August 7th, 2008 
VR 
https://lilick-auftakt.blogspot.com/:
ICR NY (TVR)
Vezi mai multe video din TV »
Invitatie transmisa presei:
“Reactiile la expozitia “Freedom for Lazy People” de la ICR New York – o manipulare grosolana Institutul Cultural Roman va invita joi, 7 august 2008, ora 11.00, la o conferinta de presa pe tema expozitiei “Freedom for Lazy People”, care poate fi vizitata pana in data de 15 august la New York. Conferinta de presa este gazduita de libraria Carturesti de pe strada Arthur Ver ona nr. 13. Vor lua cuvantul Horia-Roman Patapievici (Presedintele Institutului Cultural Roman), Corina Suteu (directoarea ICRNY), Dan Perjovschi (artist vizual), Dan Popescu (galeria H’art, Bucuresti), Cezar Paul-Badescu (jurnalist cultural), Andra Matzal (antropolog).Expozitia romaneasca s-a bucurat de atentia publicului american si este supusa zilele acestea unei intese analize pe canalele media din Romania. Invitatii vor raspunde intrebarilor presei si vor pune in discutie cauzele controversei, misiunea actuala a ICR, structura si arheologia diasporei romanesti din SUA, ca si performantele Institutului Cultural Roman din New York.”
Cateva pareri pe marginea expozitiei ale unor experti in arta:
Pavel Susara, critic de arta, expert autorizat de Ministerul Culturii, despre expozitia organizata de ICR New York:
“Cred ca se discuta mult prea inflamat despre ce s-a intamplat la New York, pentru ca asemenea evenimente se intampla frecvent in spatiu public. Dar daca s-a ajuns la aceasta discutie, s-a ajuns pentru ca niste tineri, sa le zicem artisti pana la proba contrarie, au ajuns intru-un loc nepotrivit. Ei au fost luati din mediul lor legitim, din spatiul lor salbatic in care s-au dezvoltat, in care si-au exercitat imaginatia, capacitatea de exprimare si tot ce vrem sa asociem creativitatii lor, si au fost dusi intr-un spatiu academic. E ca si cum ai duce un aurolac extras direct din canal, la Opera Romana, si l-ai planta pe scena sa cante o arie din Traviata. Sigur ca intr-un scenariu ionescian, intr-un scenariu becketian, putem sa imaginam si o asemenea posibilitate, numai ca ne vom lovi de o foarte crunta realitate: publicul operei nu e spectatorul de spontan al gurii de canal. Avem de-a face cu actori care au fost dislocati din spatiul lor legitim si dusi in fata unui alt tip de public. Nu avem o lume unitara. Avem o lume care traieste pe paliere diferite. Si fiecare palier are un alt orizont de asteptare. Daca celui care asteapta mesaj academic ii dai “street art” , atunci el va reactiona asa cum s-a reactionat la New York. Daca unui ascultator de muzica inalta, un ascultator de Mozart sa spunem, i-l dai pe Adrian copilul minune, va fi profund ofuscat, in simultaneitate cu un alt ascultator care abia asteapta sa asculte o manea.”
Artist plastic si filozof care isi semneaza comentariile pe bloguri si in ziare cu nick-ul Urmuz. Pasaje extrase de pe blogul Ralucai referitoare la Cristian Neagoe si la proiectul Aoleu:
“Tanarul Neagoe “are o atractie sexuala fata de cuvinte” cum singur enunta in opera sa de debut “in camera mariei gaseai”, publicata in 2003 pe Liternet. Scris fonetic si deci foarte greu de ingurgitat, textul este o masturbare de idei sterile infasurate in “vorbe indecent de goale”. Problema lui Neagoe este inconsecventa, dar si imaturitatea prin raportare la sine drept buricul targului. Vanitatea sa juvenila devine extrem de stufoasa in celalalt text pe care l-am parcurs pe Liternet. Voit erudit si elitist, Neagoe esueaza in derizoriu si penibil, intre Wittgenstein si Lao Zi, Apollinaire si Lautreamont. Neagoe vrea sa cuprinda totul cu bratele sale prea firave si mintea lui in care a bagat ca in traista toate titlurile aparitiilor editoriale din libraria Carturesti unde a fost un fel de administrator. Si totusi nu pot sa nu-i remarc si calitati native poetice si narativ sintetice. Neagoe vrea cu orice chip sa demonstreze, sa demonteze, sa demoleze. Simplitatea si naturaletea de tip “ziran”, caci Zen-ul nu-i este strain ca absolvent de filosofie ce este, l-ar face mai perceptibil si, de ce nu, conferindu-i chiar valoare. Ma opresc aici cu prezentarea lui Cristian Neagoe, ca nu este in intentia mea sa-l fac celebru. Stie el mai bine cum sa-si managerizeze imaginea ca specialist in managementul artistic, priceput la toate… Pentru o mai lesnicioasa lecturare, postez separat consideratiile mele de natura etica a relatiei Neagoe & Zacuscata (in bulgareste) si Corina Suteu-ICR-Mihaes-Patapievici.”“Imi plac rebelii dar nu cei fara cauza. Ca toti acesti tineri nelinistiti s-au strans intr-o gasca mare, poate e bine daca au o motivatie, altfel qui prodest? Emulatia duce mai totdeauna la ceva bun, constructiv, inovator, progresist. Am gasit printre prietenii din gasca si persoane de certa valoare, in cazul ca acestia sunt afiliati. Ne aflam insa in fata unei situatii de incalcare de teritorii si nu ma refer la cele strict estetice. Nu cred ca este etic, deontologic vorbind, ca cel numit a manageriza artistic fondurile ICR-ului (C.Neagoe) sa-si acorde singur finantare. Nu este etic (si mai ales legal) din partea ICR-ului sa ii furnizeze fondurile solicitate ca si cum ar face un withdraw din contul bancar personal, unui deja salariat ori colaborator contractual. Cat de etic (si din nou legal) este sa aprobi un proiect coordonat de doi expatriates (englez si sarb) pentru a sustine un proiect autohton? Aceatea sunt problemele reale la care ICR-ul trebuie sa raspunda. Cum a facut-o pana acum? Prin aceasi voce pertinenta a vasnicului Neagoe sau elucubrantele apologii ale Corinei. Oricat de simpatizat ar fi acesta de catre Corina, Mihaes sau Horia, sustinut poate si de alte personalitati culturale, sincer nu consider acest “copil teribil plin de teribilisme” sa i se acorde atata credit. Se vede clar ca i s-a suit la cap. ICR-ul a dat-o in bara si frumos ar fi sa-si recunoasca si sa-si asume gafa asta de mari proportii financiare.”
Publicat de Lilick la 22:18 31 comentarii
Publicat de Lilick la 22:18 31 comentarii
Posted in Uncategorized 
Tags: 
