Comuniştii moldoveni au obţinut 45,1% din voturi – rezultate preliminare CHIŞINĂU / 12:54, 30.07.2009 Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a obţinut 48 de mandate în Parlament, iar trei formaţiuni politice, între care PPCD, nu au reuşit să acceadă în Legislativ, potrivit rezultatelor finale preliminare, prezentate joi de autoritatea electorală, relatează Interlic în pagina online. Comisia Electorală Centrală a anunţat într-o conferinţă, în care a prezentat rezultatele preliminare ale scrutinului anticipat de miercuri, că cinci dintre partidele care au candidat în alegeri au intrat în Parlament. Potrivit autorităţii electorale moldovene, procentele obţinute de partide sunt: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) – 704.610 voturi – 45,1% Partidul Liberal-Democrat din (Republica) Moldova (PLDM) – 256.310 – 16,4%, Partidul Liberal (PL) – 224.470 – 14,4%, Partidul Democrat (PD) – 197.126 – 12,6%, Alianţa Moldova Noastră (AMN) – 115.273 – 7,4%, Partidul Popular Creştin-Democrat (PPCD) – 29.805 – 1,9%, Partidul Social-Democrat (PSD) – 29.310 – 1,9%, Partidul Ecologist Alianţa Verde (PEAV) – 6.473 – 0,4%. Potrivit Comisiei, PLDM a obţinut 17 mandate de deputat, PL – 15 mandate, PD – 13 mandate, iar AMN 8 mandate. În acest moment, în cazul unei alianţe PCRM-PD, cele două partide ar întruni 61 de mandate, necesare alegerii noului preşedinte al ţării. Trei partide nu au reuşit să obţină suficiente voturi pentru a intra în legislativ. Acestea sunt Partidul Popular Creştin-Democrat, Partidul Social Democrat şi Partidul Ecologist Alianţa Verde. Preşedintele autorităţii electorale moldovene, Iurie Ciocan, a declarat că au fost înregistrate 1.563.341 de voturi valabil exprimate, precizând că din cele 2.617.739 de buletine de vot tipărite au fost neutilizate şi anulate 1.044.135 de buletine de vot. Ciocan a declarat că autorităţii i-au parvenit rapoarte preliminare din partea mai multor ONG-uri, precizând că legea electorală prevede în mod expres cine şi în ce condiţii poate depune contestaţii la aceasta. El a anunţat că deoarece nu au fost respectate condiţiile şi termenele de prezentare a acestor contestaţii, Comisia “doar a luat act de acestea, dar nu le-a înregistrat”. Rezultatele finale ale acestui scrutin vor fi anunţate vineri, într-o conferinţă, a declarat Eugen Ştirbu, precizând că autoritatea nu a primit încă rezultatele scrutinului de la câteva secţii de votare din srăinătate, fără să facă alte precizări. Mediafax
Cine este “arbitrul” de la Chisinau, Dumitru Diacov ot Başcalia, reprezentantul Partidului Democrat “pro-occidental” (conform referintelor cretine de la Realitatea TV si ale posturi):
Dumitru Diacov, colonel KGB, conform presei de la Chisinau, si omul lui Piotr Lucinschi, general KGB si cel care a legalizat prezenta masoneriei in RM, se remarca si prin cei doi (ex)gineri ai sai: Gabriel Stati (foto cu Natalia Diacov, divortati recent, trei copii dintre care doi scolari – o fiica – Nalia Raluca si un fiu – Nichita Luca), fiul miliardarului Anatol, asociat în concernul ASCOM si libanezul Hammoud Mahmoud, protagonistul unui scandal cu iz de servicii secrete, intrat si in atentia SRI. Hamud/Hammoud, fost consul onorific al Libanului la Chisinau, a fost suspectat pentru trafic de fiinte umane si armament si de legaturi cu gruparea terorista Hezbollah, motiv pentru care i s-a retras cetatenia moldoveana. Ulterior, la interventia lui Diacov, Voronin i-a reacordat cetatenia. Fratele lui Dumitru Diacov a fost şef de secţie la Ministerul Securităţii RM.
Dumitru Diacov
Data şi locul naşterii: 10 februarie 1952, Kargapolie, regiunea Kurgan, Rusia-URSS.
In 1956 vine cu familia în satul Başcalia, regiune Basarabeasca. In 1974 absolva Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat din Minsk – Belarus – un fel de Stefan Gheorghiu mai tare. Până în anul 1977 a lucrat ca redactor şi redactor-şef de emisiuni la Televiziunea RSSM. Activează apoi în organele de conducere ale Organizaţiei Tineretului Comunist (Komsomol) sovietic. În perioada 1977-1979, este secretar la Comitetul de Komsomol a Comitetului de Stat pentru Radio şi Televiziune, apoi devine instructor pentru ideologie la Comitetul Central al Organizaţei de Komsomol din Moldova. Între anii 1981–1984, Dumitru Diacov lucrează ca şef de departament la Comitetul Central al Organizaţei de Komsomol din Moldova. Din anul 1984 a fost corespondent în RSS Moldovenească al cotidianului moscovit Komsomolskaya pravda (pe atunci organ oficial al tineretului comunist din URSS).
Petrece apoi la Moscova, în calitate de consilier al Secretarului Comitetului Central al Organizaţiei de Komsomol din URSS (Moscova), trei ani (1986-1988). Între anii 1988 şi 1989 a fost consultant la Departamentul de Relaţii Externe al Comitetului Central al PCUS, iar apoi între 1989 şi 1993 a fost Şeful biroului Agenţiei de Ştiri TASS în România, la Bucureşti. În anul 1993 revine în Republica Moldova si este trimis imediat la Moscova, activînd timp de un an în calitate de consilier şi şef al Departmentului Politic al Ambasadei Republicii Moldova la Moscova, alaturi de Valeriu Pasat, viitorul sef al SIS cu probleme. În anul 1994, Dumitru Diacov este ales deputat în Parlamentul de la Chişinău pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova, deţinând până în anul 1995 funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare de politică externă. În paralel, în perioada 1994–1998, îndeplineşte funcţia de Preşedinte al Delegaţiei Parlamentului Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE). Între anii 1995 şi 1998 a fost vicepreşedinte al Parlamentului de la Chişinău, iar după alegerile parlamentare din 1998, este ales la 23 aprilie 1998 în funcţia de Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova în legislatura a XIII-a. Deţine această funcţie până la 20 martie 2001, când este validat un nou Parlament. În perioada 1997–2000, Dumitru Diacov este preşedinte al Mişcării social-politice “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”. În alegerile din 22 martie 1998, formaţiunea sa obţine 18,16% din voturi şi un număr de 24 scaune în noul Parlament (din 101). Din anul 2000, este preşedintele Partidului Democrat din Moldova. La alegerile din 25 februarie 2001, Partidul Democrat din Moldova (PDM) obţine 5.02% din voturi şi nici un mandat de deputat. La alegerile din 6 martie 2005, Partidul Democrat din Moldova (PDM) formează împreună cu Alianţa “Moldova Noastră” (AMN) al primarului Serafim Urechean şi cu Partidul Social-Liberal (PSL) Blocul electoral “Moldova Democrată” (BMD), care obţine 28.53% din voturi şi un număr de 34 mandate de parlamentar. După alegeri, cei 8 deputaţi ai Partidului Democrat din Moldova părăsesc coaliţia Blocul “Moldova Democrată” (BMD) şi îşi constituie propriul grup parlamentar, care îl va susţine pe Vladimir Voronin la alegerile pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. În perioada 25 septembrie 1995 – 22 iunie 1998 şi din 1 septembrie 2005, Dumitru Diacov a fost membru al delegaţiei Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.
Dumitru Diacov vorbeşte fluent limba rusă şi la nivel mediu limba franceză.
REMEMBER 2007: Politicienii romani au interese in alegerile locale din Republica Moldova
Politicienii romani au interese divergente in alegerile locale ce vor avea loc duminica in Republica Moldova. Bineinteles, functia cea mai disputata este cea de primar al Chisinaului. Pe primul loc se situeaza Viaceslav Iordan, candidatul Partidului Comunistilor din Republica Moldova. Campania acestuia este facuta de Felix Tataru, devenit celebru dupa campaniile facute pentru Traian Basescu. De altfel, campania lui Iordan seamana izbitor cu a lui Basescu din anul 2000. Iordan este acum primarul Chisinaului, oras infratit cu Bucurestiul lui Adriean Videanu, lucru deloc intamplator. Urmatorul clasat este Vladimir Filat, candidatul Partidului Democrat, sustinut de PSD, din Romania. Partidul este condus de Dumitru Diacov, fost lucrator KGB, corespondent in Romania al ITAR-TASS, in timpul Revolutiei din decembrie ’89, apoi diplomat al Ambasadei Moldovei la Moscova. De altfel, Diacov este banuit ca a racolat in anii ’80 un director de ziar care mai tarziu se gasea si pe lista lui Adrian Severin. Pe 20 mai, la terasa Pani Pit, din Chisinau, Diacov si Filat s-au intalnit cu Victor Ponta. La scurt timp, Mircea Geoana a facut o declaratie de sustinere a lui Filat. Al treilea clasat este Dumitru Braghis, candidatul Partidului Liberal, care are foarte bune legaturi atat cu Dumitru Sechelariu, cat si cu Viorel Hrebenciuc. In fine, al patrulea candidat important este Alexandru Corduneanu, din partea Partidului Popular Crestin-Democrat, sustinut din Romania de PD si Emil Boc. Rezultatul scrutinului local din 3 iunie are o importanta electorala in perspectiva parlamentarelor din 2009. Si cum parlamentarii urmeaza sa-si aleaga viitorul presedinte, este de inteles interesul pentru rezultatele apropiatelor alegeri locale. Mai ales ca Voronin nu mai are dreptul, potrivit Constitutiei, sa mai candideze pentru un al treilea mandat.
Mana Moscovei si a Bucurestiului
Rusia sprijina mai multe formatiuni, folosindu-se de controlul pe care il exercita asupra majoritatii presei si de fosti agenti KGB, unii dintre ei ajunsi lideri de partid. Spre deosebire de Moscova, interesul Bucurestiului este fragmentat, in functie de interesele fiecarui partid politic. Candidatul PL Dorin Chirtoaca s-a intalnit recent cu vicepresedintele PSD Victor Ponta. PL este condus de Mihai Ghimpu, care este prieten cu mai multi din greii PSD. De asemenea, gruparea din PSD a lui Ion Iliescu si-a aratat interesul pentru Vladimir Filat, candidatul PDM. Filat, care si-a facut studiile la Iasi, a detinut un post de ministru in mandatul presedintelui Lucinschi, acuzat ca a vandut Transnistria rusilor prin memorandumul din 1997. El a fost cel mai mediatizat in actuala campanie electorala, datorita unei puternice finantari. De cealalta parte, PD-ul se afla in colaborare cu PPCD-ul lui Iurie Rosca. PPCD-ul se prezinta in fata electoratului cu actualul viceprimar al Chisinaului Alexandru Corduneanu, considerat de orientare pro-europeana. La randul sau, PNL a batut in 2006 palma cu AMN-ul fostului primar Serafim Urecheanu, dupa o vizita la Chisinau a unei delegatii conduse de Teodor Melescanu. AMN colaboreaza cu partidul lui Putin, Edinaia Rossia, aflat la putere in Rusia. In acelasi timp, PNL-ul de peste Prut pretinde legaturi cu PNL-ul de la Bucuresti. Liderul acestei formatiuni, Vitalia Pavlicenco, fost corespondent al agentiei ruse Itar-Tass, s-a inscris si ea in cursa pentru primarie.
Record de candidati
Un numar record de candidati s-au inscris in cursa pentru alegerile primarului general al Municipiului Chisinau. Printre acestia figureaza atat reprezentanti ai celor mai importante partide politice, cat si a unor formatiuni aproape necunoscute. Ultimele sondaje il arata favorit pe candidatul Partidului Comunist, Veaceslav Iordan, pana de curand primar interimar al primariei Chisinau, si care este sustinut pe fata de presedintele Vladimir Voronin. Aceleasi sondaje arata ca Iordan se va intalni in turul doi cu unul dintre candidatii partidelor liberale, fie Dorin Chirtoaca, fie Vladimir Filat sau poate chiar cu Alexandru Corduneanu, candidatul PPCD.
S-a nascut pe 12 iunie 1966, in satul Chircaiesti, raionul Causeni. In anul 1983, a absolvit facultatea de inginerie a Academiei de Constructii si Gospodarie Comunala din Harkov (Ucraina). A detinut functii de sef al serviciului exploatarea edificiilor civile al Caii Ferate din Moldova; vicedirector al CFM pe probleme sociale si constructii capitale, consilier municipal din PCRM, viceprimar de Chisinau, primar general interimar. Observatorii il crediteaza pe Iordan cu sanse reale sa ajunga primar, intrucit pentru el pot vota alegatorii care simpatizeaza cu comunistii (25-40% din locuitorii capitalei, potrivit unor estimari neoficiale). Se pare ca este unicul candidat caruia victoria ii va asigura mai mult PCRM, decat calitatile personale ale pretendentului.
Vladimir Filat : de la afaceri la politica
S-a nascut pe 6 mai 1969, in satul Lapusna, raionul Hincesti. A absolvit Colegiul Cooperatist din Chisinau si Facultatea de Drept a Universitatii `Alexandru Ioan Cuza` din Iasi (Romania). A fost (si este) om de afaceri, a lucrat ca director al Departamentului Privatizarea si Administrarea Proprietatii de Stat; ministru de stat in Guvern; acum este parlamentar. Este unul din candidatii cu sanse reale sa devina primar.
Dorin Chirtoaca, la a doua candidatura
S-a nascut pe 9 august 1978, la Chisinau. A absolvit Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, Colegiul franco-roman de studii europene, Universitatea Sorbona din Paris. A fost redactor si redactor-sef al emisiunii `Surprize, surprize` a postului national de televiziune roman TVR 1; coordonator de proiecte la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului in Moldova. Rezultatele inregistrate la alegerile de primar anticipate (invalidate) din vara si toamna anului 2005, ii vor fi lui Chirtoaca de mare ajutor. Atunci, el a acumulat peste 35% din sufragiile alegatorilor si s-a clasat pe locul doi, chiar daca rata de prezenta la urne a fost mica (de sub 30%). In cazul in care alegatorii vor participa activ la votare, numarul voturilor acumulate de candidatul PL se va reduce dramatic.
Alexandru Corduneanu, candidatul PPCD
Se poate presupune ca partidul si-a propus un scop bine definit – sa acumuleze la alegeri un numar de voturi nu mai mic decit cel obtinut in capitala, pana in 2005. Politicieni si observatori politici remarca faptul ca dupa ce deputatii PPCD au votat, la 2005, realegerea lui Vladimir Voronin la presedintie, numarul adeptilor crestin-democratilor s-a diminuat. Acum, partidul are de dovedit, in primul rand in capitala (unde a detinut pozitii destul de solide, de 10-15%), ca ratingul lui, daca nu s-a ridicat, cel putin, nu a coborat. Esecul lui Corduneanu in capitala si al PPCD la nivel republican ar putea semnifica inceputul sfarsitului pentru acest partid.
