Dupa o noapte intreaga de audieri magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 au decis sa emită mandate de arestare preventivă pe numele jurnalistului Dan Diaconescu şi al corespondentului OTV Doru Pârv. Avocaţii celor doi au făcut deja recurs împotriva deciziei de arestare preventivă, recurs ce va fi judecat la Tribunalul Bucureşti, în termen de cel mult trei zile.
De la Judecătorie, cei doi au fost conduşi din nou în sediul Poliţiei, unde vor rămâne până la judecarea recursului. Decizia de arestare pentru 29 de zile este, potrivit avocaţilor, susceptibilă de a fi neserioasă.
“Am avut la dispoziţie dosarul doar de la ora 20 la 21. Judecătoarea s-a pronunţat după ce a citit şapte volume într-o jumătate de oră. Decizia de arestare este susceptibilă de a fi neserioasă”, a declarat Daniel Fenechiu, avocatul lui Dan Diaconescu.
O decizie stupida. Unde fugea “pericolul public numarul 1 al Romaniei”?
Subsemnatul DIACONESCU CRISTIAN-DAN, prin apărător ales Rapcea Mihai, inculpat în dosarul de cercetare penală nr. 163/P/2009 al DNA – Centrală, formulez prezenta
PLÂNGERE
Împotriva următoarelor acte ale procurorului de caz Bocşan Gheorghe:
* Rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva mea, din data de 18.06.2010;
* Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 22.06.2010 ora 6.15
* Ordonanţa de reţinere nr. 21 din data de 22.06.2010 ora 6.15.
Solicit infirmarea actelor procurorului mai sus menţionate, pentru următoarele
CONSIDERENTE:
1. Cu privire la Rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva mea, din data de 18.06.2010, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 194 pct. 1 şi 2 Cod Penal, raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, vă rog să constataţi că această rezoluţie nu cuprinde motivele şi nu face vorbire despre indiciile sau probele care au fost de natură să ducă la schimbarea calităţii mele procesuale în acest dosar, din martor în învinuit.
Arăt că, deşi în cauză am fost citat şi audiat ca martor, mi s-a adus la cunoştiinţă rezoluţia contestată fără a mi se prezenta un act de schimbare a calităţii mele din martor în învinuit, şi fără a mi se prezenta argumentele, indiciile sau probele potrivit cărora s-a realizat schimbarea calităţii mele în acest dosar.
Rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva mea a fost emisă cu nerespectarea disp. art. 238 Cod Proc. Penală, nefiindu-mi adusă la cunştinţă existenţa unei măsuri de extindere a cercetărilor cu privire la subsemnatul, deşi procurorul de caz era obligat sa faca propuneri procurorului şef pentru extinderea cercetarilor penale, în termenele şi condiţiile prevăzute de disp. art. 238 Cod Proc. Penală.
Mai mult, rezoluţia de începere a urmăririi penale nu cuprinde ora la care s-a dispus această măsură, potrivit disp. art. 228(1) Cod Proc. Penală.
Mai mult, deşi era firesc să mi se comunice un exemplar al rezoluţiei respective, potrivit disp. art. 228 (6) Cod Proc. Penală, dl. Procuror Bocşan Gheorghe a refuzat să facă acest lucru, deşi am solicitat verbal comunicarea unui exemplar al acestei rezoluţii, acesta încheind un proces verbal din care rezultă că mi-a adus la cunoştinţă conţinutul rezoluţiei, şi nu faptul că mi-a comunicat-o, aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 228 (6) Cod Proc. Penală.
În plus, rezoluţia contestată este nemotivată, fiind emisă cu nerespectarea disp. art. 228(6) Cod Proc. Penală, în sensul că nu cuprinde motivele pe care procurorul de caz şi procurorul şef de secţie care a confirmat măsura, le-au avut în vedere pentru luarea acestei măsuri. Mai mult, în conţinutul rezoluţiei s-au strecurat o seamă de greşeli şi inexactităţi cu privire la situaţiile de fapt consemnate. Astfel, se afirmă că subsemnatul aş deţine calitatea de administrator la S.C. OGLINDA TELEVISION S.A. şi S.C. OCRAM TELEVIZIUNE S.A., fapt neadevărat, eu deţinând doar calitatea de acţionar la aceste două societăţi.
