Interesele Partidului pedofililor olandezi, lezate de un site care îi demască membrii, scrie Georgiana Morosan in Curentul de azi. “Partidul politic olandez pentru Dragoste Fraternă”, Libertate şi Diversitate (PNVD), care doreşte scăderea vårstei legale, de la care se pot întreţine relaţii sexuale, la 12 ani, şi legalizarea posesiei de pornografie infantilă, a dat în judecată un site, care a publicat o listă cu persoane condamnate pentru pedofilie. Formaţiunea consideră acţiunea site-ului o încălcare a vieţii private, periclitare şi incitare la ură, iar poliţia va declanşa o anchetă în următoarele zile. Motivul real pare a fi, de fapt, lezarea intereselor partidului, numele unuia dintre membrii săi, Ad van den Berg (foto stanga), cel care a depus şi plångerea, regăsindu-se pe listă. Acesta apare pe site-ul https://www.stopkindersex.com/ pentru o condamnare din urmă cu 20 de ani, PNVD replicånd pe propriul site că aceasta este “o vånătoare de vrăjitoare”, fiind încălcat principiul conform căruia o persoană condamnată are dreptul la o a doua şansă. Site-ul a fost lansat vineri şi înregistrat în Statele Unite, pentru a nu încălca legea olandeză cu privire la respectarea vieţii private. Pe site se publică nume, fotografii şi adrese ale olandezilor condamnaţi pentru delicte sexuale, fapt interzis de legea din Olanda, dar administratorii susţin că doresc informarea cetăţenilor.
Acelasi lucru se petrece si la Bucuresti, unde, dupa ce Asociatia Civic Media a lansat Campania “Voci curate” prezentata pe https://www.civicmedia.ro/, s-a ales cu procese din partea renumitilor intelectualoizi Gabriel “Lulu” Liigheanu si Mihnea “Ulianov” Berindei (foto dreapta), care solicita pagube morale de 200.000 de euro pentru expunerea lor ca profitori ai tuturor regimurilor si, in timpul liber, informatori de serviciu. Contactati ieri pentru a comenta coincidentele legate si de un anume ambasador olandez, administratorii site-urilor au admis ca exista o legatura stransa intre pervestii de copii si perversii de suflete, care are insa o aceeasi pedeapsa: focul Gheenei.
PS: Am uitat sa va zic ca am avut termen la procesul cu Berindei si, ce sa vezi, avocata lui, o fasneata de la casa de avocatura Stoica si Asociatii mi-a facut… propuneri indecente. Chiar acolo, pe holurile Tribunalului. Legate si de niste zerouri. Cum sunt om serios i-am spus ca negociem numai dimineata, dupa cafea :)…
Bataiosu semnaleaza un act la care ne asteptam: ONG-urile finantate de Soros s-au gandit si ele sa conteste Legea 298, asta dupa ce noi, bloggerii, facem asta de 2 saptamani. Bloggerii, la care se adauga Coalitia Impotriva Statului Politienesc, cu asociatiile sale membre si alte foruri, printre care si ziarul ZIUA, care a contestat deja Legea 298 la Avocatul Poporului, de vreo 10 zile. Deci, cam ce vor aceste “OMG”-uri?! Pai, printre altele, sa se constituie in “blocul unit” al “societatii civile” care va asigura “dezbaterea publica” asupra controversatelor acte anti-constitutionale, in fata microfoanelor si a administratiei politice, blocand astfel toate initiativele adevaratei vox populi. Dupa ce au tacut malc atunci cand s-a votat legea in Parlament, si, la fel, dupa ce a intrat in vigoare, societatea in civil a fost trimisa la inaintare pentru a confisca mesajul autentic al celor ingrijorati de cipul biometric si legea controlului electronic si a deturna intreaga miscare spre fundatura in care se scalda Romania de 20 de ani. Operatiunea este clasica; scoasa din manuale. Asa am aflat si in decembrie ’89 ca trupa lui Iliescu-KGB a facut “revolutia”, asa am aflat si dupa iunie ’90 ca profitorii de la GDS-ul, organul noului PCR infiintat de Silviu Brucan la Andrei Plesu in casa, ar fi fost de fapt organizatorii Pietei Universitatii. Asta in timp ce ei stateau cu Iliescu la aceeasi masa! Astazi ei stau, la fel, cu orice e la putere, atat pentru a acapara fonduri cat si pentru a bloca orice initiativa cetateneasca reala. V-ati intrebat de multe ori, cred, de ce nu avanseaza Romania. E simplu: pentru ca exista o plaga care sufoca Romanie – aceasta “societate civila” corupta, aceeasi de 20 de ani, mana in mana cu “clasa politica” tradatoare, aceeasi de 20 de ani. Haideti sa vedem cat de civili sunt cativa dintre diversionistii de serviciu de ieri, azi si, speram, nu si de maine: Mircea Toma, cu a sa Asociatie de Monitorizare a Presei este militar. Despre Cristian Pirvulescu (foto dreapta cu Alina Mungiu), de la Pro Democratia, presedintele Traian Basescu a spus, dupa legiferarea porcariei de “lege a uninominalului” de catre Cabinetul PNL-UDMR: “Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pirvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pirvulescu şi în analizele domniei sale când soţia sa nu va mai fii salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui”. Adica, sotia sa lucra, mentinuta de 16 ani!, si, cred, lucreaza si azi, la sectorul “non-profit” al Guvernului PNL-UDMR in timp ce Pirvulescu reprezenta acelasi sector “non-profit”. Si azi, tot “vinde analize”. Un alt “OMG”, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost mosit de Renate Weber (foto stangacu Bogdan Olteanu), fosta sefa a SOROS, actualmente europarlamentar PNL. Altul, Liga Pro Europa, (de fapt Pro Ungaria Mare) este “co-prezidata” de Istvan Haller, membru al CNCD cu rang de secretar de stat si de Smaranda Enache, fosta activista si informatoare PCR, in prezent vice-presedinte alPNL. Curat “societate civila”, coane Fanica! Ca sa intelegeti mai bine, negru pe alb: atat Legea 298/2008 cat si Hotararea 1566/2008 au fost promovate si semnate de ministrii GuvernuluiPNL-UDMR si de catre seful PNL, si prim ministrul de la acea data, Calin Popescu Tariceanu. Ca sa intelegeti si mai bine, pe limba noastra, romaneasca, a crestinilor: toate aceste organizatii si cele afiliate lor au introdus si sustinut la CNCD, in mass media si pe canale politice murdare, interne si internationale, eliminarea Icoanelor si a Religiei din scoli, legalizarea prostitutiei, “drepturile” homosexualilor, “asuprirea” tiganilor si maghiarilor, etc, etc. Si o fac si azi, aruncand in derizoriu dimensiunea crestina fundamentala a poporului roman ortodox. Dovada a fost, cred eu, clara pentru oricine a intrat azi in asa-zisa discutie online de la HotNews, promovata cu, sa-i spunem, naivitate, iresponsabila, de unele portaluri ortodoxe. Orice crestin le intra in joc in orice mod, si acorda pana si un dram de credit acestor grupari militarizate ale retelei anti-crestine si anti-romanesti – care are infiltratii ei printre ortodocsi -, face un pact direct cu tatal minciunii si cu dusmanii Romaniei. Alegeti! Nu exista cale de mijloc.
Aflam din Cotidianul ce mai e nou pe la GDS, noul Komintern: Multiplele apeluri propuse de Sorin Ilieşiu şi iniţiativa sa de creare a unui consiliu redacţional care să dirijeze ,,Revista 22’’ au aprins fitilul la GDS. Oficial, protagoniştii declară că totul e în regulă.
Câteva email-uri trimise recent redacţiei Cotidianul dezvăluie existenţa unei polemici aprinse în interiorul Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi al redacţiei ,,Revistei 22’’. Potrivit surselor contactate, scânteia dezbaterii a fost refuzul redacţiei „22” de a mai publica diferitele apeluri iniţiate de Sorin Ilieşiu în cadrul GDS, iar disensiunile s-au înmulţit după ce Ilieşiu a propus constituirea unui consiliu redacţional cu rol consultativ la ,,Revista 22’’, iniţiativă faţă de care diferiţi membri marcanţi ai GDS nu manifestă vreo deschidere, iar alţii nici nu vor să audă. Printre cei care resping vehement ideea creării consiliului şi consideră că acesta ar ştirbi independenţa redacţiei se numără Ion Vianu şi Andrei Cornea. Într-un mail ajuns la Cotidianul, Vianu afirmă că „un asemenea mamut nu este operativ, iar redacţia trebuie să fie independentă”, iar Andrei Cornea se opune, în acelaşi mesaj, „oricăror modificări şi oricărei limitări a libertăţii redacţionale a revistei”, descriind consiliul drept „absurd, incongru, nefuncţional” şi insistând că va refuza „orice loc într-un astfel de comitet, dacă el s-ar înfiinţa”. Dintr-un alt e-mail se conturează şi susţinătorii creării consiliului: Vladimir Tismăneanu crede, „ca şi dl Mihai Şora, că ideea înfiinţării unui consiliu consultativ (redacţional) e bine-venită”, subliniind că un asemenea comitet a mai existat, a fost abandonat şi „poate a sosit momentul să-l reconstituim”. Dacă Tismăneanu îl vede pe Mihnea Berindei ca membru în consiliu, nu ar fi însă de acord să devină preşedinte, motivul principal enunţat în mesaj fiind acela că nu ar putea fi „atât de activ cât ar fi necesar”, din moment ce se află în străinătate. Mai mult chiar, politologul nu sprijină ideea numirii unui preşedinte: aceasta „ar crea o nedorită imagine ierarhică”, pe care Tismăneanu nu o consideră „utilă”. Dacă în privinţa înfiinţării consiliului membrii GDS nu se pun de acord, disensiunile dispar în momentul unor declaraţii asumate. Sorin Ilieşiu consideră că acest scandal „ar trebui să rămână în interiorul GDS”, iar Andrei Cornea insistă că „nu a existat nici o discuţie oficială, ci doar nişte e-mail-uri” şi că „fiecare membru îşi poate exprima, oricum, opiniile personale”.
Prostul tot prost ramane. In timp ce Silviu Prigoana – care a recunoscut singur in timpul emisiunii de la Antena 2 de azi ca este mason – ataca Biserica si pozitia noastra ferma impotriva bio-cipurilor, un alt necredincios, slujitorul lui Volodea Tismaneanu si Liicheanu, Dan Tapalga de la HotNews si centrala GDS, iese la rampa cu un articol fetid. E bine, cand cartitele incep sa misune inseamna ca li s-a facut frica si s-a dat ordinul. Postez tot materialul, complet lipsit de etica si total nedeontologic – ATENTIE HOTNEWS: nu ati solicitat nici o opinie contrara sau macar independenta! – doar pentru a va amuza si dvs. (In paranteza fie spus, singurul for care este laudat este… AZEC! Poate urmeaza asemenea aprecieri si pentru un alt…for. Cine stie?…) Imaginati-va cata reclama gratuita ne face. La ora cand preiau materialul are deja 8000 de accesari. Un frate de la https://www.manipularea.blogspot.com/ ne-a facut un clip pe YouTube, prezentat de Tapa-laga drept mostra a nebuniei. Se alatura astfel si el unei companii cat se poate de selecte, de “nebuni”. Nu-i mai amintesc ca sunt prea mari pentru noi si Romania. Eu ii multumesc! Ultima lupta: rezistenta prin informatie! Pasaport catre delir. Apocalipsa in viziune romaneasca – de Dan Tapalaga – HotNews.ro Vineri, 30 ianuarie 2009, 13:31 Apocalipsa ascunsa in documentele biometrice
Cum sa nu te crucesti cand pe net circula un asa numit studiu, atribuit unui doctor in teologie din Iasi, intitulat Romania un posibil loc al pecetluirii apocaliptice, prezentat drept pozitia aproape oficiala a BOR sau cu precizarea ca e facut cu binecuvantarea IPS Teofan Savu, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei? Ce sa mai crezi cand Patriarhia, in loc sa condamne fara echivoc delirul mistic al propriilor slujbasi si sa se delimiteze prompt de actiunile unor glumeti care vad chipul Satanei in noile pasapoarte biometrice, anunta sobru ca a solicitat date oficiale de la Ministerul de Interne si ca va cerceta cazul in sedinta Sfantului Sinod din 25-26 februarie? Reactionand astfel, Patriarhia legitimeaza scenariile vestitorilor Apocalipsei din Romania si adanceste confuzia printre enoriasii sai pregatiti sa infrunte Satana din cip. Altfel spus, Biserica Ortodoxa sugereaza ca e ceva necurat cu cip-urile, pasapoartele biometrice si alte dracovenii made in UE si SUA. Patriarhul Daniel ar trebui sa se simta adanc rusinat ca, la originea jenantelor teorii apocaliptice/conspirationiste raspandite prin presa, cu puternice mesaje politice anti-UE si anti-americane, stau cativa popi cu viziune de Ev Mediu Timpuriu, foarte activi in fosta sa Mitropolie. Greu de descris in cateva cuvinte grozaviile din asa numitul studiu, de care s-au delimitat doar cativa preoti, nu si institutia Patriarhiei, desi el zburda pe net si prin presa de prin 21 ianuarie.