Sustinere de la PD si PPE
Partidul Democrat va sprijini candidatii PPCD la alegerile locale ce vor avea loc in data de 3 iunie in Republica Moldova. Presedintele PD, Emil Boc, a declarat ca un astfel de gest de solidaritate este normal intre partidele care apartin Partidului Popular European. Mai mult, Boc a afirmat ca acest gest continua politica de sprijinire a romanilor din Republica Moldova, initiata de PD si de presedintele Traian Basescu. PPCD a facut un gest similar in campania electorala pentru refendumul din data de 19 mai 2007. Intr-un interviu difuzat de RFI Cluj, presedintele PPCD, Iurie Rosca, i-a indemnat pe toti cetatenii moldoveni care au si cetatenie romana sa mearga la urne si sa voteze impotriva demiterii presedintelui Romaniei, Traian Basescu. In Basarabia, competitia cea mai dura are loc pentru Primaria Chisinaului. Candidatul PPCD, Alexandru Corduneanu, este pe locul II in cursa pentru postul de primar, potrivit sondajelor de opinie. Un mesaj de sustinere a candidatului PPCD a venit si din partea lui Wilfred Martens, presedintele Partidului Popular European.
Diacov, omul lui Lucinschi
Dumitru Diacov este liderul Partidului Democrat din Republica Moldova, care s-a format in 2000, prin reorganizarea Miscarii `Pentru o Moldova Democratica si Prospera`. Aceasta miscare a luat fiinta pentru a-l sprijini pe Petru Lucinschi in functia de presedinte, in 1997. Dumitru Diacov a activat in perioada 1989-1992 ca sef al biroului de la Bucuresti al agentiei Itar-TASS. In 1993 a revenit in Republica Moldova si s-a implicat in viata politica, activand timp de un an in calitate de consilier si sef al Departmentului Politic al Ambasadei Republicii Moldova la Moscova. In anul 1994, Dumitru Diacov, fost ofiter KGB, este ales deputat in Parlamentul de la Chisinau pe listele Partdidului Democrat Agrar. La alegerile din 2000 formatiunea sa nu a intrat in Parlament. La alegerile din 6 martie 2005, PDM a intrat in Blocul Electoral `Moldova Democrata`, care s-a destramat la scurt timp dupa alegeri. Dupa destramare, Diacov l-a sustinut pe Vladimir Voronin, care a fost ales presedinte al RM prin votul Parlamentului. Ioana Theodoru Gardianul / 2007
MOTTO: “Francezii şi americanii au aruncat o nadă: ‘că ar fi gata să-şi modifice concepţia despre ideea de intervenţie’. Asta este o altă provocare. Am avut o consultare cu tov. Gorbaciov de la militari.” Ion Iliescu catre ambasadorul URSS Evgheni Tiajelnikov pe 27 decembrie 1989, ora 10.30
Istoricul Alex Mihai Stoenescu a transmis redacţiei noastre un drept la replică pe care îl redăm integral(Jurnalul National 0- Editia on line) de Alex Mihai Stoenescu 19/02/2009 (Actualizat 7:00) 70 vizite
E-mail Domnului Marius Tucă, Domnului Victor Ciutacu
În legătură cu articolele “Revoluţia din decembrie şi detractorii ei”, semnate de dnul Ion Iliescu, vă rog să publicaţi în ediţia tipărită a cotidianului dvs următorul drept la replică:
Am citit cu multă atenţie articolele d-lui Ion Iliescu referitoare la recentul volum de dialoguri cu Virgil Măgureanu, apărut la Editura RAO, şi ele mi-au întărit convingerea că autorul acestor articole este victima unor confuzii şi adversităţi generate de lungile campanii jurnalistice şi politice îndreptate împotriva dumnealui în ultimii 20 de ani. Nu cred că este vorba de rea-credinţă sau de lipsa instrumentelor intelectuale minime pentru înţelegerea actului de cercetare istorică profesionistă, ci de o superficialitate tipică politicianului român. Dnul Iliescu nu mi-a citit cărţile. Îşi dă cu părerea din auzite, din tot felul de aprecieri făcute de apropiaţi ai lui, care îl alimentează constant cu tot felul de “şopârle” de genul “Stoenescu a zis asta, v-a atacat, a negat revoluţia, vă acuză de…” etc. Este de asemenea posibil ca dnul Iliescu să fi văzut unele emisiuni de televiziune la care am fost invitat şi la care am abordat anumite secvenţe limitate ale procesului revoluţionar din perioada 1989-1990, trăgând concluzia că Stoenescu înlocuieşte revoluţia cu lovitura de stat, că neagă revolta românilor etc. Este un tip de generalizare caracteristic oamenilor superficiali şi cărora le este greu să pună mâna pe o carte. M-am confruntat în ultimii ani cu zeci de astfel de oameni care judecă evenimentele din decembrie 1989, cum se spune, după ureche. Mă aşteptam la altă reacţie din partea celui care şi-a asumat răspunderea succesiunii lui Ceauşescu şi a fost preşedinte al României timp de 11 ani.
Întreaga construcţie a articolelor sale din Jurnalul Naţional porneşte de la premise şi afirmaţi false.
1. Domnia sa crede că apartenenţa mea la curentul politic de Dreapta din România (altfel inexistent) a influenţat atitudinea mea din dialogul cu Virgil Măgureanu. Nu există în carte concepte “ideologice”, “teze”, “partizanat politic evident” (!) care să-l pună pe dnul Iliescu în contradicţie cu acestea. Este o prejudecată politică a celui care, la 27 decembrie 1989, îi declara ambasadorului sovietic Tiajelnikov că “acum trebuie lucrat prin individual ca să evităm împingerea spre Dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi”. Care Dreaptă politică sau socială în decembrie 1989(!!!), domnul Iliescu nu ne explică. Ce ştie dnul Iliescu despre abordarea istorică de Dreapta, care este un fenomen apărut în Germania secolului al XIX-lea şi dispărut în primele decenii ale secolului al XX-lea? Domnia sa confundă ideologiile de Dreapta cu abordarea metodologică istorică de pe poziţii pragmatice.
2. Domnul Iliescu face confuzii frecvente între categorii şi subcategorii istorice, folosind la întâmplare şi fără conţinut cuvinte şi expresii de genul: “revoluţie spontană”, “revoltă populară”, “răscoală populară”(!!!) – răscoala este o revoltă a ţărănimii-, amestecând evenimente distincte, parte ale unui fenomen mult mai amplu, într-o formă de discurs aproape publicitar. Afirmaţii false, de genul: “autorii contestă caracterul autentic al revoltei populare în România” – nu am declarat sau scris niciodată aşa ceva – susţin de fapt mecanismul de amestecare legendară a procesului revoluţionar desfăşurat în România între 14 decembrie 1989 şi 20 mai 1990, cu revolta de la Timişoara din 20 decembrie, cu mitingul sabotat profesionist la Bucureşti la 21 decembrie – de citit arhiva Jurnalului Naţional pe acest subiect! -, cu mişcarea de la Bucureşti din dimineaţa de 22 decembrie şi cu luarea cu asalt a sediului CC al PCR de către populaţie, “care l-a obligat pe Ceauşescu să fugă cu elicopterul”. Domnia sa mai confundă manifestaţia de protest a acelui prim nucleu timişorean din 16 decembrie cu revolta populară a muncitorimii timişorene din 20 decembrie, fără să se întrebe cât de spontană a fost aceasta după 4 zile şi după ce acea mână de revoluţionari autentici a strigat până a răguşit la cetăţenii Timişoarei, în toate acele patru zile, “laşilor, veniţi cu noi!”, şi timişorenii nu veneau. Au ieşit abia în 20 decembrie, după ce au auzit la Europa liberă că sunt 5000 de morţi în centru şi de la unii revoluţionari că au fost omorâţi 40 de copii la Catedrală. Nici un istoric serios nu poate elimina acestă diversiune (care a scos muncitorii în stradă) din procesul revoluţionar, pentru că reprezintă cauzalitatea imediată a faptului istoric. Că erau nemulţumiţi de regimul Ceauşescu? Da, dar erau nemulţumiţi şi cei din Bacău, Galaţi, Constanţa, Calafat sau Slobozia. N-au ieşit în 20 decembrie.
3. Dnul Iliescu afirmă că autorii volumului “contestă caracterul spontan al mişcării populare din decembrie 1989”. Am arătat cât de “spontană” a fost revoluţia la Timişoara, cu diversiunea din jurul lui Tokes, cu sindicaliştii trimişi să spargă protestul enoriaşilor şi număraţi apoi ca revoluţionari etc. Să vedem cât de spontană a fost revolta de la Bucureşti. Toată noaptea represiunii de la Bucureşti – în care au fost implicaţi aproximativ 30 de revoluţionari la baricadă şi aproximativ 200 în lungul bulevardului -, posturile de radio străine şi în primul rând Europa liberă au transmis informaţia că sunt zeci de mii de morţi în centrul Bucureştilor. Încă de dimineaţă, participanţi la manifestaţia de la baricadă – printre ei Sergiu Nicolaescu şi Dan Iosif – au plecat spre platformele industriale pentru a aduce în centru muncitorii care, în spontaneitatea lor, au lucrat în schimbul III toată noaptea crimelor sau au venit la servici în schimbul I, fără interes sau cunoştinţă despre ce se întâmpla la Intercontinental. Dnul Iliescu nu ştie că la 07.35 forţele militare comandate de Milea au deschis focul asupra oamenilor la Vitan Bârzeşti şi în faţa întreprinderii Turbomecanica, dovadă că ordinele de represiune ale tandemului Ceauşescu-Milea încă erau active. De asemenea, dnul Iliescu nu ştie că sediul CC al PCR era apărat de un sistem militar numit “Dispozitiv militar de apărare al sediului central al CC al PCR”, format din blindate, trupe de linie ale Armatei, trupe de elită ale Academiei Militare, forţe ale MAI şi ale Securităţii, pe care l-a dezorganizat intenţionat gen. Vlad după ora 08.30, retrăgând toate forţele MAI şi Securităţii din dispozitiv, la fel cum, începând cu ora 10.07, gen. Stănculescu îndepărtează blindatele din Piaţa Palatului şi opreşte trupele proaspete chemate de tandemul Ceauşescu-Milea pentru a face “mişcarea populară” una cu pământul. Aşa a trecut nestingherită “mişcarea populară” a dlui Iliescu prin cordoanele dispozitivului militar de apărare al CC şi nu a găsit în faţa clădirii nici picior de militar. Aşa au ajuns protestatarii liber în Piaţa Palatului şi tot ca urmare a ordinelor gen. Stănculescu dintre 10.07 şi 10.35 “Armata a fraternizat cu populaţia”, “a trecut de partea poporului” etc. Teza cu fraternizarea militarilor la aflarea comunicatului sinuciderii lui Milea este o fantezie, dacă nu o diversiune calificată pentru a ascunde rolul fundamental pe care l-a avut Stănculescu în îndepărtarea lui Ceauşescu de la putere şi evacuarea lui (nu fuga) cu elicopterul, pentru a da apoi ordine, împreună cu gen. Rus, comandantul aviaţiei, de doborâre a acestuia. Nu întâmplător România are astăzi zeci de mii de revoluţionari, care “l-au îndepărtat pe Ceauşescu” după ce acesta plecase!
4. Calitatea de succesor al lui Ceauşescu nu este o “invenţie” a lui Stoenescu, ci o afirmaţie clară difuzată de presa occidentală, care i-a şi făcut publicitate dlui Iliescu în acestă calitate, astfel că timişorenii care strigau “Iliescu! Iliescu!”, şi cei de la Televiziune, care au trimis după el să-l aducă la putere, nu l-au chemat pe Stoenescu sau pe Cristoiu, ci pe succesorul anunţat.
5. În legătură cu însemnările din agenda dnului Iliescu, privind contactarea ambasadei URSS, îi las pe martori să confirme sau să infirme. Dnul Tatulici, de exemplu, are un post de televiziune la dispoziţie. Dnul Iliescu oricum este confuz şi amestecă lucrurile: cele trei persoane invocate nu făceau parte din “conducerea televiziunii” (!!!). Este un contraargument complet ilogic.
6. În legătură cu apartenenţa sa la KGB, eu am combătut public acestă teză, neavând astfel de informaţii. Dnul Iliescu fabulează în continuare, derutat de cine ştie ce dezinformări al căror victimă este. Trimiterile la Aboimov, Evtuşenco şi la alte surse sovietice şi americane reprezintă o selecţie subiectivă a dlui Iliescu. În cărţile mele sunt tot atâtea citate din apropiaţi ai lui Gorbaciov (Graciov, Sobtchack, Zagladin şi alţii) care subliniază implicarea sovietică în evenimentele din România. Dnul Iliescu nu a citit rapoartele Bogomolov (1 februarie 1989), Iakovlev (2 februarie), Şevardnadze (24 februarie), care prezintă pericolul ieşirii României din Tratatul de la Varşovia, îndreptarea acesteia previzibilă spre Occident şi nevoia ca răsturnarea lui Ceauşescu să fie controlată, pentru ca România să rămână în sfera de influenţă a unei URSS reformate.
7. Dnul Iliescu afirmă că nu a vorbit la telefon cu Gorbaciov decât la 27 decembrie, “în timp ce se desfăşura prima şedinţă cu cei 39 de membri ai CFSN”, şedinţă care a început în jurul orei 16.00. Dnul Iliescu uită ce i-a spus ambasadorului Tiajelnikov în aceeaşi zi de 27 decembrie, dar la ora 10.30 dimineaţa: “Francezii şi americanii au aruncat o nadă: ‘că ar fi gata să-şi modifice concepţia despre ideea de intervenţie’. Asta este o altă provocare. Am avut o consultare cu tov. Gorbaciov de la militari. Ne puneam la un moment dat problema aceasta, când armata era îngrijorată şi vedea că nu are eficienţa scontată, nu ştia ce forţe acţionează, ce surse de informaţii au acestea. Unde organizam noi ceva, apăreau imediat!”. Am dat citatul întreg din “Stenograma întrevederii dlui Ion Iliescu cu ambasadorul URSS la Bucureşti”, document oficial din arhiva MAE, pentru a nu a fi acuzat că scot din context. Prin urmare, nu este o fabulaţie a lui Stoenescu; sunt cuvintele dlui Iliescu.
