De obicei, atunci când CNA dă vreo amendă televiziunilor sunt întru totul de acord, ba chiar consider că amenda este disproporţionat de mică faţă de gravitatea faptelor. Pentru că orice om cu capul pe umeri va fi de acord cu mine că emisiuni în care nişte bipezi aparent umani răcnesc din toţi rărunchii sau nişte fătuci tunate mai ceva ca maşina lui Schumi se dezbracă de ţoale şi caracter ar trebui nu amendate, ci interzise, căci încalcă o regulă fundamentală a canalelor de informare, aceea de a educa. La fel de binevenite mi se par sancţiunile şi în privinţa telejustiţiarilor care împart dreptatea în emisiuni nocturne, călcând pe cadavre, precum şi a celor care, slobozi la gură, îşi transformă emisiunea într-o cocină cu lături şi îşi bagă&scot tot ce le vine la gură în faţa, mama sau morţii adversarilor, ba îi mai ameninţă şi cu puşcoace.
Însă decizia CNA de a sancţiona emisiunea Eugeniei Vodă, pe motiv că “nu a asigurat pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere” mi se pare o absurditate demnă de Kafka şi Ionesco. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu îi iau apărarea lui Ion Cristoiu. Dacă Mircea Badea ar fi păţit asta, vă dau cuvântul de onoare că aş fi fost la fel de indignat şi aş fi protestat la fel. E salutar că CNA încearcă să domolească avântul erotic, infracţional sau agresiv al anumitor gurnalişti ajunşi pe sticlă. Dar să amendeze una dintre puţinele emisiuni culturale de valoare de la noi mi se pare prea mult. Rămâne să-l văd pe Cătălin Ştefănescu tras de urechi pentru atitudini ostile etniei ţigăneşti, pentru că într-o emisiune va afirma, bunăoară, că îi place mai mult Clayderman decât Marius Mihalache şi atunci voi spune că le-am văzut pe toate. Atitudinea rinocerilor de la CNA e deplorabilă şi pe orice ziarist din lumea asta l-ar bufni râsul, dacă nu mai degrabă l-ar umfla plânsul auzind că, într-un interviu cu singur invitat, realizatorul este obligat să mai invite vreo cinci persoane, că doar cine ştie ce porumbei scoate invitatul şi riscă să-l salte gardienii moralităţii? Aşa ceva nu s-a mai pomenit nicăieri, în lumea civilizată! Am auzit de drept la replică, de intervenţie telefonică în direct, pentru exprimarea de opinii contrare, dar în nici un manual de jurnalistică n-am găsit scris că, atunci când faci un interviu trebuie să aduci în platou şi un avocat al diavolului, a cărui singură menire e să-l contrazică, permanent, pe invitat, doar aşa, de-al dracu’!
Astazi am învăţat multe lucruri de la CNA şi cu siguranţă palma pe care a primit-o doamna Vodă a fost un avertisment adresat tuturor ziariştilor tentaţi să-i urmeze exemplul. Morala e simplă: libertatea de opinie se mărgineşte la anumite subiecte. Poţi vorbi despre ce vrei la televizor, poţi face apologia lui Stalin, poţi să-l ridici în slăvi pe generalul Cur Gol, ăla care mânca oameni prin Liberia sau să-ţi expui părerea că de fapt Lee Harvey Oswald era băiat cumsecade. N-o să păţeşti nimic. Dar dacă faci prostia şi vorbeşti despre Codreanu sau Antonescu, personaje care, diabolice sau nu, aparţin totuşi istoriei naţionale, ţi-ai dat foc la Samsonite.
Imediat se va trezi cineva să sune, indignat, la domnii de la CNA şi să-i trezească din moţăială. De acum înainte, orice jurnalist care nu vrea să aducă bani de acasă pentru amendă va trebui că, atunci când realizează un interviu, să-şi ia măsuri de precauţie. De pildă, să se asigure, înainte ca invitatul să apuce să deschidă gura, că în studio se află, ca-n bancurile cu Bulă, un american, un evreu şi un ţigan. Dacă invită un fotbalist, nu trebuie să lipsească de lângă el reprezentanţi ai tuturor cluburilor, arbitrilor, galeriilor şi desigur, finanţatorilor, că nu ştii cum zice ăla ceva şi-l deranjează pe Becali… Dacă invită un sculptor care, întâmplător, are şi carnet auto, trebuie să fie de faţă şi un reprezentant al bicicliştilor şi unul al pietonilor, în caz că nesimţitul de artist ar vrea să jignească una dintre aceste categorii. Dacă se abordează teme erotice, neapărat vor fi prezenţi un homosexual, un sadic, un masochist şi o lesbiană, cine ştie ce-i trece invitatului prin cap şi se apucă să laude, total incorect politic, superioritatea împreunării dintre o femeie şi un bărbat.
