In asteptarea cuvenitei canonizari, pe baza materialelor descoperite de cercetatorii Florian Bichir si Florin Dutu in arhivele CNSAS, am publicat un articol despre Parintele Arsenie Boca in Evenimentul Istoric, revista de elita a Evenimentului Zilei disponibila la toate centrele de difuzare a presei. Multumesc si Doamne, ajuta! – Victor Roncea
Agentul Informator nr. 002 al Siguranţei despre Părintele Arsenie Boca: „(…) În viitor acest călugăr va avea un rol mare în țară. Din toate predicile călugărului se poate observa intenția lui de a crea spirite de sacrificiu pe temeiul credinței, profețind o luptă mare când fiecare va trebui să sufere pentru mântuirea sufletească și pentru îndreptarea lumii pe căile bune.” – (ACNSAS, dosar 2637, vol. 2, f. 253v).
Ultimul Cuvânt al lui Cătălin Striblea, ediţia specială a emisiunii sale de azi de la B1 TV, este despre dorita canonizare a Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, patimile şi minunile sale. Despre întâlnirea providenţială cu cel care i-a fost duhovnic, va vorbi Doamna Aspazia Oţel Petrescu iar despre viaţa sa, de călugăr prigonit şi smerit până la viaţa cea veşnică, vor dezbate cercetătorul Florin Duţu, teolog, care a publicat deja cinci cărţi excepţional documentate despre Părintele Arsenie, membrul Colegiului CNSAS Florian Bichir, autor al unei lucrări de referinţă despre Dosarele de la Securitate ale Părintelui şi jurnalistul Victor Roncea, ca iniţiator, împreună cu Civic Media, al unei petiţii pentru canonizarea Sfântului Ardealului, ce urmează să fie înaintată Patriarhiei Române şi Sfântului Sinod în Săptăm âna Luminată. Vor fi prezentate date, documente si fotografii inedite cu Părintele Arsenie Boca. Doamne ajută!
PS: Ce aş fi vrut să mai spun la emisiunea de la B1 despre canonizarea Părintelui Arsenie Boca, dar nu am mai avut timp: Peste 50 de ani, un ucenic apropiat de-al PF Daniel se gândeşte să propună canonizarea lui, pentru meritul de a fi ridicat Catedrala Mântuirii Neamului. Şi se trezeste un directoraş de la viitorul Institut “Volodea Tismăneanu” să zica: “Ne opunem, că a fost membru UTC!” E, o sa-i convină? 🙂
Nu, nu pot sa-l plagiez total pe ID Sarbu cu al sau titlu faimos (cel putin in lumea mea) “Jurnalul unui jurnalist fara jurnal”, ca doar nu sunt Andrei Plesu sa imprumut fara ghilimele titlul lui TW Adorno “Minima Moralia” si apoi sa uit. Dar m-am gandit ca de azi sa incep, aici, un jurnal. Am vazut ca “se poarta”. Care unde a fost, la ce conferinta academica, in tara, in strainatate, cu ce mahar s-a intalnit, cu cine nu s-a intalnit, etc, etc. Adevarul e ca eu ma vad si vorbesc aproape zilnic cu oameni extraordinari, de la cersetori filosofi la filosofi cu sau fara opera, de la simpli cercetatori prin toate arhivele pamantului la academicieni, de la presedinti de scara la presedinti de tara, uneori confundandu-i cu usurinta intre ei, ce-i drept. Nu mai vorbesc de amicii mei, preoti, ziaristi, artisti sau… securisti (ca sa nu mai zic de actori si cascadori, in categoriile astea intrand si politicienii). De ce as lasa toate intamplarile minunate sau cel putin spectaculoase doar in desaga mea cu amintiri? Nu sunt egoist. Fostii mei colegi stiu. Unuia dintre ei, caruia tocmai ii nascuse sotia, i-am cedat un apartament de trei camere, pe care mi-l oferise seful meu, Sorin Rosca Stanescu. Eu stateam in gazda, desi sunt bucurestean get-beget. La o saptamana dupa ce si-a facut actele pentru casa fostul meu coleg si-a dat demisia si s-a mutat, pe mai multi arginti, la… Deutsche Welle. C-asa-i in… tenis, aaaa… presa. Dar sa nu ma-ntorc prea mult in timp. Jurnalul incepe de azi. Jurnalul unui jurnalist cu jurnal. Acesta. 🙂