8. Dl Iliescu afirmă că “Stoenescu mai introduce o fabulaţie”, cum că Sergiu Nicolaescu ar fi venit în biroul unde Ion Iliescu şi revoluţionarii Militaru, Brucan, Bârlădeanu, Apostoiu şi Nicolcioiu lucrau proclamaţia către ţară şi i-a anunţat că acea clădire a CC al PCR este minată. Afirmaţia îi aparţine dlui Sergiu Nicolaescu, repetată în vreo trei cărţi, plus că secvenţa este filmată, a fost prezentată în mai multe rânduri la TVR1, OTV, Naţional TV. Dnul Iliescu riscă o confruntare cu evidenţa filmată, ceea ce îi aruncă în aer toată argumentaţia, deşi, personal, îi înţeleg revolta pe care o trăieşte după ani de campanie jurnalistică ostilă şi agresivă.
9. “Lupta pentru putere” este titlul unei cărţi de Sergiu Nicolaescu, acel aliat decisiv al dnului Ion Iliescu în momentele sale cele mai grele ( prima ieşire în balconul CC, de care nu spune nimic). Dnul Iliescu nu-şi explică acţiunile îndreptate de la MApN de gen. Stănculescu împotriva guvernului Verdeţ, documentate de zeci de martori principali, în care fuseseră cooptaţi şeful Marelui Stat Major al Armatei şi şeful Securităţii şi în care dnul Iliescu primise portofoliul de ministrul al… Culturii. Tăierea legăturilor telefonice ale lui Guşă şi Vlad, împreună cu revoluţionarii din CC, între care s-a remarcat Cazimir Ionescu, a fost probabil opera lui Stoenescu, nu a celor de la MapN, unde se instalase grupul Iliescu. Ar trebui scos din puşcărie Stănculescu numai şi pentru scena asta.
10. În legătură cu scena balconului, dnul Iliescu trebuie să consulte stenograma transmisiunii TV, publicată de dnul Tatulici, în care secvenţialitatea scenei celei de-a doua ieşiri în balcon a dnului Iliescu este următoarea: focuri de armă automată, lovituri de tun de pe tanc, încetarea focului, intervenţia dnul Iliescu, reluarea tirului.
11. Faptul că dnul Iliescu nu ştie cine a generat fenomenul terorist, deşi domnia sa a fost preşedinte al României timp de 11 ani fără să ne dea un răspuns, nu înseamnă că fenomenul nu a existat şi nu a avut nişte autori. Care, între altele, i-au ţinut la respect şi pe dânşii, sub mesele de la Televiziune sau de la MapN. Istoricul trebuie să caute răspunsul în locul celui care timp de 11 ani a avut serviciile secrete, întregul aparat de stat, Justiţia şi Procuratura pe mână. În aceste condiţii, formularea de ipoteze este firească.
Închei aici, fără a mai intra în amănuntele pe care dnul Iliescu le poate găsi în vol. 4, partea I şi II din Istoria loviturilor de stat în România sau în lucrarea mai recentă România postcomunistă. Consider că domnul Ion Iliescu este partizanul tezei neştiinţifice, propagandistice şi fanteziste despre “revoluţia spontană” – care, între altele, este o contradicţie în termeni, revoluţia fiind un proces politic, social, economic de lungă durată -, doarece numai acestă “revoluţie spontană” poate legitima emanaţia, ridicarea sa la putere după ce Nicolae Ceauşescu a fost îndepărtat. Consider că Ion Iliescu nu are nevoie de această teza – care-i şi dăunează, inclusiv prin genul de articole la care răspund aici -, atâta timp cât el a jucat în decembrie 1989 un rol istoric, acela de succesor al unui dictator criminal, care a aruncat ţara şi Armata în haos. Dnul Iliescu trebuie să înţeleagă faptul că a ajuns la putere cu ajutorul Armatei, a lui Stănculescu şi a ministerelor de forţă, în primul rând (şedinţa de la MApN din 22 decembrie ora 16.00), şi apoi a fost legitimat provizoriu ca lider de disidenţii comunişţi şi opozanţii de tip Doina Cornea, Tokes, Blandiana, Pleşu, aflaţi la prima şedinţă a CFSN din 27 decembrie 1989, când s-a hotărât ca ţara să fie condusă de un Biroul Politic, în frunte cu Ion Iliescu. El a reprezentat atunci, fie că unora nu le convine, o garanţie pentru Marile Puteri implicate în răsturnarea lui Ceauşescu, că persoana anunţată ca succesor a ajuns la putere. Nu era altul. Foto:https://nicolae-ceausescu.blogs.ro
La aproape doua decenii de la represiunea sangeroasa a Pietei Universitatii din 13-15 iunie ordonate de Ion Iliescu manipularea si diversiunea pe aceasta tema inca persista, alimentata de trusturi de presa subordonate apropiatilor lui Iliescu si de grupari diversioniste coordonate din umbra de personaje mai mult decat controversate. Comemorarea zilei de 13 iunie 1990, organizata de victimele mineriadei si de vechii golani ai Pietei Universitatii, fondatorii si liderii organizatiilor care au creat si sustinut vreme de 54 de zile acest fenomen unic in istoria recenta a fost tinta unui adevarat atac mediatic si nu numai. Un grup obscur, ca finantare si organizare a instigat la violenta printr-o actiune fatisa de provocare, incercand sa plaseze registrul acestei zile de comemorare intr-o cheie a derizoriului, de susanea de gang, actiune prezentata copios de trusturile vechilor complici si subordonati ai “batranului edecar” Ion Iliescu. Desi Realitatea TV de exemplu a filmat mai bine de sase ore la fata locului, atat slujba in memoria celor ucisi de hoardele de mineri, cat si luarile de cuvant ale vechilor golani, detinutilor politici si ale basarabenilor, victime actuale ale comunismului, ilustrarea acestei zile s-a facut cu imagini fara nici o legatura cu 13 – 15 iunie 1990 – respectiv cu imagini din 1999! Antenele lui Voiculescu, tovarasul dintotdeauna al lui Iliescu, au prezentat exclusiv actiunea diversionista si stupida a gruparii unor asa zisi noi golani, care imbracati in costume de miner de opereta s-au apucat de un “flash-mob” de pantomima si scalambaiala in locurile unde studentii au fost nauciti cu bataia si umpluti de sange, cu 19 ani in urma. n urma cu un an, ceva similar, intitulat “flash mob – bataie cu perne” initiat de un grup de tineri cretini pesedisti a impins in derizoriu si penibil manifestarile legate de aceasta zi sangeroasa. Miza este usor de inteles: pe Iliescu il scoate din sarite comemorarea crimelor sale drept care s-a creat o strategie mediatica de minimalizare, impingere in deriziune si desconsiderare a evenimentelor din 13 – 15 iunie. Pro TV-ul bossului Adrian Sarbu a sarit pur si simplu peste aceasta zi, din motive simple, Adrian Sarbu a fost cel care din postura de sef de cabinet al lui Petre Roman a cerut Armatei dinamita pentru a arunca in aer Balconul Universitatii. Armata, respectiv generalul Staculescu a refuzat sa dea curs unei astfel de “initiative scelerate” trimitandu-l la plimbare pe teroristul de serviciu al regimului Iliescu, devenit ulterior principal agent media al FSN.
Manipulatorii din umbra
Gruparea asa zisilor “noi golani” – un nume al imposturii, deoarece acestia nu au nici un fel de legatura cu golanii Pietei Universitatii, ei provenind din zona fotbalului – nu este la prima actiune cu caracter diversionist, iar suportul media oferit acestora scoate la lumina complicitati ascunse pana in prezent, fire ce duc la unul dintre generalii de varf ai sistemului corupt al Justitiei militare, pensionat fortat de Traian Basescu, dar si la personaje infiltrate in “societatea civila” cu obiective si tinte deloc civile sau civice. In spatele pseudo-golanilor, a ultrasilor, se afla un anume Teodor Maries, cel care a facut jocul lui Iliescu-KGB in Piata Universitatii, instigand la violenta si justificand interventia organelor de represiune si chemarea minerilor. Maries este strans conectat de generalul Dan Voinea, la randul sau aflat intr-un cerc de interese ce cuprinde fosti consilieri prezidentiali ai lui Emil Constantinescu, dintre care unul, fost secretar de stat liberal este actualmente secretar de stat in subordinea lui Emil Boc. Voinea. rejectat de Justitie dupa rezultatele sale dezastruoase, este actualul angajat al Institutului controlat de Marius Oprea, unul dintre cei mai vituperanti critici al lui Traian Basescu. Oprea, liberal din gruparea lui Tariceanu se afla, surprinzator, in continuare, in solda actualei guvernari PDL-PSD. Dan Voinea a detinut, intre anii 1997 si 2000, sefia Sectiei Parchetelor Militare. In aprilie 2006, Dan Voinea a fost numit in functia de procuror militar sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare. In octombrie 2008, procurorul general Laura Codruta Kövesi a cerut revocarea lui Voinea din functie, acuzandu-l de tergiversarea dosarelor mineriadelor si ale revolutiei. Printr-un decret semnat de catre Traian Basescu, Voinea a fost pensionat la 1 aprilie 2009. Voinea a intocmit, chemat personal de Ion Iliescu si rechizitoriul “procesului” in urma caruia Nicolae si Elena Ceausescu au fost condamnati la moarte in decembrie 1989. El a fost acuzat public ca misiunea sa cheie a fost tergiversarea si musamalizarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei in care este direct implicat Iliescu. Presa a dezvaluit ca intre Ion Iliescu si generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsa iar generalul a incalcat cu buna stiinta legea, tinand secret faptul ca, inca din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Ancheta recenta a CSM si rezolutia Parchetului General, sustinuta si de Ministerul Justitiei a aratat ca Voinea de fapt a fost un impostor al Justitiei si al uniformei militare activitatea sa reprezentand o pata pe obrazul celor doua institutii – Armata sI Justitia.
Reteaua generalului Voinea
Generalul Voinea si-a creat o adevarata retea de sustinere, in decursul anilor, in presa si in randul unor organizatii mai mult sau mai putin civile – de la GDS si Alianata Civica la Asociatia lui Maries si nu numai. Utilizand asa zisii “revolutionari” in fapt mici grupuri galagioase de manevra, a obtinut imaginea unui general asistat si sustinut prin presiune publica de “revolutionari” si “societatea civila”. Maries a fost acuzat cu probe de revolutionari din orasele-martir ale Romaniei “de impostura dar si de luare de mita, falsuri si nepotisme”, ei invinuindu-l pe Teodor Maries – omul impus de procurorul Dan Voinea la carma asociatiei revolutionarilor – ca “cerea, ca sa dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cat trebuie sa primeasca de la stat fiecare revolutionar autentic”. Tot presa a dezvaluit ca acelasi Teodor Maries isi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “inchiriind” locatia Asociatiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucuresti (neavand contract de inchiriere cu R.A. A.P.P.S.). Insusi seful Baroului, Iordanescu Cristian, totodata seful grupului de avocati care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu in Dosarul Rompetrol, il reprezenta si pe Teodor Maries in diferite cauze juridice. Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victima intrucat Curtea Constitutionala a decis sa treaca dosarele revolutiei si mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Organizatia fantomatica asa zisilor “noi golani” ai lui Maries a chemat chiar la actiuni de proteste de strada impotriva ,,deciziei Curtii Constitutionale, care, practic, ii da verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu si celor din jurul sau”. Dupa ce au anuntat o serie lunga de proteste ale societatii civile libere, “noiigolani” (care mai sunt supra-numiti pe forumuri si “noii kkati”) au disparut in ceata. Grupusculul lui Teodor Maries a fost folosit ca mijloc de presiune ori de cate ori a avut nevoie Voinea. Ca este asa, o demonstreaza si faptul ca in timp ce membrii AVMR se aflau in instanta, in procesul intentat lui Dan Voinea, se zvonise in Parchet ca Maries conduce un grup de revolutionari, care protesteaza de zor in fata Parchetului, pentru a-l sustine pe Dan Voinea! Cei care sunt – la vedere, in varful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, si George Costin, fost IMGB-ist, institutie ai carei muncitori “de bine” s-au aflat, culmea, in fruntea batausilor care au agresat in 13 iunie 1990 studentii de la Arhitectura.
Homunculii lui Constantinescu in slujba complicelui lui Iliescu
S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cat si institutional – la adresa Presedintiei in principal, printr-o grupare formata din doi fosti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan si Antonie Popescu – disimulati sub titulatura de membri ai Ligii Studentilor – desi nu aveau caderea de a se intitula reprezentanti ai fostei organizatii studentesti – si prin cateva persoane aflate in zona GDS si Alianta Civica – institutii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziasti al generalului Voinea, gazduindu-l deseori si oferindu-i suport mediatic. Grupul mentionat s-a constituit intr-un instrument de presiune care a somat sa fie luata o decizie in sensul dorit de ei – respectiv sustinerea lui Dan Voinea, intr-o scrisoare inaintata presedintelui Romaniei, presedintelui Comisiei Europene, presedintelui Parlamentului European, vicepresedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justitie, precum si Curtii Constitutionale. Autorii somatiei solicitau Curtii ca, prin solutia sa, dosarele aflate la parchetele militare sa ramana in competenta acestora – respectiv pe mana lui Dan Voinea, pana la definitivarea cercetarilor. Unul dintre motivele pentru care a fost sustinut permanent generalul Voinea este legat de faptul ca avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului presedinte Emil Constantinescu, fostii consilieri si angajati ai presedintiei din acea perioada sustinand si azi ca decizia lui Emil Constantinescu era justa. Gruparea Constaninescu si-a dat mana cu gasca lui Iliescu, de mai multa vreme, uniti in fundal de ura impotriva lui Traian Basecu si banii lui Dinu Patriciu. Faptul ca Voinea a fost si a ramas o piesa cheie a clanului Iliescu este de notorietate. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceausescu pe post de procuror al cuplului nu poate fi intamplatoare. Desemnarea sa a apartinut lui Ion Iliescu ceea ce arata ca maiorul Voinea, la acea data, era un personaj de mare incredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a facut parte Voinea, de la inceput, explica pozitia sa actuala. Tot presa a dezvaluit ca sotia lui Dan Voinea, Liliana, este intr-o stransa relatie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi si bun prieten al lui Iliescu, Traian Cretu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidential, Corina Cretu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind invinuite de o anumita infractiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia. Tatal Danei Stana si al Corinei Cretu a fost un apropiat atat al sotiei generalului Dan Voinea, cat si al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentandu-se inca din anul 1984 (anul in care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Cretu si-a publicat, pana in aprilie 1989, toate Tratatele de Fizica). In anul 2004, Corina Cretu a inaugurat in judetul Salaj, la Napradea, o scoala generala, care poarta numele tatalui sau, iar la dezvelirea bustului lui Traian Cretu au fost prezenti Ion si Nina Iliescu si, nu in ultimul rand, Liliana si Dan Voinea.
