1.- M-a surprins aprecierea fostului presedinte Emil Constantinescu, din interviul sau aparut in ziarul “Adevarul” , in care afirma ca Ion Iliescu ar fi spus “ca nu a avut niciun amestec in Revolutie” (?!?! – unde si cand am spus asa ceva?!). Dar ca, in schimb, conspiratia (initiata de el) ar fi “actionat dupa “…(dupa ce?!). Din aceasta afirmatie, ma intreb ce intelege presedintele Emil Constantinescu prin “Revolutie” ?.
Am mai auzit varianta, vehiculata de unii, ca Revolutia s-ar fi terminat odata cu fuga lui Ceausescu, dupa care ar fi urmat confiscarea ei !!!
Nu cred ca domnul Emil Constantinescu adera la o asemenea definitie puerila. Revolutia este procesul care a fost declansat prin revolta populara care l-a inlaturat pe Ceausescu si care a dus la schimbari structurale in societate – la pluralism politic, alegeri libere, constituirea statului de drept, elaborarea noii Constitutii !
2.- Si afirmatia ca “doamna Doina Cornea ar fi fost arestata dupa Revolutie” – mi se pare surprinzatoare. Precum se stie, doamna Doina Cornea a fost mentionata, in noaptea de 22 decembrie 1989, in Comunicatul catre tara al CFSN, printre primii 39 membri ai CFSN. La prima intalnire pe care am putut-o organiza, a celor 39 membri – in ziua de 27 decembrie 1989 – doamna Doina Cornea nu a mentionat un asemenea incident despre care vorbeste domnul Emil Constantinescu.
Nu stiu pe ce se poate intemeia o asemenea afirmatie .
3.- O alta afirmatie, apartinand domnului Constantinescu, potrivit careia : “Incalzirea globala este o mare manipulare, v-o spun ca om de stiinta, ca geolog. Nu este nimic adevarat in toate acestea. Dar, paradoxal, efectele acestui neadevar sunt pozitive, pentru ca se dau multi bani pentru cercetari” – este un punct de vedere al autorului.
Asemenea puncte de vedere divergente exista si in dezbaterile pe aceasta tema, dar precum se stie, nu intamplator fenomenele de incalzirea globala si de schimbari climatice se afla in centrul preocuparilor comunitatii mondiale. S-a creat o Comisie Interguvernamentala pe langa ONU (premiata anul trecut cu premiul Nobel) care urmareste sistematic aceste fenomene. Dupa Protocolul de la Kyoto si intalnirea de la Bally, in decembrie, urmeaza un Summit consacrat tocmai acestor probleme. Deci nu este deloc o chestiune inventata si nicidecum o manipulare. Toate datele diseminate prin literatura stiintifica se bazeaza pe fapte si observatii care remarca pe deoparte ca, cresterea temperaturii medii anuale, mai ales in ultimele doua decenii si ritmul de crestere inregistreaza o dezvoltare dinamica legata de fenomenele cunoscute, de alternanta ale perioadelor de racire si de incalzire. Totusi ceea ce se produce in ultimul secol iese din nota comuna a fenomenelor istorice cunoscute.
Printre altele, in Raportul Anual al „World Watch Institute” pentru 2009, se constata ca in ultimii trei ani de zile, procesul de reducere a calotei polare a avansat atat de mult incat, in ultimii ani a aparut un canal de apa destul de larg si adanc, facand posibila comunicarea intre Atlantic si Pacific. Deocamdata, acest spatiu de zapada si gheata topita (deci de apa) rezista doar trei saptamani de la finele verii polare dar, daca fenomenul va continua, s-ar putea sa constatam deschiderea unei noi cai de comunicare intre cele doua oceane.
Deci, nu este vorba de fenomene inventate, nu este vorba de o “manipulare” ci este vorba de fenomene concrete care ingrijoreaza comunitatea stiintifica si iata, si lumea politica.
Asa ca, nu este firesc ca noi sa ignoram aceste probleme !
“Incercarile unora de a plana raspunderea pentru diversiunea terorista pe seama noii structuri de putere care s-a infiripat in noaptea de 22 decembrie (…) au fost si sunt expresia unei actiuni politice urmarind discreditarea noii puteri provizorii (…) in toata aceasta perioada, singura structura coerenta, cu autoritate a fost Armata, pe care s-a si sprijinit in acele zile noua putere de stat, nestrucutrata inca! (…) In decembrie 1989 eram director la Editura Tehnica… fiind urmarit zi si noapte de trei Dacii pana in dimineata zilei de 22 decembrie cand masinile au disparut…. in momentul in care la Televiziune s-a anuntat fuga lui Ceausescu… am plecat spre Televiziune. Multi m-au recunoscut si m-au indrumat spre Studioul 4, unde era un fel de tribuna perpetua… simteam pericolul vidului de putere si al posibilei degenerari spre o stare de anarhie, de aceea in cuvantul meu am facut apel la nevoia de organizare. Spontan mi-a venit ideea sa fac apel la cei care doresc sa se organizeze in acest efort colectiv, sa ne intalnim la sediul CC, la 17.00 dupa-amiaza”. In declaratia sa, Iliescu arata cum a luat legatura la Ministerul Apararii cu gen. Victor Stanculescu, care i-a dat raportul despre situatia de dupa fuga dictatorului, dupa care vorbeste de prezenta sa in sediul CC: “am fost indrumat spre biroul lui Ceausescu si de acolo in balconul care devenise tribuna publica. Masa de oameni din piata m-a privit cu simpatie”. Declaratia continua cu redactarea unei proclamatii catre tara de catre el si cei aflati in biroul lui Ceausescu, moment in care “un foc a lovit fereastra, urmat apoi de rafale”, fapt ce i-a determinat pe cei din incapere sa plece din cladire. Iliescu a ajuns cu un taxi – spune el – la MApN unde s-a reintalnit cu grupul de redactare (Petre Roman, Silviu Brucan etc), de unde a plecat cu un TAB la Televiziune. Si acolo, sustine Iliescu, a fost vanat in momentul in care a vrut sa difuzeze pe post comunicatul: “S-a tras… ne-am aruncat la podea, geamurile sparte au cazut peste noi, eu m-am ranit la o mana si la genunchi, un geam cazut peste mine mi-a strapuns haina, camasa, provocandu-mi o zgarietura la omoplat”. Declaratia a continuat cu elicoptere care mitraliau Televiziunea: “Acesta a fost momentul cel mai dramatic pe care l-am trait si caruia nu-i gaseam explicatia. Cine tragea si de ce?