Având în vedere faptul că acesta este unul dintre puţinele elemente concrete avute în vedere de către procurorul de caz pentru luarea măsurii începerii urmăririi penale împotriva mea, fiind determinant din perspectiva anchetatorului – în aprecierea vinovăţiei mele, apreciez că se impune infirmare soluţiei de începere a urmăririi penale împotriva mea, neputând admite că într-un stat de drept, se pot emite astfel de acte, cu greşeli atât de grosolane.
2. Cu privire la Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din data de 22.06.2010 ora 6.15, arăt că aceasta preia integral „motivarea” rezoluţiei mai sus arătate, fără a perpetua însă erorile referitoare la presupusa mea calitate de administrator al celor două societăţi la care sunt acţionar.
Din păcate, nici această ordonanţă nu oferă vreo motivare privind luarea acestei măsuri, ci doar reia susţinerile rezoluţiei de începere a urmăririi penale împotriva mea.
3. Cu privire la Ordonanţa de reţinere nr. 21 din data de 22.06.2010 ora 6.15, vă rog să apreciaţi nelegalitatea şi netemeinicia acestei măsuri din următoarele considerente:
în motivarea de drept a acestei măsuri, s-au avut în vedere disp. art. 148 lit. f, coroborate cu disp. art. 136 alin. 1 lit. a, raportate la disp. art. 143 Cod Proc. Penală. Ori, în ordonanţa atacată nu au fost prezentate probele sau indiciile temeinice din care să rezulte săvârşirea de către mine a unei infracţiuni. Mai mult, situaţia mea nu se încadrează în nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 136 C.p.p. care să justifice luarea unei măsuri preventive (asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, fie pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală).
Ori, nici una dintre cele două condiţii menţionate mai sus nu este întrunită, în condiţiile în care m-am pus la dispoziţia organelor de cercetare pe tot parcursul anchetei, cu prioritate, întrerupându-mi chiar sejurul pe litoral pentru a fi audiat la data de 21.03.2010, deşi am fost citat cu urgenţă, chiar dacă procurorul de caz nu a justificat în nici un fel citarea mea într-un termen atât de scurt.
Pe de altă parte, nu au fost prezentat nici un fel de probe sau indicii temeinice din care să rezulte că lăsarea mea în libertate ar conduce la sustragerea mea de la urmărirea penală, sau că ar reprezenta un pericol social concret pentru ordinea publică.
Apreciez de asemenea ca nelegală şi abuzivă ordonanţa contestată sub aspectul orei de începere a măsurii reţinerii. Arăt că în fapt am fost reţinut imediat după finalizarea audierii mele, fiindu-mi pus în vedere verbal, de către dl. Porcuror Bocşan Gheorghe să nu părăsesc sediul DNA, până la aducerea inculpatului Doru Pârv, sub pretextul că ar urma o confruntare între mine şi acest inculpat, după re-audierea acestuia.
Toate acestea s-au petrecut în condiţiile în care avocaţii mei au solicitat domnului procuror permisiunea de a pleca acasă pentru a mă schimba de haine şi pentru a lua masa, fiind cunoscut la acel moment faptul că poliţiştii care îndeplineau mandatul de aducere a lui Doru Pârv se aflau la acel moment abia în localitatea Sebeş-Alba, iar drumul era aglomerat, urmând să ajungă la sediul DNA abia după 5-6 ore.
Pentru aceste considerente, vă solicit să dispuneţi infirmarea actelor procurorului mai sus menţionate, cu consecinţa imediată a punerii mele în libertate.
În plus, subsemnatul apărător ales, solicit să îmi permiteţi participarea la toate actele de urmărire penală, umrând a fi anunţat telefonic într-un termen rezonabil, pentru a putea fi în măsură să asist, potrivit disp. art. 172 Cod proc. Penală, la efectuarea acestor acte.
Pentru inculpatul
Diaconescu Dan
avocat Rapcea Mihai
tel: 0727.67.33.76
22.06.2010
DOMNULUI PROCUROR ŞEF AL DIRECŢIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE
Sorin Rosca Stanescu, mogulul mediu de Snagov, a avut astazi termen intr-un nou dosar cu trustul lui Michael Ringier, fostul patron al “Evenimentului Zilei” si mega-mogulul european care “Libertatea” ne-a adus, pentru a-i cere sa puna in practica ceea ce deja a castigat printr-un proces cu acesta, finalizat cu obligatia Trustului Ringier de a publica decizia judecatoreasca in trei ziare centrale plus cel faptuitor. Desi, teoretic, nu reprezinta patronatele de presa din Romania, pentru aceasta existand alte doua structuri, respectiv Patronatul Presei Romane (PPR) si Clubul Roman de Presa (CRP), in apararea Trustului Ringier si a “libertatii de exprimare” a sarit saptamana trecuta Conventia Organizatiilor de Media din Romania (COM).