Cipul si rachetele din satelit
Ca sa va faceti totusi o vaga idee, doctorul in teologie de la Iasi ajunge la concluzii comice pentru orice crestin cu scaun la cap, dar paguboase si periculoase in cazul enoriasilor mai slab informati. Pentru ei, Biserica ar trebui sa fie loc de emancipare si deschidere fata de lume, nu de indobitocire si izolare fata de modernitate, tehnologie si cam tot ce inseamna progres. Or, Biserica Ortodoxa isi rateaza din nou misiunea, cu doctori in teologie care, in numele ei, scriu asta: “Monitorizarea prin satelit pe baza identificarii faciale reprezinta o amenintare la propria viata, daca luam in consideratie ghidarea rachetelor antipersoana prin satelit. O eventuala lovitura de stat omoara orice persoana cu ajutorul rachetelor ghidate dupa recunoastere faciala. Tehnic acest lucru este deja posibil. Deci cip-ul biometric poate servi si la terorism, ucideri si crima organizata”. Dar studiul profesorului care cheama Sinodul sa ia in discutie noile pasapoarte biometrice ceea ce, iata, s-a si intamplat, pare totusi inofensiv fata de teoriile raspandite pe blogurile unor asa zisi (?! – notamea) ieromonahi, pe unele site-uri crestin ortodoxe sau asociatii legionaroide.
Fiara din Monitorul Oficial
Pe scurt, o parte a lumii crestin-ortodoxe din Romanaia pare convinsa ca noile pasapoarte biometrice contin toate semnele Apocalispei: codul de bare, 666, Satana, noua ordine mondiala. Astfel de povesti prind cel mult la pustimea de zece ani si incing creierii conspirationistilor din toata lumea, insa nu sunt nicaieri obiect de dezbateri publice serioase. Patriarhia le-a validat insa printr-o vinovata tacere urmata de promisiunea discutarii problemei pasapoartelor biometrice intr-o sedinta a Sfantului Sinod. Conspirationistii au identificat cumplita cifra 666 pana si in monitorul oficial. Una din zecile de ordonante, hotarari si norme metodologice iese prost la numerotarea in MOF, avand in dreptul ei nefericita cifra 1.566 care devine astfel inca o proba ca pasaportul biometric sta sub semnul Fiarei. Poate vi se pare o gluma proasta, dar peste doua zile va avea loc in Bucuresti un protest de strada, sub o cruce evident, organizat de o asa numita Coalitie Impotriva Instaurarii Statului Politienesc. N-are rost sa pomenim numele lor, zbaterea luptatorilor cu Satana trebuia sa ramana cel mult o curiozitate pentru spitalele de psihiatrie. Pe net mai circula vreo doua petitii on-line impotriva pasapoartelor biometrice, care au strans cateva mii de semnaturi (in realitate peste 30.000! – nota mea).
BOR, falanga CEDO?
Turmelor de oite ratacite Patriarhia le-a facut jocul acum cateva zile anuntand ca a cerut oficial date de la Ministerul de Interne iar cazul pasapoartelor biometrice va fi discutat in sedinta Sfantului Sinod din 25-26 februarie. BOR incearca sa-si justifice amestecul in treburile statului sub pretextul ca doreste sa vada “in ce masura datele cuprinse in acestea nu aduc atingere libertatii si demnitatii persoanelor umane”. A devenit cumva BOR falanga CEDO si noi n-am aflat? Ce treaba are Biserica Ortodoxa cu drepturile omului si cu problemele statului laic? Ne transformam incet in stat religios, in care capii bisericii supervizeaza mai nou actele autoritatilor publice? E adevarat ca, pe 22 ianuarie, doi preoti ortodocsi si specialisti IT de la pasapoarte s-au caznit intr-o conferinta de presa sa trateze subiectul pasapoartelor biometrice de pe pozitii normale, fiind pusi in situatia ridicola de a demonstra ca Apocalipsa nu vine odata cu pasaportul biometric iar Satana nu-si are salasul in cip. E adevarat ca sunt si preoti ortodocsi, putini e drept, si cateva asociatii crestine bine intentionate (asta e AZEC-ul! – nota mea 🙂 care se lupta cu obscurantismul jenant predicat de cativa clerici exaltati (!) si ne invata in anul de gratie 2009 ca n-ar trebui sa ne temem de tehnologie. E adevarat ca noile pasapoarte biometrice pot genera teme de dezbatere, insa fara legatura cu Biserica. Putem discuta daca suntem de acord cu amprentarea, numai ca pana una alta nu te obliga nimeni sa-ti faci pasaport biometric. Masurile suplimentare de siguranta le-au cerut Statele Unite si le-au introdus europenii printr-o directiva, e adevarat si asta. Numai ca n-au facut-o in baza vreunui plan conspirationist impotriva omenirii, ci dupa conspiratia terorismului islamic impotriva democratiilor occidentale, mai precis dupa atentatele din 9/11.
Specialisti in Apocalipsa
Putem discuta in ce masura datele private stocate in cipurile din pasaport – care, spre stiinta preotilor pusi pe studii, nu sunt implantate in cap sau sub piele – sunt inviolabile, putem discuta despre riscul furtului de identitate, despre protectia vietii private etc. Deci, putem purta discutii pur tehnice sau juridice pe tema pasapoartelor biometrice, cum s-a intamplat in Marea Britanie sau alte tari europene, dar aratam cam salbatici daca organizam false dezbateri teologice. Doar in tari nationalist-ortodoxe ca Rusia, Grecia si Serbia mai intalnim delirul mistic si isteria primitiva de la noi. Pasiunea presei pentru delir, fabulatie si manipulare este nesfarsita. Am omorat deja cateva tematici mari cu nebunia noastra. N-am discutat despre Directiva retinerii datelor de trafic, ci despre Marea Ascultare. N-am discutat despre modernizarea statului prin modificarea Constitutiei ci despre Dictatura lui Basescu. Nu vom discuta despre siguranta datelor private si amprentare, ci despre Satana tupilata in pasaportul biometric. De altfel, unii cupleaza toate trei temele de mai sus ca sa demonstreze ca ne paste ceva nasol: statul politienesc. Nu discutam rational, statistic sau axati pe solutii despre criza economica, ci panicard sau in cheie politica, de pe pozitii populiste sau demagogice, privind cu ura catre banci si “finantele mondiale”. Iar toate temele de mai sus le tratam invariabil de pe pozitii conservatoare, strabatuti de un fior nationalist tot mai pronuntat, bantuiti de frici conspirationiste, rascoliti de uri anti-occidentale, convinsi fiind ca ne era mai bine in troaca noastra balcanica fara toate complicatiile UE, NATO etc. Din prostie sau igoranta, dintr-o eroare continua sau din calcul politic, Romania se rupe in fiecare zi de lumea occidentala prin felul neaos, profund original, in care se raporteaza la temele majore care o framanta. Si totusi: cui foloseste sa ne indobitocim metodic, de buna voie, uneori cu concursul unor institutii care se bucura de credibilitate, cum e Biserica Ortodoxa? Nota: Amploarea nebuniei o puteti masura in link-urile de mai jos (inclusiv filmulete anti-pasaport)https://www.basilica.ro/ro/stiri/precizare_a_biroului_de_presa_al_patriarhiei_romane_in_legatura_cu_problema_pasapoartelor_biometrice.html https://savatie.wordpress.com/2009/01/22/o-parere-aproape-oficiala-a-bor-despre-cipuri/ https://www.petitiononline.com/mod_perl/signed.cgiNU666&401 https://www.youtube.com/watch?v=VkQEtQo3u9s https://www.youtube.com/watch?v=Y5Y7n_a5Tx4 https://proortodoxia.wikiforum.ro/actualitati-ortodoxe-f17/pasapoarte-biometricecip-urinumarul-666-t196.htm
A trebuit sa vina Craciunul ca sa aflam adevarul, via America: Tismaneanu e rus si pe deasupra mai e si disident.
Jeff Nall, un scriitor si activist de stanga american care, se vede treaba, s-a obosit si sa-l citeasca si sa-l citeze pe Tismaneanu, a publicat pe 24 decembrie anul trecut un articol intitulat sugestiv si “revolutionar”, dupa cum i-a insuflat microbul Tismaneanu – “Hannah Arendt: The Trouble With Representative Government in the US”. Iata ce scrie, negru pe alb, intelectualul rosu american:
Arendt and Civil Society
Russian dissident and post-communist scholar Vladimir Tismaneanudefines civil society “as the ensemble of grassroots, spontaneous, nongovernmental (although not necessarily antigovernmental) initiatives from below that emerge in the post-totalitarian order as a result of a loosening of state controls and the decline of the ideological constraints imposed by the ruling parties.”[1][1] He quotes Moshe Lewin in writing that civil society is comprised of “networks and institutions that either exist and act independently of the state or are official organizations capable of developing their own spontaneous views….” Advocates of civil society join together a group of private citizens, attempting to “control it and to limit” the “expansionist drive” of the state, according to Lewin. Indeed, Tismaneanu holds that among the keys to transforming society into one that is sufficiently open is “the formation of a political elite (class), which despite all natural divergences would be able to agree on the ultimate value characteristic of an open society, including the role of the market, the protection of the individual, and the indispensable guarantees for minorities.”[1][2] (Vezi Toward Freedom – Hannah Arendt: The Trouble With Representative … si https://www.zcommunications.org/znet/viewArticlePrint/20041)
Tare, nu?! Iata cum gura “revoltatului” pacatos american pe care a ajuns sa-l sminteasca Tismaneanu, adevar graieste! Acum, am inteles: oleaca de “os de ardelean” rus ar fi, daca tatal lui a venit tocmai din URSS, il mai chema si Leonte Tismenitki, si a facut parte si din brigazile rosii ale Internationalei comuniste criminale anti-spaniole si anti-crestine si, pe deasupra, avea si cel mai mare salariu din Romania primit de la Komintern (alaturi de o alta persoana “de calibru”- conform dezvalurilor facute de istoricul american LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei)…
Dar ca mai e si “disident”!? O-la-la! Oare Basescu stie pe ce puicuta de intelectual-disident-rus a pus mana ca sa se ia la tranta cu comunismul? Ce mai: un mic Soljenitin!
Ciudata disidenta a avut, totusi, tanarul leninist Tismaneanu, daca, la momentul excursiei sale pe filiera trotkista din America de Sud incercand sa se infiltreze in Statele Unite, tocmai trafora pentru Editura Politica a Partidului Comunist la un „Mic dictionar social-politic pentru tineret“ sub coordonarea directa a lui… Virgil Magureanu!!! Alt disident, se stie! (VeziMinciunile lui Magureanu: ZIUA si Romania!: Tismaneanu si Evenimentul Zilei isi bat joc de romani)
Zicea bine, Basescu, ce zicea:
“Astăzi, structurile de putere ale fostului stat comunist nu mai funcţionează, v-o spun cu responsabilitatea unui şef de stat. Ce funcţionează însă: rămăşiţele umane ale unui sistem, care se manifestă, oameni care au trăit în vechiul sistem din muncă de partid”.