După dezbateri ciudate, CNA a sancţionat-o pe Eugenia Vodă pentru emisiunea-interviu cu Ion Cristoiu, iar motivarea este extrem de interesantă, transmite Reporter Virtual. Principala vină a realizatoarei TVR este că nu a asigurat pluralitatea opiniilor. Într-un stil mai dur ca de obicei, Ion Cristoiu a precizat pentru Reporter Virtual cum vede el acestă amendă. “Față de acest document elaborat de niște domni care s-au pricopsit cu o sinecură babană pentru osîrdia cu care, în postura de ziariști mediocri, au slujit partidele parlamentare, țin să precizez următoarele: Numai niște inși beți cu secărică sau drogați cu etnobotanice puteau sancționa autoarea unui interviu cu un singur ins pe motiv că n-a asigurat pluralitatea de opinii dată de mai mulți. După mintea de scenarist ratat a numitului Răzvan Popescu, Eugenia Vodă trebuia să mă taie în două pentru ca o bucată să fie pro Codreanu și cealaltă anti. Se spune că după atîta stat pe scaun, faci hemoroizi. După atîta stat pe scaun, cei de la CNA au făcut hemoroizi la creier”, a declarat Cristoiu.
Consiliul National al Audiovizualului a hotarat sa sanctioneze Televiziunea Romana, respectiv pe realizatoarea Eugenia Voda, pentru emisiunea “Profesionistii” in care l-a intervievat pe Ion Cristoiu despre viata si cartile sale iar acesta din urma a facut referiri la una din lucrarile sale dedicate “romanticului” “anticorupt” Corneliu Zelea Codreanu, conform viziunii scriitorului.
Voi reveni cu un comentariu. Pana atunci, prezint aberanta decizie a CNA, in care se invoca faptul ca “în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Si cum s-ar fi putut realiza in cadrul unui interviu, deci a unui dialog, care reflecta opiniile unei persoane intervievate de o a doua, “pluralitatea ideilor si a punctelor de vedere”? Prin prezenta unui pitic sub masa? Eventual a pigmeului Radu Ioandid, initiatorul protestului “intelectualilor” impotriva lui Ion Cristoiu si a Eugeniei Voda, act care frizeaza paroxismul totalitarismului si al corectitudinii politice pentru ca ataca insasi esenta democratiei si a jurnalismului: libertatea de expresie?
Iata ce zice CNA, un veritabil “Minister al Adevarului”, desprins direct din “1984” a lui George Orwell: “Membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu,să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.”
Adica ce va ziceam: un pitic ascuns sub masa care sa sara din cand in cand prin cadru tipand: sunt pro, sunt contra, sunt pro, sunt contra, sunt pro-contra, contra-pro!
Conform DEX PLURALITÁTE,pluralități, s. f. inseamna: Număr, cantitate mare (de ființe, de lucruri etc.), mulțime; multiplicitate, diversitate. Dar cum ar putea un interviu – specie de baza a jurnalismului – sa ofere prin dialogul cu un singur om o “diversitate” de “puncte de vedere” contradictorii. Poate doar daca e schizofrenic, cu dubla-tripla personalitate? Doar asa poti sa mai multumesti CNA-ul si pe talibanii corectitudinii politice. Practic, aberanta Decizie a CNA, desfiinteaza specia interviului. Care ce este? Sa apelam la enciclopediile online, accesibile si membrilor CNA in regim de ABC:
“Interviul este specia care informează și elucidează, prin intermediul unui dialog. Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el și cititor. Sondajul de opinie, informația și lămurirea unei situații sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte, clare și puse în cunoștință de cauză. Interviul are funcția principală de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările depind și de informația pe care o are jurnalistul despre cel intervievat. Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui interviu.”
Daca mai exista asociatii profesionale cu o misiunea reala de a proteja si apara libertatea presei si a jurnalistilor din Romania, gen Clubul Roman de Presa sau Asociatia Jurnalistilor din Romania, acestea ar trebui sa combata vehement Decizia CNA si sa o desfiinteze in Instanta.
Voi reveni!
Decizia nr. 1189 din 09.12.2010
privind somarea SOCIETAŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE
Calea Dorobanţi nr. 191, sector 1, BUCUREŞTI
pentru postul de televiziune TVR 1
Întrunit în şedinţă publică în ziua de 9 decembrie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a analizat raportul întocmit de Direcţia monitorizare, în baza reclamaţiei înregistrate la CNA cu nr. 15530/29.11.2010 privind emisiunea „Profesioniştii”, difuzată în data de 13 noiembrie 2010, începând cu ora 22.45, de postul de televiziune TVR 1.
Postul TVR 1 aparţine SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE (licenţa audiovizuală nr. TV 340/03.11.2005 şi Decizia de autorizare nr. 1268.0/15.03.2007).
În urma analizării raportului de monitorizare şi a vizionării înregistrării emisiunii respective, membrii Consiliului au constatat că radiodifuzorul SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE a încălcat dispoziţiile art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor invocate:
“ART. 71
(1) În programele de ştiri şi dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală, trebuie să respecte următoarele principii:
a) asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică;” În fapt, postul public de televiziune TVR1 a difuzat în data de 13.11.2010, începând de la ora 22.45, emisiunea „Profesioniştii”, realizată şi prezentată de Eugenia Vodă. Invitat în emisiune a fost jurnalistul Ion Cristoiu, care a făcut o serie de afirmaţii la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu.
Redăm din raportul de monitorizare:
Ion Cristoiu: (…) Sunt proiecte. Am vrut să fac o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Am început-o, am muncit vreo doi ani, am lăsat-o pe la jumătate.
Eugenia Vodă: A, da? Să rămânem puţin aici, Corneliu Zelea Codreanu. Ai abandonat cartea, de ce?