Azi am fost la CNSAS. Nu cred ca am spus asta vreodata, ca mi-a fost rusine de pilele mele, dar una din “puterile” tarii mi-a propus sa fiu membru al Colegiului CNSAS. Aveam de ales: CNA sau CNSAS. N-am scris-o pana acum, in ce priveste CNSAS-ul, pentru ca n-am vrut sa-i frustrez pe unii dintre cei cu care am de a face mai des. Si aici, la fel ca la CNA, era vorba de trai: masina cu sofer, casa de la RAAPPS, deconturi telefon si deplasari in delegatii in tara dar si in strainatate. Salariu de bugetar. Dar ce bugetar! Cu rang de secretar de stat! Plus ca puteam sa am si multe secretare. Am refuzat, pentru ca mi se pareau niste munci prea statice pentru mine. Si apoi, recunosc, nu voiam sa ajung sa fiu obligat politic, daca ma intelegeti. Acum, uneori, imi pare rau. Pentru ca la CNA, de exemplu, in “locul meu” este un dobitoc cu staif. Un dobitoc, isteric, cum arareori am vazut si mi-am inchipuit ca exista. Pentru ca e din categoria “cu pretentii”. Un dobitoc homosexualoid cu pretentii de… intelectualoid (ca sa rimeze). Un dobitoc care face rau prin simpla lui prezenta. I-am publicat, cred, un citat sau doua dintr-o sedinta CNA, pe-aici, pe blog, asa ca daca va propuneti, il dibuiti. La CNSAS, in schimb, in “locul meu”, e un domn bine.
Revin: da, la CNSAS situatia sta putin mai bine decat la CNA. CNSAS este o institutie speciala, de care ma leaga multe amintiri, toate placute si foarte placute. Sunt cercetator acreditat din 2006, de pe vremea “Vocilor curate” din presa si sotzietatea in tzivil. Tema principala de cercetare, aleasa atunci, a fost legata de intelectualii romani in timpul regimului comunist. Pentru ca am avut insa alte prioritati, mai pe sufletul meu, cum este o a doua tema pentru care sunt acredidat ca cercetator, cea a intelectualilor romani din perioada interbelica, am neglijat-o pe prima. Sunt fericit de colaborarea perfecta pe care am avut-o cu CNSAS pe tema cu elita de aur a Romaniei, gratie careia am reusit sa public cu regretatul profesor Gh. Buzatu (cum ii placea lui sa semneze) lucrarea documentaristica despre Corneliu Zelea Codreanu in Arhivele Sigurantei si Securitatii ca si lucrarea despre Mircea Vulcanescu si Noica, cu profesorul Constantin Barbu si dr. Florin Rotaru.
Dar azi m-am gandit, totusi, pe cand ma plimbam pe coridoarele CNSAS ca este cazul sa o reiau pe cea cu intelectualii vremii, dau de sub vremi. De exemplu, ma gandesc, nu ati fi interesati sa stiti cum si-au petrecut dizidenta intelectuali de marca ai tarii, ca… stati sa ma gandesc care sunt astia… a, da!, cei doi, cum le zice, muppetsii aia comentatori la loja… Hai, ca-i stiti! Ptiu, imi stau pe limba: Lesu si Pliiceanu! Pardon: Plesu si Liigheanu. Pardon: Liicheanu. Astia sunt! Cred ca sunt un subiect bun de cercetare. Desigur, conform legii si deontologiei profesionale. Dincolo de simpatii sau antipatii, in ce priveste opera, pardon, scrierile lor, din punct de vedere al cercetarii istorice privind perioada sinistrului regim, cei doi, ca exponenti de frunte ai filosofiei din vremea statului si partidului comunist – basca disidenti, dl. Plesu chiar exilat – sunt, cred, nu de interes special ci de interes public general. Dar poate ma ia gura pe dinainte. Eu stiu daca o sa am timp de ei… Pentru ca sunt prins acum intr-un proiect cu adevarat deosebit, la care sunt angrenat impreuna cu colaboratorii mei, istorici reputati de la Chisinau si arhivisti la Arhivele Nationale ale Republicii Moldova, cat si de la Bucuresti, de la Arhivele Nationale Istorice Centrale. Este un proiect de inima. Legat de Basarabia si suferintele celor care au facut Unirea cea mare. Dar o sa vedeti, in curand, primele rezultate. Cercetatorii de o acribie nemaipomenita cu care este inzestrat CNSAS-ul lucreaza deja la acest proiect, o prima lansare a lui in spatiul romanesc urmand sa aiba loc la Parlamentul Romaniei, la o data speciala, ulterior urmand sa se transfere la Chisinau, pentru ca la Cernauti, din pacate, nu putem sa speram.