“(Democraţia – n.r.) le permite să încerce să îşi facă adepţi. Depinde de noi, de fiecare dintre români, cât ia din aceste poveşti, din jumătăţile de măsură pe care unii… încearcă să le dea societăţii româneşti”. Există încă oameni “mai mult sau mai puţin talentaţi în a păcăli”, “oameni mai mult sau mai puţin capabili să ne înşele”. “Dar poporul român nu mai are capacitatea de a tolera impostura”, a declarat Băsescu, chiar anul trecut.
Războiul clandestin dintre Pactul de la Varşovia şi România
Publicăm în serial fragmente din noua lucrare a istoricului american dr. Larry Watts (foto dreapta), un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care va vedea curând lumina tiparului, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia din decembrie ‘89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhivele serviciilor speciale americane si nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentă explozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri. Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Intre 1990 şi 1991 a fost conducătorul Biroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România. Din 1990, Larry Watts a fost consilierul mai multor autorităţi române, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat direct în înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnat numeroase cărţi şi studii de istorie, între care “Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, “O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941”- volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent în publicaţii precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security” s.a.m.d. Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat în inamic al blocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şi ameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putem trage concluzii privin operatiunea de reocuparea a institutiilor statului roman prin aceleasi modalitati ca si kominternistii bolsevici Valter Roman, Leonte Tismaneanu (foto stanga), Leonte Rautu, Gizela Wass sau Dionis Patapievici. Printr-o coincidenta, aceste nume importante de agenti kominternisti si NKVD-isti din perioada ocupatiei sovietice se afla astazi pe aceleasi firmamente politico-institutionale prin urmasii lor directi. Capitolul I Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bună-vecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şi al păcii. Mihail Gorbaciov – 1989 Continuarea la https://www.civicmedia.ro/ Vezi Democratic Control of Intelligence Services: by Hans Born, Marina Caparini – 2007 – Political Science – 303 pages… Chapter 3 Control and Oversight of Security Intelligence in Romania Larry L. Watts https://books.google.ro/books?id=FUtNtTJVe6EC&dq=Democratic+Control+of+Intelligence+Services:+Containing+Rogue&printsec=frontcover&source=bl&ots=BanrQxRhqq&sig=RnJldr1XMK-7fRH-sD5YYhvCuDk&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=4&ct=result#PPA47,M1 si Cum a fost pacalita CIA pe 15 noiembrie 1987. Adevaruri nescrise despre Vladimir Tismaneanu, evocate de regretatul Parinte Calciu si reconfirmate azi
Polirom/Cartea Romanesca – baza acoperita a unei retele policentrice neo-kominterniste, anti-romanesti, anti-ortodoxe
Inaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Mitropolitul Bartolomeu Anania, scriitor si fost detinut politic, s-a lasat pacalit de o «oferta generoasa» a Editurii Polirom, care a surclasat-o pe cea primita anterior de la Editura Curtea Veche, si si-a publicat «Memoriile» sub antetul editurii infiintate in rasaritul Romaniei, la Iasi. Inalt Prea Sfintia sa are o scuza: conform propriilor sale afirmatii difuzate la Radio Romania, are nevoie de bani pentru bursele Fundatiei Bartolomeu Anania si considera, probabil, ca acestia pot sa vina de oriunde daca scopul final este unul merituos. Dupa cum o spune singur, parca aparandu-se, scriitorul Valeriu (Bartolomeu) Anania se sprijina si pe afirmatia marelui duhovnic Ilie Cleopa, care observa cum, prin diverse donatii mai dubioase, «a ajuns dracul sa ridice si Biserici!». Acesta ar fi castigul omului de dreapta, fost membru al Fratiilor de Cruce, calugarul mitropolit Bartolomeu Anania. Dar care este castigul Retelei Polirom, care, conform informatiilor de mai jos, ii apartine distinsului teoretician de stanga Serge Moscovici, fost agent al Kominternului sub numele de Strul Hers Moscovici si autor al proiectului “Republica Socialista Sovietica Moldova”, cu capitala la Iasi (acelasi Iasi)? Pentru ca ne aducem aminte, pe de alta parte, ca tot bunul parinte Cleopa ne invata ca de te faci frate cu dracul ca sa treci puntea, la capatul ei esti… tot un drac. Iar intelepciunea populara crestina a romanilor ridica multe semne de intrebare asupra dainurii unei constructii cu dracul…
Gruparea www.Romaniamurdara.ro/, care primeste analize din surse diverse, bine documentate, si se doreste a fi o observatoare atenta a celor care ne murdaresc, zilnic, tara, a urmarit cum la Iasi, la lansarea din luna decembrie a anului trecut a «Memoriilor» scriitorului Valeriu Anania (dupa cum este semnat volumul), Aula Magna a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” a fost plina ochi de militanti de dreapta. De la batrani legionari, fosti detinuti politici cu parul dalb, la tineri ascoristi, de la calugari adanc indohovniciti la preoti simpatizanti ai «curentului Anania» din sanul Bisericii; sa le spunem mai traditionalisti, spre deosebire de cei ecumenisti. De pe podium, acestia erau inregistrati de camerele TV si imbratisati cu privirea atat de IPS Anania si IPS Teofan cat si de Cristian Hadji-Culea, fostul director al TVR sustinut de Adrian Nastase si Ion Iliescu, in prezent director al Teatrului National din Iasi, si de directorul general al Editurii Polirom, Silviu Lupescu. Pacat ca Inaltul Bartolomeu Anania nu a stiut atunci ca distisnul director al Polirom, aflat la stanga sa, este acelasi cu editorul «celebrei» piese «Evanghelistii» a Alinei Mungiu Pippidi, in care Iisus, Fecioara Maria si Sfintii Apostoli sunt personaje de bordel, un volum de care, conform propriilor afirmatii, domnul Silviu Lupescu este foarte mandru (vezi interviu in Contrafort.md, o alta ecrescenta a retelei «culturale» anti-romanesti, in care se apreciaza ca mizeria Alinei Mungiu de la Polirom/Cartea Romaneasca reprezinta «cel mai radical şi mai percutant text literar publicat după 1990 în România»). Pacat ca Inaltul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane nu a stiut nici ca editorul sau este acelasi personaj care s-a alaturat organizatiei asa-numite “Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” – varful de lance al campaniei anti-Icoane si anti-Religie – si, la aparitia Legii Cultelor declara: “Este o formulare ambigua in lege. Pot fi considerate delicte si operele de arta, ceea ce contrazice necesitatea unei arte laice. Este o amenintare la adresa laicitatii artei. Ma gindesc la o serie de evenimente de anul trecut, ca punerea in scena a piesei «Evanghelistii» si filmul «Patimile lui Hristos», sau la alte opere de arta al caror continut ar putea contine un simbol religios”, a declarat Silviu Lupescu, directorul editurilor Polirom si Cartea Romaneasca care a publicat o noua editie a piesei “Evanghelistii” de Alina Mungiu Pippidi, la scurta vreme dupa ce punerea in scena a acestui text la Ateneul Tatarasi din Iasi declansase scandalul binecunoscut. Pacat ca Inaltul Mitropolit, fost detinut politic pentru convingerile sale anticomuniste, nu a stiut ca la stanga sa, laudandu-i cartea, sta acelasi Silviu Lupescu care inainte de 1989 a detinut functii cheie in conducerea publicatiilor „studentesti” de propaganda comunista, iar dupa a devenit membru al Soros si GDS (vezi aici un desen pro-Mungiu semnat de Perjovschi in organul GDS, “22″) si membru al Consiliului de Conducere al ICR (alaturi de aceeasi Alina Mungiu Pippidi, printre cei numiti de asemenea de nu mai putin celebrul Patapievici).
La lansarea de la Iasi a «Memoriilor» s-a ajuns cu discutia chiar pana la ideea aberanta ca Editura Polirom ar putea publica si editia a doua a Bibliei comentate de Bartolomeu Anania. Editura nu este la prima atingere a curentului de dreapta calugaresc: tot Polirom a inceput si publicarea scrierilor Parintelui Nicolae de la Rohia, fost Nicolae Steinhardt, impreuna cu Manastirea Sf Ana. In contextul mai larg in care dusmani clari ai Ortodoxiei, proveniti din randul retelei neo-kominterniste a GDS, se ocupa cu «recrearea dreptei», a unei «altfel» de drepte, demersurile Editurii Polirom, parte a aceleasi Retele, trebuie analizate cu mai multa atentie. Iar consilierii ierarhilor Bisericii trebuie sa dovedeasca mai multa intelepciune inainte de a accepta daruri «generoase»! Pentru ca Biblia sa nu apara, cum stau acum «Memoriile» – prezentate de… Teodor Baconsky ! -, pe acelasi raft al Editurii Polirom cu «Versetele Satanice» si alti celebri scriitori ca… Mihaela Radulescu, Alina Mungiu, Gabriel Andreescu, Paul Cornea, Cristian Badilitia sau Serge Moscovici, Salman Rushdie si Saul Below, «crematorul» lui Eliade. Nu vrem sa credem ca Biserica nu mai are alte resurse si trebuie sa beneficieze de «serviciile» unui nod al Retelei neo-kominternului in Romania, amestecand astfel cele sfinte cu cele mai mult decat intunecate. Nu in ultimul rand, ramane spre meditatie intrebarea : daca Inaltul Anania a castigat niste bani pentru Fundatie, printr-o aparitie publicistica, Editura Polirom ce a (mai) castigat ?