Ion Cristoiu: Mi-am dat seama că nu voi termina niciodată documentarea pentru cartea asta. Corneliu Zelea Codreanu a fost condamnat pe baza Codului Penal al lui Carol al II-lea. Pentru asta, om serios ce eram, m-am dus să citesc Codul Penal al lui Carol al II-lea, de acolo m-am dus la Carol al II-lea, de la Carol al II-lea m-am dus la istoria României, de la istoria României la istoria universală, nu mai termin niciodată. Am această…
Eugenia Vodă: Păcat.
Ion Cristoiu: Mă documentez atât de serios, încât am de scris un articol.
Eugenia Vodă: Bun, dar după doi ani de lucrat cu această substanţă chimică, privită de multă lume ca o substanţă explozivă, Corneliu Zelea Codreanu, doi ani ai citit despre?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Îl vezi ca pe un personaj interesant, ca pe-un personaj pozitiv, mai mult negativ, malefic, benefic?
Ion Cristoiu: Eu îl văd ca pe-un personaj tragic şi cred că este o greşală. Toţi cei care-l judecă pe Corneliu Zelea Codreanu după formula: ce-ar fi fost dacă? Corneliu Zelea Codreanu nu a fost niciodată la putere.
Eugenia Vodă: Deci, după tine era un om de bună-credinţă?
Ion Cristoiu: Da.
Eugenia Vodă: Sau era un fanatic?
Ion Cristoiu: Nu, era un om de bună-credinţă. În dosarele de la Siguranţă, 24 le-am citit şi le-am şi tras la xerox, nu există nici o notă în legătură cu corupţia lui şi ăia căutau. Deci, nu există nimic, nimic, nimic din ceea ce ar putea să, să arate că a fost corupt sau că a fost tentat şi în al doilea rând a fost singurul politician român care n-a fost manevrat de Carol al II-lea, deoarece nu voia puterea. Carol al II-lea i-a manevrat pe toţi, inclusiv lideri ţărănişti, liberali.
Eugenia Vodă: Dar ce voia de fapt el?
Ion Cristoiu: Cred că se temea să ia puterea, ca să spun eu ca, adică îmi dau eu seama că, chiar şi atunci când în 37 putea s-o ia, n-a vrut. Cred că prefera puterea pe care i-o dădea făgăduiala că va face mare lucru, s-a temut. Probabil că avea intuiţia aceasta că ajungând la putere ar fi dezamăgit şi ar fi compromis tot ce afirma el.
……
Eugenia Vodă: Deci, citind despre Zelea Codreanu concluzia ta e că?
Ion Cristoiu: Că el a fost doar o necesitate într-o lume interbelică în care politicianismul ajunsese să dezguste pe tineri. Succesul lui uriaş la tineri.
Eugenia Vodă: Şi la tineri de calitate. Asta-i foarte uşor.
Ion Cristoiu: Au fost mari intelectuali. Păi da, de ce erau seduşi acei mari intelectuali? Pentru că venea un om într-o lume în care toţi liderii politici erau învârtiţi pe degete de Carol al II-lea, erau în stare de orice compromis pentru a ajunge la putere. Da? Şi a venit un om care a zis: mă interesează onoarea.
Analizând conţinutul emisiunii, în speţă, punctul de vedere şi caracterizarea făcută de domnul Ion Cristoiu lui Corneliu Zelea Codreanu, precum şi modul în care s-a desfăşurat discuţia dintre invitat şi realizatoare, membrii Consiliului au apreciat că ediţia din data de 13 noiembrie 2010 a emisiunii “Profesioniştii” a fost difuzată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind asigurarea echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor.
Membrii Consiliului au apreciat că abordarea subiectului privitor la fostul lider al extremei-drepte naționalist creștine din România interbelică, al partidului Garda de Fier sau al Legiunii Arhanghelul Mihail (Mișcarea Legionară), personaj acuzat de implicarea în asasinate şi manifestări antisemite, impunea respectarea principiului echilibrului informaţiei prin prezentarea unei pluralităţi de opinii.
Astfel, având în vedere faptul că în emisiune a fost atins un subiect controversat („o substanţă explozivă”, după cum îl caracterizează realizatoarea), membrii Consiliului au considerat că, în cadrul acesteia era necesar ca, alături de opinia laudativă a invitatului despre Corneliu Zelea Codreanu,să fie prezentat şi un alt punct de vedere aflat în opoziţie, astfel încât publicul telespectator să-şi poată forma în mod liber o opinie, având la dispoziţie o pluralitate de opinii, pro şi contra.
Consiliul a mai apreciat că nici atitudinea realizatoarei nu a fost de natură să aducă echilibru şi imparţialitate informaţiei puse la dispoziţia publicului, situaţie în care, în faţa unei opinii singulare, monocolore, percepţia publicului cu privire la faptele prezentate a fost afectată, influenţată.
Redăm spre exemplificare din raportul de monitorizare:
Eugenia Vodă: Te-am întrebat: Zelea era un fanatic sau nu? Ai fi scris biografia unui fanatic, sau nu?
Ion Cristoiu: Dar, nu era un fanatic al ideilor legionare, iar o greşală. Era un fanatic al ideii de onoare, de demnitate, era un fanatic al altor idei. Cred că era un personaj mai aparte, poate mai romantic din acest punct de vedere.
