Totodată, conform art. 5, alin. (4) din Regulamentul privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei de către Comisia Paritară instituţia are obligaţia de a o publica prin propriile mijloace de informare.
Secretariatul Comisiei Paritare la Nivel de Ramură Mass-Media, Denisa Nica 30.04.2009
Să dãm Slavã lui Dumnezeu pentru pãrinţii mãrturisitori ai dreptei credinţe În virtutea Articolului 10 din Codul deontologic al jurnalistului («Ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicitãţii informaţii inexacte. În asemenea cazuri, instituţia respectivã de presã are obligaţia de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune şi radio, şi în proxima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replicã al reclamantului, ca forma esenţialã de reparare a prejudiciului adus acestuia») şi a Articolului 2 din acelaşi Cod («Ziaristul poate da publicitãţii numai informaţiile de a cãror veridicitate este sigur, dupã ce în prealabil le-a verificat, de regulã, din cel putin 2 surse credibile»)solicit ziarului Evenimentului zilei sã revinã şi sã-şi cearã scuze public pãrintelui Nicolae Burlan de la Parohia Sf. Vineri din Dr. Taberei. În numãrul 5470/16 martie 2009 Evenimentul zilei publicã un articol tendenţios intitulat «Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia „Noii Drepte”».
În calitatea mea de fiicã duhovniceascã a pãrintelui şi de membrã a Comitetului Parohial al Bisericii Sfânta Vineri mã doare nedreptatea atacului la adresa Pãrintelui Nicolae Burlan şi doresc sã fac câteva precizãri. Menţionez cã lucrez la Radiodifuziunea Românã, acum în funcţia de economist, dar am realizat de-a lungul anilor emisiuni, interviuri şi reportaje, aşa încât ştiu foarte bine cum se realizeazã profesionist un material de presã. Încã de la început în articolul din Evenimentul Zilei sunt douã lucruri inexacte: În primul rând, mittingul de luni, 16 martie 2009 nu este organizat de cãtre Noua Dreaptã. Un simplu click pe site-ul acestei organizaţii ar fi lãmurit-o pe jurnalista care a scris articolul cã Noua Dreapta nu este implicatã. Pe site-ul respectiv nu se face nici o referire la acel miting. În schimb am gãsit pe blog-ul lui Victor Roncea (https://victor-roncea.blogspot.com/2009/03/miting-de-protest-la-senat-contra.html) informaţia cã manifestarea din faţa Senatului este organizatã de cãtre Asociaţia Pentru Apărarea Libertăţilor Publice. În al doilea rând pãrintele Nicolae Burlan a pomenit despre miting, însã nu i-a trimis pe creştini sã protesteze, afirmând, în schimb, în mod repetat, cã armele creştinilor sunt rugãciunea şi postul. În articolul 3 din Codul ziaristului se spune cã «Ştirea de presã trebuie sã fie exactã, obiectivã şi sã nu conţinã pãreri personale». Ori semnatara articolului îşi exprimã opinia cã pãrintele a îndemnat lumea să meargă la miting. Adevărul este însă cu totul altul. Părintele a chemat şi îndemnat lumea la rugăciune şi, referindu-se marginal la miting, a afirmat că nu opreşte pe nimeni să meargă acolo : «dacă cineva vrea sa meargă, nu zic nu». Aceasta a fost singura referire pe care părintele a făcut-o la acest miting! Nu este pur şi simplu mult prea mult să transformi o astfel de replică în «acuzaţie principală» şi idee centrală a unui articol? Am fost acolo, am participat la slujbã şi la rugãciune. Părintele a tras un semnal de alarmã asupra pericolelor care ne aşteaptã şi cinste Prea Cucernicei Sale pentru acest lucru. Oare de ce jurnalista nu a spus cã pãrintele s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru binele ţãrii? M-am întors de curând din America, unde Dumnezeu m-a învrednicit sã ajung în multe locuri binecuvântate. Am fost şi în Arizona, acolo unde pãrintele Efrem Filoteitul, ucenic al Sfântului Gheron Iosif a întemeiat în deşert o mãnãstire deosebitã. Am stat de vorbã cu pãrintele Paisie, ucenicul stareţului Efrem despre situaţia de la noi cu paşapoartele biometrice. Şi pãrintele Pãrintele Paisie este de acord cã aceasta este o realã problemã. L-am întrebat pe pãrintele dacã este bine ca preoţii sã vorbeascã din faţa altarului despre astfel de lucruri. Şi rãspunsul a fost foarte clar: «Da, este foarte bine ! ». Cred cã ar trebui sã-I multumim lui Dumnezeu cã în marea Sa dragoste faţã de noi ne trimite pãrinţi demni, neclinitiţi în credinţa lor, care au curajul sã fie vrednici ucenici ai lui Hristos. Sã ne amintim cã Mântuitorul a spus : «Dacă vor tăcea aceştia (adicã ucenicii n.r.), pietrele vor striga». Aşadar, solicit ziarului «Evenimentul zilei» sã înfãptuiascã acest gest de reparaţie moralã la adresa pãrintelui Nicolae Burlan, un preot extrem de apreciat şi de iubit de cãtre sute de credincioşi, un om de o conduitã moralã ireproşabilã, animat întotdeauna de cele mai curate gânduri, principii şi intenţii şi dedicat întru totul misiunii sale creştine. Raluca Tãnãseanu Sursa:https://www.razbointrucuvant.ro/
Nota mea:Dreptul la Replica solicitat trebuie trimis ca Sesizare si Clubului Roman de Presa si celorlalte asociatii de media din Romania. In cazul in care nu este publicat, cotidianul in cauza trebuie dat in judecata in termen de 60 de zile.
May 17th, 2011 
VR 
Paginademedia.ro: Evenimentul zilei a renunțat astăzi la editorii coordonatori. De asemenea, poziția de redactor șef adjunct, ocupată de Ioana Lupea (foto), a fost desființată, care urmează să plece de la ziar (o exprimare cam greoaie dar se intelege, cred, ideea 🙂 – nota mea, VR).
Posted in 
Tags: 