Aflati mai jos, pe scurt, Istoria Editurii Polirom :
Istoria Polirom pleaca de la o combinatie bizara dintre un brailean ajuns artizan al “Laboratoarelor Europene de Psihologie Sociala”, Serge Moscovici (foto) si un personaj oarecum pitoresc si ciudat al targului iesilor, un anume Adrian Butuca, fost sef al tineretului comunist inainte de 1989. In 1989, Butuca, pe atunci inca student, s-a casatorit cu o fata bogata, fiica directoarei adjuncte de la sucursala ieseana a Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC). Tata-socru i-a dat 300 000 de lei, cu care la vremea aceea puteai cumpara cinci Dacii. Butuca s-a apucat de afaceri si s-a orientat in directia potrivita utilizand sloganul Go…Est. Astfel Butuca a dat lovitura tiparind in Rasaritul Romaniei, in Republica Moldova – unde la vremea aceea nu existau tipografii private -si a creat primul mare brand al economiei private a Iasului – Polirom, dezvoltat ulterior in editura si tipografie. Cum a gasit Butuca intrarile potrivite pentru a tipari la tipografiile controlate de stat – a se citi statul sovietic comunist -, este, oarecum, un mic mister. Moldova este o zona si acum foarte controlata, unde daca vrei sa faci afaceri trebuie sa treci sa dai binete cate unui mare «voievod» comunist, daca vrei sa poti scoate bani; iar daca chiar produci trebuie sa imparti cu structurile reprezentative – respectiv cu sistemul. Cum-necum, Butuca s-a descurcat si a primit un avant serios dinspre partea estica a Prutului. Multi dintre milionarii si miliardarii Romaniei au fost imbogatiti cu sprijinul «baietilor destepti» de la Chisinau. Spre exemplu, poate cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, care a fost «facut om» de Ion Sturza, fost agent KGB, ulterior prim-ministru al Moldovei, ulterior mare bussiness-man, cel care a tras sforile Rompetrolului pentru a ajunge in mana Kazahstanului, stat fondator al CSI si totodata o anexa cu vitrina spre occident a Moscovei. Chiar daca nu are rezultatul financiar al celor doi, Butuca ii depaseste probabil la capitolul corupatorilor de suflete. Cu sprijinul rasaritean, Butuca a reusit sa transforme editura sa intr-un important vector de influenta, poate mai puternic decat toate publicatiile grupului de presa al liderului PNL, printre care, sa nu uitam, se numara o alta corupatoare de suflete, revista «Dilema Veche» a lui Andrei Plesu. Editura Polirom, la care Adrian Butuca detinea un pachet de actiuni de 54 la suta, a avut cea mai spectaculoasa crestere economica din tot grupului de firme pe care il controleaza omul de afaceri. In grupul de firme al lui Butuca, in prezent Consul Onorific al Turciei pentru Moldova (?!), se mai afla si Moldomobila Romania. Printre alte initiative ale sale, la sfarsitul guvernarii CDR, Butuca a tras niste sfori politice incercand preluarea Antibiotice SA. N-a reusit insa. Ulterior, a mizat pe ApR, partid creat de la Paris de fascinatul romano-francezo-israelianul Adrian Costea, cel care a deturnat zeci de milioane de euro din contracte incheiate cu statul roman. Consecvent ideilor social democrate asimilate inca din tineretea sa UASCR-ista, Adrian Butuca, patronul Polirom, s-a reorientat apoi spre PSDR. La acea vreme, in 2000, era de departe cel mai bogat tanar iesean (averea sa era estimata atunci la 20 de milioane de dolari) iar in prezent averea sa se ridica, oficial, la circa 70 milioane de euro. In 2005, cifra de afaceri a Editurii Polirom era de circa 4 milioane de euro la un volum de 5,5 milioane de carti vandute. Polirom se extinde, de la Iasi, la Bucuresti si Timisoara si este evaluata azi la 25 de milioane de euro. La capitolul ideologie, daca initial Adrian Marino a fost mentorul editurii, pe masura ce afacerea s-a extins s-au mai adaugat Liviu Antonesei, Stefan Afloroaei, Mihai Razvan Ungureanu, Florin Florescu, Sorin Antohi si Andrei Hoisie, cunoscutii turnatori si impostori protejati si promovati prin intermediul MAE-ICR-Noua Europa de echipa Ungureanu-Patapievici-Plesu (Ungureanu, cu care Butuca se cunoastea din vremea CC al UTC, i-a botezat unul dintre copii patronului Polirom). Lor li s-au alaturat „grupul Timisoara“ – Adriana Babeti si Mircea Mihaies – apoi gruparea „externa“, Vladimir Tismaneanu, Matei Calinescu, Norman Manea etc. Adrian Butuca mai detine 50% din actiunile statiei Radio Hit, impreuna cu prima sotie, care detine (24,5%). Aceasta s-a recasatorit cu Paul Iancu-Dolhascu, care este si directorul postului la care detine si pozitia simbolica de actionar minoritar (1%). Tot la postul Radio Hit, intre actionari, Mediaindex ne indica prezenta unui alt tovaras de ApR al lui Adrian Butuca, respectiv pe penalul Iulian Chifu, folosit de aripa PSD din SIE, partener al lui Doru Tompea, lider PSD local, in combinatii de jaf la bugetul Romaniei – respectiv Departamentul pentru Realatiile cu Romanii de Pretutindeni din MAE -, cercetate de Curtea de Conturi si (inca) nepedepsite. Insa cel mai important personaj al Polirom, cel putin la vedere, este Silviu Lupescu, fost redactor-sef la Opinia Studenteasca a UASCR si membru in Consiliul National al Fundatiei pentru o Societate Deschisa SOROS, in prezent membru al GDS. Aceeasi «societate deschisa» si acelasi GDS care au coordonat activ, si o fac in continuare, prin instrumentele «societatii civile», campania pentru eliminarea Icoanelor si a Religiei din Scoli. Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom este si vicepresedinte al AER-ului – Asociatia Editorilor din Romania manipulata de Gabriel Liiceanu, si fondata in 1991, cu un numar de 67 de membri, printre care Humanitas, Polirom si Rao. AER a organizat standul Romaniei la Targul de carte de la Frankfurt in anii 2000, 2001, 2002 si 2005 si la Salonul cartii de la Paris in 2005 si se ocupa anual de Targul de Carte de la Bucuresti. Societatea Comerciala Editura Polirom S.A. a tiparit lucrari «cu cante » cum ar fi Raportul Comisiei Wiesel – Iliescu – comanda PSD dar si Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania – comanda PNL dar si «lucrarile» lui Tismaneanu, al carui gardian credincios este Silviu Lupescu. Polirom urma sa publice si volumul de 666 de pagini (in manuscris) asa-numitul Raport Tismaneanu – anti-ortodox si anti-romanesc – preluat insa de Humanitas-ul lui Liiceanu. Undeva, mai in penumbra lui Silviu Lupescu se afla un alt tovaras al familiei Tismenitki, Serge Moscovici, nascut in Romania, tara pe care a parasit-o la varsta de 22 de ani, al carui fiu, Pierre Moscovici, a continuta traditia comisariala, devenind comisar european, fostul raportor si supraveghetor al Romaniei din partea Parlamentului European. Nascut in 1928 sub numele Strul Hers Moscovici, intr-un mediu sionist, actualul Serge a optat pentru comunism, intrand in 1939 in reteaua ilegala si conspirativa de partid. Partidul era in afara legii deoarece Internationala proclamase dorinta ruperii Romaniei in bucati atribuite « imperiilor » din jur. Structurile moscovite, CEKA, NKVD, au creat retele clandestine intre care se gasea si Strul Moscovici, al carui agent de legatura purta numele conspirativ de Kappa. Amicul cel mai apropiat din acea perioada a lui Moscovici, Gheorghe Craciun, va fi cunoscut peste ani drept macelarul de la Aiud sau tortionarul de la Aiud, director al penitenciarului Aiud. Paul Goma sustine ca printre tovarasii de kalasnikov ai lui Moscovici se afla si tatal actualului director al Polirom, Silviu Lupescu. La un moment dat, Moscovici alege varianta traiului in zone mai aerisite, conform unui plan mai larg de raspandire in Occident (vezi si cazul trotkistilor Virgil Ierunca si Monica Lovinescu); se duce la Paris si incepe sa urce pe treptele afirmarii universitare, unde pune baze teoretice conceptiilor sale primare comuniste. Este initiatorul teoriei reprezentarilor sociale si ocupa in prezent postul de director al Laboratorului European de Psihologie Sociala din cadrul Fundatiei “Maison des sciences de l’homme” din Paris. Isi schimba numele in Serge Moscovici si, ulterior, devine membru al Academiei de Stiinte Rusesti si membru onorific al Academiei de Stiinte Ungare. Conform dezvaluirilor lui Paul Goma (foto alaturat din Jurnalul sau), adevaratul patron din umbra al Editurii Polirom ar fi chiar Serge Moscovici, fostul agent bolsevic Strul. Daca este asa, nu este singura institutie acoperita in care functioneaza oameni educati de Moscova in specificul tehnicilor conspirative. La Polirom dar si la Humanitas s-au concentrat reprezentantii unui «curent» izvorat din celule ideocratice adanc scufundate si bine infasurate de reteaua «conspiratiei deschise». Grupul mai functioneaza si in jurul unor reviste precum «Sfera politicii», «Politica», «22», «A treia Europa» sustinute de Soros, sau «Dilema Veche», sustinuta de Patriciu, «Idei in Dialog», supliment cultural al publicatiei Catavencu, sau «Observator Cultural» intretinuta de avocatul GDS, dar si in alte edituri, catedre, universitati, cum ar fi Universitatea Central-Europeana (CEU) a lui Soros, cu sediul central la Budapesta. Insasi Polirom are un «Supliment de Cultura» daunator si ramificatii asijderii in Republica Moldova. Aceasta grupare generic adapostita sub sigla GDS – grupul “intelectualilor” infiinta de Silviu Brucan – participa la fenomenul postdecembrist al actiunii de «infasurare» a Romaniei intr-un invelis geopolitic falsificator, care desfigureaza chipul acestei tari si al acestui popor in lume. Polirom este o veriga, un nod, care are un rol bine stabilit in «evolutia culturala», in operatiunea «revizurii notiunilor». Actiunea este rezultatul cooperarii unor panideii, unor «internationale», a celei clasice, la vedere, Kominterniste cu cea a Mitteleuropei, de tipar neokominternist, care s-a afirmat si s-a stabilizat in Europa Occidentala, incepand de prin anii ‘70. Efectele ei sunt pe deplin vizibile dupa 1989. Frontul Salvarii Nationale (FSN) in care s-au regasit initial majoritatea actorilor GDS, la comanda lui Silviu Brucan, a fost expresia panideii imperiale de sorginte moscovita cu un rol major in operatia de falsificare si/sau dislocare a ideii nationale din spatiul mental romanesc. Reteaua are drept un obiectiv, pe termen lung – cel putin o generatie sau doua -, acela de a obtine puterea totala, dupa modelul sovietic dar cu mijloace moderne, de a desfigura si remodela “harta mentala” a poporului roman. Actorii acestei grupari ideologice, anti-ortodoxe si anti-romanesti, (regizorii stau mai la distanta) incearca sa defineasca o anume “harta cognitiva” pe care s-o impuna utilizand resursele aparatului institutional, in care si-au gasit loc in pozitii cheie atat inainte cat si dupa 1989. Astfel actioneaza continuu la erodarea si distrugerea simbolurilor nationale, a pilonilor romanismului, a culturii si ortodoxiei, de la Stefan cel Mare si Sfant la Sfintii Inchisorilor, de la Eminescu la Parintele Staniloae. O preocupare constanta, de ordin strategic este rescrierea istoriei, «prelucrarea» acesteia – respectiv ocultarea radacinilor ateist-bolsevice ale ciumei rosii, stergerea din memoria si de pe retina supravietuitorilor si urmasilor a adevarului, folosind inclusiv si mai ales mijloace institutionale. Polirom este doar un instrument de smintire, ce face parte din mai vasta opera de « inginerie sociala » la care mosmondeste neobosit fostul agent bolsevic Strul Moscovici, alaturi de altii ca dansul, mostenitori ai misiunii lui Leon Tisminenski, fiul si tovarasii sai de drum Mungiu, Plesu, Patapievici, Codrescu-Adolf eiusdem farinae…
In laboratoarele criminalei revolutii franceze, continuata apoi de cea marxist-leninista, s-au pus bazele teoretizarii politice in concepte precum «stanga» si «dreapta». Revolutia (revolvo – intoarcere pe dos) a insemnat atunci peste 200 000 de victime si zeci de milioane pana astazi. Tot cu aceeasi ocazie s-au pus bazele actualului sistem politic – falsa si formala idee de dreapta si stanga – inchipuita la origine de iacobini si girondini – asezati pe scaune unii la stanga si altii la dreapta pupitrului central, de fapt aceeasi grupare de bolnavi. Dupa tiparul acesta, astazi, anodini cu diverse si multiple pseudonime, o fac pe «teoreticienii de dreapta», alaturi de alti anti-crestini si anti-romanii notorii, cu totii hulitori ai lui Eminescu, in timp ce altii, de aceeasi teapa, se ocupa de «valorile stangii». Tovarasii au stiut sa se imparta dupa modelul «revolutionar», pentru a acoperi intregul spectru politic, administrativ, cultural si a controla total tarile ocupate. Indemnul lui Eminescu din « Sa facem un Congres » este mai actual ca niciodata : « Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem si noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted si clar cã în tara noastrã (cãci este a noastrã mai bine decât a orisicui) noi nu suntem nici vrem sã fim maghiari ori nemti. Suntem români, vrem sã rãmânem români si cerem egala îndreptãtire a natiunei noastre. Fatã cu orice încercare de deznatiunalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã si constiuti de drepturile ce ni le dã aboriginetatea noastrã si spiritul secolului: ,,Cine sunt acesti oameni si ce vor ei în tara noastrã?” »
Motto: “Oamenii se nasc neinvatati, nu prosti; ei devin prosti prin invatatura”
Aflu de la prietenii mei, nebuni ai cuvintelor, ca pe bloguri pe care nu le mai frecventez, din motive de igiena morala, se duce un razboi cu surle si trambite, victime si eroi, sange si caltabos. Este vorba de azecii Claudiu Tarziu (pe care, zau, din mila, nu l-am prea bagat in seama) si de acel faimos “poet, traducător şi eseist de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine” (dupa cum se auto-prezinta pe blogul Rost), adica chiar Razvan Codrescu. Cica eu, acesta, as fi distrus imaginea bunului “ziarist crestin” Dan Stanca si, pentru ca, de!, nu pot fi facut “legionar”, apelativul preferat de prietenii domniilor lor de la revista GDS -“22” sau cea a fundatiei Noua Europa a lui Plesu – “Dilema veche” -, (ca nu le da bine la bugetul lor), s-a ajuns sa mi se faca o onoare desprinsa din istoria presei romane ortodoxe (da, Eminescu era ziarist si editor roman-ortodox, nu doar “crestin”). Adica, zic distinsii “azecisti”, in bunul spirit al intampinarii Nasterii Domnului, cica eu as umba cu un pistol in mana sa-l prind pe Codrescu de mana cu Stanca la Baia Grivita, in timp ce Buduca si Plesu le fak un masaj thailandez. Haideti, domnilor, chiar asa!? Ce treaba am eu cu preferintele sexuale ale scriitorimii “traditionaliste” si intelectualitatii “dreptei crestine”? Suntem “europeni” doar, nu? O spune si modelul lui Dan Stanca, Mircea Cartarescu: “Ortodoxia si balcanismul ar trebui imblanzite, reconvertite, sublimate, transformate din frane ale progresului in marci ale diferentei, ale specificului nostru cultural… Sunt ortodox si balcanic, dar asta nu trebuie sa ma impiedice sa fiu european si cetatean al lumii. Va trebui ca, de maine incolo, psihologia noastra, cu componente ale ei vechi si puternice ca patriotismul, sedentarismul sau faimoasa resemnare mioritica, sa-si revizuiasca notiunile.” Pai, haideti sa vizitam impreuna Atelierul de revizuire a notiunilor, unde lucreaza ca prelucratori prin aschiere maestrul Razvan Codrescu Adolf Marian Crivat Vasile si ucenicul sau, putin intarziat, Claudie. Pentru cazul Razvan Codrescu, vorbeste deja, dupa cum anticipam mai jos, gestul de “solidaritate” al lui Andrei Badin, un alt sustinator declarat al azecistului Dan Stanca, un alt agent infiltrat in sanul dreptei romanesti, pana cand a fost deconspirat de Parintele Calciu, cu sprijinul unui “nebun”, si trimis la plimbare, adica in zgarda lui Dan Voiculescu. Asa ca o sa-mi arunc, la rugamintea celor care m-au sesizat, un ochi asupra bloggerului crestin Claudie. Cu mila, cu mila, stati linistit. Ce alt sentiment pot sa incerc pentru bietul de el, cel care retraieste drama lui Ioanide, personajul de roman, confundandu-l pe Saferian cu Vosganian pe Butoiescu cu Codrescu si pe Plesu cu Pomponescu, sau invers?!… Daca dam firul inapoi, vom observa cu atat maestrul cat si ucenicul sau, in cele cateva zile de cand dureaza “solidaritatea” respingatoare in care au fost atrasi pe langa tot felul de perversi de duzina si multi naivi foarte respectabili, tot acuza atacul fulminant declansat de mine. Aceasta minciuna ordinara – a cata, oare? (numele celor introdusi abuziv pe lista nu spune destul?)- a celor doi, ma obliga sa reactionez pe masura. Pentru ca realitatea este cu totul alta.