Asa ca ma intorc la titlu: de asta am fost azi la CNSAS. M-am intalnit cu domnul profesor Corneliu Turianu, secretarului Colegiului CNSAS, un interlocutor extrem de agreabil, fin cunoscator al tuturor dedesubturilor politice, pe care il apreciez – dincolo de activitatea sa profesionala, politica si publicistica – mai ales de cand a rejudecat procesul Ceausescu impeuna cu echipa ZIUA si de cand a participat la conferintele Ligii Studentilor din anii ’90, ca sa nu mai vorbesc de rolul sau deosebit pe care l-a avut pentru eliberarea bietilor arestati de la Mineriada din ’90. Evenimente istorice! M-am bucurat sa aflu, azi, ca proiectul Basarabia-Bucovina al Asociatiei Civic Media, pe care il vom pune in valoare pe ambele maluri ale Prutului, este intr-un stadiu avansat de finalizare, cel putin la nivel birocratic. Dar despre aceasta va voi mai povesti.
Cand sa plec de la CNSAS l-am vazut urcand treptele chiar pe presedintele Colegiului, dl. Dragos Petrescu, un profesionist desavarsit al managerierii muncii arhivistice si al scoaterii la lumina a adevarurilor care trebuie cunoscute, uneori cu surprize mai putin placute pentru multi dintre demnitarii aflati deja pe pozitii sau candidatii la diverse functii si calitati. Cum mi-am dat seama, brusc, ca dintre toti membrii Colegiului, cu dansul n-am stat niciodata de vorba, am pus mana pe telefon si mi-am stabilit o audienta. Pe ceilalti membri ai CNSAS, cu cateva exceptii mici, ca sa nu zic insignifiante, ii cunosc aproape ca pe colegii mei. Pe unii de peste 20 de ani. Va imaginati?
De exemplu, cu Cazimir Ionescu am intrat in TVR pe 22 decembrie 1989, la brat cu, de fapt mai bine zis, cot la cot cu… Caramitru si Dinescu. Ce vremuri!… Cum am considerat ca TVR a devenit TVRL (adica, chipurile, “libera”), eu m-am deplasat apoi la CC si la Palatul Regal, la Muzeul National, pentru a pune la adapost operele de arta de acolo. Eram la Arte Plastice si Muzeul era ca si a doua mea casa, un spatiu drag in care mergeam saptamanal, asa ca ma gandeam numai la faptul ca nu vreau sa vad gaurite lucrarile mele preferate, de El Greco, Rembrandt, Breugel sau Van Eyck, ca sa nu mai vorbesc de Brancusi. E, si cand am intrat in Palatul Regal aflat in flacari deja, dupa ce vorbisem la “comandamentul” balconul CC-ului sa nu se mai traga pentru ca am constituit o grupa de voluntari pentru Muzeu, ce surpriza credeti ca am avut si ce am aflat de la prietenii mei muzeografi care erau taras pe burta: “Ehe, noi le-am mutat de doua zile in subsol. Ce vezi pe pereti sunt, majoritatea, copii. Stai linistit!”. O stiati pe asta? Din 20 decembrie lucrarile de patrimoniu national fusesera adapostite deja, pe cat s-a putut, in depozitele speciale. Va spune ceva asta?