“Solutia” NUP-ului din 1998 data intregului dosar 160/P/1997
Dan Voinea a fost ridicat la rangul de general de presedintele proaspat ales, Emil Constantinescu, la cererea sa, deoarece acesta a sustinut ca regulamentul militar nu permite anchetarea unor superiori in rang. Emil Constantinescu a ajuns presedinte asumandu-si public fenomenul Pietei Universitatii si angajandu-se ca vor fi solutionate “cu celeritate” Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Cum s-a tinut de promisiune stim cu totii astazi. In decembrie 1998, procurorul militar Surdescu Gheorghe a propus solutia de Neincepere a Urmaririi Penale (N.U.P.), in data de 16.09.1998, decizie supervizata si aprobata de catre procurorul militar Dan Voinea, sef al Sectiei Militare din Parchetul General. In urma solicitarii de infirmare a solutiei, a numeroase proteste si mitinguri organizate de Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, a presiunilor mediatice si ale opiniei publice, a nenumaratelor demonstratii (inclusiv audienta la Presedintele Romaniei Emil Constantinescu), solutia de Neincepere a Urmaririi Penale a fost infirmata si s-a redeschis dosarul in data de 14.10.1999, dupa un an de tergiversari. Dosarul 160/P/1997 a fost repartizat tot procurorului militar Dan Voinea si colonelului procuror militar Vasile Doana. Procurorul militar Dan Voinea a impartit dosarul in 4 dosare si anume: dosarul 74/P/1998 ; 75/P/1998 ; 76/P/1998 ; 77/P/1998: 1. Dosarul Penal 74/P/1998 privind uciderile prin impuscare ale victimelor: Lepadatu Mitrita, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghe, Drumea Dragos si a altor 18 raniti prin impuscare. 2. Dosarul Penal 75/P/1998 privind faptele unor persoane cu responsabilitati de stat, ce se presupune ca au dispus sau acceptat ca la solutiunile de restabilire a ordinii publice sa participe, alaturi de organele abilitate si unele categorii ale populatiei civile (in special mineri), desi legea si Constitutia nu permitea asemenea cooperari. 3. Dosarul Penal 76/P/1998 privind verificarea legalitatii statelor de plata intocmite la nivelul exploatarilor miniere din bazinul carbonifer Valea Jiului pe perioada cat minerii s-au aflat in Capitala. 4. Dosarul Penal 77/P/1998 privind sesizarea Asociatiei Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania, din care rezulta ca numarul victimelor ucise este mult mai mare decat cel comunicat oficial, respectiv 100 – 160 in loc de 6.
Primul Rechizitoriu partial trimis pe instanta
De dosarul 74/P/1998 s-a ocupat in principal procurorul militar colonel Vasile Doana. Acest dosar a fost instrumentat si trimis in instanta in data de 18.05.2000. Au fost pusi sub acuzare pentru infractiune de instigare la savarsirea unei infractiuni de omor deosebit de grav, numitii: general in rezerva, Chitac Mihai, fost ministru de interne; general in rezerva, Andruta Gheorghe, fost adjunct al ministrului de interne; colonel in rezerva Catalin Traian, fost sef al sectiei de paza si control acces in sediul Ministerului de Interne; colonel in rezerva, Costea Dumitru, fost comandant al Batalionului de Jandarmi Ploiesti; colonel in rezerva, Constantin Vasile, fost ofiter activ din cadrul Comandamentului Trupelor de Parasutisti; lt. col. Protopopescu Marian din cadrul U. M. 0209 Bucuresti; lt. col. Badiu Marian; mr. Patulea Cristinel si mr. Petcu Gabriel (toti trei din U.M. 0756 Ploiesti); precum si lt. Ferentz Marian din U.M. 0223 Bucuresti si plt. maj. Axinteoaiei Mircea-Romica din U.M. 0248 Bucuresti, care au ordonat si executat sa se traga cu armamentul din dotare si cu munitie de razboi asupra populatiei civile neinarmate. In perioada 2000-2003, acest dosar s-a judecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie, unde judecatorii au hotarat retrimiterea dosarului la Parchetul General Sectia Militara pentru suplimentarea probelor. Procurorul Dan Voinea in mod intentionat a trimis la instanta un rechizitoriu prost intocmit desi existau probe decisive pentru inculparea vinovatilor. De mentionat ca procurorul militar generalul Dan Voinea nu a trecut printre invinuiti si persoana presedintelui Ion Iliescu. S-a demonstrat astfel reaua credinta si implicarea in apararea infractorilor a procurorului Dan Voinea, aceeasi persoana care in anul 1998 a dat solutia de NUP – Neinceperea Urmaririi Penale in tot dosarul ,,Mineriadei iunie 1990″. Dosarul a zacut ulterior in nelucrare la Parchetul Militar desi procurorul Levanovici Mircea avea sarcina de serviciu sa instrumenteze si solutioneze dosarele Mineriadei din iunie 1990.
Al doilea NUP in dosarul 74/P/1998
Urmarind exemplul generalului procuror militar Dan Voinea colonelul procuror militar Levanovici Mircea a propus Neinceperea Urmaririi Penale iar generalul Samoila Joarza, numit de Ion Iliescu in fruntea Parchetului Militar, imediat dupa venirea la putere a PSD a confirmat si supervizat solutia. La protestele Asociatiei Victimelor Mineriadei solutia de N.U.P. a fost infirmata si acest dosar a fost repartizat procurorului militar colonel Viorel Siserman la care s-a adaugat si generalul procuror militar Dan Voinea desi acesta din urma nu mai avea dreptul sa instrumenteze acest dosar, deoarece o mai facuse o data. Manevra juridica efectuata de generalul Voinea a constat in principal din schimbarea incadrarii inculpatilor din instigare la infractiunea de omor deosebit de grav la participatiune improprie, fapta deja prescrisa. In anul 2006, premergator intrarii Romaniei in UE, Monica Macovei, ministru al Justitiei, in scopul armonizarii Codului de Procedura Penala cu legislatia europeana, modifica paragraful referitor la compententa instantelor civile de a cerceta cazurile in care sunt cuprinsi civili si militari. Romania pierduse deja sase procese la CEDO tocmai datorita neconcordantei Codului de Procedura Penala cu normele juridice europene. Conform viziunii europene institutia Parchetului Militar este vetusta, de inspiratie sovietica si corespunde unei perioade revolute fiind condamnate general “arhaismele bolsevice ale instantelor militare”. Practica europeana arata ca procurorii militari ancheteaza dosare ale civililor, numai in conditii de razboi sau in situatii exceptionale. Clasa politica si juristii din parlament au avut cunostiinta de practica CEDO in materie, dar prin Legea 356/2006 au permis continuarea proceselor in curs cu civili de catre magistratii militari. Se putea anticipa aparitia unor exceptii de neconstitutionalitate pe aceasta tema, iar fostul ministru al Justitiei, Monica Macovei, ar fi avut obligatia sa previna acest lucru.
“Cico” Dumitrescu – Amiralul KGB
In cursul anului 2007 prevederea introdusa de Monica Macovei in Codul de Procedura Penala va fi folosita in procese aflate pe rol si care implicau cadre militare si civili. Dosarul celebru al generalului SRI Ovidiu Soare care il implica si pe fostul consilier prezidential, contraamiralul “Cico” Dumitrescu – KGB, va fi unul dintre primele in care apararea va ridica exceptii de neconstitutionalitate – care vor fi admise. Procurorul militar Dan Voinea a refuzat sa predea dosarul Sectiei Civile din Parchetul General nesocotind Decizia Curtii Constitutionale nr. 610 din data de 20.06.2007, prin care dosarele in care erau implicati civili si militari, in mod obligatoriu, trebuiau sa treaca la Sectia Civila. L-a pus sub acuzare pe Ion Iliescu in momentul in care nu mai avea calitatea sa faca acest lucru, a disjuns dosarul 74/P/1998, a trimis partial Dosarul in care era implicat Ion Iliescu la sectia Civila si a trimis restul in instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie, incalcand grav legile in vigoare, tergiversand cercetarea si punerea sub acuzare a vinovatilor. Instanta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a constatat ca Generalul procuror militar Dan Voinea nu avea voie sa instrumenteze acest caz, deoarece mai instrumentase o data acest Dosar. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut plangere penala impotriva procurorului Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite Dosarul la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si pentru tergiversarea solutionarii dosarului. Dosarul cu Ion Iliescu a ajuns la Sectia Civila, unde solutia de punere sub invinuire a fost infirmata de catre Prim Procurorul Iacob Marius si Procurorul General Laura Codruta Kovesi, conform legilor in vigoare. La initiativa organizatiei victimelor Mineriadei Procurorul General s-a sesizat in privinta gravelor deficiente ale instrumentarii dosarului de catre procurorul militar Dan Voinea.
“Rechizitoriul” Procurorului General la adresa procurorului militar Dan Voinea
Procurorul general al Romaniei Laura Coduta Kovesi a formulat un adevarat rechizitoriu la adresa generalului procuror militar Dan Voinea, cel care a investigat mineriada, respectiv pe Ion Iliescu, al carui dosar avea o grosime de doar zece centimetri, iar invinuitul nu a fost citat ori audiat niciodata in 17 ani. “In momentul in care a fost declinat la procurorii civili, desi s-a sustinut ca au fost audiate foarte multe persoane, ca s-a lucrat foarte mult la acest dosar, de fapt acesta cand a venit arata cam asa: zece centimetri. Atat este dosarul care priveste aceasta cauza”, a mai adaugat procurorul general. Kovesi a scos la iveala faptul ca desi nu era investit pentru acest dosar, procurorul militar Dan Voinea i-a prezentat invinuitului, adica lui Ion Iliescu, o alta acuzatie decat cea pentru care a inceput urmarirea penala. Practic, a afirmat Procurorul General, urmarirea penala a inceput pentru o stare de fapt, iar invinuitului i-a fost prezentata o acuzare pentru care nu se incepuse o cercetare, ceea ce echivaleaza cu o incalcare grava a dreptului la aparare. “Daca intr-un dosar de asemenea anvergura se fac astfel de erori de procedura, consider ca este legitim sa ma intreb care este rigoarea abordarilor normelor procedurale in celelalte dosare instrumentate de Sectia Parchetelor Militare si de structurile sale teritoriale”, a mai spus Kovesi. “Urmarirea penala a fost inceputa de procurorul militar Dan Voinea, dupa ce Curtea Constitutionala decisese ca procurorii militari nu mai au competenta in cauzele cu civili, asadar acesta nu avea calitatea procesuala, nu era legal investit sa efectueze urmarire penala in cauza”, a afirmat Laura Codruta Kovesi. “Discutam despre aflarea adevarului, dar Ion Iliescu timp de peste 17 ani nu a fost audiat in acest dosar, nici in calitate de invinuit si nici in alta calitate. Este cazul sa spunem adevarul cu privire la activitatea Parchetului Militar. Kovesi a afirmat ca a fost neplacut surprinsa sa constate problemele de procedura din dosarul Mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu, avand in vedere “experienta procurorului”. Laura Codruta Kovesi a aratat ca procurorul militar Dan Voinea era incompatibil sa solutioneze dosarul referitor la Ion Iliescu, avand in vedere ca el este acelasi procuror care a sesizat instanta cu privire la Mihai Chitac – fost ministru de Interne si a altor patru persoane, spunand ca dosarul comun a fost initial instrumentat de un alt procuror militar, iar generalul a pus deja o rezolutie fata de acuzati. Concret, spune Kovesi, Voinea s-a imixtionat in activitatea altui procuror. Procurorul general al Romaniei, Laura Condruta Kovesi, a aratat ca analizand dosarul de urmarire penala au fost constatate aspecte de nelegalitate. Concret, in 10 septembrie 2006, procurorul militar Dan Voinea a infirmat rezolutia din 14 octombrie 2005 a procurorului militar din subordinea sa considerand-o nelegala si netemeinica. “Prin ordonanta respectiva nu a fost insa desemnat procurorul care sa continue urmarirea penala in aceasta cauza. La dosarul aflat in prezent pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu exista un alt inscris din care sa rezulte ca a fost desemnat procurorul pentru urmarirea penala. In fapt, in lipsa unei rezolutii scrise a procurorului militar Dan Voinea, dupa infirmarea rezolutiei din 14 octombrie 2005, urmarirea penala a fost continuata de catre procurorul militar colonel Viorel Siserman, cel care a intocmit de altfel rechizitoriul lui Mihai Chitac, dar si ordonanta din 20 iulie 2007 prin care s-a dispus disjungerea si declinarea competentei de solutionare a cauzei cu privire la Ion Iliescu”, se arata in rezolutia de infirmare a solutiei in cazul Iliescu.