… Gandul ne-a dus spre posibile grupuri ale lui Ceausescu, special instruite (…) De unde veneau profesionistii diversiunii? Suspiciunea noastra s-a indreptat imediat spre structurile Securitatii… ce aveau asemenea preocupari. Anchetele facute asupra Unitatii USLA ca si asupra directiilor speciale de protectie si paza nu au fost concludente. Ca si discutiile initiate de Brucan cu generalul Vlad. Am fost cu totii de acord cu masura de a trece Securitatea si MAI sub controlul Armatei.” (…) “In aceste conditii grupul restrans din CFSN, care ne aflam la MApN, a luat in noaptea de 23 spre 24 decembrie decizia organizarii procesului la Targoviste, insarcinandu-l pe gen. Stanculescu cu organizarea intregii actiuni. El a luat legatura atat cu Procuratura Generala, cat si cu Tribunalul Suprem pentru a desemna procurorul si judecatorii si pe cei doi avocati din oficiu. Din partea CFSN i-am desemnat pe Gelu Voican Voiculescu si pe Virgil Magureanu, sa asiste ca martori. Gen. Stanculescu a asigurat toata logistica necesara (deplasarea cu helicopterul) si a stabilit cu comandantul Kemenici masurile necesare in cadrul Unitatii”. “In ciuda tuturor criticilor privind modul improvizat in care s-a desfasurat procesul, concluzia finala a fost ca aceasta nu a fost o decizie gresita”. (…) “Am acordat toata increderea grupului de comanda desemnat drept Consiliul Militar Superior din care faceau parte Guse, Stanculescu si Voinea – membri ai CFSN (este vorba de actualul procuror Dan Voinea care, chipurile, studiaza Dosarul Revolutiei de 20 de ani, acum la toarta cu “revolutionarul” de serviciu Maries – nota mea). Mai departe Iliescu a justificat cum a inlaturat conducerea Armatei, afirmand despre gen. Stefan Gusa (n.n. – cel care a impiedicat intrarea armatei ruse in tara prin ordinul dat catre frontiere: “soldati, muriti pe brazda”) ca ar fi fost “nervos, surescitat, nesigur pe sine”, motiv pentru care “in grupul restrans de conducere al CFSN am luat decizia de inlaturare de la comanda a gen. Guse… am decis numirea in functia de ministru al Apararii pe gen. Militaru”. Despre perioada conspirativa, Iliescu afirma: “La inceputul anilor ’80 – am stabilit unele relatii si am avut mai multe intalniri conspirative cu un grup restrans (compus din gen Ion Ionita – for ministru al Apararii, gralul Militaru si Vorgil Magureanu – pe atunci lector la Stefan Gheorghiu)…” Declaratie obtinuta de Razvan Savaliuc si ingropata in ZIUA Documentul integral mai jos (in mod ciudat, are doua incheieri): dati click pe poze Foto sus:Articolul din Time Magazine, din aprilie 1986 in care Iliescu era desemnat drept succesorul lui Ceausescu
Istoria Partidului Comunist Roman de pe wikipedia trebuie up-datata. Aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Conducerea_Partidului_Comunist_Rom%C3%A2n, trebuie adaugat si Congresul XV al PCR desfasurat sub semnul rosului comunist, odata cu a treia lansare a lui Geoana , de catre comunistii Iliescu, Nastase, pe orbita. Istoria congreselor comuniste incremenita la 24 noiembrie 1989, s-a reactivat astazi 2 octombrie, cand in spatele lui Geoana, comunisti si securisti notorii erau aliniati asa cum stateau aliniati in spatele lui Ceausescu, alti nemernici precum Emil Bobu, Constantin Dăscălescu, Ion Dincă, Manea Mănescu, Gheorghe Oprea sau Gheorghe Rădulescu Din nou, Iliescu , Nastase sau Geoana au confundat congresul PSD care se doreste un partid democratic, cu Congresul PCR, acea dulce nostalgie , asa cum au facut si in 2005 cand tovarasul Iliescu ii dadea cuvantul tovarasului Nastase Adrian. Iliescu a rezistat insa eroic, in fata a maxim 7000 de oameni platiti sa vina si sa se plictiseasca la congresul XV PCR, unii fiind si bine afumati bahic inainte de deschidere, flancat de Mircea Geoana si Adrian Nastase – doi dintre liderii PSD carora chiar el le-a administrat, candva, etichete memorabile, “prostanac”, respectiv “arogant”.
“Basescu trebuie oprit”, a fost principala idee a discursului sustinut de Adrian Nastase, la cea de-a treia lansare a candidaturii lui Mircea Geoana la alegerile prezidentiale. Fostul premier a propus chiar si un slogan, ca alternativa la alegerile din 2004: “Daca alegerile din 2004 s-au desfasurat sub lozinca ‘Basescu, Da!, sa aratam ca in 2009 lozinca pe care o vom folosi va fi Basescu, Pa!”.Iliescu despre Basescu: Om rudimentar, fara cultura si pregatirea necesare, cu mentalitate de vataf “Basescu trebuie oprit. Sa ne unim, dragi colegi si prieteni, sa ne unim intr-un front larg [ FSN] in jurul candidatului aliantei noastre, PSD – PC, Mircea Geoana, candidat la presedintia Romaniei”, a spus el. Votati prostanacul ! indeamna cadavrul politic iliescian pe delegatii bine imbalsamati cu bauturi alcoolice.
As remarca ironiile fine ale lui Iliescu la adresa lui Geoana, ceea ce inseamna multe… Exemple: “Mă întreabă lumea de ce îl sprijin eu pe Mircea Geoană. Substratul întrebării îl înţelegeţi cu toţii. Le răspund lor şi vă răspund şi dvs.: Dacă ar fi să judec instinctual, aş avea motive să-mi exprim reticenţa şi toţi înţelegeţi de ce. Dar am acumulat o experienţă de viaţă suficient de mare, o viaţă în care am gustat de toate: şi bucurii şi satisfacţii şi dezamăgiri, deseori provocate de unii pe care i-am sprijinit. Dar, dincolo de aceste lucruri, eu nu judec cu inima, cu sentimentele, eu judec cu raţiunea, am învăţat în viaţă un lucru esenţial: în politică şi in viaţa de stat trebuie să ai forţa să treci peste resentimente, să pui pe prim-plan raţiunea, interesul ţării. Asta fac şi azi”, a declarat Ion Iliescu, la Congresul extraordinar al Alianţei PSD+PC.
Iliescu a explicat apoi că Geoană nu este perfect, dar are o serie de calităţi, spre deosebire de contracandidaţii săi, în special, Traian Băsescu. “Desigur, Mircea Geoană nu e perfect. Dar comparativ cu ceilalţi candidaţi şi mai ales cu Traian Băsescu, Mircea Geoană are câteva atuuri care îl recomandă pentru această funcţie de responsabilitate. El este un om pregătit, e un bun profesionist, citeşte, spre deosebire de alţii, se informează nu de la servicii, dar citind. Nu e un rudimentar, ştie să asculte să comunice, mai are de învăţat în toate acestea, dar are o experienţă politică pe care a acumulat-o deja şi experienţă diplomatică net superioară adversarilor săi, esenţială pentru funcţia de şef de stat, şi mai ales pentru a soate ţara din izolare. De aceea, eu îl susţin azi în faţa dvs. pe Mircea Geoană. Are datoria să desfăşoare o campanie susţinută pentru a convinge electoratul că Mircea Geoană e candidatul potrivit pentru a redresa situaţia din ţară”, a mai declarat Iliescu, în aplauzele sălii.
Anterior, Iliescu a făcut un portret al lui Traian Băsescu în termeni critici. El l-a acuzat din nou pe preşedinte că a “torpilat” coaliţia.
“Traian Băsescu are mentalitate de vătaf, pe el îl deranjează şi Constituţia şi Parlamentul şi justiţia şi profesorii, toţi şi toate îl deranjează pe preşedintele Băsescu”, a mai susţinut fostul şef de stat. El a mai adăugat că Băsescu a izolat România în aceşti cinci ani, că este un om “rudimentar”, care a adus prejudicii grave României şi care nu are cultura democraţiei.