Cand sa plec, arde Sala Tronului! Cum aveam o haina verde, kaki, c-asa-mi placea mie, am facut si pe pompierul, la cererea multimii: “E pompier, e pompier, lasati-l sa treaca!”. Eu urcam cu furtunul cu apa, tiganii coborau cu televizoarele-n brate. C-asa-i in tenis si… la rivolutie. Si-acum, daca vad o fotografie cu Palatul in flacari, din decembrie ’89, simt automat in nari mirosul de fum din acea zi… A, sa nu mai spun: in timp ce stingeam incendiul, tovarasii cu care tocmai vorbisem in balcon au ordonat, normal, “Foc!”, ca vad “teroristi” cu AG-uri in mana. Era furtunul, deci, un fel de… pistol cu apa? Asa ca a trebuit sa si topai pentru a ma feri de trasoare. Avantaj eu, ca-mi mai luminau zonele intunecate. De vizavi, din blocul “Romarta”, cel cu barul Atlantic auzeam “Dum, dum!”. Pauza. “Dum, dum, dum, dum, dum!”. Era frate-miu. Gaurea peretii si vestele anti-glont ale DIA-istilor, sau cine or fi fost ei.
Dar revin la Cazimir (v-am zis ca golesc sacul cu amintiri…): peste doua zile, mai precis doua nopti, 23 spre 24, formasem o baricada pe 1 Mai, dupa ce cotrobaisem prin sediul DIE/CIE, actual al SIE, Palatul Sturza, pe care “organele” nu vor cu nici un pret sa-l dea inapoi proprietarului de drept (la cata tehnica au bagat in el…). “Baietii” ardeau, calmi – doar in aparenta -, dosare. Am citit si eu cateva, am mai bagat in traista, si… inapoi la baricada. Ora 2 din noapte, alerta maxima, vine o Lada in viteza. Din ea coboara Cazimir, fara pic de voce (ragusise la cat urlase). “Cum nu ma stiti?”, baguia el camarazilor mei inarmati care il pusesera la respect. “Nu m-ati vazut la televizor?”, silabisea, gutural, Cazimir, complet siderat. “Pai noi am fost in strada, tovarase, nu la televizor!”, i-a trantit unul. Dar eu, care il lasasem la Televiziune in urma cu doua zile, am intrat magistral in scena si am declamat: “Lasati-l sa treaca! Il cunosc eu!”. Pe loc, Cazemir a fost eliberat si trimis mai departe, in misiunea lui. Acum e membru in Colegiul CNSAS. Dar pe cine nu cunosc? Cu Florian Bichir, de exemplu, am polemizat cordial inca de pe cand era la ziarul “Ora”, daca isi mai aduce aminte cineva de el, iar eu membru – sau chiar sef? – al Biroului de Presa la Miscarii Pentru Romania.
E, acum, trebuie sa fac o pauza. Sotia ma solicita. Vedeti, spun totul: e Jurnalul unui jurnalist cu jurnal! Oricum, maine merg din nou la CNSAS, sa-l cunosc, in sfarsit, pe distinsul presedinte Dragos Petrescu.
PS: Va urma… 🙂
PS 2: Astia de pe tanc, din poza dlui Dinu Lazar Dinu, trageau in mine! Mi se spunea teroristu’. 🙂 Victor teroristu’. Sau Victor curatatorul? (asta-i din Nikita, the movie) 🙂
Se intampla in Romania. Un membru al “militiilor spirituale” ale “ayatollahului” Tismaneanu, infiltrat cu succes chiar in sanul Colegiului CNSAS, este sustinatorul unui manifest comunistoid cu titlu pompos de “Raport”, in care se solicita nici mai mai mult nici mai putin decat desfiintarea Colegiului CNSAS. Adrian Cioflanca, bursier Soros provenit din brigazile rosii ale IICCMER si GDS, celula Iasi, dupa un stagiu de perfectionare in “Comisia Tismaneanu” a ajuns membru cu girofar al Colegiului CNSAS desi este semnatar al “Raport”-ului in cauza in care cere dezintegrarea propriului sau loc de munca. In limbaj tehnic, misiunea lui este cea de “cartita”. Cu toate ca a devenit si membru al Grupului de raspandaci de pe Facebook ai “Raport”-ului compus de asa-zisa “Militie Spirituala” a guruletului Mircea Toma, Cioflanga nu a uitat insa sa se intereseze unde este casieria CNSAS pentru a-si ridica cele 40-50.000.000 de lei plus sporuri si daca exista prima de Pasti, desi religia sa este incerta spre deloc.
