Mr. Ivan Gašparovič
President of the Slovak Republic
and
Mr. Robert Fico,
Prime Minister of Slovak Republic
Gentlemen,
I would like to take this opportunity to warmly salute the reaction of the Republic of Slovakia towards the revisionist gestures initiated by the new leader of the Hungarian Government, Mr. Viktor Orban. The way you choose to react, as the leaders of the Republic of Slovakia, honors you and forces me to appreciate the national dignity promoted by Slovakia by adopting the new citizenship law as a reaction to the citizenship law initiated by the Hungarian Government lead by Viktor Orban.
It is obvious that the gesture of Hungarian Government to give Hungarian citizenship to all Hungarian abroad is provocative, confirming the revisionist spirit the governs the Orban cabinet and it is meant to revive the illusion of “Greater Hungary” that would incorporate a part of Romania and Slovakia as well as a part of former Yugoslavia.
Unfortunately, although the share of the Hungarian community in Romania is only 6.5%, compared with almost 10% in Slovakia, the Romanian political class is totally subdued to Hungarian revisionist interests. Romania had no reaction towards the gesture of the Republic of Hungary. Moreover, the Hungarians in Romania benefit from true privileges that no community of Romanians from abroad benefit from.
1. Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au aprobat, la 26 mai 2003, Regulamentul (CE) Nr. 1059/2003 privind instituirea unui nomenclator al unităţilor teritoriale de statistică (NUTS) (sublinierea D.C.G.).
Regulamentul a fost adoptat pentru a dispune de date statistice comparabile pe ansamblul Uniunii Europene.
El prevede „cel puţin trei niveluri ierarhice de detaliere”, bazate pe componenţa teritorială actuală a regiunilor de nivel NUTS 3 (sublinierea D.C.G.).
Articolul 2 al Regulamentului precizează: „NUTS este un nomenclator ierarhic” cu 3 nivele de unităţi teritoriale şi anume – NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 (articolul 2).
Definirea acestor unităţi teritoriale „se bazează în principal pe unităţile administrative existente în statele membre” (articolul 3 din Regulament).
Cele 3 niveluri NUTS sunt determinate de „pragurile demografice” (minimum şi maximum) anume:
NUTS 1 de la 3 la 7 milioane locuitori
NUTS 2 800.000 până la 3 milioane
NUTS 3 150.000 până la 800.000
Regulamentul adoptat de Parlamentul şi Consiliul Europei confirmă şi întăreşte realitatea unităţilor teritoriale de bază (NUTS 3) din statele membre, prin înscrierea lor nominală în „Jurnalul Oficial” al Uniunii Europene din 21 iunie 2003, după cum urmează:
Nr. crt.
Ţara
NUTS
Denumirea NUTS 3 în statele respective
1
2
3
1.
Belgique / België / Belgia
3
12
45
Arrondissements
2.
Danmark / Danemarca
1
2
16
Amtskommuner
3.
Deutschland / Germania
17
42
443
Kreise / Kreisfreie Städte
4.
Ellada / Grecia
5
14
49
nomoi
5.
España / Spania
8
20
53
provincias
6.
France / Franţa
10
27
101
départements
7.
Ireland / Irlanda
2
3
8
regional authority regions
8.
Italia
6
22
104
province
9.
Luxembourg
2
2
2
10.
Nederland / Olanda
3
13
41
11.
Österreich / Austria
4
10
36
12.
Portugal / Portugalia
4
8
31
13.
Suomi/Finland / Finlanda
3
6
21
Maakunnat / landskapen
14.
Sverige / Suedia
2
9
22
län
15.
United Kingdom / Anglia
13
38
135
Pentru a nu fi nici un dubiu, anexa II a Regulamentului sus-amintit, înscrie şi denumirile unităţilor administrative existente (NUTS 3) în principalele ţări cuprinse în Regulament, aşa cum sunt arătate în tabelul de sus.
Recapitulând: Regulamentul 1059/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, consemnează şi confirmă realitatea unităţilor teritoriale de bază existente în statele membre, cu recomandarea: „ar trebui să se respecte situaţia politică, administrativă şi instituţională existentă” (paragraful 10, pagina 1 din Regulament).
Dan Tanasa: Actiunile iredentist-sovine evidente orchestrate de catre Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR) si Partidul Civic Maghiar (PCM), indreptate impotriva statului Roman si a romanilor, au girul celor mai vocali si “europeni” lideri ai UDMR.