Eugenia Vodă: Te-ai îndrăgostit de Zelea Codreanu, ţi-a căzut cu tronc citind?
Ion Cristoiu: Da, pentru că nu am găsit nimic din ce fac politicienii de-acum şi politicienii interbelici: n-a făcut compromisuri, n-a fost corupt. Una este faza Horia Sima, nici nu mă interesează, adică acolo chiar că au fost catastrofali, chiar au fost criminali. Deocamdată vorbim de un personaj care n-a ajuns la putere.
De asemenea, având în vedere faptul că invitatul l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu într-o lumină pozitivă, favorabilă, caracterizându-l ca pe un personaj romantic, ce nu a fost corupt, fanatic al ideii de onoare, de demnitate, Consiliul a apreciat că, la editarea emisiunii, radiodifuzorul trebuia să ţină cont şi de prevederile art. 47 din Codul audiovizualului, care interzic prezentarea apologetică a crimelor şi abuzurilor regimurilor totalitare, a autorilor unor astfel de fapte.
În temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (2), şi cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului decide adresarea unei somaţii publice SOCIETĂŢII ROMÂNE DE TELEVIZIUNE pentru postul de televiziune TVR 1 şi dispune intrarea de îndată în legalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 93^1 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, aveţi obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:
„Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat postul de televiziune TVR 1, cu somaţie publică, întrucât, în cadrul emisiunii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, fiind încălcate principiile echilibrului şi imparţialităţii informaţiilor şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul audiovizualului.”
Vă atragem atenţia că textul nu poate fi difuzat în calupuri de publicitate.
1. “Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală”, zice Mediafax ca zice New York Times ca zice WikiLeaks ca zicea Vann H. Van Diepen, de la “divizia de neproliferare din Departamentul de Stat al SUA”, unei delegatii rusesti. Cica, mai zice Mediafax ca zice NYT ca cica, “la cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia”. Ha, ha, ha, ha, ha, ha! Si, cica, pe una din rachetele astea iranienii au lipit o poza cu “fondatorul WikiLeaks” si au indreptat-o deja spre sediul lui 007, unde e detinut australianul, ca, deh, n-avea casa… Si, cica, nord-coreenii s-au oferit sa lege si un comunist mic de ea, cu un cutit in dinti, pentru cazul in care nu explodeaza… 🙂 Sa mori de ras, nu alta, in fata celor care nu au crezut pana acum in operatiunea de dezinformare strategica a CIA, realizata dupa model rusesc, prin “idiotul util” Assange, “eroul” de sub baricadele internetului.
si
2. Special pentru “profetul din Gagesti”, Ion Cristoiu: “Datele privind Produsul Intern Brut (PIB) al Chinei sunt “facute din pix”, spunea in 2007 Li Keqiang, unul dintre oficialii chinezi de rang inalt si probabil urmatorul premier al tarii asiatice, se arata intr-o nota a ambasadei americane publicata de WikiLeaks”, zice Antena 1 ca zice Jurnalul National care nu mai citeaza nimic (“stie” ei!). Mai zice: “Li Keqiang, actualul vicepremier al Chinei si fost guvernator de provincie, a facut aceste declaratii la o intalnire cu Clark Randt, ambasadorul SUA de la vremea aceea, potrivit unei note trimise la Washington si publicata de WikiLeaks”. Si, amuzament “la max”: “”Ca PIB-ul Chinei nu este de incredere, in special PIB-ul la nivel local, nu e o veste noua”, spune un economist al unei banci straine sub anonimat”. Va dati seama? Sub anonimat. Si astuia ii e frica sa nu-l tinteasca rachetele nord-coreene in fund! 🙂 Ha, ha, ha, ha, ha, ha!
Corneliu Vlad: WikiLeaks: împăratul nu e chiar gol puşcă
Cele 251.287 de documente diplomatice americane date pe faţă n-au dat lumea pe spate. „Armaggedoanele“ livrate, mai anii trecuţi, pe piaţa romånească erau parcă mai cu palpit, chiar dacă trebuiau luate cu beneficiu de inventar.
Operaţiunea Cablegate e ori ceva mai subtil, ori praf în ochi. Nu se prea ştie deocamdată care ar fi profitorii, care partea vătămată. Oricum, instituţia numită WikiLeaks, tartoră dezvăluirilor, exagera la 22 noiembrie cånd avertiza, cu surle şi tobe, (de fapt cu turle şi sobe, cum ar fi spus profesorul meu de literatură rusă şi sovietică Mihai Novicov) că „în lunile următoare vom vedea o lume nouă, una în care istoria mondială va fi redefinită“. Deocamdată, toptanul de texte, dintre care doar 7 la sută „secrete“ şi 40 la sută „confidenţiale“, ne confirmă doar că lumea-i cum este. America rămåne marcată de sindromul terorismului, vrea înţelegere cu Rusia, nu ştie de unde să apuce China, şovăie în privinţa Iranului, nu-şi prea pierde timpul cu Europa. Geopolitic vorbind, mare lucru nu aflăm (doar eventual, noi romånii, că Washingtonul i-ar îngădui Moscovei să tragă cu coada ochiului la proiectul de scut spaţial în Europa).