In Comunicatul oficial emis joia trecuta, se arata, printre altele: “Conventia Organizatiilor de Media, fidela principiilor libertatii de exprimare, considera ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului publicarea integrala a celor 9 pagini in regim de publicitate este o sanctiune disproportionata la adresa libertatii de exprimare si are un efect inhibitoriu major atat asupra editorului cat si asupra jurnalistului care a scris articolul incriminat. (…)
Consideram ca in cazul de fata sanctiunea poate produce acest efect descurajant, fiind disproportionata astfel incat publicarea dispozitivului hotararii ar fi suficienta si in masura sa satisfaca exigentele CEDO si ale practicii judiciare in materia art. 10 privind libertatea de exprimare.” (Ne-cenzurat.ro)
Intr-un interviu acordat blogului Pagina de Media, avocatul Trustului Ringier, Doru Costea, folosea cam aceleasi cuvinte: Potrivit acestuia, decizia contravine și legislației Curtii Europe a Drepturilor Omului “care spune că, în mai toate deciziile, sancțiunea trebuie să fie proporțională ca să nu aibă un efect inhibitoriu asupra jurnalistului în a trata teme publice”.
Conform HotNews, in aceeasi zi “Ringier Romania saluta atitudinea Conventiei Organizatiilor Media fata de o decizie disproportionata si fara precedent a Justitiei din Romania.” Aceeasi publicatie online acorda spatiu larg si avocatului care reprezinta Trustul Ringier si care declara:
“Curtea Europeana indeamna instantele judecatoresti sa fie foarte blande in privinta sanctiunilor, astfel incat sentintele sa nu inhibe presa in activitatea sa. Sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu fapta, dar in cazul delictelor de presa trebuie avut in vedere faptul ca aceasta sanctiune poate avea un efect inhibitoriu, asa incat este de preferat ca ea sa fie cat mai blanda. In cazul de fata, sanctiunile si costurile sunt uriase, pentru ca avem in vedere atat componenta infamatorie a acestei sanctiuni (publicarea), cat si componenta pecuniara (costurile publicarii in regim de publicitate). In concluzie, sanctiunea este vadit disproportionata prin raportare la practica CEDO si de natura sa creeze un precedent periculos.”
Sa revenim putin cu picioarele pe pamant: instanta nu a obligat vreun biet jurnalist sau vreo asociatie de media, non-profit, ci un miliardar elvetian patron al unor lanturi de presa in intreaga Europa. Decizia instantei nu are valoare de precedent, care se poate aplica si unui simplu jurnalist, in Romania fiecare complet avand libertatea sa judece dupa propria consideratie, chiar daca unele cazuri sunt asemanatoare. Cainarea mogulului l-a facut pe Rosca Stanescu sa-l ironizeze pe blogul lui: Ringier plange pe umarul organizatiilor de media. La randul meu, trebuie sa-l contrazic pe distinsul avocat al bietului Michael Ringier si pe “nedocumentatii” raspandaci ai lui: deciza chiar nu este “fara precedent”. Tot Sorin Rosca Stanescu a castigat, acelasi lucru, intr-un caz similar avut cu mini-mogulul Marius Locic. Care s-a executat. Fara atata fas si proteste ale “societatii civile”.
Apoi, intr-un alt caz asemanator, Liiceanu vs subsemnatul, instanta a decis, intr-o prima faza, trambitata pe toate canalele ca fiind una definitiva, mult mai mult decat este silit acum saracul Ringier, respectiv: sa public in 10 (nu 3!) ziare centrale hotararea judecatoreasca plus daune de… 300.000 Roni, pretentie valabila pentru mine, ca autor al articolului, cat si pentru Ziua si… Rosca Stanescu, directorul de atunci al fostului ziar.