Calofilia zoomorpha marca Plesu
Sa dam filmul inapoi: bietul Claudie posteaza, pe 15 decembrie, o calofilie orala a lui Andrei Plesu, care, daca tot e luna decembrie, e bine sa amintim ca a fost din prima clipa a loviturii de stat (si chiar cu multe-multe clipe inainte – vezi Afacerea Tescani) un sustinator si bun slujbas al lui Ion Iliescu – supranumit si Iliescu-KGB – indiferent de crimele din decembrie 1989 si, apoi, de cele din iunie 1990, pe care le-a ignorat, desigur, de dragul “Culturii”. Pe Claudie nu-l preocupa insa aceste aspecte, el e mai cultnic. Si ii place feeria baloanelor de sapun raspandite oral de calofilul Plesu. Este vorba de un text rostit de Plesu, poate simpatic, pentru unii, despre… Zoologie. Dar pe mine nu ma intereseaza placerile lui zoomorphe. Sa fie sanatos! Eu fac altceva. Pe 16 decembrie postez si eu, ca un (fost) cititor al blogului Rost, un biet comentariu legat de fotografia postata, respectiv de cea cu Plesu pe post de Caragiale (ce blasfemie!) amintind ca distinsul morphosof este chiar cel care a dispus eliminarea lui Caragiale din fata Teatrului National si a locului simbolic si jertfelnic al Noii Romanii, Piata Universitatii, pentru a-l arunca intr-un cotlon bucurestean. Caragiale, e bine sa amintim pentru orthomorphii de serviciu, a fost nu numai un umorist (cum incearca unii sa-l claseze limitativ, asemenea lui Eminescu, prezentat doar ca poet si atat, si in nici un caz crestin) ci si un mare ziarist, polemist si nationalist. Cam asta era ideea comentariului adresat unui alt comentator al blogul Rost, nicidecum autorului, respectiv Claudiu Tarziu. In schimb, cel mai probabil vizibil deranjat ca am refuzat sa marsez la stupiditatea infiintarii unui alt “FOR”, o alta caciula centralizatoare (a cui?!) in care sa intre, la gramada, toti “ortodocsii de bine” (voi reveni pe aceasta tema) – bietul Claudie imi toarna o galeata de laturi in cap: pleosc! Secondat, imediat, de “maestrul” Adolf. La cele cateva randuri ale mele pe o tema clara: Plesu, statuie, Caragiale, Piata Universitatii, ma trezesc acum cu doua remorci pline de atacuri la persoana devarsate fara jena pe capul unui (fost) “frate”, prin intermediul unor “comentarii”. Hopa!, imi zic, s-au activat “tovarazii”, ca reactie la Plesu, de-unde-si trag seva, pe de-o parte, si la faptul ca am dezavuat infiintarea “FOR”-ului. Si bine am facut! Iti multumesc, Doamne, ca m-ai luminat sa nu cad si in aceasta capcana, dupa tampenia pe care am facut-o cu o alta organizatie “crestina”!
“FOR” contra FOR
Daca tot suntem la capitolul acesta, doua cuvinte despre FOR. Ceea ce putea sa fie o intentie notabila, spus pe sleau, pe romaneste – pute! Stim cu totii ca anul acesta Inaltul Bartolomeu a reusit – desi a pornit cu stangul si a fost sabotat de “intelectualitatea de dreapta” din Cluj, de aceeasi teapa si filon cu cea de Bucuresti, respectiv cloaca 22-GDS-NEC- Dilema -, sa reactiveze Fratia Ortodoxa Romana, adica FOR. Si-atunci, cum poti sa ai atata nesimtire mascata in lipsa de imaginatie si, la conferinta CALOR, sa scoti din palarie acelasi nume: FOR (derivat chipurile din “Forul Ortodox Roman”)?! Nu se mai gaseau alte cuvinte in limba romana pentru a nu se arunca in confuzie generala mica miscare ortodoxa nationala? Practica, nu e cazul sa va invat eu, este clasica: scoasa direct din manualul diversiunii si dezinformarii, dar nu numai al Securitatii ci, hat, vine de dincolo de veacuri, de la baietii aia care fac, odata la vreo suta de ani, cate o “revolutie”… Semnificativ: Fratia a fost atacata cu ura. Aproape desfiintata, inainte de a renaste, de Shafir, Pecican, Marga, etc. In schimb, “FOR”-ul a beneficiat si de prezenta trimisilor patriarhali si e bine-mersi. Daca in cazul FOR-ului de la Cluj, stim sigur si fara echivoc de cine tine si la initiativa cui a fost recreat – Inaltul Bartolomeu, ultimul leu ortodox – “FOR”-ul de la Bucuresti, de cine oare apartine?, este o intrebare pe care ar trebui, cred eu, sa si-o puna fiecare. Din nefericire, ca si in “cazul Dan Stanca” – un inversionist venal, si nu numai al ideilor -, alti naivi, cei adunati la “Conferinta Asociatiilor (articulat – deci a tuturor asociatiilor!?) Laicatului Ortodox Roman”, au cazut in plasa centralizatorilor de serviciu iubitori de Zoologie marca Plesu. As vrea sa nu fie asa, dar copierea numelui istoricei Fratii, mie unuia, nu-mi miroase a bine. Na, ca mi-am exprimat, si eu, niste indoieli, chiar daca maestrul si margareta lui au primit alte ordine. E voie, nenea Razvan?
Apele dilemei in care se scalda Adolf Crivat: sovieticii “romani”. Secera si ciocanul egal Crucea?
Pentru ca am ajuns si la Adolf Crivat – credinciosul de serviciu care a preferat sa iasa din sala la “FOR” cand s-a tinut un minut de reculegere pentru martirii ortodocsi asasinati sub dictaturile Romaniei – haideti sa vedem ce comenteza distinsul ortomorph pe blogul ucenicului sau, pentru a da tonul atacului la adresa unui biet ziarist, iaca, putin prost, putin nebun, dupa ei, dupa mine toate la un loc si multe altele pentru carca unui simplu pacatos. Codrescu dixit: “M-am delimitat în multe privinţe, de-a lungul vremii, de d-l Pleşu sau de d-l Patapievici, dar cad de acord ca sînt ultimii oameni care să merite să fie trataţi grobian. Cine o face, se descalifică mai degrabă pe sine. Lumea românească (d-l Roncea e mai degrabă regulă decît excepţie) persistă în primitivismul de a nu înţelege că unul şi acelaşi om poate să fie şi “bun”, şi “rău”, şi că faptul de a fi “rău” într-o împrejurare nu anulează faptul de a fi “bun” în alta. Radicalismul acesta al judecăţilor întreţine în lumea românească o tensiune permanentă şi extrem de păguboasă: este însuşi pseudo-principiul a ceea ce s-a numit “războiul româno-român”, care ne-a măcinat şi ne macină dinăuntru mult mai mult decît au reuşit şi reuşesc să ne macine din afară feluriţii adversari (reali sau închipuiţi, trecuţi sau actuali, făţişi sau oculţi). Am impresia că dreapta românească se polarizează tot mai mult, pe zi ce trece, între o tabără a alternativei valorice şi o alta a troglodelii belicoase (şi voluptuos imunde). Rămîne de sperat că procesul acesta se va dovedi în cele din urmă unul de firească şi necesară “despărţire a apelor”, iar nu unul de anulare reciprocă…” Desigur, pentru Codrescu un asemenea citat din Patapievici nu este nici pe departe “grobian” sau “primitiv” ci poate reprezenta “alternativa valorica” de “dreapta elevata”: “Privit la raze X, trupul poporului român abia daca este o umbra: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără sira spinării“. Tocmai de aceea, oameni fini, ca domnii Patapievici si Plesu, trebuie tratati cu manusi, cu manusi de caprioara si, daca ne ajuta si domnul Liiceanu, sa ii si ungem putin, cu cremutele lui pe spate. Hai sictir! Ia te uita, mi-am spus atunci: ca raspuns la trei randuri de-ale mele vizavi de o statuie a lui Caragiale, stramb-dreptaciul stia, deja, pe 16 decembrie la ora 19.18, ca incepe procesul de “despartire a apelor”. Aferim! Absolut de acord cu mafalda rosteasca: a sosit timpul. Dar cu o exceptie, majora: despre ce razboi “romano-roman” vorbeste? Ca eu stiu de razboiul sovieto-roman si, apoi, al ramasitelor sovietice cu romanii. Sau, cumva, secera si ciocanul egal Crucea, dupa Codrescu? A fost Nicolski roman, cumva, si nu stiu eu? Dar Roller? Dar urmasii lor de azi, iubitii domnului Adolf Vasile Crivat, sunt romani? Cu ce, cu pasaportul? Si daca sunt romani, de ce tot ce fac este impotriva Romaniei si a Ortodoxiei? Cum poti spune o asemenea enormitate, ca ” unul şi acelaşi om” care calca in picioare programatic constiinta si fiinta nationala a romanilor, cu scopul desfinteniei omului, un experiment Pitesti la scara larga, efectuat prin armele “culturii” si “cultului”, a “dialogului” de “idei” si “confesional”, poate sa fie si “bun” si “rau” si ca “rautatea” lui nu anuleaza “bunatatea”? Desigur, daca desprindem cele doua planuri, scopurile si mijloacele: ceea ce este rau pentru romani, poate fi, mai mult ca sigur, bun pentru altii, beneficiarii pentru care lucreaza Codrescu si prostii lui folositori. Si aici ajungem la parerea mea “buna” despre Codrescu, care nu o anuleaza, insa, pe ce “rea” despre el. Respectiv cea exprimata alaturi de doua fotografii elocvente despre varza din capul unor bieti epigoni ai epigonului sef Codrescu. Un singur randulet. Acesta a fost raspunsul meu “agresiv” la balaceala din troaca lui Claudie si Adolf, atacul meu “fuliminant”. Si anume: “As putea spune ca prostul nu-are rost destul daca nu e si… Dar n-o spun.” Vezi si foto la Turnesolul Eminescu si “savurosul Plesu”. Demolatorii lui Caragiale si Eminescu se pretind de “dreapta”. Cum se numesc cei care-i urmeaza? ALEGETI! .