Pentru amatorii de bårfe, producţia de scurgeri WikiLeaks este însă un regal. Distinşii diplomaţi apar ca nişte mahalagioaice prin ce debitează sub antet de ambasadă sau Departament de Stat. Angela Merkel e poreclită Teflon, pentru că nimic nu se lipeşte de ea, Berlusconi – un chefliu afemeiat ce-şi pierde nopţile, Putin – un mascul dominator, iar Medvedev – unul palid şi şovăielnic, Sarkozy – susceptibil, iritabil şi autoritar, dar şi cel mai proamerican preşedinte postbelic al Franţei, Khaddafi – un ipohondru cochet care-şi injectează botox pentru piele-ntinsă, preşedintele Yemenului – un musulman care nu pregetă la whisky, dar numai dacă e bun etc. Mai şifonată ar putea ieşi eventual Hillary Clinton, care le-a trasat diplomaţilor sarcini de serviciu ce revin mai degrabă serviciilor secrete, dar cine nu ştie că diplomaţia şi spionajul sunt fraţi siamezi.
Şi toate acestea ni le-au prezentat cariatizi ai presei mondiale ca „The New York Times“, „Le Monde“, „The Guardian“, „El Pais“, „Der Spiegel“, mă mir cum nu şi „Jenminjibao“ sau „Pravda“. Artizanii operaţiunii ar fi un australian cam ciudăţel, un fel de homeless şi un tånăr militar american, hacker iscusit. Oare de ce toată această tevatură cam de bålci?
Între altele, zic eu, şi pentru că presa lumii şi cititorii ei trebuie să fie mereu ocupaţi cu ceva, iar nutreţul de pe piaţă nu e prea convenabil mai marilor lumii. Trebile, în lume, s-au cam împotmolit. Cei 20 nu au dat de cap, nici la Seul, crizei, nici la Cancun nu iese nimic cu reglementarea încălzirii globale, pånă şi summitul OSCE a dat chix. Obama nu confirmă, ca superman salvator, ce vor liderii Chinei, Rusiei, Iranului sau Coreii de Nord nu ştie nimeni. Nu ni se spune ceva nici măcar despre starea de sănătate a lui Bin Laden. Şi atunci? Să nu dai o alună, o măslină, publicului larg, dependent de ceva ce aduce a informaţie?
Ce e exagerat nu e demn de crezare, spunea Talleyrand. „Dezvăluirile“ cu pricina nici măcar exagerări nu sunt, cele mai picante sunt bårfe cu aer de deja vu. Din niciuna nu vedem în stare de goliciune împăratul, împăraţii lumii de azi. Ni se arată doar peticuţe de epidermă. Furtună-ntr-un pahar cu apă. Mult zgomot pentru nimic. Dar să mai vedem…
Ion Cristoiu: De ce n-am încredere în aşa-zisele scurgeri Wikileaks
În 28 noiembrie 2010, după o campanie publicitară deloc diferită de cea premergătoare punerii în vînzare a unui nou produs Coca-Cola, website-ul Wikileaks a început publicarea a peste 200.000 de documente confidenţiale şi secrete (atenţie, nu însă şi Top secret) din corespondenţa dintre Departamentul de Stat al SUA şi ambasade ale SUA din întreaga lume.
Scandalul se prefigurează mult mai mare decît cel provocat anterior de o altă lovitură a website-ului: deconspirarea a numeroase documente ale Pentagonului vizînd războiul din Irak.Principalele note ale tărăboiului se referă, aproape exclusiv, la semnificaţiile politice ale scurgerilor de documente.Fiind vorba de o corespondenţă confidenţială între ambasadele SUA şi Departamentul de Stat, în premieră mondială, opinia publică ia cunoştinţă de acţiuni şi puncte de vedere care intră în conflict, de cele mai multe ori, cu acţiunile şi declaraţiile oficiale ale Departamentului de Stat şi ale ambasadelor şi chiar ale preşedintelui american.
„Televiziunea Română regretă profund faptul că declaraţiile făcute de domnul Ion Cristoiu referitoare la Corneliu Zelea Codreanu, în cadrul emisiunii Profesioniştii, difuzată pe TVR 1, în data de 13 noiembrie 2010, au rănit sentimentele celor care au fost afectaţi în plan personal de violenţa, antisemitismul virulent şi crimele împotriva umanităţii ce au marcat o perioadă neagră din istoria ţării, de care Mişcarea Legionară este considerată responsabilă. Cu atât mai mult cu cât, plecând de la ideea fundamentală că lecţiile istoriei nu trebuie uitate, TVR a încurajat şi va continua să încurajeze producţiile jurnalistice menite să reflecte dramele umane. Un exemplu recent: o echipă din Departamentul Emisiuni Informative s-a deplasat în Statele Unite pentru a realiza un interviu remarcabil, o mărturie zguduitoare cu David Stoliar, singurul supravieţuitor de pe nava de transport „Struma”, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tragedie în care şi-au pierdut viaţa sute de evrei. De altfel, chiar emisiunea Profesioniştii a ilustrat adesea dramele prin care a trecut poporul evreu înaintea şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cel mai recent exemplu este interviul Eugeniei Vodă cu scriitorul Norman Manea”, se arată într-un comunicat de presă al TVR, institutie condusa de oamenii lui SOV si ai GDS, “Andi” Lazescu si Rodica Culcer, supranumita “Tovarasa locotenent-colonel”.