Dovedind inca odata lipsa celui mai elementar bun simt dar si profundul dispret fata de statul roman si guvernul din care face parte, ocupantul portofoliului de la Ministerul Mediului si Padurilor, UDMR-istul Laszlo Borbley (foto), a eliminat stema Romaniei de pe ordinele de ministru pe care le semneaza. Inutil sa mai amintesc ca legea il obliga pe Borbely sa reproduca stema Romaniei pe documente oficiale pe care le semneaza…
From: Dan Tanasa
To: Prefectura Covasna
Cc: tanasa dan ; Senatorul Iulian Urban
Sent: Mon, May 24, 2010 5:15:28 PM
Subject: Petitie in baza Legii nr. 233/2002 – drapel arborat ilegal
Catre,
INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI COVASNA,
In atentia Domnului Prefect Gyorgy Ervin
Sediul: Piaţa Libertatii, nr. 4, Sfantu Gheorghe, judetul Covasna
Obiect: sesizare privind incalcarea prevederilor legale cuprinse in H.G. 1157/2001 de catre Primaria si Consiliul Local al municipiului Sfantu Gheorghe, prin arborarea drapelului de stat al Republicii Ungaria cu prilejul unei sedinte a Consiliului Local Sfantu Gheorghe
Stimate domnule Prefect,
In baza articolului 51 din Constituia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie
In fapt,
Cotidianul „Jurnalul National” a semnalat, in numarul sau din data de 24 mai 2010 in articolul intitulat „Horea, tras din nou pe roata la Sfantu Gheorghe”, faptul ca in timpul sedintei Consiliului Local Sfantu Gheorghe din data de 6 mai a.c. in incinta salii de sedinta se afla arborat drapelul de stat al Republicii Ungaria.
Conform art. 6 din H.G. 1157/2001 „pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale”.
Incalcarea acestei prevederi legale se pedepseste conform art. 24, alin. 1, punctual g “arborarea drapelului sau a fanionului altui stat, cu alte dimensiuni decât cele ale drapelului României şi cu alte ocazii sau în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 6, 7 şi 9” cu amenda intre 2500 lei si 5000 lei.
Intrucat, conform art. 19, alin. 1, litera a din Legea nr. 340/2004 „In calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul asigura, la nivelul judetului aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si a hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice”, va rog sa dispuneti masurile de asigurare a respectarii H.G. nr. 1157/2001, sanctionarea celor care se fac vinovati de cele sesizate prin prezenta si sa imi comunicati masurile intreprinse.
Jurnalul National a intreprins un demers cu adevarat national si a prezentat, cu o impresionanta documentare, dezbaterea destinata schimbarii denumirilor romanesti ale strazilor si pietelor din Sfantu Gheorghe. Carmen Anghel si Luminita Ciobanu, prezente la fata locului, au observat si cum in sala de sedinte trona steagul Ungariei (foto) desi nu avea loc nici o vizita oficiala din tara vecina si neprietena. Actul este pedepsit contraventional de lege. Daca o aplica cineva. Prezint intreaga relatare:
“Vă place, nu vă place, 75% dintre locuitori vorbesc limba maghiară!”, spune primarul din Sfântu Gheorghe, Antal Árpád András.
România. Judeţul Covasna. Municipiul Sfântu Gheorghe. 6 mai a.c. Dezbatere publică la Primărie. Tema: schimbarea denumirilor unor străzi, pentru a se înlătura “rămăşiţele” comuniste.
În sala de şedinţe a Consiliului Local aveam să asistăm la dezbatere: analiza unor probleme de interes local, îmbinată cu persiflări la adresa minorităţii de pe plan local: românii. Numeroase intervenţii în limba maghiară, traduse, pe scurt, de primarul Antal Árpád András, şi, la fel de evaziv, de un salariat al Primăriei.
Nimic ieşit din comun ar spune unii. Cum în Legea administraţiei publice locale 215/2001, republicată şi completată se precizează la art. 42 alin. 2 că “în consiliile locale în care consilierii locali aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o cincime din numărul total, la şedintele de consiliu se poate folosi şi limba maternă”, probabil, din obişnuinţă, şi dezbaterea publică a fost supusă aceloraşi prevederi. Totuşi, acelaşi act normativ spune că “în aceste cazuri se va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română”.
