August 5th, 2009 
VR 
https://www.vlad-mihai.blogspot.com/ Vezi si
Vezi APEL: FOSTI DETINUTI POLITIC cu peste 350 de ani de temnita comunista ii cer IPS Bartolomeu sa respecte “ultima lor dorinta”: Manastire la AIUD
Posts Tagged ‘IPS Bartolomeu Anania’
DOAMNA Aspazia Otel ii cere Mitropolitului Anania, in numele detinutilor politic, sa gireze la Aiud Manastirea "vrednicului Parinte Justin" VIDEO
Posted in Uncategorized 
Tags: aiud, Aspazia Oţel Petrescu, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 
No Comments »APEL: FOSTI DETINUTI POLITIC cu peste 350 de ani de temnita comunista ii cer IPS Bartolomeu sa respecte "ultima lor dorinta": Manastire la AIUD
Fosti detinuti politic cu 350 de ani de inchisoare ii cer Mitropolitului Bartolomeu Anania sa ridice o Manastire la Rapa Robilor de la Aiud
Un grup de 15 organizatii reunite de Centrul Rezistentei Anticomuniste, al carui presedinte de onoare este Vladimir Bucovsky, sustine Apelul facut astazi de peste 35 de fosti detinuti si luptatori anticomunisti Inalt Prea Sfintitului Bartolomeu Anania, Arhiepiscopului Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, pentru ridicarea unei Manastiri pe locul calvarului de la Aiud, Rapa Robilor.
Personalitati anticomuniste si nume importante ale rezistentei romanesti, dintre care unele cu 20 de ani de temnita, inclusiv la Aiud, cum ar fi Monahul Paulin (22 de ani), Nicolae Purcarea (20 de ani), Grigore Caraza (21 de ani), Gavrila Rusu (fost condamnat la moarte, 21 de ani de rezistenta in munti) sau Aspazia Otel Petrescu, Raul Volcinschi, Demostene Andronescu si sora “Sfantului Inchisorilor” Valeriu Gafencu, Valentina Elefteriu Gafencu, la care s-au alaturat presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, Octav Bjoza si presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 – Brasov, Florin Postolachi, i-au cerut Mitropolitului Bartolomeu Anania, el insusi un fost detinut politic, sa respecte “ultima dorinta” a marilor duhovnici ai Ortodoxiei romane, Parintele Justin Parvu (90 de ani, 17 de temnita) si Parintele Arsenie Papacioc (95 de ani,14 de inchisoare) si sa ridice o Manastire cu arhitectura traditionala, ortodoxa, pe locul jertfei de la Aiud.
In Apelul scris de memorialista Aspazia Otel Petrescu (14 ani de inchisoare) se arata ca pentru Manastirea de la Aiud “gandirea, planul si infaptuirea sa fie ale acelui detinut politic vrednic de o astfel de lucrare: Parintele Arhimandrit Justin Parvu” iar binecuvantarea sa fie data de Arhiepiscopul Bartolomeu Anania “care a sfintit si Calvarul Aiudului si care simte altfel tresarirea Sfintelor Moaste”.
In privinta altor proiecte care se doresc a se construi pe acel loc, fostii detinutii politic semnatari, a caror detentie insumeaza peste 350 de ani de inchisoare, cer: “Aveti buna cuviinta si lasati-ne mortii in cinstirea noastră! Lasati-ni-i noua, atat cat mai suntem si asa cum inima noastra o simte si cum credinţa noastră o cere”.
Centrul Rezistentei Anticomuniste ii roaga pe Inaltii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane Bartolomeu Anania si Andrei Andreicut sa primeasca la fata locului o delegatie a fostilor detinuti politic care sa supervizeze proiectul si inaltarea Manastirii de la Aiud.
Scrisoarea deschisa a elitei morale a Romaniei, inmanata astazi personal Arhiepiscopului locului, IPS Bartolomeu Anania, se incheie cu un apel la adevar: “Noi credem insa ca nicio binecuvantare nu va fi valabila pana nu se va lamuri cumplitul adevar legat de holocaustul rosu. Pana atunci, singurii care au drept sa spuna ceva in aceasta problemă sunt tocmai cei care au suferit. Vreti sa faceti ceva inaltator pentru martiri? ‘Dezveliti tot adevarul si le spuneti tuturor/Cum murira fratii nostri pentru Neam si Tara lor!'”
Centrul Rezistentei Anticomuniste
Secretariat: [email protected]
Tel/Fax: 0368-42.68.05
Gasiti aici Apelul catre IPS Bartolomeu Anania si semnatarii acestuia
Înalt Prea Sfinţiei Sale,
Înalt Prea Sfinţitului Părinte Bartolomeu Anania
Arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului şi
Mitropolitul Clujului, Albei, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Înalt Prea Sfinţite Părinte Mitropolit,
Ne adresăm Înaltpreasfinţiei Voastre, cu îndrăzneala ucenicului ce aleargă la Ava al său pentru sfat, ajutor şi mângâiere, căci Ava sunteţi pentru foştii deţinuţi politic, ca unul ce-aţi trecut prin proba de foc a prigoanei comuniste.
Noi suntem încredinţaţi că Cel care v-a ales să ne fiţi Ava a fost tăria noastră în această luptă nedreaptă şi inegală, adică Domnul nostru Iisus Hristos. Încurajaţi de o astfel de încredere, vă rugăm fierbinte să întreprindeţi tot ce înţelepciunea Înaltpreasfinţiei Voastre va găsi de cuviinţă ca să faceţi clar tuturor celor ce vor să ia iniţiative în ce priveşte mausoleul de la Aiud că numai cei ce au suportat teroarea crimelor comuniste sunt îndreptăţiţi să aibă un cuvânt de spus cu privire la ce ar mai fi de adăugat la Calvarul Aiudului. Bătrânii supravieţuitori ai temniţelor comuniste au înţeles demult că ei sunt singurii care pot mărturisi cinstit şi în duhul adevărului cum au fost aruncaţi peste pragul vieţii, de către hidra comunistă, martirii acestui neam greu încercat şi pustiit în tot ce a avut el mai bun. Doar aceşti bătrâni au înţeles că este de datoria lor să-şi cinstească morţii, să le păstreze vie memoria şi să le aducă pomenire creştină, căci au fost lipsiţi de grija cea duhovnicească atunci când şi-au dat duhul în mâinile Părintelui veşnic şi chiar mai târziu, când ţara a fost lovită de amnezie.
Cu o mare putere de dăruire, pretutindeni unde s-a suferit şi s-a murit pentru Cruce, Neam şi Ţară, foştii deţinuţi politic au ridicat cu propriile lor puteri monumente comemorative care să amintească generaţiilor viitoare suferinţele cumplite îndurate şi sacrificiile supreme oferite de acei fii ai Neamului care s-au opus ateismului comunist şi nu şi-au plecat genunchii decât în faţa lui Dumnezeu.
Între toate câte s-au înălţat, troiţe, cruci, paraclise, monumente, cel mai semnificativ este, fără îndoială, mausoleul de la Aiud, atât lăcaş de închinăciune şi reculegere, cât şi necropolă pentru osemintele celor căzuţi.
Sunt deţinuţi politic care socotesc că ceea ce s-a făcut pe Râpa Robilor mai trebuie întregit cu o sfântă mânăstire. Foarte bine, dar gândirea, planul şi înfăptuirea să fie ale acelui deţinut politic vrednic de o astfel de lucrare: Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. Se cere o nouă temelie pentru venerarea martirilor. Foarte bine, dar binecuvântarea acestei temelii să fie dată de Ava al nostru, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania, care a sfinţit şi Calvarul Aiudului şi care simte altfel tresărirea Sfintelor Moaşte.
Înaltpreasfinţite, mărturisim ce-am vrea noi să spunem celor care afirmă că un deţinut politic nu are nimic de spus în privinţa proiectului Aiud şi să ne daţi dezlegare dacă suntem în greşeală:
Oameni buni, înţelegeţi că Râpa Robilor este ţara celor din morminte fără cruce la căpătâi, presărate aici cu sârguinţă de molohul comunist. Şi-au câştigat acest drept pentru că li s-a acordat cu ură şi dispreţ, cu tortură şi nimicire. Tot ce se înalţă pe acest loc nu poate avea binecuvântare decât de la o mână care, pe lângă harul sfânt al preoţiei, a primit şi pe cel al supliciilor. Numai aşa cerul se poate îndura de iertare! Numai aşa somnul lor poate fi lin şi binecuvântat! Ce este aşa de greu de înţeles? Aveţi buna cuviinţă şi lăsaţi-ne morţii în cinstirea noastră! Le va fi pură, certă şi sinceră. Lăsaţi-ni-i nouă, atât cât mai suntem şi aşa cum inima noastră o simte şi cum credinţa noastră o cere. E frumos şi înălţător că v-aţi adus aminte că morţii lipsiţi de sicriu merită generaţia voastră. Puteţi să le închinaţi memoriale pe orice colţişor
din Ţara pe care ei au iubit-o cu preţul vieţii. Noi credem însă că nicio binecuvântare nu va fi valabilă până nu se va lămuri cumplitul adevăr legat de holocaustul roşu. Până atunci, singurii care au drept să spună ceva în această problemă sunt tocmai cei care au suferit. Vreţi să faceţi ceva înălţător pentru martiri? Dezveliţi tot adevărul şi le spuneţi tuturor/Cum muriră fraţii noştri pentru Neam şi Ţara lor!
Înaltpreasfinţite, rugăciunile noastre vă vor sta mereu în preajmă, cu speranţa că blândul Iisus va asculta cu bunăvoinţă suspinele noastre.