Zvonurile si suspiciunile care planau asupra candidaturii primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, la alegerile prezidentiale vor fi clarificate de acesta, duminica, la Antena 3, cand va spune daca va intra sau nu in cursa pentru Cotroceni.
Desi multi politicieni spera ca fostul social democrat sa ramana la carma primariei Bucurestiului, potrivit unor surse citate de InPolitics se pare ca raspunsul lui va fi unul pozitiv.
Sorin Oprescu va fi invitatul lui Ion Cristoiu, duminica seara, la o editie speciala, cu o durata de trei ore, a ultimii editii a emisiunii “Zig-zag” a Antenei 3.
In orele de emisie nu se vor aborda aspecte ale activitatii administrative de pana acum a lui Oprescu, in calitate de primar, ci doar chestiuni strict politice, iar edilul Capitalei va spune daca va candida sau nu pentru presedintia Romaniei.
Surse apropiate primarului general au dezvaluit miercuri ca raspunsul lui Oprescu va fi, in versiunea “optimista”, afirmativ la modul transant, sau, in varianta cea mai “pesimista”, va indica faptul ca el ia in serios posibilitatea unei candidaturi, desi pana acum a sustinut public ca nu este interesat de un asemenea traseu politic.
Daca nu va face asta duminica, anuntul final va fi facut la inceputul toamnei, cand va debuta si strangerea de semnaturi pentru candidatii prezidentiali.
Cu toate ca inca nu si-a anuntat candidatura la presedintie, Sorin Oprescu apare in
mai multe sondaje de opinie.
Sursa: Ziare.com
UPDATE: Conform ultimului sondaj CSOP, dat publicitatii, poate nu intamplator, tot azi, in ceea ce priveste increderea in politicieni, Traian Basescu se bate pentru primul loc cu edilul Capitalei, Sorin Oprescu. Romanii le acorda celor doi aceeasi cota, respectiv 36%.
PS: Pana la urma traiectoria domnului Ion Cristoiu prin mass media romanesti este exact dupa titlul ce si l-a ales pentru emisiune: Zig-Zag. Il asteptam pe Ion Cristoiu, din toamna, cu analizele sale “in contra curentului” daca va ma fi vreo umbra de presa libera pana atunci…
Cantaretul american Michael Jackson a murit joi dupa ce a fost internat de urgenta la un spital din Los Angeles in urma unui stop cardiac. Potrivit LA Times, starul a fost gasit fara suflare in locuinta sa. Inainte de a-l transporta la spital, medicii l-au resuscitat. Stirea vine dupa ani in care a tinut prima pagina a tabloidelor pentru incercarea sa de a-si schimba culoarea pielii dar si cu procesul in care a fost judecat si achitat pentru pedofilie si molestare de minori. Specialistul in comunicare, Bob Jones, care a lucrat pentru Michael 34 de ani, sustinea ca acesta visa sa i se spuna Sir Michael Jackson. “Am cheltuit o avere incercand sa intram in legatura cu oamenii Reginei si sa-i convingem sa-l faca cavaler”, spune Jones, care pregateste o carte de dezvaluiri despre cantaret. “Acestia nu au fost insa interesati”, a adaugat Jones citat de 9AM. Jones, care a fost citat ca martor de acuzare in timpul procesului cantaretului, sustine de asemenea ca Michael avea un “talent sinistru” de a gasi baieti vulnerabili. “Parca avea un fel de radar. Manipula oameni si intamplari cu multa finete pentru a obtine ceea ce dorea”, a spus specialistul in comunicare. Jones recunoaste ca nu l-a surprins niciodata pe Jackson facand ceva interzis, dar spune ca il deranja comportamentul acestuia. El sustine ca Michael a scris la un moment dat un mesaj de dragoste pe un cearsaf, adresat unui baiat care vizitase Neverland. Jones spune ca a ascuns cearsaful pentru ca menajera sa nu-l gaseasca.
SE CREDEA IISUS IN “CINA CEA DE TAINA”
Bob Jones, care a fost concediat anul trecut, dezvaluie inclusiv ca vedeta avea o reproducere in marime naturala a “Cinei cea de Taina” in care el ocupa locul lui Iisus…
Ion Iliescu, arhitect al “dezvoltarii durabile’ in Romania si un adevarat Al Gore de Oltenita al “incalzirii climatice” – pe langa multe altele -, trebuie sa fi fost foarte suparat daca in relatarea sa in cateva puncte despre lansarea “Clubului de la Bucuresti” imi rezerva mie si colegul meu mai invatat, Vladimir Alexe, spatiul central al criticilor de pe blogul https://ioniliescu.wordpress.com/, cu al sau motto “Cea mai nobila preocupare a omului e omul!” (chiar asa?, nu e nimic mai nobil, oare?).
Dincolo de revolta sa fata de termenul folosit de mine pentru a sintetiza afacerea “incalzirii globala” – “o vrajeala” – m-a amuzant sa aflu de la domnia sa ca n-are nici o treaba cu “onorabilul” Club de la Roma cu toate ca, in acelasi timp, ii copieza si conceptul si… sloganul (“Think globally, act locally”). Pai daca furam pana si termopanele bilderbergilor astia, mai draga, mai bloggere, normal ca se duce de rapa PSD-ul… Ce-o sa zica Zbigniew, ca s-a infiintat Cancan-ul de la Bucuresti?
Domnul Ion Iliescu ridiculizeaza si observatia mea cu “globalistii”, desi acest deziderat – globalizarea si uniformizarea – se numara printre misiunile “celebrului” Club of Rome, la fel ca si “dezvoltarea durabila”, un concept care ascunde mult mai multe in spatele acestei denumiri vagi.
Din cate observ, patronul PSD, de cand e si clubber, pare nervos tocmai pe faptul ca i-a cam scapat cascavalul “dezvoltarii durabile” din clont. Proiectul lui, ne spune pe blog, a fost preluat, dupa ce a pierdut puterea, “fara se se asigure continuitatea”: “S-a constituit o nouă comisie, pe lângă un minister (al “mediului şi dezvoltării durabile”) care, împreună cu unii cercetători de la Academie şi de la un ONG, au elaborat o nouă “strategie” – “România – 2030” – care a fost transmisă şi la Bruxelles. Eu am criticat această lipsă de continuitate şi am subliniat nevoia de a asigura o ştafetă continuă, de la o guvernare la alta, în abordarea unor proiecte pe termen lung, cum e şi acesta.”