Bietul Claudie!
Urmarea, bietul Claudie, fostul meu “frate”, toarna, pe 17 decembrie, in plin post de Craciun, “un puhoi de cuvinte peste un pustiu de idei” pe blogul lui, inchipuindu-si ca ma demoleaza cu inspiratia lui modesta. Eu, care, totusi, sunt ziarist, zic bine-bine, “frate”, da’ daca esti atat de tare de ce nu-mi spui si numele? Si pun mana pe telefon si-l sun. Reproduc conversatia din memorie: “Ia zi, Claudiu, ce problema ai? Te referi cumva la mine in postul tau, ca sa stiu cum discutam?” “Nu, nici pomeneala, frate!” – tot frate?! – “Zic si eu asa in general, cu Badilita, cu Savatie”. “Adica ma pui pe mine in aceeasi oala cu Badilita? Esti intreg?!”. “Pai te pui singur!”, zice bietul Claudie. Eu: “Chiar asa, Claudiu? Dar atunci comentariile alea “anonime” in care sunt injurat si pe care tu le-ai acceptat, deci ti le-ai asumat, ce zic, nu zic de mine?”. “Pai aia sunt comentatorii…”. “Comentatorii, sigur ca da, sunt convins, dar ti se pare normal sa accepti “anonime” ca la Securitate, in care sunt porcait, si apoi sa le mai si postezi? Cum pot eu sa raspund unor “anonime”? N-ar fi mai bine ca tu – sau Codrescu – sa spui singur daca ai ceva de spus si sa nu apelezi la “anonime”?”. Ca vai, ca nu-i asa, mai zice “fratele”, ca pana la urma sa sustina ca respectivele comentarii “anonime” sunt, de fapt, conforme cu parerile lui. Zice: “Ca il aperi pe securistul de Pelin…”(Pe care il evocasem pe Civic Media la parastasul de un an) “Pai si tu nu-l aperi pe homosexualul de Codrescu?”, zic eu. El, nervos: “Da de unde stii ca-i homosexual?” “Da tu de unde stii ca Pelin, care e si mort, era securist?” . Claudie: “Toata lumea stie…”. “Pai bine ma, Claudiu, tu esti ziarist, care “toata lumea”? Pe baza caror dovezi vorbesti asa? Din Dilema sau din 22?”… Tacere. “Bine – mai incerc eu un minim dialog – dar nu ti se pare cam disporportionata reactia ta si a mentorului tau la un singur randulet pus de mine pe blog?”. “Nu, ca te-ai luat de Rost si de Codrescu, adica te-ai luat de mine?” “E vina ta ca Codrescu e prost sau ca e gazduit de tine pe portalul Rost?”, mai intreb eu, timid. “Daca ai scris de Rost pe mine m-ai facut prost”. “Dar Claudiu, nu crezi ca te identifici prea mult cu Codrescu? Ca de tine am scris altceva: ca esti inexplicabil de naiv! Chiar nu vezi ca te duce de nas?” “Codrescu, chiar daca e lichea – zice bietul Claudie – e un mare filosof al Romaniei: el a pus bazele teoretice ale dreptei moderne!” “Stii ce – mai zic eu – daca chiar ti-a luat mintile atunci sa stii ca ti se potriveste si tie randul scris de mine pentru el cu prostia si fudulia!”. “Si tie postarea mea!”, mai striga el inainte de a inchide. Incredibil dar adevarat. Nu-mi venea sa cred!
Omul sub vremi, omul sub Codrescu. Cum a ramas AZEC-ul fara “Ortodocsi” si “Romana”
Nu-mi venea sa cred ca este vorba de acelasi Claudie pe care l-am votat cu totii la alegerile AZEC, dupa cum convenisem impreuna cu el, pentru a nu iesi Codrescu vicepresedinte. Codrescu care, atunci cand a vazut ca pierde, a anulat posibilitatea votului prin mandat, semnat de altfel, si a refacut, ilegal, alegerile. Ce trist a fost atunci, Claudie. Cat de rau mi-a parut pentru el. Am propus imediat impreuna cu alti frati, ca si el, sa-i cream postul de secretar general. Nu, nu a mai vrut. A zis ca nu vrea sa fie sub Codrescu. Si acum?… Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care, totusi, dupa alegeri, impreuna cu alti putin frati, parea ca sustine propunerea mea ca AZEC-ul sa fie numita Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestin-Ortodocsi. Dupa ce aceasta propunere a fost refuzata de noua-veche conducere, ca sa nu discriminam alte confesiuni, am propus sa aiba introdusa in titulatura, macar, Romana. Distinsul “ziarist crestin” Marius Vasileanu, colegul “ziaristului crestin” Dan Stanca, s-a ridicat atunci ca la sedintele de Partid si a spus: “Sa mai terminam domnilor cu nationalismele astea! Ce Roman?!”. Bine-bine, s-a replicat, dar si Biserica noastra se numeste “Biserica Ortodoxa Romana”. E voie? Ca un semn de “despartire a apelor”, dupa ce vicepresedintele Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a zis ca e prea complicat sa schimbam denumirea la Tribunal (?!) s-a cazut de acord ca, oricum, “nu suna bine” ARZEC. Parca AZEC suna mai bine?, mi-am zis eu, si fratii mei, printre care, am crezut, se afla si bietul Claudie. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care-mi spune ca numai eu si fratele Rafael am fost singurii care am reactionat la porcaria cu interzicerea expozitiei martirilor de la Iasi, in timp ce Codrescu si AZEC-ul au tacut malc. Nu-mi venea sa cred ca este acelasi Claudie care s-a revoltat impreuna cu mine pentru sacrilegiul din centrul Bucurestiului, cand un ungur stipendiat de UAP L-a expus pe Mantuitor in postura de felatie plus o Biserica pe post de Dracula si alte abjectii, sau cand ICR a trimis un Iuda crucificat, decapitat si ejaculand pentru a reprezenta Romania in Germania. Momente cand ne intrebam impreuna: atunci la ce e bun AZEC-ul asta daca tace, tace, tace? E bun, ca sa adune toate ouale intr-o caldare, ca si “FOR”-ul, la asta e bun, ziceau niste frati calugari. Of, of!
Hotul striga hotii. Prostul moare de grija altuia. Cum a sustinut bietul Claudie un sovieto-“roman”.
Si-acum, in plin proces de “despartire a apelor”, Razvan Codrescu apare cu falsul “caz Dan Stanca”, revelator, intradevar, pentru deconspirarea filierei sovietice, neo-kominterniste, infiltrate in dreapta romaneasca, dar la care ma voi referi separat, in alt capitol. Bietul Claudie, ce face? Merge pe linia trasata de zecile de comentarii “anonime”, altfel plasate si comentate cu aplomb de Codrescu si se da, singur, in fapt. Plaseaza un nou post “inspirat”, vezi, Doamne, in care, “inteligent”, imi dedica piese psihadelice provenite din rastelul ancestral al sovieto-romanului Crivat Vasile Adolf Marian Codrescu. Mai mult, ma acuza de “sustinerea agresiva” (?! – cam slab vocabularul) a lui Iurie Rosca, “tovarasul comunistilor”. Asta-i cumea! Acum inteleg ca bietul Claudie nu e numai naiv: el l-a sustinut in alegerile din Basarabia pe candidatul PNL Nicolae Dabija, fostul secretar al Komosmolului Uniunii Scriitorilor din RSS Moldoveneasca, fost membru al CC al Uniunii Comunist-Leniniste a Tineretului din URSS, fost membru al PCUS. Claudiu i-a dedicat in Formula AS ditamai interviul plin de perieri unui agent sovietic dovedit, cu acte in regula! Vezi doar doua referiri aici: Palatul candidatului PNL Nicolae Dabija si dovezile stransei sale colaborari tovarasesti cu Militia, Comsomolul si PCUS si Fără comunişti în Parlamentul României sau de ce tovarăşul Dabija îşi camuflează trecutul. Spre deosebire de el, Iurie Rosca este singurul politician roman, de pe ambele maluri ale Prutului, care s-a impotrivit oficial propagandei homosexuale cu adevarat agresive, in plenul Parlamentului de la Chisinau, dar si in strada, alaturii de tinerii de la ASCOR-Basarabia. Vezi De ziua internaţională a familiei PPCD apara familia traditionala si Fotografii de la mitingul pentru normalitate si anti-propaganda homosexuala anti-crestina de la Chisinau. Nu este cazul sa-i explic eu politicile actuale, aici, dar nu pot sa nu notez faptul ca PPCD, partidul lui Iurie Rosca “tradatorul”, este cel care a contribuit decisiv la reactivarea Mitropoliei Basarabiei, dupa lupte grele si indelungi cu aparatul sovietic kaghebist prin care a trecut, ca pestele in apa, si sovieto-“romanul” lui Claudie, Dabija-PCUS. De aceea oricine ma face pe mine “tradator” ca sustinator al singurului Partid Crestin care a mai ramas in intreg spatiul romanesc ori este bou ori este un ticalos de agent anti-roman. In tot cazul, nu are nas Claudiu Tarziu sa discute despre Iurie Rosca si nici macar sa indrazneasca sa ridice problema romanismului in Basarabia dupa ce a sustinut un agent sovietic pentru Parlamentul Romaniei.