Cu adâncă metanie,
1. Aspazia OŢEL PETRESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă (autoarea Apelului)
2. Nicolae PURCĂREA, fost deţinut politic, 20 de ani de temniţă
3. Gheorghe VARZĂ, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
4. Octav BJOZA, fost deţinut politic, Preşedinte AFDPR
5. Dumitru MOLDOVAN, luptător cu arma în mână în Munţii Făgăraşului, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
6. Florin POSTOLACHI, fost deţinut politic, Preşedinte Asociaţia 15 Noiembrie 1987
7. Demostene ANDRONESCU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
8. Ştefan URSE, fost deţinut politic, 15 ani de temniţă
9. Petre PETREA, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
10. Luca CĂLVĂRĂSAN, fost deţinut politic, 13 ani de temniţă
11. Ioan BUCELEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
12. Emil MITEA, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
13. Dan DESPAN, fost deţinut politic, 4 ani temniţă
14. Gheorghe BUZĂIANU, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
15. Mihai STEREA DERDENA, fost deţinut politic, 8 ani de temniţă
16. Octavian BALABAN, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
17. Alexandru CHISTOL, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
18. Octavian CÂRJE, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
19. Ştefan MAGHIARI, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
20. Nicolae MOLDOVEANU, fost deţinut politic, 9 ani de temniţă
21. Nineta MIHĂILESCU, fost deţinut politic, 2 ani de temniţă
22. Ionel JALUBA, fost deţinut politic, 16 ani de temniţă
23. Virgil TOTOESCU, fost deţinut politic, 14 ani de temniţă
24. Ilie NUŢU, fost deţinut politic, 11 ani de temniţă
25. Vasile MĂGUREANU, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
26. Aurică BICA, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
27. Ion DAN, fost deţinut politic, 3 ani de temniţă
28. Gheorghe CLAPON (Monahul PAULIN), fost deţinut politic, 22 de ani temniţă
29. Tudor STĂNESCU (Monahul Teodor), fost deţinut politic, 8 ani de temniţă
30. Tache RODAS, fost deţinut politic, 12 ani de temniţă
31. Părintele Alexandru CAPOTĂ, fost deţinut politic, 4 ani de temniţă
32. Gavrilă RUSU, fost luptător cu arma în munţi, 21 de ani
33. Părintele Gheorghe BOGDAN, fost deţinut politic
33. Maria CONSTANTINESCU, fost deţinut politic, 5 ani de temniţă
34. Grigore CARAZA, fost deţinut politic, 21 de ani, inclusiv AIUD
35. Raul VOLCINSCHI, fost deţinut politic, 16 ani de temniţă
36. Valentina ELEFTERIU GAFENCU, sora lui Valeriu Gafencu
37. Ilie TUDOR, fost detinut politic, 8 ani de temniţă
Alte persoane semnatare:
1. Coriolan BACIU
2. Dr. Florin MĂTRESCU
3. Octavian POLEXA, Director al Colegiului Naţional „Dr. Ioan Meşotă”
4. Ioan POLEXA, Director Centru Plasament
5. Vlad PÂRĂU, student
6. Florin VIJOLI, profesor
7. Crina PALAS, profesor
8. Florin PALAS, jurnalist
9. Luminiţa GAVRILESCU
10. Bogheanu ARNĂUŢOIU (tatăl a îndurat 14 ani de temniţă)
11. Alexia CRISTECU (mama a îndurat 2 ani temniţă)
12. Polifon GEORGESCU
13. Erica GEORGESCU (unchiul-11 ani închisoare)
14. Eleodor ENĂCHESCU
15. Aurelian PĂUNA
16. Vasilica OANCEA
17. Cornelia BRADEA BRÂNZAŞ, sora Părintelui Liviu BRÂNZAŞ (13 ani de temnita)
18. Victoria ALEXANDRESCU, fostă membră a Cetăţuilor
19. George RONCEA, jurnalist
20. Victor RONCEA, jurnalist
21. Elena ANDRONACHE, informatician
22. Maria MARICARU, fiica fostului detinut politic Ion DIMA (10 ani in temnitele Gherla si Aiud)
Centrul Rezistentei Anticomuniste a alcatuit de asemenea o lista de organizatii (ambele liste raman deschise) care sustin initiativa Parintelui Justin Parvu pentru o Manastire la Aiud:
Fundatia Petru Voda
Asociatia Civic Media
Asociatia 15 Noiembrie 1987 Brasov
Fundatia Pentru Romania
Grupul Independent pentru Democratie
Civic Net – Piata Universitatii
Liga Studentilor – Seniorii
Asociatia Suflet pentru Suflet
Filiala Negresti Pro Basarabia si Bucovina – “Constantin Prezan”
Asociatia pentru Libertatea Romanilor
ASTRADROM – Asociatiei pentru Pastrarea si Promovarea Valorilor Culturale si Nationale ale Poporului Roman
Asociatia Cuget Romanesc
Fundatia Arsenie Boca
Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista
Publicatiile VEGHEA, ATITUDINI si MIHAI EMINESCU
5 August 2009 , Înainte Prăznuirea Schimbării la faţă a Domnului
Vezi si DOAMNA Aspazia Otel ii cere Mitropolitului Anania, in numele detinutilor politic, sa gireze la Aiud Manastirea “vrednicului Parinte Justin” VIDEO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Arsenie Papacioc, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 2 Comments »CONFUZIA lui Danion Vasile, greseala lui Dan Puric, eroarea Inaltului Andrei Andreicut si Proiectul Parintelui Iustin si al Dr-lui Chirila la Aiud
Proiectul Parintelui Iustin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la Aiud este atras intr-o spirala a confuziei.
Distinsul teolog Danion Vasile a intervenit dupa o buna bucata de vreme in ce priveste situatia Manastirii de la Aiud dorita de Parintele Justin Parvu, detinutii politici si credinciosi, printr-un articol lung si binevenit dar, din pacate, nelamuritor. Dimpotriva; Danion Vasile, reuseste, fara sa vrea, sa sporeasca mai abitir confuzia asupra acestui proiect. Dupa ce reliefeaza, potrivit, o parte din starea de fapt actuala, adanceste, din nefericire, cel mai probabil din necunostinta de cauza, falsa problema, creata de la bun inceput de catre dusmanii acestui Proiect.
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Nu este prima oara cand Danion, vrand sa limpezeasca apele, scurma malul de pe fund: cu ceva timp in urma anunta raspicat, cu o naivitate perfecta pentru scopurile autoritatilor, ca permisele auto nu contin cipuri. Desi se anuntase deja ca acestea exista, sub forma unor “cipuri invizibile” – vorba unui comisar – , iar Parintele Justin avertizase asupra acestui fapt – adeverit indubitabil. Ca sa nu mai vorbim ca, dupa cum cred eu, nici capacitatile sale de teolog si nici chiar cele de fost yoghin nu ii permit sa emita afirmatii tehnice asupra unor acte electronice, fara un studiu facut la nivel national, de specialisti in domeniu. Rezultatul: sute de oameni l-au ametit pe Parinte cu intrebari despre “expertiza” lui Danion. Cu toata dragostea, e bine sa recunoastem ca si teologii sunt oameni si, atunci, saracii, mai si gresesc, intorcand uneori armele chiar impotriva lor.
De altfel, de arma confuziei s-au folosit cu succes si adversarii campaniei anti-cip si cei personali ai Parintelui, care, cred, banuiti din ce zone intunecate vin. La fel si astazi, in privinta Aiudului. Nu degeaba Parintele, referindu-se la acestia a spus: “Cei care amesteca intunericul cu lumina sunt mai periculosi decat dusmanii fatisi ai lui Hristos, pentru ca induc pe cititori in eroare. Nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Unii propovaduiesc uneori pe Dumnezeu doar ca sa castige credibilitatea cititorilor, ca apoi sa isi strecoare cu viclenie si veninul invataturilor lor. Crestinul nu trebuie sa se increada decat in Hristos si in Sfintii Parinti si in cei care propovaduiesc pana la capat invatatura lor. Nu gazetarii increstineaza lumea, ci harul Sfantului Duh care se pogoara peste propovaduitorii in duh si in adevar”. Daca Danion si ratacitii intru cuvant pot sa stea “umar la umar” cu asemenea personaje, desigur, vor ajunge sa-si stinga singuri lumina.
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
FOTO: Parintele Justin, “neascultat de nimeni” si “fara nimeni aproape”
Singuri detinutii politici vor spulbera spirala si vor inalta Manastirea, cu toti cei ce stau alaturi de ei si de Parintele Justin
Oricat de Inalt ar fi IPS Andrei Andreicut – si, de fapt orice Inalt ar fi Episcop al locului – acesta nu poate fi indeajuns de Inalt pentru a substitui prin functie pamanteasca jertfa cereasca a detinutilor politici cu zecile, sutele si miile lor de ani de inchisoarea bolsevica, daca stam sa le adunam anii de suferinta si biruinta. Singuri fostii detinuti politici au dreptul sa hotarasca ce si cum va fi Proiectul de la Aiud iar simpla dezbatere publica asupra acestui Proiect National este un drept al oricarei democratii care nu poate fi ocultat prin nici un mijloc administrativ. Ca sa nu mai vorbim ca acest drept este stipulat expres chiar in reglementarile administratiilor locale privind avizele de construire, in baza Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.D. aprobat prin Ordinul nr. 37/N/2000 al M.L.P.A.T. ( M.T.C.T.), si a Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.Z. aprobat prin Ordinul nr. 176/N/2000 al M.L.P.A.T. (M.T.C.T.).
Dar lasand aceste aspecte lumesti deoparte, eu unul sunt convins ca IPS Andrei nu va cadea in eroare si va intelege ca, daca vrea sa ramana in istoria ortodoxiei romane ca un adevarat ctitor national, va trebui sa binecuvanteze cat de curand Proiectul Manastirii si al Centrului de Martirologie aprobat de detinutii politici, dupa vrerea lor.
Nu pot sa cred ca, daca drept marturisitorii temintelor vor hotari ca cel mai vrednic dintre ei sa se ocupe de acest proiect, IPS Andrei se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va binecuvanta cererea celor care si-au aflat, dupa ani, oasele camarazilor lor in glodul de la Rapa Robilor, acum sfinte moaste.