Am studiat lista străzilor propuse la rebotezare. Am aflat că vor fi înlocuite 34 de denumiri de străzi, în timp ce alte nouă artere de circulaţie urmează a-şi primi “botezul”, fiind nou-înfiinţate. (more…)
Procesul intentat de Mihnea Berindei jurnalistului Victor Roncea, in perioada in care eram Sef Departament Externe si Senior Editor al ziarului Ziua, s-a sfarsit fara condamnarea subsemnatului. In urma unui singur editorial aparut in ziarul Ziua in data de 24.07.2007, si a publicarii pe site-ul Civic Media a unei informari si a unui document al CNSAS, din care rezulta ca membrul Comisiei Tismaneanu si fondatorul Grupului pentru Dialog Social (impreuna cu Silviu Brucan) a fost recrutat de Securitate si a avut doua nume de cod (“SANDU” si “MIRCEA”), unul inainte si altul dupa emigrarea acestuia in Franta, Berindei a solicitat plata unor despagubiri de 330.000 lei, respectiv 3 miliarde si 3 sute de mii lei vechi, cea mai mare pretentie de acest gen din istoria presei post-decembriste (este urmat imediat de Liiceanu c Roncea si Ziua, cu doar 300.000 lei). Pe deasupra, publicarea hotararii judecatoresti in 10 ziare centrale plus Ziua, fapt contestat recent, printr-o critica acerba, de COM – Conventia Organizatiilor de Media din Romania.
Reprezentat de “maestrul” Valeriu Stoica, Berindei a primit o replica dura de la Societatea de Avocati Tuca & Zbarcea si Asociatii, reprezentata mea si a Civic Media, si de la reprezentantul Ziua, avocatul George Papu, nepotul regretatului Edgar Papu. Concluziile scrise ale celor doua case de avocatura pot sa stea ca bibliografie istorica pentru apararea libertatii presei si ca documentare pentru orice ziarist liber din aceasta lume. In iunie 2008, am suspendat temporar procesul de la Judecatoria Sectorului 1, odata cu un altul, intentat ticalosului de Luca Iliescu de la Ziua de catre omul de cultura si scatologie Horia Roman Patapievici, pentru ca in 22.06.2009 sa castig definitiv procesul, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in care se declara drept neintemeiata cererea numitului Mihnea Berindei, care mai era obligat si la cheltuieli de judecata de 3000 lei.
Cu toate acestea, Berindei & Stoica fac apel, al carui ultim termen a avut loc pe 13.05.2010, dupa cum informa Tuca & Zbarcea si Asociatii. Urmare acestui termen de judecata, conform avocatilor citati, “in dosarul nr. 23033/299/2007, avand ca obiect apelul declarat de Mihnea Berindei in contradictoriu cu SC Ziua SRL, Victor Alexandru Roncea si Asociatia Civic Media, instanta de judecata (i) a respins cererea de disjungere formulata de apelantul Mihnea Berindei, ca neintemeiata si (ii) a dispus suspendarea cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei”. Totusi, “incheierea poate fi atacata cu recurs pe toata durata suspendarii.”
Reamintesc ca Mihnea Berindei, casatorit cu Catherine Soros, fiica din a doua casatorie a scriitorului Tivador Soros (tatal lui George Soros), suspectat pentru o spaga de 300.000 de euro marca PSD si un intrigant politic din tamsa cu Valeriu Stoica si Adrian Nastase, ramane un agent al noului komintern, precupat de dezintegrarea Romaniei, coautor al Declaratiei de la Budapesta, prin care, in iunie 1989, se cerea autonomia Transilvaniei, si care, pe parcursul procesului, in dosarul pe care il voi publica in facsimil, se lauda cu interviurile pe care i le-a luat lui… Vladimir Voronin :). Mai ramanea sa-l adauge pe lista de periati si pe satrapul de la Nistru, Igor Smirnov…
Jurnalista româncă Eva Iova câştigă în justiţia maghiară procesul cu etnobişniţarii
La Tisa, de cealalta parte a Romaniei in care tot romanul plansu-mi-sa, redactorul şef al „Foii româneşti”, Eva Iova, a fost achitat miercuri, 19 mai 2010, de Tribunalul Orăşenesc din Jula în ambele procese penale în care era acuzat că i-ar fi calomniat şi insultat pe membrii Autoguvernării Româneşti pe Capitală, atunci când i-a numit pe majoritatea acestora ca fiind „etnobişniţari”, care „nu aparţin comunităţii româneşti din Ungaria”, informeaza Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria intr-un Comunicat citat de Vlad Cubreacov, acum ziarist intre Prut si Nistru dar de larga respiratie romaneasca.