„În plus, ţinem să precizăm încă o dată că, deşi TVR nu poate interveni asupra libertăţii de exprimare a invitaţilor din cadrul emisiunilor pe care le difuzează, acest lucru nu implică şi faptul că TVR aderă la declaraţiile pe care aceştia le fac şi cu atât mai puţin că încurajează demersuri care să pună sub semnul întrebării responsabilităţi deja clar dovedite pentru tragedii de dimensiunea celor aflate în discuţie. Din contră, ne delimităm ferm de orice încercare de a promova antisemitismul sau orice alte ideologii care justifică sau încurajează crime împotriva umanităţii”, precizează documentul, citat de Realitatea.net.
Conducerea TVR a decis să înainteze acest subiect, spre analiză, Comisiei de Etică şi Arbitraj, urmând a lua alte decizii în funcţie de recomandările acesteia, informează pe final comunicatul.
Reacţia TVR apare în contextul unei scrisori adresate conducerii instituţiei de o serie de intelectuali printre care Radu Ioanid sau Dorin Tudoran în care aceştia protestau faţă de afirmaţiile făcute de Ion Cristoiu.
Şi Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) ar urma să analizeze marţi emisiunea incriminată.
Intr-un interviu realizat de ziaristii Doru Dragomir si George Damian, maestrul Ion Cristoiu afirma, pe aceasta tema, urmatoarele:
“Sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe dimensiunea anti-corupţiei”
Ion Cristoiu.: Dacă ar fi să aplic la acest fapt instrumentul meu de scenarii, întrebarea mea: ce se ascunde în spate? Mi-ar fi destul de greu să răspund deoarece ce surprinde la această întâmplare este disproporţia dintre fapt şi scandal. Faptul este absolut mărunt, a fost o emisiune despre viaţa mea, Eugenia Vodă ştiind că am lucrat la o carte despre Corneliu Zelea Codreanu şi chiar am aici toate dosarele lui de la Siguranţă, cele 24 de volume, le-am citit în arhiva SRI, le-am tras la xerox pe banii mei şi le-am şi fişat şi am vrut să scriu o carte. În stilul meu am început, am scris, a venit un alt proiect, am renunţat la proiectul acesta. Ea m-a întrebat ce părere am de Corneliu Zelea Codreanu ca pe un om care nu numai că a vrut să scrie o carte, dar am şi publicat chiar documente despre Corneliu Zelea Codreanu. Şi i-am spus că sunt un admirator al lui Corneliu Zelea Codreanu pe o dimensiune, dimensiunea anti-corupţiei, n-am găsit nici un document în arhivele Siguranţei că ar fi fost corupt, că a introdus onoarea într-o lume politicianistă în care nu a existat onoare şi că a rezistat cântecelor de sirenă ale lui Carol al II lea, am şi publicat o scrisoare a lui, în premieră, în care îi răspunde lui Carol al II lea că nu vrea să vină în audienţă, deşi Carol încerca să-l aducă la putere.
Am formulat o teză care şi acuma îmi place: nu pot să îl judec pe Corneliu Zelea Codreanu pentru că nu a ajuns la guvernare. Câtă vreme nu a ajuns la guvernare nu pot să pun pe seama lui ceea ce a făcut Horia Sima. Am avut la Zig-Zag emisiuni chiar cu legionari, deci nu era vorba nici de poziţia lui Codreanu faţă de evrei, nici dacă a făcut sau nu asasinate, era vorba de o anumită dimensiune. A izbucnit un tărăboi, cu scrisori… Eu cred, dacă ar fi să fac un scenariu, că este ceva care ne scapă nouă şi anume că cea vizată este Eugenia Vodă, pentru că din punctul meu de vedere, cine să mă poată chema? CNA-ul? Televiziunea? Parchetul? Nu există, pentru că nu s-a comis nici o ilegalitate. Şi Eugenia Vodă dacă ar fi chemată la Comisia de Etică are foarte multe argumente, de două-trei ori a spus „nu cumva era fanatic?” şi misiunea ei era de autoare de interviu, care nu intră în polemică cu intervievatul, în plus tema emisiunii nu a fost personalitatea pozitivă, negativă, complexă sau gri a lui Corneliu Zelea Codreanu. Era o întrebare despre ce văd eu bun în Codreanu.
O scrisoare de protest a fost trimisă preşedintelui TVR şi ambasadorilor la Bucureşti din SUA, Germania, Anglia, Israel şi Franţa faţă de o emisiune realizată de Eugenia Vodă şi difuzată pe TVR 1, şi unde ziaristul Ion Cristoiu l-a prezentat pe Corneliu Zelea Codreanu drept un lider de buna credinta care a luptat impotriva coruptiei. “Da, m-am indragostit de Zelea Codreanu”, a marturisit Ion Cristoiu, amintind si de marii intelectuali romani care au fost alaturi de Miscarea Legionara, cum ar fi Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ernest Bernea, Mihail Sebastian (evreu), Nichifor Crainic, Radu Gyr, Mircea Vulcanescu, Vintila Horia, Petre Tutea, si multi altii.