Varza de Bruxelles din capul bietului Claudie. Tradatori ai Romaniei din curtea Rost
Si pentru ca am ajuns la Capitolul agenti, tradatori si “romani”, haideti sa vedem ce-are domnul ziarist crestin Claudiu Tarziu in curtea lui. Cand am citit prima oara revista Rost, am dat de numele lui Teodor “Doru” Baconsky, fiul poetului proletcultist Anatol E. Baconsky (cel cu Lenin – vezi “poemul”, integral, mai jos, cu dedicatie). Sigur, fiul n-ar nici o vina, dar stiti proverbul cu aschia… Baiatul, cam vai de… tatal lui, a fost luat sub pulpana de Bartolomeu. Insa, chiar asa, sau tocmai d-aia, si-a facut de cap. Era un fel de Daniel, teologul in blugi, cu care, de altfel, e si bun prieten. La toarta, as putea spune. Nu este singurul. Tanarul propagat pe orbita politicii si diplomatiei de Andrei Plesu are mai multi prieteni apropiati. Acum ambasador la Paris, s-a gandit sa nu stea in Ambasada, ca e cam veche, si si-a luat cu chirie un apartament cu… 11.000 de euro lunar plus cheltuieli. Dar astea sunt detalii. Revin. Cand l-am gasit, acum niste ani, in Rost, mi-am facut cruce, am inchis revista si am pus-o deoparte. Mi-am zis: cam infantil Tarziu asta! Daca n-o fii altceva! Am avut dreptate, in ambele cazuri. Pentru ca Baconsky fiul reprezinta exact chintesenta vie a celor aparati cu atata osardie de “fratele” Claudie si “maestrul” “dreptei romanesti” Codrescu: intelectualul “crestin” a carui misiune este sa surpe ordinea fireasca din interior, “sa revizuiasca notiunile”. Iata cateva exemple din “operele” lui Baconsky, considerat pe blogul Rost drept “una dintre cele mai luminate minti pe care le-a avut guvernul”, “unul dintre cei mai eruditi diplomati si un scriitor de real talent”: Kosovo: tot raul spre bine: “Declaratia unilaterala de independenta a provinciei Kosovo va fi curind ascultata in Parlamentul de la Pristina” (Cotidianul). “Lipsită de informaţii serioase (pentru că nu e capabilă să le caute), presa noastră s-a inflamat cu o falsă Afacere Dreyfus, în stil românesc: „erezia“ mitropolitului Nicolae Corneanu, care s-a împărtăşit din potirul greco-catolicilor.(„Cazul“ Corneanu – Cotidianul) “Ca ortodocşi, dar şi ca foşti subiecţi ai comunismului am trăit sub o dublă înstrăinare faţă de Occident. Astăzi, mediile româneşti ombilical ataşate de credinţa ancestrală respectiv de regimul politic prăbuşit în 1989 continuă să blocheze civilizarea societăţii noastre. Presupun că aici – şi nu în măruntele dispute interne – trebuie căutată rădăcina urii faţă de funcţia critică a „intelectualilor publici”… Personal, cred însă că procesul de legitimare a intelectualilor publici nu mai poate fi stopat odată ce facem parte din Uniunea Europeană. Am certitudinea că, în următoarele decenii, elita noastră îşi va realiza tot mai convingător vocaţia de a grăbi şi aprofunda occidentalizarea României. E totuşi nevoie să cunoaştem mai bine adevărata istorie intelectuală a Europei, care ne-a fost mereu ascunsă din motive confesionale sau ideologice. ” (Tăcerea vinovată –Cotidianul) “Dincolo de asemenea fineturi teoretice, independenta spirituala a catolicului sau protestantului nu s-a regasit niciodata in „biserica politica si nationala“, proprie spatiului rasaritean. E ceea ce am vazut ca se petrece si dupa ruptura din 1989. BOR s-a comportat mai departe ca „Biserica a neamului“, iar obedienta ei fata de puterea seculara s-a manifestat la cotele pe care colaborarea cu regimul bolsevic le consacrase deja ca norma.” (Sintem o turma? – Cotidianul) “Catolicii şi protestanţii beneficiază, orice s-ar zice, de o mai mare coeziune internă. Se recunosc mutual, dincolo de frontierele naţionale, şi formează ansambluri geopolitice relativ distincte. Putem depista remedii menite să facă din „lumea ortodoxă“ mai mult decât o iluzie? Unul ar pretinde o nouă condamnare a filetismului în cadrul unui sinod panortodox. Nouă, întrucât naţionalismul ecleziastic a fost deja tratat ca erezie printr-o Enciclică de la… 1848. Un alt remediu ar implica voinţa patriarhilor răsăriteni de a se întâlni mai des, indiferent de contextul politic bilateral. Nu e imposibil, de vreme ce aria ortodoxă a intrat în proces democratic. Însă soluţiile avansate par utopice. Tribalismul valorifică orgoliile locale, scuză eşecurile, ascunde stagnările şi generează adrenalină militantă. E mai comod aşa.” (Iluzia „lumii ortodoxe“ – Cotidianul) Adica, spre final, cam ce-mi arunca mie in spate cuplul Codrescu-Tarziu. Se vede ca au avut de unde sa se inspire. Personal, cred ca Baconsky vorbeste singur despre cazul Tarziu. Nu mai am ce adauga. Inainte de a va recomanda partea a doua a excursului prin pseudo-dreapta romaneasca – Cum vrea sa invie Dan Stanca din cenusa Maresalului Antonescu – mai este de remarcat, in finalul primei parti, un alt membru de frunte al “gruparii Rost”, artizan al “dreptei romanesti”: Varujan Vosganian. Pentru Varujan Vosganian, cand a fost nominalizat sa ocupe functia de “comisar de Bruxelles”, Claudie era gata sa mute muntii, sau, macar, sa aduca celebrul Radio Erevan la Bucuresti. Varujan Vosganian, revendicat de Claudiu Tarziu drept ceva membru fondator al Rost, a fost, dupa cum probabil stiti, un ministru al Guvernului PNL. Un navetist, inainte de 1989, pe ruta Bucuresti-Erevan. Cara caciuli de astrahan, pe langa informatii. Apoi, mai recent, un aranjor al ridicarii turnului de langa Biserica Armeneasca, care a dus la craparea unui perete al ansamblului armenesc ortodox, monument istoric si arhitectonic. Un baiat de mingii al mai multor mogului damboviteni si kazahstanezi. Marele patriot si nationalist roman Varujan Vosganian a facut parte dintr-un Guvern liberal care a militat si era gata-gata sa si realizeze o hotie nationala: conferirea averii marelui mecena ortodox Emanoil Gojdu, lasata tinerilor saraci ortodocsi ai Ardealului, catre Guvernul Ungariei prin inventarea unei a doua Fundatii Gojdu, botezata Fundatia publica romano-maghiara Gojdu. Cam ca la FOR si “FOR”. Dumnezeu nu a vrut sa se intample acest sacrilegiu. Cu numai un singur vot in plus, Ordonanta Guvernului liberal al stramb-dreptaciului Varujan Vosganian, cu care se mandreste Claudiu Tarziu, a cazut. Ce vreti mai ridicol decat atat pentru o grupare cu un alt “Rost”: reprezentantii “dreptei romanesti”, un post-proletcultist sovietic si un navetist armean?
Lenin (cu dedicatie speciala pentru P&ROST si sovieto-“romani”)
De mult îmi staruie un gînd: Pe Lenin cum sa-l vad dormind În Mousoleul lui, departe, pe care-l vad în cîte-o carte Sau despre care-mi spun prieteni întorsi în tara de curînd –
Sa-l vad cum odihneste lin, Sub semnul vremii care trece, Cînd iarna-si pleaca mîna-i rece Pe zidul-naltului Kremlin.
Stiu bine, drumu-i lung si greu De-aici de pe meleagul meu; Sînt mii de kilometri poate – paduri, cîmpii, îndepartate Cu holde mari al caror fosnet adesea îl aud si eu.
Sînt fluvii pe al caror vad, Cînd valurile trec la vale, S-aud vuind hidrocentrale, Cu glasul apelor ce cad.
Cei care-au fost ne povestesc Cum oamenii în valuri cresc Spre Mausoleu, din zi în noapte, pasind usor, vorbind în soapte; Din toate colturile tarii veniti, acolo se-ntîlnesc.
De-i timp frumos ori mohorît, De-i frig, de-i ploaie ori zapada, Pe Lenin vin mereu sa-l vada Cum odihneste linistit.
Batrînii îsi aduc aminte De vremurile dinainte Cînd glasul lui, vestind victorii, chema la lupta muncitorii Si parca vorbele-i de-atuncea si-acuma le rasar în minte.
Furtuni trecura pas cu pas, Si cîte-n lume se schimba – Doar visul lui n-a fost sa moara Si vesnic tînar a ramas.
Afara neaua a-nghetat Si viscolele-n zbor strabat Si undeva-n Kremlin o raza de la fereastra lumineaza – O vad mineri, soldati, colhoznici, vreun activist îndepartat.
Acolo Stalin rînd pe rînd Cai noi spre comunism croieste Si ceas cu ceas îsi împlineste Cutezatorul juramînt.
O, ne-ncetat voi astepta Pe Lenin – cînd sa-l pot vedea, Sa-i spun ca razele pe care le-a dezlegat, nepieritoare, S-aprind arzînd mereu mai tare si lumineaza-n tara mea.
Un gînd îmi staruie mereu Dar calea-i grea si-ndepartata Si nu stiu de-am s-ajung vreodata Sa-l vad dormind în Mausoleu.
Stiu însa la Bicaz în munti Pe unde brazi cu-albastre frunti, Pe lînga Bistrita aproape, tacuti se odihnesc în ape Si cerbii suie spre izvoare în toiul codrilor carunti,
Un vad unde muncim mereu Si construim înaltatoare Hidrocentrala noastra mare Cu vuietul adînc si greu.
Acolo amintirea lui, Rasare-n fata orisicui! Cu fiecare zi mai vie si visul lui acolo-nvie De parca însusi Mausoleul albeste-n codrii albastrui –
Si tîrnacoapele cînd bat Si stînca din adîncuri frînta Si apele cînd se framînta Vorbesc de Lenin ne-ncetat.
Si-atunci cînd vom sfîrsi cu bine, Vor geme apele batrîne Si vor zbura prin mii de fire lumini cu raza lor subtire, Iluminînd cîmpii si sate, miscînd tractoare si combine,
Atuncea stiu ca-n fata mea, Printre caderile de ape La fel de viu si de aproape Pe Lenin am sa-l pot vedea.
Numarul 1, cel mai tare din parcare, sunt, evident, chiar eu, groparul rozator al lui Eminescu, Labis, Noica, Marin Preda, Nichita Stanescu si al oricaror valori are literatura romana. Chiar daca sunt fiu de legionar, recunosc: sunt cel mai venal mancurt din Partidul acesta, orice nume ar avea el. Traiasca tovarasii Zigu, Gogu, Stalin si poporul rus, ca bani multi ne-au adus! Moarte lui tata! Ete fleosc! Sunt trist! Ca orice gelatina intelectuanala sunt gata sa ma plasez unde-mi cere, cum bine zice tov Niki, Partidul, in care m-am inscris cu mandrie inca de cand aveam 19 trandafiri rozalii. Dar, as mai adauga, daca se poate, si unde zice pitoreasca si melancolica Securitate. Care m-a trimis la tov Stoian sa vad ce tantra fac tovarasii cand zic ca iau sau dau – nici acum nu stiu -, meditatii transcedentanale. I-am scris mai multe eseuri si lui tov maior acum gen (r) V. Malureanu si lui tov secretar general al PCR, nea Nicu (nu Vacaroiu), dar se pare ca nu i-au placut tovarasei Elena, mama noastra de atunci, a tuturor intelectuanalilor. De suparat ce era Sefu’, m-au trimis hat, la Heidelberg. Si pentru ca lucram deja la Cooperativa Ochiul si Timpanul m-au mai exilat o data, tot acolo, ca sa pun la punct cum stam cu “Ochiul si lucrurile” impreuna, culmea, ce coincidenta!, cu filosoful cremelor de baie Liigheanu. Ha, ha, ce stiti voi, gelatina-gelatina, dar mi-a oferit dragul de el Partidul doua burse Humboldt?! Sa mai zica cineva ca era rea Securitatea, ca mi-a dat si bani de dus si de intors. Tur-retur. Pentru ca, totusi, mai aveam si treaba, m-au pus baietii sa-l plagiez putin pe Theodor Adorno cu Minima lui Moralia, sa ma fac si eu filosof, ca mosul de-l capcanasem. Apoi, publicat de Secu in ‘j de mii de exemplare, m-am retras la Palatul Marucai Cantacuziono de la Tescani, dupa cum era planul. Ce mai vremuri: chiolhanuri de exil, nu gluma! Turna Johnny – ca el se pricepea bine la asta -, apoi venea Hrebe cu sufertasu’ de la Partid, Magu, si el “exilat”, la Focsani, ba chiar si tov Iliescu. Sa facem obscenitatea aia publica, revolutia, ba boilor! C-asa graita kaghebustra… Ce stiti voi, cum e sa zaci, ca o ameoba, visand despre ingeri, ingeri cazuti, evident. Dar tot e bine, ca-i cresti si-i bagi sa roada peste tot, cum bine face Niki, manca-i-as gherutele si codita aia de Plescoi sa-i mananc… Ete fleosc! Sunt trist! UDMR-isti mei cazuti n-au pupat fotoliile lui tata! Las’ ca are grija patronu’ nostru, conu’ Dinu, sa rezolve el. Asta daca nu ma da afara ca l-am aparat pe psiho-pitigoi si ma-ntorc de unde am venit, la Partid, la kominternul nostru de cartier! Sau ma, rog, cum i-a zis Brucan sa-i spunem: GheDeSe…
Sunt sigur ca m-ati recunoscut cu totii, dupa limba. De fapt, sunt chiar o limba. O limba lunga, lunga si rascracarata, mai ales dupa ce o ung bine cu crema. Asta dupa ce ma dau jos de pe Marcello si il pedepsesc pe Siegfried cu un apel salivos, licheluta mica si zbanghie ce e… As avea atatea sa-ti spun fiul meu, peste prajit ce esti, dar mai bine ma citesti. Cum am scris atat de bine despre ura si minciuna care zac in mine atat de confortabil, o sa poti citi si despre prostie, tot la Editura Politica. Ce sa-i faci, daca altceva mai bun nu era, asta mi-a dat Iliescu. Si eu? Ce era sa fac? Asta-s eu: am acceptat sacrificiul, in tacere. Si nu ma pot opri. Sunt un ticalos frumos si seducator (Andreiuska, ameoba mica de Plescoi stie!…). Si stiu sa ma prind bine de orice. Sa fi vazut cum l-am parazitat pe boul ala legionar de Noica! Si am incercat capusarea si cu bosorogii aia urati de Tutea si Cioran. Ah, ce scarba mi-a fost. Aproape la fel ca la Moni si Virgilius. Mi-am dat cu crema peste tot! Noroc cu plagiatul ca am reusit sa ma dau si eu filosof, ca Andreiuska, sa apar la televizor, sa fiu mangaiat de admiratori. Oh. Acum nu stiu ce sa fac cu toate milioanele mele… Oare ar veni lume la un targ de creme?