Turbulentele declansate in interiorul si in jurul CNSAS sunt condimentate de “Militia Spirituala” cu amenintari de recurgere la violente specifice anarhistilor Soros, recte gruparea “Anonymus”, prin indemnuri tovarasesti la “occupy CNSAS”. Tinta agentilor lui Tismaneanu si Toma pare, doar la prima vedere, Corneliu Turianu, secretarul Colegiului CNSAS. Un scandal asemanator s-a derulat si in 2006, prin intermediul acelorasi agitatori, cand Traian Basescu a fost huiduit pentru prima oara in cariera sa de presedinte pentru faptul ca venise la CNSAS ca sa sustina candidatura judecatorului Corneliu Turianu la sefia Colegiului. Militienii lui Toma au descoperit in persoana lui Turianu “ultimul comunist al tarii” care trebuie decapitat in numele luptei de clasa a societatii civile multilateral dezvoltate. Sceneta lor ridicola se joaca de abia acum, la 12 ani de la infiintarea CNSAS si dupa ce fostii activisti PCR, sefi de Grupe de Partid si propagandisti UTC, Mircea Dinescu si Andrei Plesu, si-au luat adio de la Colegiu iar cel despre care se intreba Traian Basescu de ce-o fi primit de la Nicolae Ceausescu Ordinul Muncii RSR a raposat. Se vede treaba, fostul judecator Corneliu Turianu, sustinut de PDL, este vinovat, de fapt, pentru ca nu a candidat, ca si colega lui, Monica Macovei, fosta procuroare PCR pe peroanale si prin WC-urile Garii de Nord, direct la Parlamentul European.
“Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru, care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.”, scrie Corneliu Turianu intr-o pozitie publica cu un titlu care lasa de inteles ca stie mai multe: “Militienii vor (cel putin) un loc in Colegiul CNSAS“.
Si acum ajungem la partea mai grava a analizei, la miza reala a gruparii la care facem referire sub numele generic de “Aripa Sovietica” a PDL. Pentru ca ce observam: in noul Colegiu al CNSAS, dl Corneliu Turianu, Virgiliu Leon Ţârău şi Adrian Cioflâncă au fost propusi, tustrei, din partea grupurilor parlamentare PDL din cele două camere ale Parlamentului. Cu toate acestea, pozitia lui Corneliu Turianu de secretar al Colegiului CNSAS este contestat de un fel de Cristi Preda nou venit, Adrian Cioflanca, impotriva oricarei discipline si reguli de bun simt fata de partidul care l-a sustinut si care a decis si pentru el si pentru mai experimentatul sau coleg.
Cu alte cuvinte, in interiorul aceluiasi partid, impotriva sustinerii presedintelui Romaniei manifestata inca de la inceputul primul sau mandat fata de Corneliu Turianu, se ridica o gasca de “intelectuali”, sprijinita in PDL de avocatul GDS si al ALRO Slatina, Valeriu Stoica, si in “societatea academica” de Vladimir Tismaneanu si ai lui. Sa notam ca Adrian Cioflanga este fost membru al Comisiei Tismaneanu, fost director al IICCMER, bursier Soros, navetist la Budapesta, “membru fondator” al GDS – Iasi si membru activ al “Societatii Academice din Romania”, SAR-ul Tatianei Alina Mungiu. Pe scurt, “Aripa Sovietica”.