Istorici şi sociologi, printre care Dinu Adam, Radu Ioanid (Muzeul Holocaustului) şi Dorin Tudoran, dar şi mulţi reprezentanţi din comunitatea evreiască i-au acuzat pe cei doi de “neadevăruri istorice” care ignoră “caracterul fascist şi terorist” al Gărzii de Fier.
Semnatarii i-au cerut lui Alexandru Lăzescu (GDS), preşedintele-director general al Televiziunii Române, să se delimiteze de afirmaţiile făcute în timpul emisiunii respective, din 21 noiembrie.
Vă redăm integral scrisoarea mai jos:
Domnule Director,
Am aflat cu îngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii Române a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Vodă şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la “moralitatea” lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul mişcării legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca
erou romantic.
Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sunt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor mişcării legionare din România. Dl. Ion Cristoiu, care se declară ca ziarist discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decât confuzie şi derută în contextul politic şi economic actual.
Vă solicităm de aceea, domnule director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sunt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei. Secvenţe edificatoare din această emisiune pot fi văzute la adresa https://www.youtube.com/watch?v=Ks0mqFIkycg.
Dinu Adam, scriitor; Gheorghe Câmpeanu; Vera Câmpeanu; Alexandru Florian, sociolog; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Radu Ioanid, istoric; Maximilian Mario Katz, economist; Marius Lazăr, sociolog; Liviu Rotman, istoric; Michael Shafir, politolog; Dorin Tudoran, scriitor.
Lista pentru semnarea acestei scrisori a fost lăsată deschisă.
Scrisoarea a fost adresată şi lui Iulian Fota, Consilier pentru Securitate Naţională, precum şi ambasadorilor Mark Gitenstein, Ambasada Statelor Unite, Martin Fergus Harris, Ambasada Marii Britanii, Henri Paul, Ambasada Franţei, Andreas von Mettenheim, Ambasada Germaniei, Dan Ben-Eliezer, Ambasada Israel.
Lansare azi, ora 13.00, Targul de Carte Gaudeamus. Pana atunci, doua articole-bomba din volumul lui Ion Cristoiu “O lovitura de stat prost mascata“:
Cui i-e frică de Mareşalul Antonescu?
Mai zilele trecute, la conferinţa de presă de la Cotroceni, domnul Ion Iliescu s-a pronunţat împotriva a ceea ce domnia sa a numit reabilitarea lui Ion Antonescu. Că o anumită parte a presei (cu excepţia României Libere) n-a reacţionat prompt la această provocare prezidenţială, e perfect explicabil.
Deşi adversară a domnului Ion Iliescu, ea s-a ferit să puncteze.
Motivul?
În ridicola dispută Antonescu – Regele Mihai, o anumită parte a presei luptă împotriva primului. Surprinzător a fost însă un alt lucru: presa naţionalistă a tăcut hoţeşte. Ea, care pînă nu demult se întrecea în cîntări ostăşeşti la adresa Mareşalului, nu numai că n-a ridicat mănuşa aruncată de domnul preşedinte, dar, mai mult, ca la un „Drepţi!” de la sine înţeles, n-a mai scris un rînd despre Ion Antonescu. Am avut astfel, ca şi în cazul semnării Tratatului româno-sovietic, imaginea mizeriei morale în care se bălăcesc publicaţiile naţionaliste. Patriotismul de care fac atîta paradă nu e altceva decît o subtilă diversiune. Campaniile lor antimaghiare şi antisemite sînt perdeaua de fum în spatele căreia cei ce le-au ajutat şi le ajută să apară trag sforile pentru rămînerea la putere. Cea mai mică încruntare politico-ideologică la Cotroceni provoacă în redacţiile României Mari şi ale revistei Europa tulburări sufleteşti de proporţii.
Ion Iliescu dă curs îndemnurilor din afara ţării
Ar fi destul de uşor să facem din declaraţia d-lui Ion Iliescu un nou punct de plecare în polemica dusă cu politica domniei sale. Ne-ar ajuta enorm într-un asemenea gest trecutul comunist al domnului preşedinte. Am putea evidenţia, fără prea mare osteneală, că antipatia faţă de Mareşal e urmarea directă nu atît a experienţei comunismului ceauşist, cît mai ales a copilăriei sub comunismul Anei Pauker. Ne-ar ajuta, de asemenea, limbajul de lemn în care a fost formulată opinia împotriva Mareşalului Antonescu.
Dl. Ion Iliescu a vorbit presei din anul 1991 ca în manualul provizoriu de Istoria României din anii ’50.
Ar fi însă simplist să procedăm astfel.
Dl. Ion Iliescu nu poate fi atît de inabil politiceşte încît să pună la îndoială public, doar de dragul unor reminiscenţe comuniste, pe Mareşalul Antonescu, personalitate care continuă să-i fascineze pe români. Realitatea, adevărata realitate e alta. Declaraţia d-lui Ion Iliescu, răspunzînd unei întrebări puse de un corespondent străin, e un gest diplomatic. Prin ea, preşedintele ţării dă curs unor presiuni internaţionale tot mai crescînde în ultimul timp. E vorba de neliniştea, exprimată în presă şi prin canale diplomatice, în legătură cu semnificaţiile reabilitării Mareşalului Ion Antonescu. În acest proces, mulţi ziarişti şi diplomaţi cred a ghici expresia unei spectaculoase creşteri a antisemitismului în ţara noastră. De asemenea, aceiaşi diplomaţi şi ziarişti văd în reabilitarea lui Ion Antonescu o încercare a României de a pune la îndoială justeţea războiului dus de Aliaţi împotriva Germaniei hitleriste. Din anumite motive, Mareşalul Antonescu e înscris definitiv în tabăra conducătorilor fascişti care s-au ridicat împotriva democraţiilor apusene.