Manevrele de musamalizare a dosarului Iliescu executate de generalul Voinea
Procurorul general al Romaniei a aratat ca masura inceperii urmaririi penale nu putea fi dispusa de catre procurorul militar Dan Voinea atata timp cat nu era investit cu efectuarea urmaririi penale in cauza, iar procuror de caz era alt magistrat, fiind astfel incalcate prevederile art. 64 alineatul 2 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara. Mai mult, a mai adaugat Laura Codruta Kovesi, procurorul militar Dan Voinea era incompatibil sa mai efectueze vreun act de urmarire penala in dosarul 74/P/1998 atata timp cat instanta suprema restituise dosarul SPM. Potrivit art. 49, alineatul 4 din Codul de procedura penala, persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia cand refacerea este dispusa de instanta. Astfel generalul Voinea nu mai putea efectua completarea urmaririi penale si cu atat mai putin nu mai putea emite vreun act de urmarire penala. Pe de alta parte, rezolutia de incepere a urmaririi penale nu indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de procedura penala. Rezolutia nu are mentionata ora cand a fost dispusa masura si nu a fost inregistrata in registrul special, asa cum prevedere art. 228 din Codul de procedura penala. Desi rezolutia de incepere a urmaririi penale nu a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale imperative si procurorul militar Dan Voinea era incompatibil si nu era investit cu solutionarea dosarului, in data de 27 iunie 2007 acesta, impreuna cu procurorul militar Viorel Siserman, a procedat la prezentarea invinuirii aduse lui Ion Iliescu. Ea a subliniat ca, avand in vedere importanta dosarului, se astepta la respectarea legii, cu atat mai mult cu cat procurorul militar Dan Voinea, la experienta pe care o are, stia ca instanta va decide restituirea dosarului daca erau constatate vicii de procedura in faza anterioara judecatii. “Ma asteptam ca intr-un dosar de o asemenea importanta sa respectam legea, sa nu trimitem dosarul la instanta cu incalcarea normelor de procedura penala, pentru ca absolut tot ce se administreaza intr-un dosar dupa emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, si atunci instanta de judecata cu siguranta decide restituirea acestor dosare”, a incheiat procurorul general. Procurorul general al Romaniei Laura Codruta Kovesi a declarat ca raman valabile probele adunate si administrate pana acum de catre procurorul militar Dan Voinea in dosarul represiunii din iunie 1990 si ca anchetatorii civili care vor prelua ancheta nu pleaca de la zero. Laura Codruta Kovesi a propus transferarea procurorilor care au instrumentat aceste dosare de la Sectia Parchetelor Militare la Sectia Civila, daca preocuparea fata de solutionarea dosarelor ii apasa atat de tare pe cat afirmau public, urmand ca diferentele de salarizare sa fie compensate ulterior. Dan Voinea a afirmat initial ca se va gandi la aceasta propunere pe care a declinat-o apoi public. Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a anuntat, in data de 7.12.2007 ca a infirmat solutia de punere sub urmarire penala a fostului presedinte Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 1990. Aceasta solutie nu inseamna netrimitere in judecata sau neincepere a urmaririi penale, ori clasare, a precizat Kovesi. Deasemenea Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a cerut Consiliului Superior al Magistraturii sa verifice activitatea intregii Sectii a Parchetelor Militare pe care generalul magistrat Dan Voinea a coordonat-o. Procurorul general a precizat ca a depus deja o plangere la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru efectuarea unei anchete in acest sens. Kovesi a mai spus ca procurorii care au tinut dosarele atatia ani, fara a le solutiona, facand referire directa la Voinea, vor trebui sa raspunda intr-un fel sau altul, precizand insa ca acest lucru numai CSM ar putea sa il decida. Procurorul General al Romaniei, Laura Condruta Kovesi, a anuntat ca in cazul lui Ion Iliescu cercetarile vor fi continuate de catre Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica. Ulterior, Ion Iliescu a semnat cu manuta sa prima declaratie in fata procurorilor civili. Acest lucru pe care nu s-a intamplat vreme de 18 ani, cu toate ca procurorul militar Dan Voinea a sustinut oficial si in fata presei, in repetate randuri, ca i-ar fi luat acestuia declaratii in calitate de invinuit. Procurorul militar Dan Voinea a refuzat sa dea curs Hotararii nr. 610 din data de 20.06.2007 emisa de catre Curtea Constitutionala, prin care se prevedea trecerea dosarelor la Sectia Civila. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut aproape zece plangeri penale si cerereri de recuzare impotriva procurorului militar Dan Voinea. Acesta din urma a emis o hotarare de disjungere cu nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 a Dosarului, prin care doar o parte din acest dosar a fost trimis la Sectia Civila, cea mai mare parte a Dosarului ramanand tot in custodia sa. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut plangere impotriva acestei solutii de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007 adresata Procurorului Sef Sectia Militara a Parchetului General, colonel magistrat Ion Vasilache. Acesta admite plangerea formulata si pe cale de consecinta dispune desfiintarea rezolutiei de disjungere a acestei solutii, trimitand intregul material de urmarire penala administrata in dosarul nr. 75/P/1998, la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Procurorul militar Dan Voinea refuza in mod ilegal sa dea curs hotararii acestei Rezolutii din 27.02.2008, semnate de Procurorul Sef Colonel Magistrat Ion Vasilache. Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a facut din nou plangere penala impotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru tergiversarea solutionarii dosarului si pentru favorizarea infractorilor, precum: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Magureanu, Miron Cozma, etc. In mai 2008, Procurorul Sef al Sectiei Militare, colonel magistrat Ion Vasilache ne-a comunicat decizia scrisa prin care procurorul Dan Voinea s-a hotarat sa predea intregul dosar 75/P/1997 la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dosar 222/P/2007. Pana in prezent dosarul nu a fost predat in intregime, Dan Voinea retinand probe, casete video etc., si predand doar copiile dosarului in loc de originale. O alta incercare de viciere a dosarului.
Incercarea de obtinere a nulitatii absolute a dosarului lui Ion Iliescu
Asociatia Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din Romania a mai facut inca o plangere penala impotriva procurorului militar Dan Voinea, pentru nerespectarea deciziei de a trimite dosarul la Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul Parchetului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie si pentru tergiversarea solutionarii dosarului. Mai mult Asociatia a aratat in plangerea penala ca in Rechizitoriul procurorului militar Dan Voinea sunt total compromise intentiile aparent asumate initial. Astfel: – s-a disjuns cauza cu privire la unii participanti (din care unii cu o decisiva, esentiala contributie la savarsirea unor infractiuni grave); – nu s-a lamurit nici situatia victimelor, nici participarea “persoanelor cu functie de decizie”, “nici activitatea represiva”; s-a adoptat o solutie nelegala fata de infractiunile prescrise, etc. Decizia Curtii Constitutionale 610/20.06.2007 este legala si ajuta la deblocarea cercetarii dosarelor represiunii din iunie 1990. Prin trecerea dosarelor de la Parchetul Militar la sectia Civila procurorul militar Dan Voinea, cel care a refuzat mai bine de un an respectarea unei decizii a Curtii Constitutionale care impunea aplicarea normelor europene, nu ii mai poate salva – prin musamalizarea dosarului – pe criminalii Ion Iliescu, Petre Roman, etc. Ion Iliescu a dat prima declaratie olografa in legatura cu represiunea din iunie 1990 in decembrie 2007 doar dupa ce frantura de dosar a ajuns la sectia de urmarire penala si criminalistica. Nu avem motive sa avem o mai mare incredere in procurorii civili dar Decizia Curtii Constitutionale a blocat o forma de tergiversare a rezolvarii dosarului. Dupa cum a aratat chiar seful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasa a Dosarului realizata de catre procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absoluta a materialului de urmarire penala. Asociatia noastra a inaintat plangere impotriva rezolutiei de disjungere nr. 75/P/1998 din 19.12.2007, criticand-o pe motiv de indivizibilitate a cauzei. Plangerea a fost considerata intemeiata de Parchet si a fost admisa invocandu-se prevederile art. 45 alin.1 rap. la alin. 1 si 2 C.p.p. cat si Decizia Curtii Constitutionale cu privire la competenta solutionarii cauzei. Fraza cheie care incheie Rezolutia din 27.02.2008 a Sefului Parchetului Militar este urmatoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmarire penala este dator mai intai sa-si verifice competenta, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. incalcarea dispozitiilor relative la competenta atrage nulitatea absoluta.” Actiunea lui Dan Voinea este o forma grava de coruptie a Justitiei romane, direct implicata in salvarea lui Ion Iliescu si a acolitilor sai de raspunderea penala in cazul Mineriadei din 1990.
Dan Voinea si “seniorii” Aliantei Civice si ai lui Constantinescu
Sectia de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii si-a insusit, pe 23 octombrie 2008, cu majoritate de voturi, raportul de control la Sectia Parchetelor Militare, verificarile fiind cerute de procurorul general. Fostul adjunct al Sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea, a fost cercetat disciplinar dupa ce inspectorii CSM au constatat se face vinovat de exercitarea functiei cu rea-credinta. Procurorul general, Laura Codruta Kovesi, i-a trimis, pe 27 octombrie 2008, ministrului justitiei, Catalin Predoiu, cererea de revocare a adjunctului Sectiei Parchetelor Militare, Dan Voinea, cel care s-a ocupat de dosarele Revolutiei si Mineriadei. Presedintele Traian Basescu a semnat, decretul de eliberarea din functie a procurorului militar Dan Voinea, dupa ce, pe 1 aprilie, Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea prin care acesta cerea instantei suspendarea deciziei CSM de a da aviz pentru revocarea sa din functie. Anterior Asociatia Victimelor Mineriadelor a adresat un Memoriu sefului statului, “in vederea consolidarii deciziei Dvs. de semnare a revocarii procurorului militar, generalul Dan Voinea.Victimele Represiunii lui Ion Iliescu au cerut: “sa ne sustineti solicitarile cu privire la indepartarea generalului Voinea din Justitie, dar si din randurile Armatei, institutii pe care le-a dezonorat prin prestatia sa pe parcursul ultimelor doua decenii. Reiteram pe aceasta cale continutul altor materiale si memorii adresate atat Presedintiei cat si Ministerului Justititie, Parchetului General, mass-media cu privire la manevrele executate de acolitul lui Ion Iliescu, generalul Voinea, cel care a fost principalul vinovat de tergiversarea, cu rea credinta dovedita, a Dosarului Mineriadei, in scopul exonerarii criminalului Ion Iliescu, vinovatul cheie al Represiunii din 1990”. Presedintia semnase, in data de 19 martie, un decret prin care Voinea a fost trecut in rezerva, dupa ce, anterior, il revocase din functia de procuror-sef adjunct al Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Demersul sefului statului a venit dupa ce, pe 12 martie, Sectia pentru procurori a CSM si-a dat avizul pentru revocarea lui Voinea. Procurorii din cadrul CSM nu au admis cererea generalului Dan Voinea, care a cerut audierea ca martori a lui Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice si a lui Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989. Dan Voinea a contestat la CSM avizul de revocare, instanta respingand contestatia pe 1 aprilie. Voinea a mai declarat ca a aflat de la o grefiera ca actualul sef al Parchetelor Militare, Ion Vasilache a admis o plangere a lui Viorel Ene, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor, prin care se dispunea declinarea intregului dosar catre procurorii civili. Avocatul care l-a aparat, fara succes, pe Dan Voinea a fost acelasi Antonie Popescu, fost consilier prezidential al lui Emil Constantinescu, candidat sustinut de acolitul lui Voinea, Maries pentru a ocupa un post in CSM “din partea societatii civile”. Intamplator sau nu sotia sa lucreaza la MAE o institutie “civila” doar pentru naivii intre doua varste.
Maries – impostor si diversionist
Doru Maries, cocotat la sefia asociatiei 21 decembrei 1989 cu sprijinul deschis al generalului Voinea, a fost liderul unei fantomatice organizatii – Alianta Poporului -, in timpul desfasurarii manifestatiei din Piata Universitatii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntarii violente. Considerat un provocator aflat in slujba Politiei si al organelor FSN, Teodor Maries a fost izolat de catre studenti, fondatorii Pietei Universitatii. Organizatorii Pietei Universitatii l-au suspectat de la bun inceput pe Maries si gruparea sa ca are misiuni diversioniste. Un fost sef al UM 0215, colonelul Florin Calapod a avut o misiune cheie in aceea perioada. Rolul brigazii sale a fost compromiterea mesajului Pietei Universitatii – nonviolent si pasnic, prin instaurarea unui spirit autarhic si anarhic si prin initierea unor actiuni provocatoare de catre organizatii infiltrate de securistii sai. Maries a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea interventiei in forta impotriva manifestantilor Pietei Universitatii. Cu trei ore inainte de reprimarea cu mana armata a studentilor de la Universitate si Arhitectura, in noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizatia lui Teodor Maries si-a strans pe sest catrafusele si s-a pus la adapost. Acesta a mai reaparut in zona Televiziunii Romane in jurul orelor 18, intrand in sediul institutiei cu un grup violent. Maries a disparut o lunga perioada de timp din atentia publica, ulterior reaparand, fraudulos, peste 15 ani, in fruntea unei organizatii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de peste un deceniu si jumatate si promovand fatis o grupare creata din galeristi de stadion.
Agresiunea simbolica se converteste in agresiune directa
Grupusculul asa zisilor “noi golani” ai lui Maries s-au facut remarcati prin actiuni camuflate, clasic, sub masca “anti-comunismului” si “romanismului”, imprastind tricouri, afise si fluturasi cu o pseudo-harta a Romaniei mari, din care lipseste tocmai… Basarabia istorica, respectiv tinuturile aflate la ucrainieni. Harta respectiva a fost si este promovata asiduu, inclusiv de pretinse agentii de presa ale “romanilor de pretutindeni”, de catre un grup de gainari de stadioane stipendiat prin intermediari de aceeasi sponsori ca si RGN Press: ICR si GDS. Ignorata de autoritatile responsabile, campania ucraineana a hartii ciuntite a ajuns, treptat, sa inlocuiasca pe internet adevarata harta a Romaniei Mari, folosindu-se murdar de sloganul “Basarabia, pamant romanesc” pentru a delimita doar Republica Moldova. Falsul a fost incurajat, din nefericire, si de multi naivi, ca sa nu le spunem prosti de-a dreptul. Gruparea ultrasilor de pe stadion, convertita falsificator sub o titulatura a imposturii nu este decat inca o grupare de confiscare si maculare a idealurilor si repelor romanesti, asemenea actualei conduceri dubioase a organizatiei “21 decembrie” si a kominternistilor de la Grupul pentru Dialog Social, gruparea care este cea mai ferventa sustinatoare a ipochimenilor lui Teodor Maries. Semnificativ, nu in ultimul rand, este de observat faptul ca Ghita Simion – asa zisul lider al gruparii “noilor kkti” – este prezentat de Sorin Iliesiu, un sectant al gruparii Tismaneanu, drept masterand al cursului de “istoria comunismului” desigur istoria re-scrisa in traditie rolleriana de Volodea Tismenenky. Haulitor pe stadioane, liderul de galerie s-a ilustrat prin agresarea cu violenta, imediat dupa comemorarea victimelor Mineriadei, a unui basarabean care a fost invitat sa vorbeasca la miting, pe motiv ca poarta pe tricou o harta a Romaniei Mari, cea autentica, care este si sigla Campaniei Pro Cetatenie Romana pentru bucovinenii si basarabenii aflati inca sub bocancul rusesc. Agresiunea simbolica – ciuntirea Basarabiei istorice din harta Romaniei – se converteste, iata, in agresiune directa la adresa basarabenilor. In ce ne priveste, ca vechi golani ce ne aflam, nu punem baza in Politie, ci pe fortele noastre, pentru a pune la punct si a lamuri cine sunt si ai cui sunt membrii acestei grupari de stadion care isi permite sa sara la bataie impotriva studentilor basarabeni, cu curajul haitei (“liderul” agresor era insotit de zece ultrasi din galerie). Tine insa deja si de resortul altor institutii aflarea motivelor pentru care harta istorica a Romaniei a devenit obiect de persecutie si al atacurilor de intimidare la adresa basarabenilor aflati la studii in tara lor, fie ea mare sau mica, deocamdata. Nu credem ca Romania este chiar atat de mica incat sa nu poata sa puna capat, la noi acasa, provocarilor unor agenti ce servesc cu evidenta interese ale unor “arhitecti” si “desenatori” implicati in demolarea hartilor simbolice ale poporului roman si falsificarea constiintei istorice a generatiilor de astazi ale Romaniei.