Frunzarind penibilitatea de “Raport” a militienilor “societatii civile” sare in ochi si “planul de bataie” al Gruparii GDS-IICCMER, miza despre care vorbeam: “Colegiul trebuie desfiinţat şi înlocuit cu un director general, ajutat de doi adjuncţi, aleşi prin concurs pe un mandat de 3/5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Directorul general al CNSAS trebuie să fie un specialist în istorie recentă, bun cunăscător (sic!) al administraţiei şi să fie acreditat academic.” Cam cui credeti ca i se potriveste portretul asta de robotel, in viziunea militienilor “spirituali”, daca nu chiar cartitei noastre din sanul Colegiului?!
Studiind si cine face parte din aceasta gasca croncanitoare sare, din nou, in evidenta, acelasi cotet: IICCMER-ul lui Volodea Tismaneanu. Iata dovezile: In Grupul Facebook ce poarta numele “Raport”-uletului care cere desfiintarea Colegiului – “CNSAS la răscruce: Eliberăm trecutul din prezent” – ii gasim pe cei mai de soi membri ai “societatii civile”: de la Mircea Toma la comunistii CriticAtac si “nascutii in URSS” Vasile Ernu si Igor Casu – bursierul ICR care s-a opus la Chisinau manualului de Istorie a Romanilor in favoare unei istorii edulcorate de inspiratie euro-sovietica – si membrii Comisiei Tismaneanu Stelian Tanase si Cristian Vasile. In fruntea lor troneaza Adriean Cioflanca, cu titlul de membru al Colegiului CNSAS (vezi foto sus).
Administratorul Grupului, dupa cum se observa (tot foto sus) este un anume Stefan Bosomitu (foto mai jos), la randul sau membru al IICCMER. Dupa cum arata CV-ul sau de pe site-ul Institutului lui Tismaneanu, pana in 2007 a fost profesor de istorie la Şcoala cu clasele I – VIII din Hărpăşeşti, jud. Iaşi. Din 2007 a devenit, brusc, “expert IICCMER”. Tare, nu?! Platit de Guvernul Romaniei ca sa ne expertizeze noua comunismul, Stefan Bosemitu e un spirit liber. La manifestatiile din Piata Universitatii impotriva Guvernului a fost in primul rand, cel putin o saptamana, alaturi de “salvatorii” Rosiei Montane (vezi foto), urland impotriva sefului sefului lui. IICCMER-istul anti-CNSAS e si un bun povestitor. Care se revolta destul de repede insa, mai ales cand n-are ce bea. Iata una din povestile sale despre munca si piata. Piata Universitatii, 2012. “În drum spre casă, venind de la birou, pe la orele 17:00, am intrat într-un market de pe lângă Şcoala Centrală. Printre altele, mi-am pus în coş şi 2 beri… La casă, mi s-a spus că ei nu mai au voie, începând cu ora 5, să vândă băuturi alcoolice. Mi-au arătat şi ei, scuzându-se, hârtia pe care le-o adusese Poliţia cu puţin timp în urmă… În România lui Boc şi Băsescu… nici bere nu mai poţi bea după ora 5, dacă stai în centru… Idioţii ăştia nu îşi dau seama că prin astfel de măsuri nu fac altceva decât să sporească nemulţumirea… “, comenteaza, doct, expertul dlui Tismaneanu.
Reteaua e mica. Fotografia sa de prostestatar convins este realizata de un anume Mihai Burcea, la randul sau “expert IICCMER” chiar in cadrul departamentului condus pana nu demult de Adriean Cioflanga, actualul membru al CNSAS care vrea sa-l surpe din interior ca sa aiba pe ce ruine sa puna steagul sovietic (atentie la fotografi, sa nu fie prins cu toate ceasurile fostilor membri ai Colegiului la mana!), Numitul Mihai Burcea este insa nu numai “expert” al IICCMER-ului lui Tismaneanu dar si unul din lidericii… “Militiei Spirituale”, organul de lupta al “societatii civile” Soros. Si cercul s-a inchis.