Ce mi se pare ciudat e ca domnul Ion Iliescu, cu memoria sa de dinozaur, la propriu, uita doua-trei amanunte, pe ici pe colo esentiale: si anume ca “ONG-ul” de mai sus, aparent banal din moment ce e fara de nume, era patronat de Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma (ARCoR), condusa de Mugur Isarescu, si din care face parte chiar si el, Ion Iliescu, alaturi de un Emil Constantinescu, Petre Roman sau Dan Voiculescu. Si unde secretar general este un anume Calin Georgescu, tovaras de drum al lui Dan Puric, care poate fi gasit in toate ONG-urile ce au de a face cu “dezvoltarea durabila”. Respectiv (pentru trezirea din orbire a naivilor): ARCoR – https://www.clubofrome.ro/, STRATEGIA NATIONALA PENTRU DEZVOLTARE DURABILA – https://strategia.ncsd.ro/, National Centre for Sustainable Development – https://www.sdnp.ro/ si, cu voia dvs, ultimul pe lista, Institute for Innovation and Development Projects – https://www.ipid.ro/ sau, pe romaneste, Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID), unde, in Consiliul Director, il gasim si pe distinsul co-autor al “strategiei durabile”, domnul Dan Puric, actor, regizor si interpret, alaturi de alte distinse cadre de diferite apartenente, cum ar fi Sergiu Celac (Serghei Cealik), Daniel Daianu sau Mircea Malita. Acesta din urma, fostul sef al UTM pe Romania, singurul roman membru de onoare al Clubului de la Roma, face parte si din initiativa lui Iliescu pentru “Clubul de la Bucuresti”. Personal, toata incuscreala asta de kaghebisti, masoni si securisti nu-mi trezeste vreun interes aparte: inca o clubbaraie acolo. Dar, pentru altii, care se pretind arhitecti, maestri si zidari de vile, temple si manastiri la Aiud, nu da prea bine sa stai alaturi, cot la cot, cu cei de la Institutul de Proiecte pentru Experimente Pitesti, responsabili de punerea bine, la rece, in groapa comuna de la Rapa Robilor, a martirilor inchisorilor…
Si, in final, o noua lovitura pentru “artizanul dezvoltarii durabile”: IPID-ii astia mici, cu ARCoR-ul lor cel mare, vor sa fure si monopolul pe “incalzirea globala”. Iata, o stiricuta ceva mai veche dar care doare (cred):
“IPID şi ARCoR în faţa presei Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (ARCoR), în colaborare cu Institutul Bancar Român va organiza marţi, 13 martie, începând cu ora 11.00 o conferinţă de presă prilejuită de anunţarea oficială a concluziilor generate de dezbaterea publică pe tema „Schimbări climatice. Energie. Protecţia Mediului”. La întâlnire vor participa: Daniel Dăianu (Presedintele IPID), Călin Georgescu (Director Executiv IPID), Aureliu Leca (Profesor la Universitatea “Politehnica” Bucuresti), Dan Gheorghiu (Director General al Institutului de Studii si Proiectări Energetice), Ionuţ Purica (Asociatia Română pentru Clubul de la Roma), Virgil Muşatescu (USAID) şi Petru Rareş (Presedintele Institutului Bancar Român). Evenimentul va avea loc la Institutul Bancar Român (IBR), din strada Negru Vodă nr. 3, Sector 3.” (https://2007.informatia.ro/IPID_si_ARCoR_in_fata_presei-207361)
Si, trebuie sa-l mai dezamagesc cu ceva pe “primul revolutionar al tarii”: si primul ministru de Externe instalat de el, in decembrie 1989, Sergiu Celac, se lauda ca e “parintele strategiei durabile”. Ma rog, a “noii strategii durabile” a “Noii Europe”… Inainte de a-i da cuvantul, nu pot sa nu apreciez faptul ca Ion Iliescu este un adversar respectabil, in comparatie cu epigonii sai, ieri propagandisti utecisti si comunisti azi “anticomunisti” si “neoconi” de “dreapta”, gen Tismaneanu si trupa de circari “neocommies”.
Si acum, Ion Iliescu, presedinte, blogger si, de-acum, si clubber:
1.Apreciez propunerile exprimate de Sorin Platon , pe blogul sau, privind variante de embleme pentru Club. 2.emigrantul – in stilu-i caracteristic, interpreteaza afirmatia mea referitoare la esecul celor doua extreme : ignorarea pietii si fetisul pietii drept sugerare a unui model gen “Perestroika”. Mai mult, pentru el este evident (inclusiv din dialogurile de pe blog) ca a existat “un plan” dinainte stabilit pentru inlaturarea lui Ceausescu, la « comanda » lui Gorbaciov, de care Iliescu era, bineinteles, informat ! (adica – mi se comunicau la Editura Tehnica !!!). Chiar ca nu merita comentarii ! 3. Precum vedeti, aceste “scenarii”de care este obsedat si emigrantul sunt impartasite de ambele tabere – atat de nostalgicii “regimului” Ceausescu cat si de talibanii « anticomunismului » agresiv, care s-a nascut dupa 1989, din care facea parte, din pacate, si un tanar gazetar – V.Roncea, de la “Ziua” – care, alaturi de un “fabricant de minciuni” din cele mai “gogonate” – Vladimir Alexe (autor al unei pretinse biografii “secrete” a lui Iliescu – Ion Iliescu – Candidatul Manciurian – plina de « inventiile » unei minti bolnave, lanseaza tot felul de “baloane”.
Sorin Platon semnaleaza, pe blogul sau, ultima “gogonata” vehiculata de V.Roncea, cu relatarea despre reuniunea “Clubului de la Bucuresti”. In primul rand, el asimiland “Clubul de la Bucuresti” cu cel “de la Roma” (ceea ce, pe de-o parte, ne onoreaza) – afirma ca ambele pun la cale sau “executa” planurile nefaste ale “globalistilor“!!! si ca vehiculam “vrajeala” privind incalzirea globala !!! (cata ignoranta transformata in venin!) Dar, in acelasi timp, desi nu a fost prezent la reuniunea Clubului nostru – imi deformeaza spusele cu privire la Strategia Nationala de “Dezvoltare Durabila”. El pretinde ca « dupa debarcarea lui Basescu de la Cotroceni », eu as dori sa raman in istorie ca “artizan al strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei”(alta “perla” prezentata sub titlul – “Planurile conspiratorilor din decembrie si ale urmasilor lor”). In partea a II-a a reuniunii, dupa pauza, cineva a ridicat problema Strategiei nationale de dezvoltare durabila. Eu am amintit “istoria” acestei probleme. Dupa Summitul Mondial de la Johannesburg, din 2002, care a definit conceptul de dezvoltare durabila prin trei piloni (economic, social si ecologic), la care UNESCO, ulterior a propus adaugarea celui de-al patrulea – pastrarea diversitatii culturale – noi am constituit la nivel national, o Comisie, care a lucrat timp de doi ani (2003-2004) la elaborarea unei asemenea strategii pe termen lung – “Romania 2025”. Comisia era prezidata de seful statului, secondat de primul ministru si de guvernatorul BNR. Au participat ministrii, secretari de stat, experti din aparatul de stat, cercetatori din institutele Academice si universitare, alti specialisti – din administratia centrala si din teritoriu. Ea raspundea si unui document adoptat de Uniunea Europeana. Ulterior, dupa alternanta la guvernare, in loc sa se asigure continuitatea necesara in proiecte de asemenea importanta – a fost parasita toată această lucrare. S-a constituit o nouă comisie, pe lângă un minister (al “mediului şi dezvoltării durabile”) care, împreună cu unii cercetători de la Academie şi de la un ONG, au elaborat o nouă “strategie” – “România – 2030” – care a fost transmisă şi la Bruxelles. Eu am criticat această lipsă de continuitate şi am subliniat nevoia de a asigura o ştafetă continuă, de la o guvernare la alta, în abordarea unor proiecte pe termen lung, cum e şi acesta. Ce a înţeles V. Roncea şi cei de la “Ziua” din această pledoarie – s-a văzut! Din păcate, acesta e modul în care unii înţeleg să facă gazetărie. În acelaşi timp, disputa politică, în loc să stimuleze disputa de idei, de proiecte, se transformă în « bălăcăreală » degradantă! Acesta este lucrul trist din realitatea noastră! …
9. Vă propun spre atenţie ultimul raport al “World Watch Institute” – “Starea lumii 2009” – care a apărut la Editura Tehnică, în limba română, referitor la “încălzirea globală” – care dă răspuns şi aberaţiilor lansate de unii privind “vrăjeala” pe această temă. Textul pe care l-am redactat pentru PREFATA volumului este postat in Pagini la LUCRARI PUBLICATE.”