Nu pot sa cred ca, daca biruitorii demonilor sovietici – care se confrunta azi cu urmasii lor -, vor hotari, pe buna dreptate, ca singurii care au dreptul sa spuna ceva in aceasta problema sunt ei, detinutii politici, IPS Barlomeu Anania, Arhiepiscopul locului, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, el insusi un fost detinut politic, se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va cadea de acord ca mortii care sfintesc pamantul Aiudului sa fie lasati, pentru imbratisare si cinstire, in primul rand, fratilor lor de suferinta.
Este nevoie sa se ridice o Manastire bizantina, traditionala, romaneasca, pe Golgota unde s-au lasat crucificati martirii anticomunisti! Este nevoie sa se cladeasca un Centru de Martirologie pentru consemnarea istoriei reale si invatatura generatiile viitoare! Este nevoie sa decida cel mai Inalt for moral al acestei tari, de atatea ori aruncat in desuetitudine de dusmanii romanilor si ai Romaniei – constituiti in grupuri de dialog social, fesenisti sovietici, disidenti fripturisti, kominternisti anti-crestini, intelectualisti culturnici, dilematici fara de Dumnezeu sau blogarasi cu cioc – dintre “cei care amesteca intunericul cu lumina”: forul detinutilor politici.
Sa luam aminte:
“Dumnezu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parintii spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre (romane). Acestia au mentinut credinta in inimile romanilor prin cuvnatul lor tare, adanc. Atunci cand ierarhia se plia si cand cuvantul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti duhovnicesti au tinut sus inima romaneasca in nadejdea ca Dumnezeu nu ne-a parasit.
Dar Dumnezeu a pregatit in tot acest timp, in adanc, in ascuns, alti sfintiti parinti care au luat locul celor care au fost chemati la Domnul dupa caderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu – si ma gandesc la Parintele Justin Parvu, caci a sta 17 ore in scaunul spovedaniei este un mare sacrificiu pentru Hristos si pentru semeni”… – Parintele Gheorghe Calciu.
… si, a sta 17 ani in peretii temnitei, cred eu, ar trebui sa-i confere Parintelui dreptul incontestabil de a hotari ce si cum sa faca pe locul jertfei si a suferintei sale si a camarazilor sai, sfintii inchisorilor comuniste.
Amin!
PS: Spre trezirea ratacitilor intru cuvant – care prin lipsa de logica saracesc in duh si produc smintire, intinand testamentul Parintelui Calciu – , public, pentru ultima oara, cu sila, din arsenalul dusmanilor adevarului, fratilor minciunii (despre care am auzit ca un sfant Parinte ar fi zis ca, daca ar fi fost mai tanar, s-ar fi luat de centura cu el, iar eu zic, ca, daca am fi trait alte vremuri, de mult le-as fi retezat, crestineste, excrescentele viermanoase, pentru a nu raspandi cangrena in tot trupul bietilor “frati”). Apropo: spune Puric, intr-una din cartile din vremea hipnozei: “Crestinul nu este tolerant. Iisus Hristos nu a fost tolerant”.
Ce aberatie! Pai, daca n-ar fi fost tolerant crestinul sau Mantuitorul, ar mai fi existat purici pe pamant?!
“Fratii” “crestini” care stau “umar langa umar” in campania de murdarire a Manastirii Petru Voda si de discreditare a Parintelui Justin Parvu:
Primejdia vine de la o facţiune “tradiţionalistă”, deci un al treilea curent al “puriştilor” ortodocşi.
Acţiunile de subminare cele mai eficiente nu vin din afara, ci dinăuntrul Bisericii. Tabăra zisă tradiţionalistă a fost supusă, în ultimele zece luni, unei asidue campanii de intoxicare, defăimare, discreditare şi disoluţie. Trupa de şoc care dă asaltul este alcătuită din cîţiva monahi şi “civili” care s-au afirmat ca “tradiţionalişti”. Pentru fluenţa textului, le voi spune “roncenieni”, avînd în vedere că îi au ca principali instigatori, coordonatori şi purtători de cuvînt pe jurnaliştii George şi Victor Roncea.
Cel mai grav însă mi se pare a fi faptul că l-au luat prizonier pe un mare duhovnic român, om cu viaţă sfîntă, care a jertfit 17 ani în puşcăriile comuniste, pentru Hristos şi neam, părintele Iustin Pârvu.
Profitînd de faptul că bătrînul duhovnic este atît de căutat de credincioşi, care îi cer cuvînt de folos şi ajutor duhovnicesc, încît nu se mai poate informa direct, îi furnizează informaţii tendenţioase, îl împing în conflicte inutile, îl îndepărtează de vechi – şi verificaţi prin fapte – ucenici, îi smulg binecuvîntarea pentru acţiuni cu efect contrar credinţei şi voinţei sfinţiei sale etc. etc.
Protejaţi de părintele Iustin, care nu mai cunoaşte “realitatea” decît prin intermediul lor şi care, din prea multă bunătate, îi acoperă cînd fac nefăcute, roncenienii au ajuns să aibă credit de la mulţi credincioşi şi o influenţă periculoasă în Biserică.
– l-au pus pe părintele Iustin Pârvu într-o lumină extrem de nefavorabilă, astfel încît există primejdia ca sfinţia sa să-şi piardă mare parte din capitalul de încredere pe care îl are între ortodocşi,
– au născut un curent schismatic în Biserică. (Voi reveni pe acest subiect.) (Oare cine canta apropierea de stilisti pentru a-i da apa la moara cumnatului de Marea Moarta?!!! – nota mea)
Se vede insa la cei care il tavalesc astazi in praful internetului pe Dan Puric sau pe Inaltul Andrei, ca nu au pic de dragoste. Pentru ca IPS Andrei si Dan sint totusi fratii nostri si ar trebui tratati macar cu o farima de dragoste. Am vazut in niste locuri cum sint confirmat in ce am spus nu demult: exista un curent de razvratire cumplit, din pacate alimentat si de unii calugari de la Petru Voda, care neaga orice autoritate ierarhiei bisericesti, ii umple de mizerii pe toti vladicii si indeamna la schisma (varianta extrem-stilista). Asta nu o fac din dragoste.Dar poate ca va ingadui Dumnezeu si se vor desparti intr-un final oile de capre. Poate ca e mai bine ca toti acestia care se ridica pe Apologeticum si blogul lui Roncea, si Vlad-Mihai si cine or mai fi, sa se duca toti la stilisti si sa ne lase cu neputinetele noastre. Desi, s-ar putea sa nu fie primiti, caci nici stilistii nu au nevoie de scandalagii.
Va veni probabil timpul să mă refer şi la un călugăr impostor de la Petru Vodă, care le suflă în pînze fraţilor Roncea, şi care, deşi nu este preot, s-a apucat să “boteze” în Iordan credincioşii şi să-i binecuvînteze (am fotografii relevante). Acelaşi călugăraş, care a reuşit să-i înşele încrederea părintelui Iustin, mai are şi alte pete la dosar (penal), despre care voi spune ce ştiu la momentul oportun. El este secondat de o monahie a cărei principală îndeletnicire este intriga şi despre care va veni cu siguranţă clipa să vorbim. Ca şi despre un băieţaş cu pregătire şi ocupaţie incerte, Gabriel Cioacăş, sau cam aşa ceva, care, după ce a fost respins la spălat vasele prin cele străinătăţi, s-a aciuat la Petru Vodă şi face pe apărătorul internautic al ortodoxiei (desigur, la adăpostul anonimatului, cu un mare curaj ortodox), întreţinînd o cloacă de ură şi minciună numită Apologeticum.
De dragul părintelui Iustin şi crezînd că sfinţia sa se va scutura de aceşti duşmani ai ortodoxiei, am tăcut pînă azi. cele cîteva avertismente pe care le-am dat au fost fără nume, destinate numai cunoscătorilor şi tocmai celor care trebuiau să se debaraseze de roncenieni. Însă, părintele rămîne, din păcate, şi cu mare durere o spun, prizonierul acestora. În pofida informaţiilor şi dovezilor pe care le-a primit de la oameni de mare ţinută morală şi în care se arăta încrezător, părintele Iustin se lasă în continuare influenţat de roncenieni.
Da, e un mare duhovnic, in sensul ca are puterea rugaciunii si uneori tamaduieste suflete cu un cuvint. Dar nu este infailibil. Poate fi si sfintia asa inselat, manipulat etc. Va indoiti?
E de ajuns daca amintim ca unul dintre ei a spus ca “parintele Justin si manastirea Petru Voda este inconjurata de securisti”.
Etc, etc, etc
Dumnezeu sa-i ierte!
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Biserica biruitoare, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, manastirea petru voda, Martirii anticomunisti, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 3 Comments »IPS BARTOLOMEU ANANIA: Parintele N. Steinhardt – un om care a murit fericit. DOSAR DE IERARH: O parte din Filele de la Securitate ale lui IPS ANDREI
Parintele N. Steinhardt – Un om care a murit fericit
† Bartolomeu ANANIA
As vrea sa subliniez cateva ganduri pe care le am in legatura cu acest om extraordinar, care a fost si ramane Nicolae Steinhardt. Cand vorbesc de numele lui imi este greu sa pomenesc verbul la modul trecut, ci numai la prezent.
Cred ca este un convertit prin excelenta, si anume dintr-un neam despre care Sfanta Evanghelie ne spune ca inainte de sfarsitul veacurilor se va crestina. Este vorba despre poporul evreu. E bine, cel putin din generatia noastra, dupa doua convertiri care au esuat – ma gandesc la Mihail Vidar si la Mihai Avramescu -, parintele Nicolae Steinhardt este singurul convertit care a biruit si a biruit intru lumina.