No (more) comment. Doar o amintire de familie: pe cand nici nu era inscrisa oficial,”Militia” lui Tismaneanu si Toma organiza ca grupare clandestina ilegalista aprigi dezbateri despre legea lustratiei la sediul Facultatii de istorie. Suntem in 11 mai 2006. Decoratul in munca socialista “Ticu” Dumitrescu traia iar Mircea Dinescu iesea cu masa la aer liber, in fata CNSAS. “Militienii” nostri anti-pro-anti-comunisti nu erau deranjati de legaturile celor doi cu PCR si “organele”, unele mai estice ca altele. Ei doar dezbateau, pe atunci. Alaturi de: Ovidiu Nahoi, Cosmin Gusa, Adrian Cioroianu, Crin Antonescu, Zoe Petre, Stejarel Olaru, s.a. Ce mai: toata gasca cea vestita a intregului… Kremlin!
Sa-mi spuneti va rog daca sunt fotogenici! :)))
Si un bonus, de “Raport final” alias “Soviet Story”: Neintamplator, acelasi Adrian Cioflanga, CNSAS-ist anti-CNSAS, a dezbatut (si el) cate-n luna si in stelele Kremlinului, cu nici doua saptamani in urma, sub organizarea IICCMER-ului lui Tismaneanu, alaturi chiar de lidericiul sef al “Militiei Spirituale”, Andrei Muraru! Mai era ceva de demonstrat?
O organizatie fantomatica care face parte din bandele de scandalagii ale “societatii in civil” antrenate de brigadierul-sef Mircea Toma face, din nou, tam-tam, privind cu jind la poarta noua a CNSAS-ului.
Ceea ce se fac ca nu stiu noii agitatori ai steagului rosu este ca Legea CNSAS a fost schimbata inca de la infiintare, in complicitate cu Horia Roman Patapievici si Constantin ‘Ticu” Dumitrescu, pentru a li se permite celor doi corifei care si-au schimbat cravatele rosii direct cu carnetul PCR sa-si ocupe fotoliile de ministri secretari de stat. Daca ar fi fost animati de pretinsele lor acte de curatire “spirituala” primul pe care ar fi trebuit sa-l aiba in vizor militienii lui Soros (organizatia este sponsorizata din Fondului privat sorosist care imita prin titulatura o organizatie “oficiala”, recte CEE Trust) ar fi trebuit sa fie insusi raposatul “Ticu” Dumitrescu, distrugatorul AFDPR si agentul lui Virgil Magureanu si al “societatii in civil” in CNSAS, nu in ultimul rand singurul fost detinut politic voiajor decorat de Nicolae Ceausescu ca “fruntas in intrecerea socialista” (Vezi Civic Media – Fata ascunsa a lui Constantin Ticu Dumitrescu). In schimb, aceeiasi militieni, cu Mircea Toma in capul la toata tarasenia, s-au dat de ceasul mortii cand a fost numit acelasi Corneliu Turianu la CNSAS, dand ton la vremea respectiva primului atac “civil” public la adresa lui Traian Basescu, huiduit pe treptele CNSAS in 2006 de cei cativa agitatori de profesie.
“Avem o forta de munca stabila; avem, mai cu seama un nucleu de comunisti care se bucura de stima, de ascultare, sint urmati in toate actiunile si sint oameni de actiune.” – afirma “cu tarie” Ticu Dumitrescu, “in exclusivitate”, pentru organul PCR Scanteia. Militienii de azi, saracii, aveau bulanele infipte in ochi, urechi si, mai ales, in gura, de nu au putut comenta nimic pe marginea acestui “eveniment epocal” de pe “santierele patriei”. Si asa au ramas pana astazi. Basescu, pus in fata mizeriilor lui Toma si ai lui, a replicat la momentul potemkiadei anti-Turianu destul de scurt: “Ticu Dumitrescu pozeaza in “sfant al luptei anticomuniste”, dupa ce a primit in timpul regimului comunist Ordinul Muncii Clasa a Treia din mana lui Nicolae Ceausescu”. “Militienii” nostri au inghitit-o doct, ca si in cazurile deja clasice ale lui Plesu si Dinescu. Pana acum. Cand fac, din nou, “revolutie”. Pretextul: schimbarea CNSAS in baza unui asa-zis “Raport” la fundul caruia s-a intins o dara lunga de semnaturi ale unor “lideri de opinie”, “adevarati oameni de bine”, ai “societatii civile”.