George Roncea Civic Net – Piata Universitatii Vezi si Curentul
Am luat act cu indignare si amaraciune de dezinformarea crasa la care a recurs astazi cu rea credinta agentia de stiri Newsin din Bucuresti, pe care o consideram profesionista, atribuindu-mi in mod insidios difuzarea la APCE a unui CD cu un film acuzator la adresa Romaniei. Dezinformarea nu s-a limitat la atat. Newsin insinueaza ca provocatorul care a arborat drapelul Romaniei pe cladirea Presedintiei Republicii Moldova in data de 7 aprilie 2009 ar face parte din anturajul liderului PPCD Iurie Rosca, precum si ca impotriva subsemnatului ar exista un dosar penal intentat de Procuratura Generala a Republicii Moldova si ca subsemnatul ar fi membru al Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei care ar influenta «negativ treburile din Mitropolia Basarabiei». Solicitand dreptul la replica si respingand insinuarile in adresa mea cuprinse in aceasta stire, precizez punctual urmatoarele : 1. Nu am difuzat nici un CD la APCE nici cu ocazia prezentei sesiuni, nici cu ocazia altor sesiuni ale Adunarii. Dimpotriva, am primit un asemenea CD, cum au primit si alti membri ai APCE, din partea Reprezentantei Republicii Moldova de pe langa Consiliul Europei care s-a ocupat de difuzare lui, precum si a mai multor materiale tiparite care exprima punctul de vedere al autoritatilor in exercitiu din Republica Moldova asupra protestelor violente produse la Chisinau in data de 7 aprilie curent. Nu am nici cea mai mica atributie la elaborarea filmului inregistrat pe CD, nici la tirajarea si dufuzarea acestuia. Agentia Newsin isi sprijina dezinformarea pe o alta dezinformare lansata de o blogherita, dezinformare preluata fara nici o verificare de portalul de stiri Unimedia din Chisinau. 2. Persoana care a participat activ la violentele din 7 aprilie 2009 de la Chisinau si a arborat drapelul Romaniei atat pe cladirea Presedintiei, cat si pe cea a Parlamentului Republicii Moldova a fost identificata de autoritati, i s-a intentat un dosar penal, este cercetat in liberate, face parte din echipa Nataliei Morari si nu este membru al Partidului Popular Crestin Democrat din Moldova. Este de retinut ca organizatorii oficiali ai manifestatiilor din 7 aprilie 2009, care si-au asumat oficial obligatia de a nu permite degenerarea acestora in acte de violenta, sunt, potrivit declaratiilor prealabile depuse la primaria municipiului Chisinau, Partidul Liberal Democrat din Moldova condus de Vladimir Filat si organizatiatia neguvernamentala «Coalitia civica 2009» condusa de Natalia Morari, din al carei anturaj face parte respectivul provocator. 3. Procuratura Generala a Republicii Moldova nu a intentat nici un dosar penal impotriva subsemnatului in legatura cu o presupusa inscenare a rapirii mele din anul 2002. 4. Nu sunt membru al Consiliului Eparhial al Mitropoliei Basarabiei si nu fac parte din conducerea vreunei structuri canonice, catehetice, didactice, administrative sau de alt gen a Mitropoliei. Singura calitate oficiala pe care o am este cea de reprezentant mandatat al Mitropoliei Basarabiei la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, atat in dosarul privind admiterea Mitropoliei Basarabiei in legalitate, cat si in cel privind dreptul de succesiune juridica si de proprietate al Mitropoliei Basarabiei. Vlad Cubreacov Strasbourg, APCE,
Nota mea: Interesant ca este cel de-al treilea atac dur la adresa lui Vlad Cubreacov venit, intr-un timp relativ scurt, de dincoace de Prut. De subliniat ca Vlad Cubreacov nu mai are nici o functie politica publica. Oare pe ce baieti supara atat de tare Cubreacov, si nu de ieri de azi? Nu cumva pe cei deranjati ca a reusit, in detrimentul bisericii subordonate Moscovei, sa inregistreze Mitropolia Basarabiei, practic singurul act de reintregire al Romaniei reale, de 20 de ani incoace?!
Vezi siDeclaratia de miercuri, 29 Aprilie, de la APCE privind relatiile Republicii Moldova cu Romania
Les manifestations pas de tout spontanées de 7 avril 2009 organisées, a responsabilité assumée, à Chisinau après les dernières élections parlementaires par le Parti Liberal Démocrate de Moldova et par la Coalition civique 2009 ont malheureusement dégénéré en actes de violence sans précédent dans mon pays. Les bâtiments du Parlement et de l’administration présidentielle ont été vandalisés et brulées. Des dizaines et de dizaines de personnes tant parmi les manifestants violents, que parmi les policiers ont été gravement blessées. Le prétexte pour ces manifestations violentes se résumait au désaccord avec les résultats préliminaires des élections qualifiées par les observateurs internationaux en place comme en grandes lignes correctes et démocratiques. J’espère que tout le monde dans cet hémicycle sera d’accord que les fraudes hypothétiques commises par les autorités électorales de Moldova ne peuvent aucunement justifier l’utilisation de méthodes violentes, antidémocratiques et criminelles. Tout ce qui se passait après, a été la conséquence directe du désastre perpétré le 7 avril 2009 : des accusations fondées et non-fondées, l’anonce de la préparation d’un gouvernement provisoire, des multiples spéculations dans la presse, des arrestations, des allégations de mauvais traitements, la demande du régime de Tiraspol de supplémenter les forces russes a l’est du mon pays, la grave détérioration des relations avec la Roumanie avec laquelle nous partageons la même langue, la même culture et la même histoire. Cette situation difficile, même critique, nous oblige a tirer des conclusions et a envisager des mesures a suivre afin de redonner a mon pays l’atmosphère du calme, la confiance en démocratie pluraliste et en l’état de droit, la cohésion sociale, une claire perspective européenne. J’estime qu’il faut d’abord investiguer d’une manière complète et approfondie tant a l’échelle nationale, que par une commission internationale les événements de 7 avril pour faire traduire en justice les vrais responsables des violences. En même temps il est nécessaire d’investiguer soigneusement toutes les allégations de mauvais traitements et les abus commis par la police envers les personnes retenues qui ont participé aux violences. J’espère que le nouveau gouvernement de la Moldova fera tout le possible pour rétablir les relations de bon voisinage et coopération avec la Roumanie par une approche réaliste fondées sur les valeurs et les aspirations communes, sur le respect mutuel et un vrai partenariat. J’espère aussi que nos rapporteurs se rendrons dans mon pays afin d’étudier de prés la situation et les évolutions sur place et de présenter un nouveau rapport mieux documenté lors de la suivante partie de la session de notre Assemblée. Je vous remercie.
Marko Bela l-a inlocuit cu succes pe extremistul anti-roman Ladislau Tokes la ultimul congres al UDMR, inainte de desfiintarea organizatiei neguvernamentale ilegale structurate strict pe criterii etnice, anti-europene. Chiar daca nu a fost prezent la congres, Tokes se afla pe primul loc pe lista UDMR pentru europarlamentare, urmand sa intre, dupa alegeri, direct in Grupul PPE, spre disperarea romanilor. In lipsa acestuia, pentru ca nu mai avea cu cine sa joace clasicul circ de-a ulii si porumbeii, presedintele UDMR, extremistul anti-roman Marko Bela, a declarat ca nu este de acord cu acordarea cetateniei romane unui milion de romani de peste Prut. Capul UDMR a spus sambata la Congresul de la Cluj al formatiunii sale para-politice ca nu aceasta este cheia solutionarii relatiilor dintre Romania si Republica Moldova. La congres “Cat am tot ocolit chestiunea dublei cetatenii la vremea respectiva ca nu cumva sa tulburam pacea sufleteasca a romanilor, si iata ca acum seful statului ridica acut posibilitatea acordarii cetateniei romane unui milion de moldoveni“, a spus cu tupeu politicianul penal (Apropo, ce se mai aude cu ancheta DNA? S-a ingropat?!), comparand ungurii cu “moldovenii”, adica practic confirmand “nationalitatea” inventata de Stalin si Voronin basarabenilor. “De altfel, eu consider deosebit de problematica aceasta chestiune si nici nu sunt de acord cu ea, fiindca, in opinia mea, nu aceasta este cheia solutionarii relatiilor romano-moldave, dar iata ca, dintr-odata, se vorbeste despre asta”, a afirmat liderul UDMR aservit intereselor antiromanesti ale Rusiei si Ungariei Marko crede ca Bucurestiul a gresit in trecut in relatiile cu Chisinaul, iar acum lucrurile “se razbuna”, transmite Mediafax si Ziare.com. Dupa prima remarca despre “moldoveni”, Marko Bela a continuat cu amenintarile la adresa Romaniei aducand in discutie, dupa modelul sau rusesc, Vladimir Putin, comparatia Transilvania-Kosovo-Transnistria: “Degeaba maturam totul sub covor, caci mai devreme sau mai tarziu aceste probleme ne vor covarsi. Am convingerea ca Romania, in trecut, a abordat gresit chestiunea Republicii Moldova, nu a pus accent adecvat pe ea nici in relatiile cu Rusia, si acum lucrurile se razbuna. Chiar daca nu exista vreo analogie, asa cum nu a existat nici in cazul Kosovo, aceste invataminte trebuie trase si cu privire la relatiile romano-ungare”. In continuare, Marko Bela a sustinut ca e nevoie de o Europa a regiunilor, nu a statelor. El a spus ca nu e firesc ca membrele UE sa fie dispuse sa cedeze atributii Bruxelles-ului, dar nus si regiunilor sau in mod special comunitatilor etnice.
Maghiara, limba obligatorie pentru romani
UDMR trebuie sa munceasca ‘zi de zi’ pentru recunoasterea limbii maghiare ca limba oficiala la nivel local si regional, a declarat la Congresul UDMR, presedintele executiv al formatiunii politice, Kelemen Hunor. El a spus ca politica UDMR trebuie sa se axeze ‘pe dorintele si asteptarile maghiarilor din Transilvania’. In acest context, el a spus ca politicienii maghiari trebuie sa munceasca pentru utilizarea neingradita a limbii materne, ‘nu doar in familie sau la scoli, ci si in rezolvarea problemelor cotidiene – in institutii, spitale, chiar si la tribunal’, publica Ziare.com.
Frunda a pregatit introducerea maghiarei in “spatiul public” pe sub mana, la Consiliul Europei
Culmea! In calitatea sa de “sef al delegaţiei române” la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE), senatorul UDMR Gyorgy Frunda vrea să supună dezbaterii la sesiunea de primăvară a acestui organism european un proiect de protocol referitor la “standardele minimale în domeniul minorităţilor”, transmitea Antena3. Documentul, care s-ar vrea o anexă la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se referă la dreptul de apartenenţă la o minoritate, dreptul de exprimare, dezvoltarea identităţii naţionale, dreptul nelimitat la folosirea limbii materne în viaţa publică şi în cea privată, dreptul la asociere şi la reprezentare politică a minorităţii. Frunda a afirmat că va propune aceste proiect ca anexă la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sesiunea de primăvară a APCE, care va începe peste cateva zile, în 27 aprilie. Proiectul de protocol stabileşte standarde minime referitoare la reprezentarea proporţională a minorităţii la nivel local, regional şi naţional, dreptul la autonomie culturală şi diferite modele de autonomie existente la nivel local sau regional. “Este un proiect de protocol-anexă la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dacă se admite ca protocol la Convenţie, atunci da, devine obligatoriu pentru ţările membre ale Consiliului”, a precizat Frunda, adăugând că acest document ar putea deveni un instrument juridic al Curţii Europene a Drepturilor Omului. Senatorul a explicat că reglementarea drepturilor minorităţilor este în prezent foarte diferită în ţările membre ale Consiliului Europei, unele dintre acestea nerecunoscând minorităţile naţionale, cazul Franţei. “Francezii nu cred că vor chiui de bucurie şi nici nu mă vor pupa. Dar minoritarii mă vor susţine în mod cert şi va exista şi o susţinere din partea multora. Sunt conştient că e o procedură lungă, nu se va adopta în două-trei luni de zile, dar trebuie început şi cred, sunt convins, că va fi adoptat “, a precizat Frunda. Senatorul are nevoie de semnăturile a zece parlamentari din cinci ţări membre, care trebuie să aparţină la două grupuri politice pentru a putea depune acest proiect la sesiunea APCE.
Doamne, fereste! Poate se trezeste si statul si Senatul roman si-i retrage sefia delegatiei tarii noastre acestui inamic versat al Romaniei!
Ce bine ca a tacut Basescu. L-a lasat astfel pe Voronin sa-si dea foc la valiza, singur, a doua oara. Sa demonstreze ca e satrapul unui regim totalitarist, criminal, vataf peste o Transnistrie mare, si ca uraste romanii, indiferent de cetatenia lor. Personaj care trebuie sanctionat cum se cuvine de intreaga comunitate internationala, asemenea dictatorului Lukasenko. Daca aceasta isi va arata solidaritatea si va condamna alaturi de Romania totalitarismul post-sovietic, la cererea presedintelui Traian Basescu. Ce trebuia demonstrat, s-a demonstrat: chiar daca nu s-a tras direct in tinerii protestatari, iata ca moartea tanarului Valeriu Boboc, decedat in custodia politiei, “din cauza fumului” de la Parlament si Presedintie, spune totul. Conform politiei, el a fost gasit mort in Piata Marii Adunari Nationale. Dar familia a fost anuntata dupa patru zile! Ramane sa stabileasca o echipa de investigatii internationala – cum e absolut necesar sa se intample – cand i-a fost gaurita fruntea si i-au fost rupte coastele, inainte sau dupa ce a murit?! Ce va face Romania?, este marea intrebare care framanta opinia publica romaneasca de pe ambele maluri ale Prutului. Va reusi sa arate ca exista si Bangkok, Moldova? In primul rand, pentru aceasta, ar trebui sa solicite o ancheta internationala asupra cazurilor de tortura semnalate ca si eliberarea neintarziata a tuturor tinerilor. In al doilea rand, tinand cont ca Republica Moldova este, inca, membra cu drepturi depline a Consiliului Europei si a Organizatiei Natiunilor Unite, Romania are toate mecanismele internationale sa intreprinda actiuni directe in favoarea acestor tineri etnici romani, dupa modelul – sa spunem – Ungariei. Legea recunoasterii cetateniei naturale a romanilor nostri vitregiti isi asteapta votarea de urgenta in Parlament, conform promisiunilor electorale ale PDL si PSD (cu tot cu tartorul mineriadelor, Ion Iliescu). A sosit momentul ca Romania, ca stat, macar dupa 20 de ani, si Traian Basescu, ca presedinte al tuturor romanilor, sa-si ia in seama rolul si responsabilitatile date de Dumnezeu si Constitutie pentru toti congenerii, mai ales cei aflati sub una dintre ultimele dictaturi ale Europei. Si sa nu-i uitam si pe cei din Ucraina.”Revolutia orfanilor” a sintetizat un tanar al Basarabiei, Dumitru Manzarari, pe blogul sau. Iar alt tanar analist, Vitalie Spranceana, observa cum frumosii nebuni ai strazii au fost abandonati, rapid, in ghearele fortelor speciale, de capii “Opozitiei”, care au intrat la negocieri cu “Mosu'”. De ce nu si-au depus mandatele de proaspat alesi, pentru a declansa alegeri anticipate? se intreaba alti tineri ai Basarabiei, care observa existenta profesionistilor sistemului sovietic si post-sovietic, care sug si de la tata romaneasca si de la cea ruseasca si de la cea “moldoveneasca”. Ca intotdeauna, putine se stiu despre ce se intampla cu adevarat peste Prut. In afara tanarului politician Dorin Chirtoaca, restul asa-zisei opozitii si-ar avea locul spre studiu in manualele specializate ale serviciilor NATO. Vladimir Filat a fost urmarit de SRI in Romania si dat pe mana organelor de ancheta dupa ce a fost prins in afaceri de trafic de tigari cu adjunctul Vamii Iasi. Experienta de afacerist i-a prins bine, pentru ca, imediat dupa aceasta, pe vremea lui Piotr Lucinski, a fost numit director al Privatizarii Proprietatii de Stat, de unde a plecat cu vreo doua-trei urmariri penale, salvate doar de imunitatea parlamentara. Serafim Urechean a fost membru al PCUS din deceniul sapte. Absolvent al Scolii Superioare de Partid din Leningrad a urcat pana in CC al PCM. In 1994 este numit, prin decret prezidential, primar al Chisinaului, functie in care sta 11 ani. Voronin e un drac, care mai are si cetatenie rusa; dar cine joaca tontoroiul in jurul lui? Aflam de la “Vocea Basarabiei”, singurul post de radio romanesc independent: “unul dintre cei mai importanti consilieri ai lui Vladimir Voronin este ‘analistul american’ Vladimir Socor, trotkist de marca deghizat in ‘luptator anticomunist’“. Acelasi care a convins PPCD sa se alieze cu PCRM. In al treilea rand, la fel de important este sa stam cu ochii pe Rusia, care, ieri, prin vocea ministrului Serghei Lavrov, cerea Statelor Unite “transparenta in privinta intereselor sale in spatiul CSI”, pentru ca in aceasta regiune “sa nu se faca anumite jocuri geopolitice” si statele ex si post-sovietice sa trebuiasca sa aleaga: “sunteti cu noi sau impotriva noastra”.