In al doilea rand, procesul convertirii sale nu a fost napraznic, asa cum i-a fost botezul, ci de foarte lunga durata. Convingerea crestina s-a strecurat in el incetul cu incetul, pana cand a ajuns la maturitate. Abia atunci a simtit nevoia botezului formal, dar in realitate botezul sau duhovnicesc se petrecuse cu mult inainte – si in timp, in durata.
Parintele Nicolae Steinhardt era omul de profunda cultura. Am afirmat-o, si-mi place sa cred ca dupa seceta spirituala prin care poporul nostru a trebuit sa treaca de-a lungul celor 45 de ani de dominatie comunista atee, acest popor nu se poate redresa moral decat prin doua puteri: religia si cultura. Dar nu separate, ci ingemanate. Logodite si cununate una cu cealalta, prin care religia sa se deschida spre universalitate, parasindu-si constiinta de plutire si limitele unei functiuni strict liturgice, iar pe de alta parte, prin religie cultura sa-si recapete dimensiunile autentice, in sensul ei ultim. Si mai este un gand pe care as vrea sa vi-l spun. Noi vorbim cu foarte multa convingere de un lucru pe care putini il inteleg de la inceput si in totalitate: vorbim despre libertatea in Hristos si despre faptul ca numai prin Evanghelie devenim liberi. Pare un paradox rostit de o biserica intemeiata pe dogme; in aparenta, dogma este tot ceea ce poate fi mai putin liber. Ar trebui insa sa-l intrebam pe parintele Staniloae ca sa aflam ca dogma este un proces pururea deschis, si nu un sistem, cum sunt cele filosofice, care sa te tina cumva sclav. Iar daca ai patruns cu adevarat in interiorul dogmei, de-abia atunci ai patruns in universalitate si in perspectiva eternitatii. Aceasta este libertatea intru Hristos. Ei bine, parintele Steinhardt a devenit liber intru Hristos in temnita, adica in conditia totalei nelibertati. Aceasta este o experienta pe care nu o pot intelege si simti decat – si iertati-ma ca spun un plural, la persoana intai – noi, acestia, care am trecut prin temnite, iar parintele Mina Dobzeu, care i-a administrat parintelui Steinhardt botezul intr-o celula din Jilava, stie mai bine decat noi toti ce insemneaza sa fii inconjurat de gardieni, sa te gasesti intr-o temnita subpamanteana cum este cea a Jilavei si totusi sa ai in vine libertatea de a te intalni cu libertatea lui Hristos si de a te cununa cu ea. Eu cred ca momentul de la Jilava, pe care l-a administrat parintele Mina asupra lui N. Steinhardt, este un moment mai mult decat istoric, e un moment al culturii romanesti si al Bisericii noastre. Cred ca este un moment teologic pe care va trebui sa-l consemnam in tratatele noastre si de care va trebui sa ne aducem pururea aminte.
Atunci cand oamenii iti tagaduiesc libertatea, tu de-abia atunci sa strigi din rarunchi: “De-abia acum sa stiti ca sunt un om liber!”. Aceasta a fost marea bucurie pe care a descoperit-o N. Steinhardt. Si aceasta l-a facut cu adevarat fericit si in stare sa scrie acea extraordinara carte, carte de capatai a culturii si spiritualitatii romanesti, Jurnalul fericirii, de care nici o generatie de acum inainte nu va trebuie sa fie lipsita. Asa cum retiparim poeziile lui Eminescu pentru fiecare generatie, asa va trebui retiparita cartea Jurnalul fericirii pentru fiecare generatie de-acum incolo.
Dumnezeu sa-i binecuvanteze amintirea si sufletul. Noi l-am inscris de mult in Cartea de aur a spiritualitatii noastre si a culturii romanesti. El este cel care sintetizeaza la modul cutremurator aceasta logodna de care va vorbeam, dintre religie si cultura. Un om de mare si profunda cultura, intregit de un om de mare si profunda credinta. Nu ne miram ca a murit fericit si nu ne miram ca acolo unde este, este fericit. Si se fericeste impreuna cu noi astazi, prin emotia noastra, care nu are intr-insa mai putina fericire decat aceea pe care si-a dorit-o si ne-o doreste parintele N. Steinhardt.
Revista TABOR – Anul II, Nr 4, Iulie 2009, dedicat Parintelui Nicolae de la Rohia
ZIUA: Dosar de ierarh: planul Securitatii de compromitere a IPS Andreicut, indeplinit de CNSAS
Credinta in vizorul Securitatii
Credinta in vizorul Securitatii
Arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicut, a primit din partea CNSAS decizie de politie politica. Ierarhul ortodox a anuntat ca urmeaza sa conteste decizia in instanta. Fostul preot de Turda nu a avut dosar de retea, ci de urmarit, asa cum dovedesc notele informative din arhiva CNSAS si dupa cum a afirmat si el, inca din 2001. Ierarhul a marturisit atunci ca a intrat intr-o relatie cu Securitatea pentru ca a incercat sa intervina in favoarea unui tanar pentru a fi admis la Seminarul teologic. Atunci a dat o singura nota informativa si anume cea din ziua in care a semnat si angajamentul cu Securitatea.Am rasfoit Dosarul de Urmarire Informativa (D.U.I.) de la CNSAS al Inalt Prea Sfintitului pentru a afla elementele-cheie ale activitatii sale de dinainte de 1989. Am descoperit dialogurile politice inedite pe care acesta le avea cu Nicu Steinhardt, monahul de la Rohia, inregistrate cu ajutorul unuia dintre cele sase microfoane fixe pe care le avea in casa. Apoi, am observat ca majoritatea documentelor aflate in dosarul de urmarit al IPS Andrei Andreicut arata ca Securitatea il vana pe preotul de Turda in special pentru modul in care acesta relationa cu tinerii si copiii, misiune care isi arata roadele. Parintele ortodox mai era urmarit si pentru legaturile sale cu personalitati religioase asa-zis “periculoase” din Biserica Ortodoxa – “legionari” si “mistici” – cum ar fi preotii Dumitru Staniloaie, Arsenie Papacioc sau Gheorghe Calciu. Nu in ultimul rand, Andreicut era supravegheat din cauza relatiilor sale de prietenie cu greco-catolicii, in conditiile in care el insusi provenea dintr-o familie de greco-catolici.
“Nu este pentru o patrie socialista”
Intr-o nota de analiza aflata in D.U.I nr.4314, din 17.03.1979, privind pe preotul ortodox Andreicut Ioan din Turda, ofiterul care se ocupa de IPS Andreicut raporta ca: “In timpul cat urma teologia, a intretinut relatii cu preotul X de la care primea materiale mistice-religioase. (…) Datorita faptului ca intretine relatii cu preotul X si activitatii intense de catehizare pe care a desfasurat-o dupa venirea in Turda, la data de 21.02.1979 a fost avertizat, cu care ocazie s-a angajat sa intrerupa orice legatura cu fostii descendenti ai cultului greco-catolic. Andreicut Ioan asa cum confirma materialele informative, a continuat si dupa avertizare sa desfasoare o intensa activitate religioasa menita sa contracareze educatia ateista oficiala facuta cetatenilor. Se manifesta ca un bun roman, un bun patriot, insa nu este pentru o patrie socialista sau comunista deoarece este hotarat, chiar pana la sacrificiu, sa activeze in directia scoaterii cetatenilor de sub influenta ideologiei statului nostru socialist”.De asemenea, Securitatea il considera pe actualul Arhiepiscop de Alba, dupa cum reiese dintr-un “Plan de masuri” aprobat de Securitate “un fanatic religios din care cauza s-a hirotonisit ca preot celibatar, este semnalat ca desfasoara o intensa propaganda religioasa pentru a contracara propaganda ateista”. De aceea, continua documentul, “pentru a stabili daca Andreicut Ioan desfasoara activitate ostila sub masca cultului ortodox, sau daca are un rol in cadrul clandestinitatii greco-catolice, se vor lua urmatoarele masuri: incadrarea informativa prin reteaua existenta, intrucat informatorii “PALADE” si “MARCUS” din problema au mai furnizat informatii despre el, vor fi dirijati in continuare sa ne furnizeze date despre relatiile lui cu fosti deserventi ai cultului greco-catolic, persoane ce-l viziteaza, contactarea lui de catre cetateni straini si preocupari ostile prezente”. Totodata, se va trece la “compromiterea lui X in scopul izolarii si indepartarii acestuia de obiectiv, in scopul temperarii activitatii obiectivului si a curma influenta negativa pe care o exercita X asupra lui, prin reteaua informativa si celelalte mijloace si metode ale muncii”.Prin deductie, tragem concluzia ca X – indicativul este sters din dosar – era Nicolae Steinhardt, al carui nume apare mai jos, intr-alta Nota.
Strict Secret cu Nicolae Steinhardt
Securitatea a surprins si discutiile lui Andreicut cu Nicolae Steinhardt. Sursa “Nicu B63” este cea care a redat una dintre intrevederi in “Dosarul nr.6 I.D.M/ ex.unic/ Redat din lb romana/ Strict secret/ Mr.Lucaci F./14.06.1971/ STENHARD NICOLAE, Bucuresti, str.I.Ghica nr.3”:”La orele 15.00. Ob (Obiectivul – nota red.) impreuna cu preotul NICOLAE si alti tineri s-au intors de la biserica. (…) Au luat masa impreuna. I-a intrebat cum ii cheama, unul era X, altul Y.Pr N a intrebat unde e al treilea, Z, i s-a raspuns ca e la institut, in anul II. Pr N a afirmat ca-i place cum a ales.
X a intrebat de ce pleaca evreii din Romania, poate fiindca vor sa faca comert, sa fie liberi.
Preotul N: “Vedeti si ce partizani au fost la inceput pentru regimul comunist, desi stiau despre desfiintarea libertatii comertului, a circulatiei”.
X: Eu ma gandesc mult la ei, la ceea ce fac, la recentele bombardamente din Irak.