NOTA MEA:Dincolo de vrajeala cu “incalzirea globala”, trebuie remarcat ca tovaraselul care-i scrie blogul lui Ilici ori are probleme de logica ori o face pe prostul, amestecand date reale cu unele imaginare. Sau poate dimpotriva.
Laureatii premiilor Nobel pentru economie ies la rampa, unul cate unul, cu afirmatii care reteaza pilonii de rezistenta ai teoriei si practicilor economiei de piata si bulverseaza doctrinele politice ale dreptei. Celebrul deja Joseph Stiglitz, laureat Nobel pentru economie si fost economist sef al Bancii Mondiale , declara ca economia de piata funtioneaza imprevizibil, nu are capacitatea de a se autoregla si nu-si poate iesi din crize fara politici interventioniste din partea statului. Atat fostul, cat si actualul presedinte al Federal Reserve (FED) recunosc ca au gresit bazandu-se pe rolul regulator al cererii si ofertei. La unison si concomitent, atat din partea economistului sef al Bancii Nationale a Romaniei, cat si din partea Serviciului Roman de Informatii au fost lansate avertismente explicite privind necesitatea reconsiderarii rolului statului in controlul politicilor si reglementarilor bancare. Dereglementarea, arata J. Stiglitz, respectiv abrogarea in 1999 a ‘Glass-Steagall-Act’, care era in vigoare inca din 1933 (sub Roosevelt) si care impartea cu strictete bancile de afaceri de cele comerciale, a fost sarita de diferite institutii financiare, aceasta fiind una dintre cele cinci cauze fundamentale care au determinat actuala criza economica mondiale, urmata de: – celebra reducere , de catre Administratia Bush a impozitelor pentru cei bogati, coroborata cu deschiderea robinetului cu bani al Federal Reserve, care a condus America pe drumul traiului pe credit; – inlocuirea, in 1987 a lui Paul Volker din functia de presedinte al Fed cu Alan Greenspan care, la solicitarea presedintelui Ronald Reagan, a deschis robinetul politicii monetare fara a respecta cea de-a doua misiune a bancii centrale: cea de regulator. Greenspan a ‘prezidat’ doua bule financiare – cea din IT si cea imobiliara. – comedia cifrelor. Diversele scandaluri financiare (Enron si altele), unele cu complicitatea activa a organelor de control ori a celor de rating si care au ingreunat ‘nota de plata’ atat a companiilor cat si a bancilor – lovitura de gratie. In opinia lui Stiglitz, administratia Bush si Banca Centrala au dat in 3 oct 2008 lovitura de gratie sistemului financiar autorizand planul de salvare al sistemului financiar (The Emergency Economic Stabilization Act of 2008 al lui Paulson). In concluzie, sustine Stiglitz, “S-a gresit cand s-a considerat ca pietele financiare sunt un scop in sine. Sunt doar un mijloc, cand functioneaza corect activitatea economica poate sa creasca mai repede. La noi sistemul financiar a creat riscuri, nu le-a diminuat. A alocat gresit capitalurile, si a facut-o la costuri foarte mari. Un sistem financiar bun trebuie sa fie mic”. El spune ca toate segmentele sectorului financiar au gresit masiv, incluzand pe lista si agentiile de rating, care s-au aflat in conflict de interese atunci cand au fost platite de bancile de investitii pentru a evalua obligatiunile pe care le vindeau. Mai marii economisti si finantisti politici din guvernele noastre de dreapta au savarsit si ei aproape toate greselile mentionate. De asemenea, ei se straduie sa ajute economia sa schioapete pe mai departe, decat sa dovedeasca capacitatea de a valorifica avantajele dependentei mai reduse a Romaiei de sistemul economiei globale. Sistem de care nu ar trebui sa ne lasam imbratisati prea tare , ca sa nu sucombam sufocati. De la căderea băncii Lehman Brothers (15 septembrie 2008) şi pînă astăzi subiectul care revine pînă la a ne stresa a fost şi este criza economică. Iar cel mai citat autor (mii de articole în toată presa lumii!) este John Maynard Keynes, cu a sa nu mai puţin faimoasă teorie a intervenţiei statului, care cuprinde o politică monetară ofensivă din partea băncilor centrale şi o politică fiscală compensatoare, adaptată la circumstanţe extraordinare. Subsecvent, Karl Marx, care rămîne o referinţă obligatorie în toate şcolile serioase de politică sau de economie, a fost prea puţin evocat la noi. Dar cum crizele sociale se vor adînci, nu e greu de anticipat o revenire în forţă a “Capitalui”, opera sa fundamentala. Mai mult chiar,Karl Marx ar putea să-i ia locul lui Keynes în analizele din presa mondială. Desigur, nu şi în România, pentru că noi îi avem pe faliţii noştri – cunoscuţi economişti de “seral “sau “fara frecventisti” -, plus analiştii băştinaşi, precum cataveicile care ne intra ziua si noaptea in case- agresive, inculte si rele de gura – prin ferestrele televizoarelor ori ale computerelor. În ţara noastră, John Maynard Keynes e complet necunoscut, atat Danei Grecu, ori Gabrielei Vranceanu Firea , cat si guvernanţilor noştri. Acestia din urma, în orice caz habar n-au de el, iar măsurile de tip impozit forfetar o dovedesc fără dubiu. În schimb, pe Karl Marx, politicieni ori economişti îl avem cu totii înscris direct în ADN. În 1964, Andrei Oţetea şi S. Schwann tipăreau un volum de manuscrise inedite ale lui Karl Marx despre români – în fapt, notele de lectură ale filosofului la cîteva cărţi, care aveau ca subiect Principatele Române. Iată cateva mostre de «fişe» prea de tot actuale: «În palatele nobililor sau boierilor români, luxul oriental se îmbină cu rafinamentul occidental. Dar masa poporului e cufundată într-o mizerie abjectă… Drumuri nu există aproape deloc. Şleaurile bătute, pe care, boierul, gonit de căldura verii, e tras de 6 sau 8 cai destul de repede, iarna sînt impracticabile. “ “Vechile legi ale Principatelor, în multe privinţe sînt foarte imperfecte. Boierul, (…), e mai presus de lege; tribunalele sînt deschise unei corupţii pe scară mare…” “ A fi suspectat de a nutri sentimentele patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice.” Pe cale de consecinta, decat o doctrina lipsa, nu ar fi mai buna una chiar si una de inspiratie marxista, revazuta si adaugita de Deng Xiaoping ?! Aurel ROGOJAN
Oricat ar parea de ciudat, dupa cum am mai scris in ancheta Masca lui Puric, Dan Puric, actorul, este co-autor al programului de “dezvoltare durabila” al Romaniei. La strategia respectiva, la care s-a lucrat din greu vreo 8-9 ani si despre care gasiti detalii la STRATEGIA NATIONALA PENTRU DEZVOLTARE DURABILA, unul dintre putinii parteneri institutionali este, pe langa Guvernul Romaniei, si Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma (ARCoR). Secretar general al ARCoR este un anume Calin Georgescu, prieten cu actorul si director executiv al unui asa numit “Institut de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare” (IPID), din al carui Consiliu Director face parte si Dan Puric, alaturi de nume care de care mai ciudate, de la Mugur Isarescu la comunistoizii Sergiu Celac si Mircea Malita, si la pesedista Ecaterina Andronescu sau fostul securist DIE Daniel Daianu. Isarescu si Malita sunt, de altfel, singurii membri plini, respectiv, de onoare, care fac parte din Clubul de la Roma, o anticamera a Trilateralei si Clubului Bilderberg. Ei bine, de ieri – ce sa-i faci? – , am aflat si cine este in spatele “strategiei durabile” a Romaniei, la care Dan Puric apare ca co-autor, pe locul 9 din lista de 27 de persoane lucratoare. Desi intr-un interviu din revista Eu.Ro.Com, Celac (Cealik) se lauda ca el este editorul textului final, iata ca, cu un (acelasi) Mircea Malita la stanga sa, dupa Razvan Theodorescu, Ion Iliescu a anuntat ieri ca “dupa debarcarea lui Traian Basescu de la Cotroceni”, vrea sa ramana in istorie ca “artizan al Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei”.