Concentraţi în exclusivitate pe bătălia cu Puterea de la Chişinău, jurnalele şi televiziunile, dar şi partidele din Opoziţie au împins în plan secund ceea ce ar fi trebuit să fie preocuparea lor fundamentală: comportamentul Puterii de la Bucureşti faţă de evenimentele de la Chişinău.
de Ion Cristoiu
După violenţele de la 5 aprilie 2009, au apărut declaraţii ale Opoziţiei de la Chişinău, susţinute plenar de jurnaliştii şi de politicienii de la Bucureşti, potrivit cărora totul ar fi fost o diversiune a autorităţilor comuniste: de la incendierea Parlamentului şi Preşedinţiei până la înfigerea steagului României pe Parlament. Deşi aceste afirmaţii nu sunt susţinute şi de surse independente (pentru a le considera perfect întemeiate pe realităţi), înclin să cred că aşa a fost. Partidul de guvernământ (evit să spun Partidul Comuniştilor, deoarece ar însemna să introduc în analiză un fals, pentru că Partidul lui Voronin n-are nici o legătură cu comunismul) a folosit la 5 aprilie 2009 şmecheria partidului lui Ion Iliescu la 18 februarie 1990. În ziua de 18 februarie 1990, are loc în Piaţa Victoriei o demonstraţie anti-FSN şi antiguvernamentală. Se strigă lozinci semnificative precum Jos Securitatea! Jos Comunismul! Ultima soluţie, înc-o revoluţie! La un moment dat, un grup violent de demonstranţi pătrunde în sediul Guvernului, spărgând barajul forţelor de ordine, şi-l devastează pur şi simplu, agresându-l pe vicepremierul Gelu Voican Voiculescu. TVR transmite imagini ale vandalilor, repede scoşi afară de paraşutişti. A doua zi, 19 februarie 1990, descind în Bucureşti minerii. Aşa cum scriam la vremea respectivă în Expres (2 martie 1990), sub titlul “O masă de manevră: minerii”, proletariatul din Valea Jiului a folosit pretextul devastării pentru a veni la Bucureşti să pledeze în favoarea FSN. Chiar din zilele respective, puţinele publicaţii de Opoziţie (România liberă, Expres) au avansat ipoteza unei diversiuni. Forţele de ordine mimaseră slăbiciunea pentru a lăsa loc vandalilor. În politică însă are importanţă ceea ce se vede la televizor. La 18 februarie 1990, românii au văzut la televizor demonstranţi anti-FSN dedându-se la vandalisme. Între lozincile din piaţă şi distrugeri s-a făcut o legătură. Acelaşi lucru trebuie spus şi despre evenimentele de la Chişinău. Pentru cancelariile occidentale, pentru opinia publică din Europa, au avut importanţă imaginile. Ele au înfăţişat demonstranţi scandând lozinci unioniste, urmate de incendierea Parlamentului şi de înfigerea steagului românesc pe clădirea Parlamentului. Uşor de înghiţit sugestia unei legături între vandalism şi steagul României de pe Parlamentul incendiat. Mai ales când televiziunile din România s-au grăbit să catalogheze violenţele drept Revoluţia de la Chişinău. Abilul Vladimir Voronin şi ruşii din spatele său au dat o lovitură măiastră. La televiziunea publică au transmis seara imagini ale vandalismului şi ale sloganurilor unioniste. Lesne de sugerat electoratului din Moldova că PCRM a avut dreptate când a susţinut în campanie acuzaţia potrivit căreia partidele de Opoziţie vor să distrugă statalitatea R. Moldova prin unirea cu România imperialistă. Interesant de remarcat pentru starea de spirit de peste Prut că Barometrul de opinie publică de la 28 februarie-4 martie 2008 sponsorizat de fundaţia Soros arată că 60% din cetăţenii Moldovei consideră că partenerul strategic de bază trebuie să fie Rusia, în timp ce doar 6% consideră că trebuie să fie România. Cancelariilor şi opiniei publice occidentale li s-au sugerat că România s-a amestecat în evenimentele violente. Cum putea fi contracarată lovitura? Printr-o intervenţie rapidă a Ministerului nostru de Externe prin care România să se delimiteze de sloganurile pro-Unire şi de prezenţa steagului românesc pe Parlamentul incendiat. Dacă ar fi făcut-o ministrul de Externe sau chiar preşedintele, ar fi riscat să contrazică emoţiile unei părţi a românilor, care mai cred încă într-o unire a Basarabiei cu patria-mamă. Omul politic deosebit se defineşte însă şi prin capacitatea de a sfida stările emoţionale de moment în numele unor interese pe termen lung. N-a fost singura ciudăţenie în comportamentul autorităţilor de la Bucureşti din aceste zile. O altă ciudăţenie, şi cea mai surprinzătoare, o constituie reacţia la expulzarea ambasadorului Filip Teodorescu sub acuzaţia de implicare ca ofiţer acoperit al serviciilor secrete româneşti în bătălia electorală de partea Opoziţiei. Din scandalul spionajului ucrainean în România, am văzut că în astfel de situaţii ţara ai cărei diplomaţi sunt expulzaţi se burzuluieşte rău de tot. În cele mai multe cazuri, dacă nu aplică măsuri de retorsiune, face scandal – cere dovezi, amână numirea unui nou ambasador. Cum a procedat România? Într-un chip mai mult decât straniu. În chiar seara anunţului făcut de Vladimir Voronin, e trecut cât ai clipi prin toate procedurile, inclusiv cele parlamentare, un nou ambasador la Chişinău. Ministrul nostru de Externe se mulţumeşte să declare că respinge categoric acuzaţiile. Nici vorbă să ceară dovezi? Să nu creadă cancelariile şi opinia publică occidentală că România s-a temut ca nu cumva Vladimir Voronin să prezinte dovezi? Ce mai încolo şi încoace, Vladimir Voronin ne-a făcut muci. De fapt, nu Vladimir Voronin, ci KGB-ul!
Primesc o groaza de mesaje, care de care mai interesante. Evident, cele mai multe nu le public; vreti, nu vreti, pe blogul acesta functioneaza dictatura personala. De ce? Pentru ca sunt date anonim, asa cum isi dau – probabil din obisnuinta – “fratii” Riceard si Adolf unul altuia. Asadar, pentru cei care se vor publicati, cu bune si rele, nu le dau decat un sfat, acelasi ca si alta data: semnati-va, fratilor! Asumati-va “dezvalurile” si veti fi publicati. Evident, sa fie si argumentate. Da, ala e tradator! Pentru ca: aia si aia si aia. Da, si ceilalti sunt tradatori si hoti si mafioti si masoni si agenti, trecuti de la rusi la romani si vice-versa. Pentru ca aia si aia si aia. Bine-bine, stiu si eu: cu totii sunt kaghebisti, de stil nou sau de stil vechi. Dar si voi, daca vreti sa fiti publicati, semnati-va. Daca nu vreti sa fiti publicati dar vreti doar sa informati, faceti-o, insa fara partinire sau orbire. Cand dai o informatie o dai curata. E adevarat, din pacate, in afara de tinerii batuti acum de militienii lui Voronin, nimic nu e curat la Chisinau…
Ridicolul “revolutiei” de la Chisinau ar trebui sa ne faca sa radem daca nu ar avea de a face chiar cu romanii, de acolo si de aici, care sunt batjocoriti, din nou, de serviciile speciale rusesti. Pentru cine nu stie, granitele Republicii Moldova sunt pazite de trupele Rusiei, pentru ca Moldova este stat CSI. Isi imagineaza cineva ca se poate intampla ceva in curtea fostei URSS fara acordul si implicarea directa a Mamei Rusia? Sa nu fim naivi. Toata “revolutia” din biata Basarabie romana injumatatita a avut ca miza doar schimbarea dinozaurului comunist Vladimir Voronin cu un altul, ceva mai mic. Vladimir Voronin avea dreptate: este vorba de o tentativa de lovitura de stat. Insa nu din partea Romaniei. Romania nici nu-si permite, nici nu poate sa faca asa ceva. Ea poate doar sa constate, aproape handicapata, reactivarea tuturor agentilor anti-Romania (pana si a unui “Comitet al Salvarii Nationale”!). Sa fim seriosi. Pentru a declansa o asemenea operatiune e nevoie de un serviciu bazat, independent, masiv, stapan, nu de unul transformat intr-o filiala zero-zero-zero a celor serioase. Iar miza nu este, nicidecum, Unirea Basarabiei cu tara. Uniunea Europeana nu a acceptat Moldova nici macar in randul statelor din pachetul Balcanilor de vest, aflate mai aproape de Bruxelles decat “Parteneriatul de est”. Daramite Unirea cu Romania! Pe praful asta? Cu Transnistria Mare? Miza este mult mai mica, practica si concreta: schimbarea procentului electoral de control al Parlamentului. Obtinerea si impartirea Puterii. Continuarea politicii anti-romanesti si anti-americane de sub o noua masca, a “romanismului” si “europenismului”. Si a fost devoalata la intalnirea “de taina” dintre inca presedintele Voronin si reprezentantii “opozitiei democratice” proaspat intrate in Parlament: ai Partidului Liberal, Liberal-Democrat si Aliantei “Moldova Noastra”. Cadre mai vechi si mai noi din politica “moldoveneasca”. Practic ce vroiau acestia: nu alegeri anticipate, nu unirea cu Romania, nu iesirea din CSI. Nimic din toate acestea. Ci “renumararea voturilor”, a oualor lui Voronin, in asa fel incat, eventual, la mana a doua sa nu mai iasa comunistii majoritari, ci alianta celor trei partide. Ce inseamna asta, in contextul in care presedintele este ales in Parlamentul de 101 membri de la Chisinau? Ca oamenii vechii Moscove nu si-l vor mai putea impune la presedintia Republicii pe pupilul lui Voronin, Marian Lupu. Iar cei trei, dupa cum anuntasera in perioada electorala, vor pune mana pe fraie si pentru Presedintie si pentru Guvern si pentru conducerea Parlamentului. Si-acum, sub amenintarea violentelor din strada – la care s-au lasat antrenati mii de tineri naivi, ca si la Bucuresti, in decembrie 1989 si iunie 1990 – Voronin trebuie sa cedeze. Dovada, ieri, dupa presupusa intelegere, tinerii furiosi, mai bine sau mai prost organizati, si-au rarit prezenta pe strazi, de la cateva zeci de mii la cateva mii. Negocierile, asadar, au inceput. Marea imparteala. Cedeaza sau nu cedeaza Voronin?, care intre timp a preluat controlul orasului, normal si clasic, dupa lasarea intunericului.