Preotul N: “Ceea ce fac ei cu petrolul nu e bine, sunt prea camatari” (se refera la Irak). In continuare au discutat despre lipsa unor produse alimentare din tara. Pr. N a afirmat ca tinerii au plecat de la tara, in agricultura au ramas numai batranii”.
NICU B63 a transcris de pe banda magnetica in “Dosarul nr.6.I.D.M; ex. Unic/ Nr. file 1; Bir.1 364; Mr. Lucaci F; 14.06.1981” si o alta discutie avuta de IPS Andrei Andreicut cu parintele Nicolae “STENHARD”, dupa cum scrie securistul de serviciu.
“La orele 8.25 a sosit in vizita la Obiectiv preotul NICOLAE din Bucuresti. (…) Pr.N – a afirmat ca merge de multe ori la Tg. Lapus la rudele sotiei si vede niste cozi interminabile, mai ales la paine. Multi stau la rand si nu sunt siguri ca vor primi; intr-o tara ca a noastra, care era atat de bogata. Cultura este la pamant, lapte nu se gaseste, branza nu se gaseste”, consemneaza constiincios NICU B63.
“PALADE”, informator de baza
Un informator extrem de activ, asa dupa cum reiese si din documentele aflate in Dosar a fost “PALADE” Intr-o “nota informativa din 08.04.1980, Copie Strict Secret”, acesta scria urmatoarele: “In data de 6 aprilie 1980, numitul preot X mi-a spus urmatoarele: Am fost coleg cu preotii Andreicut, preot in Turda, str. Fabricii, si cu Y. (…) Asculta cu regularitate posturi straine. Pr Andreicut mi-a spus ca a fost chemat la securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate in legatura cu activitatea sa religioasa si cu mobilizarea multor cetateni la biserica. De asemeni, X mai spunea despre un profesor de teologie din Bucuresti care vorbea foarte frumos si care a fost chemat la Securitate si i-a interzis, dar totusi desi i-au incuiat toate usile a iesit la geam si a vorbit studentilor avand curajul sa critice chiar pe conducatorii statului. La un Radio strain cereau eliberarea lui de la inchisoare”. (Este vorba de Parintele Calciu – nota. red.)”
Comenteaza dusmanos” atitudinea statului fata de religie
Securitatea a incercat, pe toate caile, sa ii puna bete in roate fostului preot de Turda si atunci cand Andreicut trebuia sa se transfere la Alba Iulia si pentru a nu i se aproba inscrierea la doctorat. Politia politica a regimului comunist nu putea sta cu mainile in san atunci cand la urechile ei a ajuns ca actualul Arhiepiscop de Alba a fost propus de Episcopia Clujului sa participe la un concurs, pentru a deveni preot misionar in afara tarii. Demersul Securitatii este demonstrat intr-o nota a “Ministerului de Interne Serviciul Municipal Turda/Securitate, Nr.Bv/0055454 din 29.08.1980, catre Inspectoratul jud. Cluj, tov.col.Dumitrascu N”, in care se spune:
“Raportam ca urmarim prin D.U.I pe numitul ANDREICUT IOAN, preot ortodox celibatar la parohia Turda – Fabrici, nascut la 24.01.1949 in Oarta de Sus, jud. Maramures, absolvent al Institutului Teologic din Sibiu, fost inginer constructor, fost membru P.C.R.
Din datele ce le detinem rezulta ca intretine relatii cu elemente ce au antecendente politice si penale (fosti legionari si condamnati pentru infractiuni contra securitatii statului), impreuna cu acestia comenteaza dusmanos politica interna si externa promovata de conducerea statului si in special atitudinea statului fata de religie. Este hotarat sa actioneze impotriva acestei politici, fiind influentat in acest sens de persoanele cu antecedente, cu care se afla in legatura. Desi in 1979 a fost avertizat, se mentine pe pozitie ostila cu toate ca ii este frica ca isi va pierde libertatea. Pr. Andreicut Ioan, desi are aceasta atitudine, a fost propus de catre Episcopia Clujului sa participe la un concurs ce va avea loc la Bucuresti, pentru a deveni preot misionar in strainatate.
Intrucat sus-numitul are conceptii ostile, nu exista garantia ca ne va reprezenta in strainatate in mod obiectiv, propunem sa se intervina ca acesta sa nu fie trimis in strainatate.”
Compromiterea
Aceste actiuni de filaj zilnic realizat de securisti, dornici sa gaseasca si in cazul IPS Andrei Andreicut calcaiul lui Achile, au dat, in cele din urma, rezultate. Iar ierarhul ortodox a ajuns sa semneze un angajament cu Securitatea – fara insa ca vreodata sa dea si note informative despre cineva. Despre acel moment al vietii povesteste IPS Andrei Andreicut: “Toate aceste sicane erau rezultatul misiunii mele care nu le era pe plac. Imi cautau nod in papura si nu-l gaseau. Au incercat sa ma compromita moral, dar n-au reusit. Nici o acuza de genul acesta nu exista in dosar. Dar, pana la urma, dialectica draceasca totusi a gasit ceva. Au pescuit o tarasenie urata cu care voiau sa ma santejeze. Toata povestea este legata de admiterea unui tanar la Seminarul din Cluj. Respectivul acum este un preot foarte bun. Ce s-a intamplat: Tanarul in cauza efectiv avea vocatie preoteasca. A dat de mai multe ori admitere la Seminar si n-a reusit. N-a reusit pentru ca la Cluj erau, pe de o parte, locuri foarte putine; iar, pe de alta, din nefericire mai lucrau si interventiile.
In anul 1983, contrar convingerilor mele, stiind ca un avocat aranjase cu un timp inainte intrarea altui tanar la Seminar, i-am relatat situatia tanarului in cauza. S-a oferit, fara sa fac mari insistente, sa-l ajute.Tanarul a intrat, iar avocatul era nelinistit ca tata baiatului nu-l contacteaza. Mi-a dat in acest sens telefon si telefonul a fost fatal. Tatal baiatului l-a cautat apoi. Securitatea insa a declansat o intreaga ancheta. Sunt cu constiinta impacata ca tanarul merita sa intre dar, pana astazi, imi pun intrebarea daca ancheta ce a urmat n-a fost pedeapsa lui Dumnezeu ca atunci, o data, mi-am incalcat principiile?
Pe 20 octombrie 1983 am fost convocat la Militia Economica din Cluj. Vorba fie! Acolo ma asteptau maiorul Pop Vasile de la Securitatea Turda si un locotenent. Ancheta a fost urata si indelungata. Declaratii tracasante si dirijate cum ca as fi fost complice la trafic de influenta. Cu aceasta incercau sa ma santejeze. Pana atunci n-au avut nici o declaratie scrisa de la mine. Le-am relatat tot adevarul, pentru ca si asa il stiau, referitor la intrarea baiatului la teologie. Mai tarziu, de abia, am aflat ca nu puteau folosi ca probe convorbirile telefonice si ca nu era bine sa nu recunosc nimic. Amenintarea repetata era ca or sa ma inchida pentru trafic de influenta.”Planul Securitatii realizat atunci are repercusiuni si acum. Practic, CNSAS a reusit astazi sa duca pana la capat misiunea de compromitere a ierarhului ortodox.
IN FOTO: Parintele Nicolae Steinhardt si prietenul sau, parintele Ioan Andreicut, in mijlocul comunitatii credinciosilor ortodocsi din Turda
Posted in Uncategorized Tags: IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Steinhardt, ziua No Comments »DETINUTII politic Raul Volcinschi si Octav Bjoza, presedintele AFDPR, despre Cazul Dan Puric vs Manastirea de la Aiud – VIDEO/AUDIO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Dan Puric, IPS Bartolomeu Anania, manastirea petru voda, octav bjoza, Parintele Justin Parvu, PS Andrei Andreicut, puricficare, Raul Volcinschi, sfintii inchisorilor 2 Comments »PANTEONUL ROMANIEI – IPS Bartolomeu Anania si Prof Dr Radu Ciuceanu. REVISTA PRESEI
Pentru Adevar si Dreptate
A vrut Dumnezeu să depăşim un moment care ne-a furat o jumătate de an. Pentru majoritatea celor prezenţi în acest moment aniversar, dacă nu pentru toţi, orice realizare s-a supus aceluiaşi regim al unei constante şi îndârjite afirmări şi a unor îndelungi demersuri.
Acum suntem o fundaţie cu un scop afirmat şi recunoscut public. De acum încolo, imitând peste veac ctitorirea de cinste a Ateneului Român, vom avea porţile deschise către toţi cei care vor dori să ni se alăture în fel şi chip. Panteonul României va fi împlinirea aspiraţiilor şi năzuinţelor unui popor întreg.
S-a vorbit mai înainte despre prezenţa Adevărului pe frontispiciul acestei instituţii. Ar trebui să-l legăm de cealaltă componentă morală, atât de căutată şi necesară acum: Dreptatea. Asigurăm pe această cale că ne vom strădui să-i chemăm în nemurire şi pe acei peste care uitarea şi nerecunoştinţa au aşternut un colb greu şi nemeritat.
Cu aceste gânduri încheiem întâlnirea noastră în cuget şi simţiri.
Prof. dr. Radu Ciuceanu
Adevarul crestin
Trebuie înţeles ca acest Panteon strânge sub cupola sa nu numai cele mai ilustre valori ale naţiunii române, printr-un rapel al memoriei noastre, dar şi Adevărul creştin ce se regăseşte şi în cei ce nu fac parte din comunitatea noastră. Numai aşa îşi va căpăta această instituţie milenară pe care o construim o valoare fundamentală, naţională, şi o universală recunoaştere.