Dorinta a fost exprimata miercuri seara de Ion Iliescu, cu ocazia primei dezbateri organizata de fundatia pe care o patroneaza – “Clubul de la Bucuresti”, ce a avut ca tema de discutie criza economica mondiala, dupa cum informeaza ZIUA. Inainte de a va reda materialul de la lansare, o sa va informez ce au baietii astia in cap. Sorin Platon, unul dintre epigonii lui Iliescu-KGB, face urmatoarea apreciere cu privinta la “Club”: “Din discutiile colaterale cu mai multi factori implicati in acest proiect grandios, ce se doreste a fi Clubul de la Bucuresti, chiar daca indirect, am dedus ca se aspira la un traiectorie de o anvergura internationala, avand ca modele si targete de notorietate (-influenta) … asociatii similare gen “Clubul de la Roma”, “Aspen Institute” si altele.” Afirmatia este intarita in chiar discursul lui Iliescu de la inaugurare, care invoca atat Clubul de la Roma cat si planurile mondiale nefaste ale “globalistilor”, in frunte cu cele mai mari agresiuni anti-umane actuale, vrajeala “incalzirii globale” si limitarea resurselor, motiv pentru care ar trebui, logic, sa ne mai imputinam si noi, asa, cam cu cateva miliarde de oameni. Iata: “O a doua mare problemă şi sfidare, la acest început de secol, priveşte relaţiile noastre, ale societăţii umane cu mediul înconjurător. Încă în 1971, primul raport al Clubului de la Roma semnala conflictul care se acutiza între societatea industrială şi mediul înconjurător. El semnala că activitatea economică se baza pe o premisă falsă: aceea că resursele naturale ar fi nelimitate, iar societatea se comportă ca o societate a risipei, generând două efecte: în plan cantitativ – epuizarea unor resurse naturale de bază, iar în plan calitativ – deteriorarea şi poluarea factorilor de mediu – apă, aer, sol. Am prefaţat recent traducerea Raportului Institutului World Watch din Washington, intitulat „Starea lumii 2009”, care urmează a apărut astazi la Editura Tehnică şi care abordează cel mai grav fenomen – încălzirea globală şi schimbările climatice, tema abordata, acum 2 ani si de fostul vicepresedinte al SUA – Al.Gore, in cartea si filmul sau – „Un adevar incomod”. ” Extraordinar, ce sa zic! Aberatiile acestor grupuri, din care face parte, bine insurubat (pana-n gat, ca sa zic asa), si “maestrul” Dan Puric – fie ca vor fie ca nu vor orbii si surzii ortodoxiei – , sunt atat anti-crestine cat si anti-umane: experimente Pitesti la scara mondiala. Romani, treziti-va! Dar si amuzati-va. Cititi aceast relatarea hazlie din ZIUA despre planurile conspiratorilor din decembrie si ale urmasilor lor:
Fostul presedinte vrea ca dupa debarcarea lui Traian Basescu de la Cotroceni sa ramana in istorie ca artizan al Strategiei de dezvoltare durabila a Romaniei. Dorinta a fost exprimata miercuri seara de Ion Iliescu, cu ocazia primei dezbateri organizata de fundatia pe care o patroneaza – “Clubul de la Bucuresti”, ce a avut ca tema de discutie criza economica mondiala. Dupa ce a pierdut din suflu in fata noii garnituri din PSD formata din Geoana – Vanghelie – Hrebenciuc, falanga lui Iliescu s-a grupat in spatele acestuia intr-un nou proiect intitulat “Clubul de la Bucuresti”. “Interzis fripturistilor si arivistilor”, potrivit initiatorului. Cu toate acestea, George Copos s-a facut util si a pus la dispozitia noului ONG hotelul Crowne Plaza, al carui patron este. Chiar a impins cu manutele sale usile culisante pentru a mari sala, ce s-a dovedit neincapatoare. Pana ca Iliescu sa deschida lucrarile, din public a tasnit, cu un buchet de crizanteme albe in mana, doamna profesoara Suzeta. “Pentru domnul presedinte am o statornica admiratie. Stimati oaspeti, onorata asistenta numai doua vorbe daca imi ingaduiti sa mai spun. Sunt emotionata pentru ca este firesc intr-un asemenea cadru elevat. Vad printre participanti pe distinsul profesor universitar si om politic Adrian Nastase”, a fost introducerea rostita cu deosebit talent actoricesc de emotionata dascalita. Nastase, magulit de cuvintele frumoase, a aplaudat. In dreapta sa o blonda voluptoasa cu decolteul la vedere, doamna Ionescu – o veche militanta, i-a tinut isonul. Invitatii de soi au fost insa intrigati de o echipa de filmare. “Cica fac un documentar, dar sunt secretosi nu spun nimic”, ne-a spus actorul Bindea, cunoscutul Nea Nicu din reclama cu “Pepsi la litru”. Regizorul ne-a spus tainic ca realizeaza un documentar despre criza, care va aparea anul viitor. “Ii fac un film lui Iliescu”, sopteau pe la colturi altii. Afara se vindeau de zor cartile pe a caror coperta aparea numele fostului presedinte. “Planul B 3.0. O mobilizare generala pentru salvarea civilizatiei” cu prefata de Ion Iliescu si “Criza si consecintele ei”, semnata de acelasi autor, au fost la mare cautare. Cu ele in mana, participantii la dezbateri au stat cuminti la coada pentru a lua autografe de la Iliescu. Pentru ca a intarziat, Emil Constantinescu a fost ignorat, el plecand la scurt timp dupa sosire. In schimb, Nicolae Vacaroiu, Mircea Ciumara, Ion Solcanu si Razvan Theodorescu au laudat initiativa “Clubului de la Bucuresti”. Geoana nu si-a facut prezenta, preferand sa trimita doar un mesaj de incurajare. La fel, a actionat si ministrul de Externe, Cristian Diaconescu. Vanghelie nu a facut nimic. Cristian ANDREI
PS: Clevetitorilor de serviciu le sugerez sa mai puna si ei mana pe… internet. Informatia este libera. Minte le mai trebuie.