Motivul real e cat se poate de trivial: fratele geaman al “liderului” “Militiei spirituale” vrea si el un loc caldut la CNSAS. Si cum Crin Antonescu, putin obosit, a refuzat sa-l sustina pe lidericiul nostru de serviciu, acum baietii cu “no-ni” – “no-ni” la cap vor sa-l dea jos pe profesorul univ dr Corneliu Turianu ca sa-i ia ei locul. O ordinarie, dupa cum le e si originea. Sa mai amintesc ca baietasii de la periferia societatii civile se pot lauda in cariera lor de “komisari” “civici” cu “deconspirarea” fotbalistului… Gica Popescu?!
Ca unul care am avut destule meciuri cu CNSAS, pe motive de principii nu de pielea scaunului din Colegiu, mi se pare de-a dreptul jenant si – as folosi cuvantul care-i caracterizeaza – jegos demersul brigazilor rosii ale “societatii civile” Soros. Asa ca public cu placere raspunsul profesorului Turianu la imprecatiile micutilor profitori si sefi de detasamente pentru “salvarea” Rosiei Montana si a rezervatiei de kaghebisti din Romania. Si pentru ca unul dintre ei sugereaza pe deasupra ca nici numirea lui Dragoş Petrescu (propus de Administraţia Prezidenţială) nu intruneste conditiile legii pentru ca domnia sa nu ar proveni din sanul societatii civile, le dau un sfat: sa aiba grija ce-si doresc! Sa nu le vina pe cap unul care face parte din vreo 10 organizatii ale societatii civile si ii stie ca la raze X, RMN si PET pe toti cei ce constituie cancerul societatii romanesti de azi (si nu numai).
Sub lozinca Ne pregatim de ocuparea CNSAS-ului folosita de „presedintele” Militiei Spirituale, Mihail Bumbes, pentru instigarea la desfiintarea Colegiului CNSAS, se ascunde de fapt interesul infiltrarii in Colegiul CNSAS a candidatului PNL pentru acest Colegiu, Alexandru Muraru[1], care este de fapt fratele geaman al lui Andrei Muraru, membru activ al Militiei. Altminteri, mi-e foarte greu sa inteleg propunerea de desfiintare a Colegiului CNSAS cand unul dintre initiatori urmareste sa obtina un loc acolo.
A existat însă în hotarele acestui dialog de două ore cu Traian Băsescu şi un moment care ar fi meritat din partea presei o minimă atenţie: Cel în care preşedintele mi-a făcut cadou cartea găsită de mine, înainte de intrarea în direct, pe unul dintre rafturile dulapurilor din încăpere. Excepţie făcând Victor Roncea, nici un alt membru al breslei n-a avut curiozitatea să afle despre ce carte era vorba.
Credibilitatea presei tine de credibilitatea ziaristului si a mesajului sau. O profesie care in Romania de dupa 1989 este mult licitata si solicitata. Imediat dupa Revolutie, la chioscurile de ziare erau cozi, in 2007 romanii erau europenii care se incredeau cel mai mult in presa scrisa si tv, in 2008 mass-media era la noi institutia cea mai credibila. Dar in iunie 2011, profesiile cele mai onorabile erau, pentru publicul romanesc, pompierii, armata, profesorii, postasii si doctorii. Ziaristii veneau pe locul 6.
October 23rd, 2018 
VR 
In asteptarea cuvenitei canonizari, pe baza materialelor descoperite de cercetatorii Florian Bichir si Florin Dutu in arhivele CNSAS, am publicat un articol despre Parintele Arsenie Boca in Evenimentul Istoric, revista de elita a Evenimentului Zilei disponibila la toate centrele de difuzare a presei. Multumesc si Doamne, ajuta! – Victor Roncea
Posted in 
Tags: 