Sunt mai mult decat unul dintre cei patru “limbrici ai mintii”, dupa cum zice Liicheanu. Eu sunt o tenie a mintii. Am stat ascuns ani de zile in curul cui m-a facut. Acum am iesit. Am papionul meu, sunt icerist! Voi lupta pentru Institutul Subcultural Anti-Romanesc pana nu va mai ramane autor pe autor in cultura romana. M-ati recunoscut, animalelor sovine de romani: sunt eu, sa moara enkavedistu’ de taica-miu-n puscarie stalinista (c-asa m-a pus si sarpele cu ochelari sa-i pacalesc pe trotkisti mei de Moni Saginata si Virgi Solium, ca agentu Dionis Patapievici, alias Denys Patapiewicz, alias Denis Patapicovici, criptonim D. Pătraşcu, a luptat cu comunismu’ pentru pace mondiala pana n-a mai ramas piatra pe piatra din Romania si leu pe leu in BNR unde-am bagat-o acum si pe Ioana). Dar acum nu mai trebuie sa mint. Minciuna a devenit adevar. Sunt in elementul meu, plin de savanti de renume rasaritean, turnatori si impostori. Si asta pe banii patibularilor de fecale de romani, cu cadavrul ala al lor de Eminescu, umbre fara schelet, inimi ca un cur, fara sira spinarii… Ahhh, ce-aveti, railor?! Nu ma striviti chiar asa…
O sa vedeti voi ce-o sa faca Niki cu mine cand voi fi mai mare, mai lung… Ce Eminescu, ce cacat?!… Pana atunci, puneti-va mana la ochi: va fi Orbitor! Cum am scris si la pagina 518: “Eram din nou sorbit in rectul prin care venisem”…
EXTRA BONUS Top “5 contra Romaniei”: Zoe si fiul. Petre si Dan, oase buboase de ardelean, prinse chiar de Ramadan…
Dupa ce timp de patru ani au inchinat ode “conducatorului iubit”, infierindu-i dusmanii si girindu-i prin interventiile lor toate actiunile sefului statului – fie ca erau sau nu demne de un presedinte -, ieri, intelectualii de casa ai lui Basescu au ratat ocazia sa fie macar o data obiectivi. Desi ziua debuta intr-o nota favorabila, agentiile de presa publicind o scrisoare in care nume sonore precum Gabriel Liiceanu, Alina Mungiu-Pippidi, Mircea Cartarescu, Sorin Iliesiu, Vladimir Tismaneanu, etc. ii cereau presedintelui “sa nu gireze o alianta cu PSD, mostenitor al Partidului Comunist”. Misiva solicita in mod expres ca actualul sef al statului “sa mediteze foarte bine” inainte de a accepta ca PSD sa revina la putere, mai ales in combinatie cu “imaculatul” PD-L – “decizie care poate trimite Romania cu 20 de ani in urma”. “Timp de patru ani, 2000 – 2004, in care cuvintele cele mai rostite fusesera «coruptie» «frica», «santaj», «izolare», romanii s-au simtit inselati si persecutati. Intelectualii incomozi erau ridicati de pe strada, justitia era infaptuita in sufrageriile baronilor rosii, membrii cabinetului faceau deliciul presei internationale prin delapidarile de fonduri europene iar programul de la televizor era facut indeaproape dupa agenda lui Adrian Nastase”, au tinut mortisi intelectualii semnatari sa-i reaminteasca lui Basescu.
Tot ei au sustinut ca momentul condamnarii comunismului “ a fost o confirmare reala a faptului ca asteptarile noastre nu au fost inselate si milioanele de victime ale totalitarismului si ale unei ideologi barbare au fost razbunate intr-unul din cele mai solide documente din istoria Europei cu privire la trecutul recent. Bine conceputa si total in spiritul tuturor pozitiilor publice adoptate de semnatari de-a lungul anilor, scrisoarea nu a fost insa asumata de catre acestia.
Concret, contactati de jurnalisti, multi dintre intelectuali in cauza au negat faptul ca ar fi semnat documentul, chiar daca unii au declarat ca, “in principiu”, este vorba de un “text bun”. Astfel, Gabriel Liiceanu a sustinut ca este vorba doar despre “o nebunie pura” cauzata de electronica avansata care permite oricarui “nebun” sa poata folosi orice adresa de e-mail. “Cred ca semnaturile noastre sint folosite de cineva care vrea sa dea un aer de plauzibilitate semnaturii” – a conchis Liiceanu.
La rindul sau, vicepresedintele Aliantei Civice Sorin Iliesiu a declarat si el ca cineva “a abuzat” de numele trecute la semnatari si ca adresa de la care a fost trimisa scrisoarea nu apartine GDS. Totusi, Iliesiu a afirmat ca textul este bun si, in principiu, l-ar fi semnat. Alte doua persoane care au negat semnarea misivei sint Gelu Trandafir – membru CNA – si Mircea Mihaies – vicepresedinte al ICR. La fel ca Iliesiu, Mihaies a apreciat si el textul ba chiar a spus ca ar fi posibil sa-l semneze dar nu inainte de a afla mai intii exact “despre ce este vorba”. Fara a se stii exact cui i-a apartinut ideea si cine a compus scrisoarea cu pricina, cert este ca alianta PSD cu PD-L maculeaza toate principiile adinc perorate de toti cei trecuti ca semnatari. Infirmarea semnaturilor nu face altceva decit sa-i puna intr-o penibila postura pe intelectualii nostri de rasa care s-au trezit in situatia de a-si inghiti credintele de dragul idolului mult slavit – Traian Basescu. Daca ar vrea sa-si spele imaginea ar trebui sa puna mina pe pix si pe hirtie si sa condamne, cu adevarat, coalitia PD-L – PSD si pe mentorul ei de la Cotroceni.
Adelina Ionicel / 7 Plus
“Intelectualii” s-au spitalizat urgent
Intelectualii lui Băsescu şi-au băgat singuri pumnul în gură
Tăcere, confuzie şi îngrijorare. Nicidecum indignare. Aceasta este starea de spirit a intelectualităţii din România în cea mai importantă perioadă de după alegeri, când pe scena politică se poartă negocieri intense pentru formarea unei majorităţi parlamentare.
Intelectualii preşedintelui speră în tăcere ca UDMR să-i scape de PSD.Dacă În urmă cu câteva săptămâni numai ipoteza unei coaliţii PDL -PSD ar fi aruncat în aer societatea civilă, acum intelectualii lui Băsescu aşteaptă în linişte un deznodământ pentru ca abia apoi să-şi poată construi un discurs. Contactaţi de Cotidianul, oamenii de cultură au închis rând pe rând telefonul fără să facă vreo declaraţie on the record, invocând faptul că lucrurile nu s-au limpezit încă şi solicitând amânarea exprimării opiniei până după validarea Cabinetului Stolojan.Andrei Pleşu, spre exemplu, spune că „nu este în priză”, referindu-se la faptul că nu este la curent cu actualitatea politică din ţară, el aflându-se de o bună bucată de vreme în Germania.
Horia-Roman Patapievici ne-a comunicat marţi că nu poate vorbi pentru că este în spital, iar Gabriel Liiceanu nu a putut fi contactat. Traian Ungureanu a anunţat că va zice ce are de spus în editorialul de vineri.Câţiva dintre ei însă şi-au asumat păreri on the record fără protecţia anonimatului.„Sunt îngrijorat că opoziţia din România este extrem de fragilă, eu mi-aş fi dorit ca PSD să facă opoziţie. Cu 18% cât are PNL şi televiziunile sunt în pericol să fie manipulate prin vechile comenzi de stat à la Adrian Năstase, şi ziarele, şi televiziunea publică, şi, în general, şi opoziţia liberală este în pericol. 70% este o putere enormă”, se teme criticul literar Daniel Vighi. El consideră că liberalii sunt vinovaţi pentru că au ieşit din joc: „Eu nu vreau să dau vina pe PNL, dau vina pe Patriciu, pentru că Norica Nicolai şi Crin Antonescu nu au consultat filialele din teritoriu, aşa cum democratic a făcut-o PSD, pentru că altfel cred că ar fi stat lucrurile”.În viziunea Alinei Mungiu-Pippidi, fragilitatea opoziţiei nu este o problemă pentru un stat membru al Uniunii Europene. „Găsesc că o soluţie PSD şi PDL nu e mai rea decât o soluţie PSD şi PNL, pentru că la ora asta nu mai există nici un partid congenital imoral pe care să-l excluzi din start. În acest moment nu mai contează atât de mult ce au făcut partidele în trecut, ci ce vor face în viitor. Şi există două surse de risc foarte mari pe care le văd la temelia acestei alianţe, care altfel găsesc că este o alianţă bună, pentru că şi eu cred că România trebuie să aibă o largă majoritate pentru perioada de criză care urmează, în care vom avea sindicate şi oameni în stradă. Mă tem însă să nu fie plătită cu nişte costuri care să submineze această eficienţă a ei. Cele două costuri majore pe care le văd sunt, pe de-o parte, independenţa justiţiei şi, pe de alta, să nu existe genul de lăcomie foarte mare pe care din păcate am văzut-o şi în sânul Alianţei D.A. şi care de fapt a dus la subminarea primului an, 2005, când oamenii se blocau unii pe alţii de teamă că ceilalţi câştigă mai mult decât ei”, a comentat Pippidi. La rândul lui, Andrei Oişteanu crede că „în politică nu alegi ceea ce vrei, ci alegi dintre variantele pe care le ai”.„Cea mai bună soluţie era într-adevăr cea pe care a dorit-o PDL, alianţa cu PNL şi UDMR. (…) Liberalii s-au crezut indispensabili, ori cu PDL, ori cu PSD, s-au crezut «partidul balama» cum l-a numit Dinu Patriciu, fără de care nu se poate face un guvern. După refuzul PNL, au mai rămas două variante, ambele proaste: guvern minoritar, PDL-UDMR, şi guvern hipermajoritar, PSD, PDL, UDMR. Cred că iminenţa crizei economice a împins situaţia către ultima variantă. Personal, nu mă simt confortabil cu acest «Pact pentru România»“, a adăugat Oişteanu, care consideră că nu „există probe” pentru a-l suspecta pe preşedintele Traian Băsescu că ar fi girat din umbră coalizarea celor două formaţiuni. Şi scriitorul Mircea Cărtărescu spune că varianta PSD+PDL este „neplăcută”, dar îşi exprimă speranţa că nu se va concretiza. „Eu cred că PSD trebuie mai întâi să-şi reconsidere trecutul şi greşelile uriaşe pe care le-a făcut în toată perioada de după Revoluţie şi apoi să intre la guvernare. Eu cred că această variantă va avea consecinţe foarte neplăcute pe termen lung, inclusiv pentru alegerile prezidenţiale. Şi preşedintelui Băsescu şi imaginea PSD-ului, şi imaginea PDL-ului vor fi afectate de această alianţă. Eu încă mai am speranţe să nu se facă cu PSD-ul”, conchide Cărtărescu.
Protest înscenat al intelectualităţii
O scrisoare atribuită Grupului de Dialog Social (GDS) prin care se solicită preşedintelui Traian Băsescu să nu gireze o alianţă la guvernare între PDL şi PSD s-a dovedit că este o farsă. Miercuri dimineaţă, mai mulţi jurnalişti au primit pe e-mail o scrisoare deschisă adresată şefului statului şi semnată de nume grele ale societăţii civile, printre care Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu şi Vladimir Tismăneanu, care condamnau negocierile dintre PDL şi PSD, „această formaţiune moştenitoare a Partidului Comunist, metamorfozată doar onomatopeic”, care „a stat la baza celor mai mari traume colective din istoria României recente”. Semnatarii au dezminţit categoric existenţa documentului, despre care spun că a fost trimis de la o altă adresă de e-mail decât cea a GDS. 10 Dec 2008 / Diana Lazar / Cotidianul
February 9th, 2009 
VR 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