Colegul lui Puric de la IPID, MIrcea Malita, fost sef al UTM pe tara:
Cezar Ivanescu: Scurtă istorie a conflictului meu cu Mircea Dinescu
Mircea Dinescu a intrat în literatură ca un discipol al meu, chiar titlul primului său volum de versuri, Elegii de cînd eram mai tînăr, preia un vers din poemul meu, Amintirea Paradisului, „Cînd eram mai tînăr şi la trup curat…“. Relaţia armonioasă, de reciprocă simpatie a durat destul de mult, culminînd cu o întîmplare hazlie, petrecută în 1975, la Alba-Iulia, unde ne aflam invitaţi mulţi scriitori români cu prilejul sărbătoririi oficiale a împlinirii a 375 de ani de la Prima Unire a Ţărilor Româneşti, împlinită de Mihai Viteazul.
Atunci Mircea Dinescu chiar s-a bătut cu un coleg (Mihai Gavril), amîndoi în stare de ebrietate, apărîndu-mi, chipurile, onoarea. Cînd a intervenit securistul oficial care călătorea cu noi, scriitorii, în autobuz, şi a încercat să-i despartă, toţi trei şi Mircea Dinescu şi securistul oficial au invocat numele cîte unui şef din Securitate, „eu sînt dintre oamenii lui cutare“, „eu dintre ai lui cutare“, „eu dintre ai lui cutare“. La acea vreme credeam ca e vorba de o pură retorică, acum îmi dau seama că mă înşelam amarnic…
Din 1975, pînă în toamna lui 1979, am locuit şi eu şi Mircea Dinescu la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia, eu fiind protejat de Maestrul meu, Marin Preda, şi urît de mai toţi colegii întrucît nu eram băutor de alcool, eram mintea trează care veghea în preajma lui Marin Preda. Tot în 1975, pe coperta a IV-a a cărţii mele Rod III (Ed. C.R., 1975), Marin Preda a semnat singurul său text în care recunoaşte „o adevărată voce de mare poet“ la un contemporan al său.
Sintagma „mare poet“ mi-a creat adversităţi durabile în lumea literară şi a coincis cu începutul ascensiunii sociale a lui Mircea Dinescu: secretar UTC la USR, apoi membru PCR şi student la „Ştefan Gheorghiu“.
În 1980, după moartea lui Marin Preda, am publicat în revista „Luceafărul“ scrisoarea testamentară pe care mi-o lăsase Maestrul meu din primăvara anului 1979 şi i-am considerat vinovaţi pe toţi acei care, în ultima zi din viaţa marelui scriitor, au contribuit într-un fel la producerea tragicului deznodămînt, printre ei numărîndu-se şi Mircea Dinescu.
Am reluat toate acuzaţiile în cartea mea Pentru Marin Preda (Ed. Timpul, Iaşi, 1996).
În 1981 am fost martorul prozatorului Iulian Neacşu în procesul pe care acesta l-a intentat numiţilor Dinescu Mircea şi Dorin Tudoran, proces finalizat cu condamnarea celor doi…
În 1990, Mircea Dinescu, „disidentul“ făcînd parte din grupul de la Comana condus de Gheorghe (Gogu) Rădulescu, ajunge Preşedinte (provizoriu şi apoi ales) al USR şi-mi desface în mod abuziv contractul de muncă (redactor la revista „Luceafărul“ a USR), fiind obligat să declar greva foamei în 5 ian. 1990.
Am plecat din USR şi am reîntemeiat Societatea Scriitorilor Români (cu aproape 1000 de membri).
După mineriada din 14 iunie 1990, am zăcut bolnav aproape doi ani (fiind bătut bestial de mineri), sediul şi arhivele Societăţii Scriitorilor Români au fost distruse iar eu am revenit în USR chemat de Laurenţiu Ulici, Preşedinte interimar al USR după ce Mircea Dinescu a plecat fără să-şi încheie mandatul şi aducând USR în pragul falimentului.
Nu s-a făcut niciodată o anchetă serioasă privind ilegalităţile comise la USR în perioada în care a fost Preşedinte Mircea Dinescu.
În 2005 l-am anunţat pe Eugen Uricaru, Preşedintele în funcţie al USR, că voi candida la preşedenţia USR (iunie 2005). Într-o zi stînd de vorbă cu Eugen Uricaru în biroul său, în prezenţa mai multor martori, Eugen Uricaru a rostit ceva de genul: „ei, dragă, în 1990 cînd scriai în «Baricada» şi-l înjurai pe Dinescu, credeam şi eu ca atîţia alţii că eşti nebun, dar acuma îmi dau seama că dacă Dinescu nu risipea banii Uniunii, astăzi am fi dat lefuri (şi încă mari) scriitorilor…“
La scurt timp a venit verdictul de la CNSAS, că Eugen Uricaru a făcut poliţie politică, verdict neprobat în niciun fel.
Mi-am exprimat clar încă din 2005, în presă, neîncrederea în CNSAS atît timp cît în Colegiul acestei instituţii este cel puţin un securist, Mircea Dinescu.
Semnalez similaritatea situaţiilor: şi în 1990, şi în 2008, aflat într-o poziţie-cheie, Mircea Dinescu se răzbună comiţînd o ilegalitate.
Dacă în 1990, în România domnea o stare generală de anomie, azi ne pretindem un stat democratic, de drept, un stat european.
Cum e posibil atunci ca un individ periculos, care sfidează legile, să fie în continuare tolerat în funcţii importante, liber să decidă, după bunul său plac, destinul unor oameni?
Cezar Ivănescu,
Bucureşti, aprilie 2008 Foto: Mircea Dinescu intampinandu-l pe Nicoale Ceausescu cu pixul in mana
FOTO-DOCUMENT: Cezar Ivanescu catre ministrul FSN Andrei Plesu: “Nu stiu daca functia ti-a creat organul… fiind, probabil, prea ocupat Domnia Ta sa “dai o paine” calailor culturii romane, (de la Gogu Radulescu, cel care ne dadea deunazi lectii ideologice in “Romania literara”, si Heghedus, pana la sobolanul Serban Velescu, omul care l-a cenzurat pe Noica… Cugeta, iubite Domn, la erotismul pervers dintre om si masca (persona) si incearca sa vezi daca rolul nu te-a batjocorit deja, cumva…
Cezar Ivănescu: „Nu mi-am cîştigat pîinea în ţara mea ca agent dublu (D. Deşliu, M. Dinescu)“.
Scrisoare deschisa adresată Preşedintelui CPUN, I. Iliescu Domniei-Sale Domnului Preşedinte al C.P.U.N., Ion lliescu
Iubite Domn,
Am dorit mult în ultima vreme să vă întîlnesc spre a vă dărui două dintre ultimele cărţi de poeme însoţite de cîte o dedicaţie.