I.P.S. Bartolomeu Anania,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
Cateva dintre aparitiile din presa:
www.presaonline.com
https://www.presaonline.com/stiri/stiri-locale/a-avut-loc-lansarea-fundatiei-panteonul-romaniei-638900.html
https://www.presaonline.com/stiri/stiri-locale/a-avut-loc-lansarea-fundatiei-panteonul-romaniei-638900.html
Ziua
https://www.ziua.ro/news.php?id=32805&data=2009-07-08
Victor Roncea’s Blog
https://victor-roncea.blogspot.com/2009/07/academia-romana-lanseaza-proiectul-si.html
Ultimelestiri.com
https://www.ultimelestiri.com/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro-161127.html
Ziua online
https://www.ziua.net/news.php?data=2009-07-09&id=32805
Stiri pe scurt
https://www.stiripescurt.ro/stiri/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro/324243.html
Ziare.com
https://www.ziare.com/articole/Panteonul+Romaniei
Jurnalul National
https://www.jurnalul.ro/stire-arte/panteonul-romaniei-se-naste-pe-timp-de-criza-514030.html
Showbiz
https://showbiz.iis.ro/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro/
Livenews
https://www.livenews.ro/cultural/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro.html
https://www.livenews.ro/cultural/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro.html
Ultima ora
https://www.ultima-ora.ro/articles.php?category_id=19&article_id=17486
Curentul
Business Breaking News
Qbox
https://www.qbox.ro/qbox/cluj-stire-detalii–Haiduc-si-Bartolomeu-au-pus-bazele-Panteonului-Romaniei-6247.html
Radio Romania Cultural
https://cultural.srr.ro/arhiva/arhiva3.shtml?station=2&year=2008&month=12&day=18
Times for news, portal stiri locale
https://www.time4news.ro/administrativ/constructia-panteonului-romaniei-nu-va-depasi-20-de-milioane-de-euro/
Bucharest Herald – Romania’s Pantheon might be ready in five years
https://www.bucharestherald.com/city-life/44-city-life/4155-romanias-pantheon-might-be-ready-in-five-years
Nine O’Clock
https://www.nineoclock.ro/index.php?page=detalii&categorie=culture&id=20090708-506971
Jurnalul de Botosani si Dorohoi
Informatia de Hunedoara
Posted in Uncategorized Tags: INST, IPS Bartolomeu Anania, panteonul romaniei, Prof Radu Ciuceanu No Comments »LANSAREA Fundatiei Panteonul Romaniei la Academia Romana si cuvintele Mitropolitului Bartolomeu Anania si academicianilor Ion Paun si Gabriel Tepelea
Panteonul României pentru “ţăranul român, luptătorul din tranşee şi sfântul învăţător”
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Costurile pentru construcţia Panteonului României nu vor depăşi suma de 20 de milioane de euro şi nu îi sperie pe iniţiatorii acestui proiect, care va fi realizat din donaţii, a declarat pentru MEDIAFAX vicepreşedintele Fundaţiei Panteonul României, Nicolae Ivan.
Fundaţia care va coordona proiectul de realizare a Panteonului României a fost inaugurată miercuri, la Bucureşti, la Academia Română, unde îşi are şi sediul.
Fundaţia Panteonul României este condusă de Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române şi are trei vicepreşedinţi – Radu Ciuceanu, directorul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Păun Ion Otiman, secretarul general al Academiei Române, şi inginerul Nicolae Ivan. Aceştia se numără printre cei 27 de membri fondatori ai fundaţiei care au primit, miercuri, diplome din partea forului cultural şi ştiinţific.
Vicepreşedintele Academiei, Dan Berindei, unul dintre membrii fondatori ai Fundaţiei Panteonul României, a declarat că această modalitate de comemorare este “o datorie elementară a unui popor”, care, în cazul românilor, va duce la o “trezire” a identităţii naţionale.
El a mai arătat că, în stadiul actual al proiectului, rămân deschise probleme precum locaţia Panteonului, proiectul arhitectonic şi alegerea celor care vor fi aduşi în Panteon sau amintiţi prin plăcuţe comemorative, în cazul acelor personalităţi care şi-au exprimat dorinţa de a fi înmormântate într-un anume loc.
Pe lângă un loc de comemorare, Panteonul va fi şi un monument care va atrage vizitatorii străini, aşa cum o fac mănăstirile din nordul Moldovei sau Palatul Parlamentului, a mai spus Berindei.
Un alt membru fondator al Fundaţiei Panteonul României, Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit al Bisericii Catolice, a subliniat că acest proiect reprezintă “un act de curaj”, “o operă deloc uşoară în timpuri grele”, dar şi “o datorie de onoare”, şi că Biserica Catolică va sprijini demersul Academiei, dându-şi binecuvântarea, dar şi din punct de vedere practic.
Vicepreşedintele Fundaţiei Panteonul României, Radu Ciuceanu, a citit mesajul de sprijin din partea mitropolitului Bartolomeu Anania, care se numără, de asemenea, printre membri fondatori ai fundaţiei.
Ciuceanu a mai remarcat şi că, “pe cât a fost de hulită demolarea regimului ceauşist, pe atât pot exista obiecţiuni când vine vorba de construcţia unui monument peren”, însă ridicarea Panteonului reprezintă şi un act de dreptate, pentru că “aici îşi vor găsi locul ţăranul român, luptătorul din tranşee şi sfântul învăţător”. “Acest proiect demonstrează că Academia este o instituţie vie”, a mai spus Ciuceanu.
Vicepreşedintele fundaţiei, Păun Ion Otiman, unul dintre cei care au promovat încă de la început ideea construcţiei unui Panteon al României, a spus că, deşi nu este arhitect, consideră că edificiul respectiv ar trebui să fie “o oglindire a arhitecturii româneşti” şi că printre personalităţile care vor fi comemorate acolo ar trebui să se numere soldatul necunoscut, cei 12.000 de dascăli care au murit în luptă în timpul celor două războaie mondiale şi cei care, după 1947, s-au refugiat în munţi şi s-au opus regimului comunist.
Academicianul Gabriel Ţepelea a atras atenţia că pe statuia lui George Coşbuc, din Cimitrul Bellu, scrie că a fost ridicată prin subscripţie publică de refugiaţii din Transilvania. “Problema care se pune este cu cine pornim la drum, cine va fi alături de noi, când foarte mulţi sunt preocupaţi de ziua de mâine”, a spus Ţepelea, amintind că monumentul a fost ridicat în 1943 – 1944, o perioadă de asemenea dificilă. “Atât Ateneul, cât şi monumentul de care vorbeam au fost ridicate nu de oameni foarte avuţi”, a mai spus Gabriel Ţepelea.
Nicolae Ivan, vicepreşedinte al Fundaţiei Panteonul României, a declarat pentru MEDIAFAX că încă nu a putut fi demarată campania de strângere de fonduri, pentru că procedurile de înregistrare a fundaţiei au durat şase luni, din cauza birocraţiei.
Pe de altă parte, Nicolae Ivan a spus că va fi nevoie de “10 – 20 de milioane de euro pentru acest proiect, nu mai mult”, astfel încât costurile nu îi sperie pe iniţiatori.
Fundaţia se va ocupa de managementul proiectului Panteonul României, prin filiale judeţene, care vor avea dubla misiune de a strânge fonduri, dar şi de a face propuneri privind personalităţile care să fie incluse în Panteon, a mai explicat Nicolae Ivan. Selectarea acestor personalităţi va aparţine unei comisii a Academiei, dar una “suficient de largă şi cu suficient de puţină putere pentru a lăsa votul popular să fie preponderent”, a adăugat Ivan.
Locaţia viitorului Panteon nu a fost încă stabilită, Nicolae Ivan spunând că ar fi vizate şase locuri din Capitală, dintre care vor fi selectate două sau trei pentru a fi avute în vedere în concursul internaţional de arhitectură. Panteonul ar putea fi o nouă construcţie sau ar putea fi amplasat într-o construcţie deja existentă.
Prezent la inaugurarea de miercuri, arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, a declarat că Primăria va susţine proiectul Panteonului, pentru că Bucureştiul are nevoie de monumente de for public şi de spaţii publice.
Printre locurile vizate pentru construirea Panteonului se numără un teren aflat la circa 200 de metri de Crematoriul Cenuşa din Parcul Tineretului, care se pare că este liber de sarcină juridică, a declarat pentru MEDIAFAX Păun Ion Otiman, în urmă cu două zile. Terenul respectiv are formă de promontoriu, ceea ce ar pune în valoare noua construcţie. Academia viza iniţial clădirea fostului crematoriu pentru realizarea Panteonului. Acesta din urmă nu trebuie să fie “doar un spaţiu de comemorare”, ci să îndeplinească şi o importantă funcţie educativă, prin găzduirea unor conferinţe şi dezbateri, a mai spus Otiman.
Caietul de sarcini pentru proiect va fi elaborat în urma consultărilor cu arhitecţi şi istorici. Reprezentanţii fundaţiei au avut deja mai multe întâlniri cu preşedintele Ordinului Arhitecţilor, Şerban Sturdza, dar şi cu arhitectul-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, şi speră să poată lansa concursul de proiecte pentru selectarea unui constructor în toamna acestui an, după ce se vor întâlni şi cu Primarul Capitalei, Sorin Oprescu. Reprezentanţii Primăriei s-au arătat până în prezent interesaţi şi binevoitori faţă de construcţia Panteonului, a mai spus Otiman.
Finanţarea proiectului se va face din fonduri private, fără să fie implicat bugetul de stat, după cum au anunţat, încă de anul trecut, iniţiatorii lui.
Selecţia personalităţilor ce vor fi incluse în Panteonul României va fi făcută inclusiv prin consultări cu asociaţii profesionale şi în urma unor propuneri regionale şi locale. Nominalizarea, făcută sub patronajul Academiei Române, va ţine seama exclusiv de contribuţia adusă de fiecare nume propus, indiferent de naţionalitate, religie, convingere politică, regiune sau epocă, mai precizează reprezentanţii Fundaţiei Panteonul României.