În ce ne priveşte, în discuţiile avute cu unii ziarişti străini, cu membri ai unor ambasade de la Bucureşti, am încercat să avertizăm că întreagă această nelinişte e urmarea unei grave erori de apreciere a procesului de reabilitare prezentă a Mareşalului Antonescu.
Iată pe scurt, ce am încercat să arătăm.
O personalitate a trecutului simplificată butucănos de propaganda comunistă
Mareşalul Ion Antonescu e o personalitate complexă şi contradictorie a istoriei noastre naţionale. Ca toate personalităţile de acest gen, el nu poate fi simplificat prin reducerea grosolană la o singură dimensiune. Timp de peste 40 de ani, propaganda comunistă n-a făcut altceva decît să ne înfăţişeze o caricatură primitivă, un clişeu de memorat la lecţiile de învăţămînt politic. În perioada comunismului de tip stalinist, violenta simplificare a personalităţii lui Ion Antonescu şi-a avut cauza în războiul din Est. Cu tot naţionalismul afişat în anii Ceauşescu, puterea comunistă n-a avut îndrăzneala să afirme public adevărul despre o personalitate care se remarcase tocmai prin lupta împotriva bolşevismului.
Adevărul istoric era însă altul.
Şi cum însuşirea adevărului istoric nu poate fi împiedicată nici în cea mai neagră dictatură, falsificarea violentă a realităţii despre Mareşal a avut un efect contrar celui scontat de aparatul propagandistic.
În „Găina fără bilet”, volum lansat în primăvară la Târgul de carte Bookfest, Ion Cristoiu şi-a probat recunoscutele calităţi de degustător al ironiei în proză. Odată cu noul volum, scriitorul se întoarce la vechea dragoste, jurnalismul. „O lovitură de stat prost mascată” – care va fi lansata sambata, la ora 13.00, la Targul de carte “Gaudeamus” – poate fi numită o carte a întoarcerii în timp, a nostalgiei după perioada imediat următoare revoluţiei din decembrie 1989, când evenimentele politice s-au succedat cu o repeziciune care nu putea fi surprinsă decât de un condei curajos şi atent la orice transformare, fie ea politică, economică, socială sau de altă natură. În paginile ei, cititorul va regăsi perioada postdecembristă, când soluţiile alese de conducerea de atunci, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, au influenţat negativ viitorul ţării prin pseudoreformele democratice pe care a ales să le pună în practică. Cartea cuprinde editorialele jurnalistului din perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991, şi este un preambul la un al doilea volum, care va cuprinde perioada octombrie 1991 – octombrie 1992.
Domnule Cristoiu, cât de mult şi în ce fel s-a schimbat România faţă de perioada 1990 – 1991?
Faţă de anii respectivi, România s-a schimbat numai la suprafaţă. Eu mă ocup în carte de perioada ianuarie 1990 – octombrie 1991. Temeliile României postdecembriste au fost puse între 1990 şi 1992, iar aceste temelii au fost strâmbe. Echipa perestroikistă venită la putere cu Ion Iliescu a procedat cam în felul următor: s-au întrebat ce înseamnă democraţia? Democraţie înseamnă ONG-uri, partide politice şi justiţie independentă. Şi atunci au creat şi ei justiţie independentă, care de fapt nu era independentă pentru că includea foşti nomenclaturişti. Ca partide, s-au creat 230 până în octombrie 1991, iar în toate aceste partide erau tot oamenii lor. Până şi ONG-urile erau politizate.
Cum se făcea meseria de ziarist în anii aceia de după revoluţie? E diferită faţă de ceea ce facem astăzi?
Dacă ar trebui să-mi scriu memoriile, aş spune că se făcea în condiţii materiale sărace, condiţii care erau însă contracarate strălucit de talent şi entuziasm. „Expres”, de exemplu, îşi avea redacţia unde fusese biroul comitetului de partid al tipografiei Informaţia. La „ZigZag Magazin”, unde am fost director, toată redacţia era într-o singură cameră. Această publicaţie avea un tiraj de 700.000. A fost revista cu care mă mândresc cel mai mult, mai mult decât cu „Expres Magazin“.
Despre Ion Iliescu, cum vă raportaţi în vremurile acelea la el şi cum vi se pare astăzi?
Recitindu-mi editorialele din acea perioadă, constat că blestemul României postdecembriste este Ion Iliescu. Editorialele mele urmăreau bătălia din interiorul puterii, al FSN, dintre echipa reformistă a lui Petre Roman, guvernamentală, şi echipa conservatoare, perestroikistă, a lui Ion Iliescu. Se vede din aceste editoriale că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat dată de Moscova pentru înlocuirea fostului secretar general al partidului cu unul nou, care era Ion Iliescu.
December 12th, 2010 
VR 
Ce ne-a invatat azi CNA
Posted in 
Tags: 