Instanţa de grad I a hotărât că nu există dovezi nici pentru calomnie şi nici pentru insultă, deoarece cele două articole de ziar incriminate cuprind părerile unui jurnalist, iar acestea nu depăşesc limitele libertăţii presei şi ale opiniei.
Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria afirma ca “in argumentare, Tribunalul din Jula a recunoscut existenţa fenomenului etnobusiness-ului în Ungaria, inclusiv în Autoguvernarea Românească din Capitală. Cu toate că pe baza legilor în vigoare din Ungaria, orice individ îşi poate alege liber identitatea, s-a întâmplat acum pentru prima dată ca un tribunal să se pronunţe că nu este suficient dreptul individului de a-şi declara identitatea, ci şi comunitatea minoritară are dreptul să recunoască apartenenţa individului la comunitatea respectivă. Editorialele Evei Iova cuprind păreri despre persoane şi organizaţii publice, care gospodăresc bani publici, deci nu s-a făcut niciun atac la viaţa personală a vreunuia dintre aceştia. Cinci dintre cei 9 membri ai Autoguvernării Româneşti pe Capitală au recunoscut în mărturiile depuse în scris că nu vorbesc sau vorbesc doar parţial limba română, iar un membru a cerut în repetate rânduri autodesfiinţarea acestei organizaţii”.
Procesul penal intentat de Autoguvernarea Românească pe Capitala şi preşedinta acesteia, Ana Roxin, contra Evei Iova va continua, deoarece ARC a anunţat că va face recurs. Cazul va fi dezbătut peste câteva săptămâni la Tribunalul Judeţean Bichiş, în instanţa de grad II.
Acest proces penal, la fel ca şi cel civil (pe acelaşi subiect) câştigat în instanţă la Curtea de Apel din Seghedin, în 20 ianuarie 2010, de către săptămânalul „Foaia românească” şi redactorul şef al acestuia, Eva Iova, sunt cazuri fără precedent în practica juridică maghiară, mai arata Prezidiul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria.
Un război uitat de istoriografia românească între 1945 şi 1990, datorită în primul rând problemelor ideologice, atât România, cât şi Ungaria, făcând parte din ţările estice ocupate de Armata Roşie şi cărora li s-a impus regimul comunist de tristă amintire. Ori, din acest motiv, nu era corect din punct de vedere politic să se amintească de vreun război direct între cele două ţări devenite “frăţeşti”.
Dar mai era un aspect despre care istoriografia comunistă dorea să păstreze tăcerea. Cel al rolului principal pe care l-a jucat România atunci, în 1919, în stoparea expansiunii comunismului spre centrul Europei, chiar într-un moment critic, când întregul continent şi întregul mapamond erau sleite de cel mai pustiitor război pe care l-a văzut omenirea până atunci, Primul Război Mondial. Bolşevicii ajunşi la putere în Rusia anului 1917 încheie pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, pentru a-şi putea consolida puterea contestată de ruşii “albi”, credincioşi în continuare ţarismului ca şi mod de organizare. Un groaznic război civil se declanşează între ruşii “roşii”, bolşevici, şi cei “albi”, sub conducerea generalilor Vrangler, Kornilov, Denikin şi Kolceak.
Totuşi, bolşevicii nu uită celelalte direcţii de expansiune, spre limitele fostului Imperiu Ţarist din care s-au des-prins mai multe state profitând de slăbiciune de moment a Rusiei, cât şi dincolo de ele, conform tezei “Revoluţiei permanente”, susţinute de Lenin şi Trotski, conform căreia revoluţia comunistă trebuie extinsă continuu în toate direcţiile, până ce toate popoarele vor intra în marea familie a sovietelor. Cu toată slăbiciunea de moment a sovieticilor, ei căştigă războiul civil cu “albii”, reuşesc să ocupe aproape întreg teritoriul vechiului imperiu, inclusiv Georgia şi Ucraina, ba chiar să poarte concomitent alte războaie, cum ar fi cel cu Polonia din 1920, să planifice şi susţină regimuri comuniste apărute ulterior, ca şi în cazul Ungariei.