Laura Mitran, [email protected]
Posted in Uncategorized Tags: Academia Romana, IPS Bartolomeu Anania, panteonul romaniei 2 Comments »PF DANIEL a reusit sa creeze sfada si pe Sfanta Lumina. Patriarhia vrea sa puna monopol pe Lumina Divina de la Sfantul Mormant al Mantuitorului
Patriarhul Daniel a reusit sa creeze sfada si pe Sfanta Lumina de la Sfantul Mormant. Pentru ca Lumina Divina a fost adusa de la Ierusalim la Suceava, cu binecuvantarea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, inainte de a ateriza Sfanta Lumina adusa “oficial”, cu un oarecare iz propagandistic, de catre Patriarhia Bucurestilor, PF Daniel s-a facut fiert, trandind si pufnind, conform surselor noastre. Replicile cutremurului din Deal se resimt si astazi, cand apar comunicate si para-comunicate bine “comentate” de amploaiatii Trustului din Deal. Sa lamurim problema, dara.
Sfanta Lumina a fost adusa la Suceava cu un avion particular de catre Staretul Manastirii Putna, Parintele Velnic Melchisedec, un consilier al IPS Pimen si Gheorghe Flutur, care a obtinut banii pentru aceasta actiune. Conform Realitatea TV, Patriarhia a spus că flacăra adusă de Gheorghe Flutur nu a fost sfinţită de PF Daniel şi, prin urmare, lumina bună ar fi cea adusă de Biserică.
Sfanta Lumina trebuie… sfintita!
Disputa între Patriarhia Română şi pedelistul Gheorghe Flutur a izbucnit încă de la începutul anului şi a constat într-o cursă contra-cronometru pentru aducerea Luminii Sfinte în România. Pe care PF a pierdut-o.
Flutur a anunţat, încă de pe 7 februarie, că parlamentarii PD-L din Suceava vor aduce pe cont propriu lumina sfântă de la Ierusalim. El a mai spus ca are binecuvantarea locala. Zis şi făcut, cei şapte deputaţi şi senatori democrat-liberali au pus mână de la mână şi au strâns 20.000 de euro, suma necesară pentru închirierea unui avion. Iar în seara de 18 aprilie, aeronava ateriza pe aeroportul din Suceava având la bord lumina de la mormântul sfânt.
Numai că, pentru a nu ramane mai prejos, o acţiune similară a demarat şi Patriarhia Română, Lumina învierii devenind pentru Trustul din Deal şi oamenii politici un capital electo-patriarhal. Asa ca oficialii bisericii au anunţat şi ei, cu trei zile înainte de Paşte, că au de gând să aducă în ţară lumina de la Ierusalim.
Avionul lui Flutur a ajuns primul in ţară, aşa că pedelistul a spus că el a adus primul în ţară Flacara Sfântă. Patriarhia a replicat însă, spunând că lumina adusă de Flutur nu a fost sfinţită de Patriarhul Daniel şi că, din această cauză, adevărata lumină este cea adusă de Biserică.
De la Suceava, Sfanta Lumina a fost dusa la manastirile Moldovei, inclusiv la Humor, pentru seful statului, Traian Basescu si familia sa si, apoi, la Constanta si in Maramures. Ulterior, PF Daniel a aparut cu un comunicat prin care anunta monopolul pentru Romania asupra Sfintei Lumini pentru ca mai apoi, IPS Teodosie sa dea o “dezmintire” silita.
Cine cauta vrajba, vrajba va gasi
Astfel, Patriarhia s-a gandit sa dea in Saptamana Luminata un Comunicat de Presa cu titlul foarte prost ales “Lumina Sfântă trebuie să fie izvor de pace şi bucurie, nu prilej de tulburare”. La ce tulburare se refera, alta decat a Motanului Danila, nu e foarte clar. Orice om de buna credinta a putut vedea numai bucurie in intrega tara la primirea Sfintei Lumini.
Ce zic colegii nostri, scribii de la Patriarhie: “Lumina Sfântă adusă în anul acesta de la Ierusalim la Bucureşti şi la Suceava este şi trebuie să fie izvor de pace şi bucurie pentru clerici şi credincioşi, nu prilej de tulburare şi învrăjbire. În viitor, pentru a se evita confuzii nedorite, este necesar ca acţiuni sau contacte ale clericilor şi credincioşilor ortodocşi români cu alte Patriarhii Ortodoxe să se realizeze cu binecuvântarea Patriarhiei Române, care are responsabilitatea reprezentării Bisericii Ortodoxe Române pe plan internaţional.”
In termeni “manageriali” asta se numeste monopol. Apoi, e la mintea oricui, “invrajbirea” e lansata chiar de acest comunicat. Pana la el era numai pace si bucurie. Ca de Inviere!
In aceeasi zi, respectiv joia trecuta, Teodosie e obligat sa iasa si el pe piata cu o “dezmintire”:
“Urmare a prezentãrii în mass-media a evenimentelor legate de aducerea Sfintei Lumini de la Ierusalim la Constanta, Înaltpreasfintitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, face urmãtoarele precizãri:
1. Dezmintim informatia potrivit cãreia am apelat la Sfânta Luminã venitã de la Suceava întrucât cea adusã prin intermediul Patriarhiei Române a întârziat.
Evenimentul aducerii la malul Mãrii Negre a Sfintei Lumini a fost discutat cu Arhiepiscopia Sucevei si Rãdãutilor cu aproximativ o lunã înainte de data Pastelui, când încã nu se stia de sosirea Sfintei Lumini la Bucuresti.
Hotãrârea Patriarhiei de a aduce si la Bucuresti Sfânta Luminã a fost binevenitã pentru Arhiepiscopia Tomisului, deoarece a facilitat rãspândirea Sfintei Lumini în timp util pe o arie mult mai mare în judetul Constanta, inclusiv în Municipiul Constanta, nu numai pe la mânãstiri, cum eronat s-a afirmat.
Considerãm cã eventualul refuz de a mai primi Sfânta Luminã de la Suceava ar fi fost o impolitete fatã de autoritãtile bisericesti sucevene. (…)”
Adica, strans cu usa aia mare si grea din Deal, saracul Teodosie a sucit-o: ca i-a ajuns si Lumina de la Patriarhiei. Dar, fara sa vrea, comunicatul-dezmintire adevereste altceva: faptul ca, inainte de a se hotari aducerea Sfintei Lumini de la Arhiepiscopia Sucevie si Radautilor, “Sfanta” Patriarhie nu avea nici un plan pentru asa ceva! Dupa cum o confirma si acest mesaj al Tomitanului:
IPS Teodosie despre Sfanta Lumina adusa de la Ierusalim "prin amabilitatea Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor"
Oricum, dupa parerea mea, nici n-avea de ce sa faca toata miscarea asta, neaparat, daca nu ar fi existat “concurenta” moldoveneasca, inchipuita in capetele din Deal. Pentru ca lumina din candela Paraclisului Patriarhiei, dupa cum mi-a spus regretatul Patriarh Teoctist, era adusa tot de la Sfantul Mormant. Si, de Pasti, din acea Sfanta Lumina impartea miilor de credinciosi. Dar, iata cum Dumnezeu a sucit vointa vrajmasului care punea carbuni la invidia si orgoliul personal al Patriarhului si, astfel, mult mai multi romani au beneficiat de Lumina Divina, ocrotindu-ne casele si tara. Uciga-l toaca contra lui Dumnezeu : 0 – 1.
Mai este de spus ca “Razboiul Luminii” vine pe fondul petrecerii Pastelui “home alone” de catre PF Daniel, fara absolut nici un oficial: familia Basescu s-a dus in Arhiepiscopia IPS Pimen, Boc la IPS Bartolomeu, familia regala la IPS Teofan si Geoana pe plaja, la IPS Teodosie…
Oricum, este o mare rusine sa creezi sfada pe Sfanta Lumina! Era bine sa vina in toate colturile tarii, ca mare nevoie avem de ea, sa ne apare de dusmanii din exterior, dar mai ales de cei din interior!
REALITATEA.NET – Războiul Luminii Sfinte: Patriarhia şi pedelistul Gheorghe Flutur s-au certat care-i cea mai ” sfântă” lumină adusă de la Ierusalim
Posted in Uncategorized Tags: BOR, IPS Bartolomeu Anania, IPS Pimen, IPS teodosie tomitanul, IPS Teofan, Patriarhia Romana, PF Daniel 2 Comments »Pr. Mihai Valica: canonic, singura hotărâre sinodală validă este cea de la Cluj. Comunicatul Pr Stoica nu poate reprezenta Sfantul Sinod
Pr. Mihai Valica, autorul unui binecunoscut studiu asupra actelor de identitate cu cip si al unor luari de pozitie foarte pertinente pe teme de mare interes pentru biserica, a avut amabilitatea sa raspunda unor intrebari puse de redactia Presa Ortodoxa.
Ce părere aveţi despre folosirea, de către puterea politică, a biometriei şi a tehnologiilor de tip RFID în identificarea persoanei?
Introducerea cip-urilor este, fără îndoială, un scandal. Neacceptarea cip-urilor biometrice nu trebuie privită ca o reacţie pe fondul unui fanatism religios, aşa cum încearcă unii din mass-media să sugereze, ci, mai întâi de toate, ca o reacţie de apărare firească împotriva unei înregimentări forţate într-un sistem de supraveghere suspect.
După părerea mea introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant ”drepturile omului” prevăzut în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Privându-ne de libertatea noastră de opinie şi opţiune, executând orbeşte şi slugarnic toate recomandările UE şi prin faptul că statul român nu încearcă o negocieze şi o nuanţare cu UE sau cu USA, care să ţină cont de drepturile noastre cetăţeneşti, religioase sau de siguranţă personală sau naţională, atunci acesta devine doar un simplu angajat şi funcţionar al Uniunii Europene sau a unor interese străine, iar noi suntem doar figuranţi şi trataţi ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri şi livra oricui.