Practic, daca asa sta situatia, procentele actuale trebuie sa se schimbe: cele 49,95% ale comunistilor – circa 61 de mandate de deputat, Partidul Liberal (PL) – 12,79% – 15 mandate, Partidul Liberal Democrat (PLDM) – 12,26% – 14 mandate, Alianta “Moldova Noastra” (AMN) – 9,81% – 11 (cifre in curs de modificare, in functie de rezultatul negocierilor). Daca se vor schimba, candidatii la functiile de mai sus sunt urmatorii: Dorin Chirtoaca (PL) nu poate atenta la functia suprema, pentru ca are si cetatenie romana; raman absconsii Mihai Ghimpu si Anatol Selaru, ultimul aflat in stransa legatura cu Anatol Stati, unul dintre cei mai mari interlopi trans-frontalieri din spatiul post-sovietic, miliardar, proprietar al Grupului Ascom, cu sediul la Astana, Kazahstan, prieten al fostului presedinte Piotr Lucinschi, refondator al Marii Loje a Moldovei. Urmatorul, Vladimir Filat (PLDM), pare croit sa fie o matrioska, cea mai mica, iesita din laboratoarele artistice de la Kremlin. Cu voia dvs, ultimul pe lista, dar tot ne-prezidentiabil (a primit cetatenie romana chiar de la Adrian Nastase), Serafim Urechean (AMN), un alt apropiat al lui Piotr Lucinschi si un rasfatat al fostei guvernari PSD a Romaniei, este personajul central al unei anchete publicate in urma cu cativa ani in ziarul ZIUA sub titlul “Alternativa KGB pentru Basarabia”. No comment, vorba lui Nic Ulieru si a sefului sau…
PS: Intre timp, folosindu-se de pretextul “evenimentelor”, preluate si deturnate in interes antiromanesc, regimul Voronin a trecut la anihilarea elementului romanesc – tinerii anticomunisti sunt arestati pe capete, in timp ce “opozitia” se dezice de proteste – si la inghetarea totala a relatiilor Republicii Moldova cu Romania. O alta “masura activa” specifica diplomatiei de forta a Rusiei. “Serviciile” noastre par, din nou, aeriene – in ciuda avertismentelor date prin presa cu mult timp inainte de declansarea diversiunii, – iar “prietenii” se bucura ca statul roman este afectat din punct de vedere al securitatii sale si a sigurantei cetatenilor sai de turbulentele moldo-ruso-ucrainene de la granita UE si NATO cu CSI. Victor RONCEA
Scris de George Roncea (in ziua alegerilor) Alegerile din Moldova înseamnă, în primul rând, reorganizarea câmpului de influenţă politică al Moscovei la Chişinău. Acum fix patru ani, în data de 4 aprilie 2005, comuniştii primeau binecuvântarea americană, îmbrăcând uniforma portocalie, cu nuanţe de roşu, la Chişinău, a aşa-zisei Revoluţii Orange declanşată în spaţiul de influenţă tradiţional al Rusiei. Cromatica oranj a comuniştilor va fi înlocuită cu una multicoloră, dar vopseaua este tot „made in Rusia“. În toamna anului 2004, în Georgia şi Ucraina s-a aplicat un proiect de desprindere de „centrul Moscova“, tentativă susţinută puternic de forţe euro-atlantice. La vremea respectivă, gruparea lui Voronin s-a calificat, în viziunea americană, pentru un traiect asemănător, după ce Voronin a respins în ultima clipă proiectul avansat de Putin, aşa- numitul „plan Kozak“, care ar fi „rezolvat“ definitiv problema geopolitică a Transnistriei în beneficiul Rusiei. Între timp, Georgia s-a ales cu o puternică lovitură de ciocan rusesc, în moalele capului, în cursul verii trecute, Ucraina stă să se destrame şi nici Moldova nu se simte prea bine. Miza principală a Moldovei este legată de Transnistria, avanpost rusesc militar, pe de o parte, dar şi de interesul pe care îl reprezintă mai nou regiunea, ca buffer zone al frontierei nord-atlantice. În cea mai mare parte, din motive geopolitice evidente, miza Moldovei nu este una locală, ci una cu mult mai largă, care interesează direct Moscova. În anul 2000, publicaţia rusă „Nezavisimaia Gazeta“ scria: „Astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CS“. A trecut aproape un deceniu de la formularea decisă a acestei constante geopolitice şi vedem acum Moscova jucând mai dibaci ca oricând pe tabla, mică, de şah a Moldovei, „punct-cheie“ totuşi pentru interesele ruseşti. Politica Rusiei este de menţinere a controlului asupra unui teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce oferă posibilitatea controlului asupra Moldovei, prin păstrarea forţelor militare pe teritoriul ocupat, afişarea ca „garant“ al păcii şi utilizarea mecanismelor economice. Prezidenţiabilul „Opoziţiei“, Serafim Urechean, atu-ul Moscovei la Chişinău Alegerile de duminică au tranşat un proiect mai vechi, care a debutat tot în preajma anului 2000, de „renuvelare“ a imaginii elitei politice conducătoare de la Chişinău, Rusia lansând personaje fidele pe un traseu aşa-zis „de dreapta“, împinse (şi) spre Bucureşti, via PSD, pentru a culege legitimitate. Un astfel de personaj este Serafim Urechean (foto), cel care a fost prezentat ieri pe diverse canale media, inclusiv şi mai ales de la Bucureşti, drept viitor preşedinte al Moldovei. Acesta a afirmat că gruparea „Opoziţiei“ – al cărei lider proeminent este – va obţine cel puţin 60% din locurile noului Parlament. Cuvioşii jurnalişti şi analişti din studioul tv al Antenei PC-PSD l-au felicitat anticipat. Oficialităţile moldovene se aşteaptă ca participarea la vot să se ridice undeva la 60%. Numărul total al alegătorilor este de circa 2,6 milioane, dar aproape un milion de moldoveni se află la muncă peste graniţe. Sondajele pre-electorale de la Chişinău sunt complet contradictorii. Conform estimărilor, comuniştii ar avea aproximativ 34% din opţiunile electoratului, urmaţi de partidele de „opoziţie“: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră reprezentată de „prezidenţiabilul“ Serafim Urechean. Noul parlament va vota pentru alt preşedinte, Voronin încheindu-şi luna aceasta al doilea mandat, ultimul, conform legii. Cel mai probabil, mandatul său va fi prelungit pånă la vară, pentru ca noii parlamentari să aibă timp să formeze alianţe. Însă atât comuniştii lui Voronin, cât si nomenclaturiştii grupaţi în jurul lui Urechean nu reprezintă altceva decåt două feţe ale politicii ruseşti în Moldova. Voronin şi-a permis să-l sfideze pe Putin, să-l se dea oleacă pe mâna americanilor, cu şase ani în urmă, şi i-a venit timpul să se retragă, lăsând loc unui lider cu „faţă umană“. Serafim Urechean, prezidenţiabilul anunţat deja cu surle şi trâmbiţe, este un mult mai supus slugoi al Moscovei. Declaraţiile sale recente într-un moment clar – invazia Georgiei de către trupele Rusiei, definesc foarte exact care este poziţia sa reală în raport cu interesele Moscovei. Georgia susţine (doar) PPCD În acest context, este semnificativ faptul că preşedintele Georgiei, recent, şi-a manifestat susţinerea publică pentru un singur concurent din arcul politic de la Chişinău, respectiv pentru Partidul Creştin Popular Democrat, care este creditat cu o poziţie minoră în actualul joc al Moscovei – iar intrarea sa în noul Parlament este problematică. Revenind la prezidenţiabilul Urechean, fişa sa de cadre spune totul asupra viitoarelor combinaţii executate de Moscova la Chişinău. Urechean este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova, care şi-a clădit averea, după relatările presei, în urma exercitării traficului de influenţă, privatizărilor ilegale, licitaţiilor măsluite, precum şi prin extorcare şi luare de mită. Scenariul alegerilor de acum, care urmăresc propulsarea lui Urechean pe un pseudo-pol de dreapta, este lansat de mai bine de cinci ani, sub coordonarea lui Piotr Lucinschi, o figură-cheie a nomenclaturii sovietice, şi personajul care a „lucrat“ intens în spatele scenei politice, în beneficiul mamei Rusia. Urechean, liderul lansat de Lucinschi, s-a născut la 2 februarie 1950. Între 1979-1983 a urmat cursurile Şcolii superioare de partid din Leningrad, iar după absolvire, cu sprijinul fostului prim-secretar al CC al PCM, Semion Grosu, a fost numit în funcţia de secretar doi al Comitetului raional Anenii Noi al PCM. În perioada 1987-1994 activează în cadrul sindicatelor, ocupând postul de secretar, prim-locţiitor al preşedintelui şi preşedinte al Federaţiei sindicatelor Republicii Moldova. În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În campania electorală parlamentară din 1994 a candidat pe lista Partidului Social-Democrat (cu numărul doi). În august 1994 a fost numit, prin decret prezidenţial, de Piotr Lucinschi, preşedintele de atunci al Moldovei, în funcţia de primar al municipiului Chişinău. Astfel, pe parcursul a patru ani (din mai 1995 până în mai 1999) Serafim Urechean a condus în mod discreţionar capitala Republicii Moldova servindu-l copios pe Lucinschi, cel care apoi, în februarie 1999, l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de prim-ministru. Lucinschi – mâna ascunsă din spatele „Opoziţiei“ Lucinschi a fost şi a rămas unul din cei mai influenţi lideri comunişti moldoveni din perioada sovietică, fiind unul dintre apropiaţii fostului preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. La 16 noiembrie 1989 a fost trimis la Chişinău pentru a-l înlocui pe Simion Grosu, reinstalånd în mica republică influenţa noului regim de la Moscova. În spatele său s-a aflat în permanenţă unul dintre marii moguli ai Aparatului sovietic, comparabil cu un Mark Rich, numit Boris Birstein, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev. Boris a fost unul dintre initiaţii care s-au ocupat de Operaţiunea „Banii partidului sovietic“, realizată de KGB la indicaţia PCUS. Misiunea de transferare a fondurilor PCUS în străinătate a dat naştere ulterior primului eşalon de miliardari din spaţiul postsovietic. Personaj de culise, Birstein a preluat cu rapiditate controlul asupra pieţei economice din regiunea Moldovei, aşa cum alţi „iniţiaţi“ din fostul imperiu al răului, Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, şi alţii aidoma lor au rămas să tragă sforile financiare în Rusia. Boris Birstein, evreu de origine lituaniană (conform FBI şi Interpol), a emigrat în Israel în anii ’80, apoi a reemigrat cu paşaport canadian, pentru ca în 1991, utilizând vechiul său paşaport sovietic, să revină în R. Moldova, unde şi-a procurat imediat un paşaport moldovenesc. În spatele actualului joc politic de la Chişinău se conturează acum noile linii directoare ale unei tactici din ce în ce mai ofensive şi mai inteligente a unei Rusii emergente pe plan mondial (şi regional, ceea ce ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad România). Comuniştii vor avea în continuare un rol important în politica Moldovei, dar o „nouă generaţie“, mult mai eficientă, renuvelată, cu facies „european“, va fi instalată în avanpostul cheie al Moscovei de la Chişinău. Rămâne de văzut câtă inteligenţă va şti să opună România, măcar pe „spaţiul Moldova“, mult mai sofisticatelor tactici ale „noii Rusii“.
After 1989, the Freemasonry ‘relit its Lights’ in all the ex Communist states. In April 15, 2004, the Romanian PM Adrian Nastase signed Emergency Ordinance no. 561, by which the “Great National Lodge of Romanian Association” gained status as “public utility” so that it could even benefit of state funds. According to the official historian of the Masonry, the Great United Lodge of England was aware that the “Grande Oriente d’Italia” decided to reactivate the Regular Freemasonry in Romania. In 1991 this Great Regular Lodge founded on Romanian territory, more exactly in Bucharest, three “Regular Lodges”, at the beginning under Italian jurisdiction. The same happened in the Moldovan Republic, via the same connection, but a bit later. In 1997 it was the Great Regular Lodge of Italy that founded in Chishinau “The Great Lodge of Moldova”, with support from the President of the time, Piotr Kirilovici Lucinschi, well-known for his anti-Romanian attitude. The Lodge came no. 13 in the Italian Lodge’s register and the initiation ceremony that took 11 hours was held in June 7 in the “Codru” Hotel in Chishinau, a former property o the party. According to Chishinau sources, the first to be initiated’ were 32 persons and no. 33 was the Master Mason of the Great Regular Lodge in Italy, Professor Giuliano Di Bernado. He held a press conference on it for the newspapers and television stations in the post-Soviet region. He presently went to Chishinau and Cernauti to “bestow light” further. Anatol Andreevici Coman became a Master Mason of the Great Lodge of Moldova. He had worked for the Interior Ministry and he was suspected of KGB affiliation. The headquarters was the Euro Credit Bank building. Right now there are 16 lodges in the Moldovan Republic, headed by Master Mason Iurie Sedletki, a dean of the Economic Studies University in the republic.Russian-Romanian collaboration of masonsIn 1968-992, Ioan Danut Tanasie, a great secretary of the Great National Lodge of Romania, worked as operative officer for the Foreign Intelligence Department . In May 1992 he retired, when he was a lieutenant-colonel. The loyal servant of Eugen Ovidiu Chirovici had also been faithful to Mihai Caraman, the first chief of the Foreign Intelligence Department in Romania after 1989, the man who managed to penetrate the NATO general headquarters for the KGB, the institution which he was subject in the intelligence before and after 1989. So Russia and the ex Soviet region were reached due to the Moldovans’ support. Even before the association became “public utility”, Eugen Ovidiu Chirovici, the Bucharest Masonry boss, had contacted Anatol Andrrevici Coman to make room for his masonry contacts in Moscow and serve the government in power at that time. Coman made the connection between Chirovici and Alexandr Kondyakov, also a KGB man, the one who paid a visit to Romania while there was being held the referendum against President Traian Basescu. The Russian set his masonry connections moving and chose the ex Russian Vice President Vladimir Andrianov as intermediary to negotiate with the Romanian oligarchs. After the contacts with Adrianov there started the indirect offensive of some Russian companies such as Gazprom, Lukoil or Tiumen Naftalya Companys-TNK, with the latter pursuing to buy 51% of the Petrom in Romania.The Rompetrol linkThe managers of the above-mentioned Russian companies are in their turn members of the Great Lodge of Russia. In the meantime, Anatol Coman’s brother was appointed a manager of the Rompetrol Chishinau and Mihaela Chirovici, the wife of Eugen Ovidiu Chirovici, is a manager of the Rompetrol Bucharest. Ion Sturza, in 1999 a PM, is a key character in the Moldovan masonry, in strong ties with Bucharest and with the Rompetrol in particular.He was an outstanding member of the Lucinschi group. In 1987, he was a participant to establish the “Moldex” Foreign Trade Organization, subordinate to the government of the Soviet Republic of Moldova, an institution controlled by the KGB. Ion Sturza, a former president of the Rompetrol-Moldova, was also the honorary consul of Kazahstan in the Moldovan Republic, paying a main contribution to the “affair of the century”: the sale of the Rompetrol Group to the KazMunai Gaz. Right now he is thought to be no. 2 in Rompetrol, after Dinu Patriciu. Scris de Nichitus 2. 06-04-2009 15:14 Urechean si Adrian Nastase Fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean a fost primit adeseori la Bucuresti de Adrian Nastase.
Urechean si Braghis au fost sprijiniti financiar in perioada Guvernarii Nastase prin intermediul unor fonduri ale Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni si sunt initiati, conform surselor de la Chisinau, in loja masonica “Marele Orient al Frantei”, dar tot in filiala italiana.
Un Raport al Curtii de Conturi din Romania de dupa 2004 evidentiaza numeroase fraude legate de aceste finantari, realizate prin “Centrul pentru prevenirea conflictelor” si Centrul pentru Democratie condus de fostul sef al PSD Iasi, Doru Tompea, intermediate prin Titus Corlatean, pe atunci director al DRRP.
Curtea de Conturi solicita in Raportul sau oficial deschiderea unor anchete penale. Scris de Curtea de Conturi
O FOTO semnificativa cu Vladimir Filat in fata sediului presedintiei RM pe 22 martie a.c. si cu primul Vladimir, Voronin, cu Lupu
July 30th, 2009 
VR 
Comuniştii moldoveni au obţinut 45,1% din voturi – rezultate preliminare
Cine este “arbitrul” de la Chisinau, Dumitru Diacov ot Başcalia, reprezentantul Partidului Democrat “pro-occidental” (conform referintelor cretine de la Realitatea TV si ale posturi):
REMEMBER 2007: Politicienii romani au interese in alegerile locale din Republica Moldova
Posted in Uncategorized 
Tags: 