Dorinţa aceasta mă ţine cam din toamna anului trecut, cînd o distinsă doamnă poetă, redactor la Editura Tehnică al cărei director eraţi, a încercat de cîteva ori să-mi favorizeze această întîlnire, dar fatalitatea sau poate numai starea precară a sănătăţii mele au făcut să nu vă pot vedea.
Darul meu se voia, la acea vreme, un omagiu intim adus prezenţei Domniei-Voastre printre noi, scriitorii şi ziariştii care lucram în sinistrul Combinat „Casa Scînteii“…
Primiţi-l deci cu întîrziere, cum veţi primi, sper, şi cele două cărţi…
Apoi a venit Revoluţia şi, în mod firesc, m-aş fi adăugat alături de Domnia Voastră pe „lista rămasă deschisă“ a C.F.S.N. dacă prezenţa tot pe acea listă a unor oportunişti notorii (Dan Deşliu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana) lipsiţi de valoare literară nu m-ar fi obstaculat…
Nu mi-am cîştigat pîinea în ţara mea ca agent dublu (Dan Deşliu, Mircea Dinescu) şi dacă nu m-am dezonorat sub regimul comunist, atacat uneori şi de „Scînteia” şi de „Europa Liberă“ simultan, nu am acceptat, normal, să mă dezonorez sub un regim provizoriu democratic alăturîndu-mă unor inşi care nu au decît interese şi cărora nu le pasă de cauza poporului român.
Unul dintre aceşti inşi, Mircea Dinescu, posedind o mamă-soacră cetăţeancă sovietică şi un tată-socru maghiar, a ajuns (noi ştim cum !) în fruntea stalinistei instituţii care este Uniunea Scriitorilor din România, burduşită de securişti şi de textieri de muzică uşoară…
Imunda lui prezenţă în Parlament a determinat recent ca decretul-lege privind timbrul literar să se formuleze împotriva dispoziţiilor legale (vedeţi, vă rog, Domnule Preşedinte, explicaţiile juridice alăturate)… şi aceasta e doar ultima ilegalitate mijlocită da acest ins… De la înscăunarea sa ca Preşedinte provizoriu al Uniunii Scriitorilor din România şi pînă acum s-au comis atîtea ilegalităţi (dacă ar fi numai : 1. desfacerea ilegală a contractului nostru de muncă de la revista „Luceafărul“ şi 2. evacuarea abuzivă şi ocuparea de către M. D. a vilei din Brîncuţelor) încît vă cer imperios deschiderea unei anchete a guvernului la Uniunea Scriitorilor, pe de o parte, şi de asemenea modificarea formulării decretului-lege asupra timbrului literar.
Pînă la terminarea anchetei, v-aş ruga să se interzică acestui troglodit care se scarpină tot timpul în capu-i găunos să mai maculeze cu prezenţa-i incinta Parlamentului. Cînd asemenea huligani (tovarăşul P.C.R.-ist Mircea Dinescu a suferit mai de mult o condamnare pentru huliganism în bandă) nu vă vor mai sta în preajmă, poată vom reuşi să vă contactăm…
Cu dragoste şi cu scuzele de rigoare pentru a vă fi răpit timpul cu această epistolă.
CEZAR IVĂNESCU Preşedintele interimar al Societăţii Scriitorilor Români
Aparuta si in ziarul Baricada, ediţia din 27.III.1990
Cezar Ivanescu – cant crestin: NOTA: Materialele de mai sus nu pot fi reproduse fara acordul fiicei poetului. Pentru aceasta gasiti coordonatele la https://cezar-ivanescu.blogspot.com/
Despre arbitrii morali… de Radu Portocală Găsesc din întîmplare un vechi interviu luat dlui Andrei Pleşu de către Andrei Cornea pentru revista “22″ (13-19 aprilie 1994). Cred că merită readuse în memorie două pasaje care arată în ce măsură timpul (şi nu numai!) poate schimba şi oamenii şi opiniile lor. “Aş mai aminti şi pe dl Mircea Mihăieş, specialistul în proastă dispoziţie de la «România Literară», care în numele unei autorităţi politice şi morale încă nedovedite, întreţine o rubrică monotonă «de opoziţie», pe care o simt inautentică: e intransigenţa vitejilor «de după război», care vor să se acrediteze în lumea bună.” Dl Mihăieş nu s-a schimbat nici în ce priveşte proasta dispoziţie cronică, nici în ce priveşte monotonia. Între timp însă, dl Pleşu a acceptat să-i fie coleg la ICR, iar dna Pleşu să-i fie subordonată. “Desptre tristul grup de bezmetici de la «Cuvântul» (mai există?), care au publicat o colecţie de insanităţi sub titlul «Cazul Pleşu», nu mai vorbesc…” Şi iată că Ioan Buduca, pe atunci redactor-şef al tristului grup de bezmetici, a uitat în asemenea măsură vechea insultă încît anul trecut a sărit ca ars să-l apere pe dl Pleşu împotriva mea, agresorul mitoman. Se vede treaba că bursele (sau perspectiva lor) au darul să şteargă memoriile…
Consilierul de Radu Portocală Aş vrea să-mi spună cineva că presa minte, sau că nu mai ştiu să citesc, sau pur şi simplu că am visat – orice care ar putea să anuleze senzaţia de gol amar care s-a aşezat în mine după ce am aflat că Petre Roman a devenit consilierul politic şi strategul lui Crin Antonescu. Omul a cărui familie a contribuit la distrugerea vechiului Partid Naţional Liberal şi la moartea membrilor săi de frunte; omul care a fost un privilegiat al regimului comunist; omul care s-a aflat la un pas de înrudirea cu clanul Ceauşescu; omul în care s-a avut destulă încredere pentru a fi cooptat ca actor de prim rang în mascarada din decembrie 1989; omul care a participat la omorîrea cuplului Ceauşescu; omul care i s-a subordonat fără să crîcnească lui Ion Iliescu, pînă cînd a fost data afară pe uşa din dos; omul care a condus guvernul mineriadei din iunie 1990; omul care l-a reactivat pe spionul Mihai Caraman, provocînd indignarea Occidentului; omul pe care fostul său adjunct, Adrian Vilău, l-a acuzat în public că a lucrat pentru o putere străină; omul care a minţit de cîte ori a avut ocazia să mintă; omul care, în politică, a ratat totul; omul căruia Traian Băsescu i-a luat partidul dintre mîini cu incredibilă uşurinţă, ceea ce i-a creat probabil aura de cunoscător al preşedintelui; omul pe care nu l-a mai ales nimeni, nicăieri, de ani şi ani; omul care n-a fost în stare să aibă o strategie pentru el însuşi a devenit strategul candidatului liberal la preşedinţia republicii. Cînd voia să numească un general, Napoleon lua despre el toate informaţiile posibile: carieră militară, capacitatea de a comanda, capacitatea de a se înţelege cu inferiorii, inteligenţă, cultură, etc. Dacă toate acestea răspundeau aşteptărilor lui, punea o ultimă întrebare, decisivă: e norocos sau nu? Petre Roman nu numai că nu are calităţile şi nici parcursul care să-l recomande ca strateg liberal, dar, în plus, el pare să nu aibă nici noroc. După cum nici PNL nu a avut noroc în ziua în care acest personaj al trecutului i-a fost impus ca om de viitor. Blog Radu Portocala https://portocala.wordpress.com/
October 28th, 2009 
VR 
IN RESPECTUL ADEVARULUI 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