De aceea, cred că expunerea informaţiilor digitale ale românilor fără discernământ şi discreţionar, reprezintă o acţiune inconştientă şi iresponsabilă şi poate fi considerată chiar ca o trădare a propriilor cetăţeni.
Prevenirea terorismului invocat şi provocat tocmai de cei ce ne vor indentificaţi şi controlaţi mai bine, nu se va realiza nici după introducerea cipurilor, ci soluţia este încetarea războiului provocat de statele agresoare în ţările de interes economic şi nu cip-uirea oamenilor.
Credeţi că există implicaţii teologice ale acestei probleme şi, daca da, care ar fi, pe scurt, acestea?
A nu discuta despre acest subiect din punct de vedere teologic este ca şi când nu te-ar interesa semnele vremii (Matei 16, 3) sau a dispreţui profeţiile (1 Tesal. 5, 20), care ne previn despre vremurilor de pe urmă. A nu ţine cont de acest aspect vital mântuirii omului, înseamană a trăi doar după bunăstarea şi foloasele timpului, oferite de tehnologia fără graniţe, deci făra raportare la Sf. Scriptură. Prima consecinţă ar fi desacralizarea omului şi a istoriei.
Omul ca “slavă a lui Dumnezeu” cum spune Sf. Irineu este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă. Or, tehnologia biometrică poate transforma omul doar într-un număr. Deci Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra “firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic. Omul este redus de la imago Dei la un simplu număr sau cip electronic, întrucât din punct de vedere al evidenţei biometrice, cel care nu va figura într-o bază de date, nu va exista din punct de vedere fizic, deci social şi astfel va fi lipsit de toate drepturile. Or, ontologia omului este iconică şi are o identitate taborică, deci faţă către faţă în demnitate, cinste şi slavă dumnezeiască şi nu o identitate numerică impersonală, în sensul apocaliptic ca “număr al omului” (Apoc. 13, 18).
Biserica trebuie să lupte împotriva acestei tendinţe de a pierde identitatea taborică a persoanei umane şi să ia atitudine morală împotriva “ştiinţei” imorale, a mondialismului despotic şi a tehnologiei totalitare şi înrobitoare, care transformă pe om într-un număr sau instrument şi să atenţioneze profetic atunci când ştiinţa sau tehnologia nu mai slujeşte omului, ci unui grup de interese, fie ştiinţific, economic, financiar, politic, mondialist, etc., şi care urmăreşte să organizeze creaţia ca o totalitate închisă, în care omul este micul ei dumnezeu. Această atitudine şi chemare responsabilă a Bisericii ar putea înfluenţa ştiinţa, să recunoască faptul că ea este în mod dinamic neterminată, deci nu este definitivă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă şi destinul hristic al omului. Ştiinţa trebuie să se oprească acolo unde încalcă conştiinţa religioasă şi transcendenţa firească a omului spre veşnicie. În acest context se impune o bioetică a ştiinţei şi a tehnologiei biometrice din punct de vedere ortodox.
Ce părere aveţi despre comunicatul biroului de presă al patriarhiei pe tema paşapoartelor biometrice?
Întrucât nu conţine semnătura membrilor sinodali, aşa cum este procedura canonică (vezi de ex. Pastorala din Duminica Ortodoxiei), consider că nu este vorba de o hotărâre sinodală oficială, discutată şi analizată din punct de vedere teologic, ci un simplu comunicat dat în grabă de biroul de presă al Patriahiei. Refuz să cred că un Sinod de o asemenea valoare, nu ar fi luat în discuţie implicaţiile teologice, cetăţeneşti, psihologice etc. ale cip-urilor biometrice, ci s-ar fi oprit doar la cele de natură legislativă europeană sau naţională. Te întrebi în asemenea provocări, ce spune Sf. Scriptură nu ce părere are Ministerul de Interne…
Referitor la comunicatul de presă îl consider superficial, pueril, pe alocuri dictatorial şi total secular, întrucât se raportează nu la revelaţia divină ci la reglementările UE. Ar fi fost hilar pentru Sf. Sinod să fi luat în consideraţie asigurările date de Direcţia Generală de Paşapoarte (vezi anexa 2), directivele UE şi să treci cu vederea atenţionarea profetică din Apocalipsa 13-14, întrucât este vizibil chiar şi pentru laicii mai puţin instruiţi teologic, că acţiunea documentelor biometrice este o acţiune premergătoare epocii antihristice, întrucât presupune un control total al omului.
Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman şi nu urmărirea confortului credinciosului cu orice preţ şi transformarea credinţei creştine într-o simplă noţiune utilitaristă. Cred că nu era nevoie de a face o demostratio, în sensul argumentelor raţionale teologice, legislative sau tehnologice referitoare la cip-uri, ci în cazul de faţă este vorba de o afirmatio – adică a mărturisirii revelaţiei divine şi raportarea la aceasta şi nu la directivele UE sau a altor organisme. Într-o istorie în care Dumnezeu s-a întrupat, ca dovadă a iubirii sale pentru oameni, angajarea noastră în rezolvarea crizelor, sau cel puţin atenţionarea credincioşilor despre problemele pe care timpul ni le pune în cale este cea dintâi formă de manifestare a filantropiei, a responsabilităţilor noastre personale sau eclesiale şi a urmării (imitării) lui Hristos. A nu ţine cont de acest lucru însemnă că există o gravă criză creştină de indentitate personală, eclesială sau comunitară. Canonic, singura hotărâre sinodală validă este cea de la Cluj, întrucât semneaza fiecare episcop în parte.
Reprezentanţii mai vizibili ai laicatului ortodox au o viziune diferită de cea care răzbate din comunicatul biroului de presă patriarhal, asumându-şi o atitudine conservatoare critică şi deschizând acţiuni juridice de contestare a introducerii paşapoartelor biometrice. Cum vă explicaţi această diferenţă de viziune între laici şi comunicatul biroului de presă al patriarhiei? Ce consecinţe poate avea?
Consider acţiunea laicilor şi a unor monahi şi preoţi responsabilă şi îndreptăţită, întrucât forma de rezistenţă împotriva înregimentării electronice abuzive este propovăduirea Sf. Evanghelii, atenţionarea profetică în Duhul lui Hrisots şi răbdarea creştinilor până la prigoană, însă nu ca formă de răzvrătire sau revoltă împotriva Statului sau a Bisericii, ci ca motivaţie hristică şi formă de păzire a poruncilor lui Dumnezeu: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus. (Apoc. 14, 12).” Deci soluţia este răbdarea până la prigoană, în ultimă instanţă. Acesta este un indiciu, că cei ce se vor opune pecetluirii sunt “aleşi de Dumnezeu şi că sunt înscrişi în cartea vieţii Mielului de la întemeierea lumii” (Apoc. 13, 8). Deci nu este vorba de predestinaţie, întrucât răbdarea şi martirajul presupune voinţa şi participarea oamenilor în mod direct şi activ, ci este vorba de o preştiinţă a lui Dumnezeu. Vor cădea şi vor fi nepăsători doar nevrednicii: “Şi i se vor închina fiarei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. (Apoc. 13, 8).
Creştinul este chemat, să arate firescul credinţei creştine într-o lume, pentru care creştinismul a devenit atât de nefiresc sau chiar o piedică, pentru cei ce vor să stăpânească lumea şi pe om în mod samavolnic. A renunţa la această chemare, înseamnă a renunţa la chipul şi asemănarea noastră cu Dumnezeu şi marchează sfârşitul libetăţii noastre şi începutul sclaviei pre-antihristice (vezi cip-ul RFID).
Cred că fiecare creştin responsabil are obligaţia morală să arate lumii, că virtutea este mai atractivă decât păcatul şi să trăiască adecvat, tocmai ceea ce crede şi se roagă. Acest mod firesc de trăire a credinţei creştine, va arăta lumii, că normalitatea vieţii umane este mai utilă decât tehnologia înrobitoare, care uşor se poate transforma în terorism tehnologic, atunci când omul este privit doar ca o marfă sau o piaţă a muncii şi nu ţine cont de valoarea şi destinaţia lui hristică.
Nu forța coercitivă a Statului sau a politicii mondialiste sau a autorității Sinodului Sfintei Biserici Ortodoxe trebuie folosită pentru lămurirea problemei cip-ule biometrice, ci forța argumentului teologic revelat în Sf. Scriptură și în Sfânta Tradiție, normalitatea eclesială, comunitară și psiho-socială a ființei umane, care ține cont de firescul omului, de libertatea și mântuirea lui.
Pr. Dr. Mihai Valică
8 martie 2009
COMUNICAT SALUTAR AL IPS BARTOLOMEU ANANIA! Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului impotriva Pasapoartelor Biometrice
O pozitie memorabila: Poporul Roman nu este o banda de infractori
Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.
Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.
Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.
Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, cârd comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.
Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.
Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.
În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.
Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.
Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.
Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, cârd comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.
Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.
Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.
În concluzie, facem un apel către Domnul Traian Băsescu, Preşedintele României şi garantul respectării Constituţiei, să facă tot ceea ce îi stă în putinţă spre a-i asigura cetăţeanului român dreptul la libertate şi viaţă particulară, în consens cu principiile convieţuirii sociale.
În şedinţa din 19 februarie 2009, Cluj-Napoca.
† BARTOLOMEU,
† BARTOLOMEU,
Arhiepiscop şi Mitropolit
† ANDREI
Arhiepiscopul Alba Iuliei
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† SOFRONIU
Episcopul Oradiei
† IUSTINIAN
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului
†PETRONIU
Episcopul Maramureşului şi Sătmarului
†PETRONIU
Episcopul Sălajului
† IRINEU BISTRIŢEANUL
Episcop Vicar Cluj
† VASILE SOMEŞANUL
Episcop Vicar Cluj
† VASILE SOMEŞANUL
Episcop Vicar Cluj
† IUSTIN SIGHETEANUL
Arhiereu Vicar Maramureş
Arhiereu Vicar Maramureş