Măsurariul civilizaţiei unui popor în ziua de azi e: o limbă sonoră şi aptă de a exprima prin sunete — noţiuni, prin şir şi accent logic — cugete, prin accent etic — simţăminte. Modul de a înşira în fraze noţiune după noţiune, o caracteristică mai abstractă ori mai concretă a noţiunilor în sine, toate astea, dacă limba e să fie naţională, sunt ale limbii, căci de nu va fi aşa, e prea lesne ca un om să vorbească nemţeşte, d.es., cu material de vorbă unguresc. Afară de aceea, civilizaţia unui popor constă cu deosebire în dezvoltarea acelor aplecări umane în genere care sunt neapărate tuturor oamenilor, fie aceştia mari ori mici, săraci ori bogaţi, acele principie cari trebuie să constituie fundamentul, directiva a toată viaţa şi a toată activitatea omenească. Cu cât aceste cunoştinţe şi principii care să li fie tuturor comune sunt mai dezvoltate, cu atâta poporul respectiv e mai civilizat. Căci clasa inteligentă numai nu constituie civilizaţia, care e şi trebuie să fie comună tuturor păturilor populaţiei. Sunt popoare ce posed o respectabilă inteligenţă înaltă, fără de a fi ele civilizate; sunt altele care, fără inteligenţă înaltă, întrunesc toate condiţiile civilizaţiei. Ştiinţele (afară de ceea ce e domeniu public) trebuie să prezinte lucruri proprie ale naţiunii, prin care ea ar fi contribuit la luminarea şi înaintarea omenirii; artele şi literatura frumoasă trebuie să fie oglinzi de aur ale realităţii în care se mişcă poporul, o coardă nouă, originală, proprie pe bina cea mare a lumii. Legislaţia trebuie să fie aplicarea celei mai înaintate idei de drept pusă în raport cu trebuinţele poporului, astfel însă încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu contrazică spiritului acelora. Industria trebuie să fie a naţiunii aceleia şi păzită de concurenţă; iar purtătorul ei, comerţul, s-o schimbe pe aur, dar aurul, punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor, trebuie asemenea să fie în mâinile aceleiaşi naţiuni. Declarăm a înţelege, deşi nu concedem, ca cineva să fie aservit vreunei naţiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbeşte cu lustrul civilizaţiei sale. Dar să fim servitorii… cui? Celei mai decăzute populaţii din Europa, a cărei vanitate şi lăudăroşie nu e decât o lungă şi scârboasă don-quixotiadă. Căci ce au aceşti oameni ca să ne superiorize? Au ei ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au ştiinţe? Au arte? Au legislaţiune? Au industrie? Au comerţ? — Ce au?
Limba? ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcţia, modul de a înşira cugetările, de a abstrage noţiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbii germane. Ei vorbesc germăneşte cu material de vorbă unguresc.
Ştiinţele? Ce au descoperit ei nou în ştiinţe? Prin ce au contribuit ei la înaintarea omenirii? Istoria civilizaţiei a înregistrat numai o nulă.
Legislaţiune? Drepturi şi legi sunt într-o eternă contrazicere. E o compilaţiune răutăcioasă şi nerumegată a principiilor celor mai contradictorii, principii care se exclud unul pe altul. Alături cu o constituţiune nedreaptă şi parţială, liberală însă pentru unguri, găseşti legi din evul mediu mai barbare decât barbaria.
Arte şi literatură? O traducere rea din limba germană, şi ştie toată lumea cât de rea poate să fie o traducere. Industria? Germană. Comerţul? În mâna evreilor.
Va să zică nu au nimica aceşti oameni prin ce să ne superiorize pe noi românii, şi vom arăta numaidecât cum nici nu pot avea, nici nu pot constitui o putere morală oarecare. Nu e pe lume o singură inteligenţă care să fie o mai rea expresie a poporului ci de cât cea maghiară. Să ne silim puţin a analiza spiritul, — nu al poporului maghiar, pe care din inteligenţa lui nu-l vom putea cunoaşte niciodată, — ci al acestei coterii care-l guvernă, guvernându-ne totodată şi pe noi prin o ficţiune diplomatică.