In cazul meu, spre deosebire de Rosca vs Ringier, era vorba de un delict de opinie, dupa ce imi exprimasem intr-un singur si simplu editorial convingerea, probata prin expunerea faptelor, ca Liiceanu a fost un “profitor al tuturor regimurilor”, sintagma care l-a ultragiat pe cel caruia statul comunist si Securitatea i-a platit salariul 15 ani la un Institut, fara sa faca absolut nimic, i-a avizat naveta anuala pe ruta Bucuresti-Paris, l-a rasplatit cu extragerea sevei occidentale printr-o bursa la Heidelberg alaturi de tovarasul sau, Andrei Plesu, si i-a publicat cu generozitate “Jurnalul de la Paltinis” in zeci de mii de exemplare; pe cel caruia Ion Iliescu i-a daruit Editura Politica a Partidului Comunist Roman; pe cel caruia Radu Vasile si Emil Constantinescu l-au iertat de datoriile impresionante la stat; pe cel care s-a varat pe sub pielea lui Traian Basescu pana cand, crezand ca o sa piarda alegerile, s-a aratat “obosit si invins de regimul Basescu” . Teapa: Basescu a castigat, din nou. 🙂
Marturisesc ca, in sine mea, imi doresc sa pierd procesele ca sa ajung la CEDO si cele doua cazuri sa ramana in analele justitiei europene, intru apararea libertatii presei si a dreptului la libera exprimare a urmatoarelor generatii de jurnalisti romani. Astfel, la viitorul “Comunicat de Protest”, colegii mei de la COM vor putea da exemple “locale”, care ar putea suna asa:
“In acest sens, practica Curtii este constanta: echitatea procedurii si garantiile pe care le ofera aceasta sunt elemente ce trebuie luate in considerare atunci cand trebuie apreciata proportionalitatea atingerii aduse libertatii de exprimare garantate de articolul 10 al Conventiei (Roncea c. Romania), natura si severitatea pedepselor aplicate sunt elemente ce trebuie avute in vedere atunci cand trebuie determinata proportionalitatea unei atingeri aduse dreptului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 (Civic Media c. Berindei), masurile sau sanctiunile luate de autoritatile nationale sunt de natura sa descurajeze presa (Ziua c. Stoica).
Curtea a subliniat de multe ori faptul ca o atingere adusa libertatii de exprimare poate sa aiba un efect descurajant cu privire la exercitiul acestei libertati (Roncea c. Liiceanu)”.
Desi nu sunt nici patron de presa, nici miliardar iar, culmea!, Asociatia Civic Media este membra fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media, pana acum nu am avut nespusa sansa sa primesc acelasi sprijin, probabil din… nebagare de seama (sau s-or fi gandit ca e “conflict de interese”? 🙂 ). Ma bucur, totusi, ca solidaritatea de breasla se manifesta, chiar si dupa trei ani, mai ales ca saptamana trecuta am avut termen cu Liiceanu iar saptamana aceasta, pe 13 mai, am un nou termen in procesul cu Berindei. Avocatii mei vor fi foarte fericiti sa foloseasca in apararea mea un asemenea Protest elevat al societatii civile.
Pentru ca ma intrebau niste cititori care este stadiul proceselor mele, pe langa cel pe care il am cu Ziua, public aici informarea primita de la Casa de avocatura ce sunt onorat sa ma reprezinte, Tuca Zbarcea & Asociatii:
Prezenta informare se refera la litigiile care formeaza obiectul dosarelor (i) nr. 14976/299/2007 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, in faza procesuala a recursului (litigiu vs. Gabriel Liiceanu) si (ii) nr. 23033/299/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in faza procesuala a apelului (litigiu vs. Mihnea Berindei).
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (i), va informam ca dosarul a primit termen pentru data de 10 iunie, ca urmare a cererii de amanare formulata de dl. Spanu, cerere incuviintata de instanta. Totodata, instanta a respins cererea de suspendare a cauzei solicitata de Ziua, motivata de imprejurarea ca impotriva societatii in discutie s-a deschis procedura insolventei.
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (ii), la termenul anterior instanta a dispus amanarea cauzei pentru ca Ziua sa fie citata prin administratorul judiciar. Termenul acordat este 13 mai.
Ziua Libertatii Presei s-a consumat, ieri, printr-un chef – dupa cum s-a numit evenimentul organizat de Mircea Toma si ai lui. In stilul sau inconfundabil, eternul activist – simpatic doar in timpul liber – a sarbatorit prin bascalie starea dramatica a presei romane. Fideli unor percepte ideologice inversioniste foarte bine remunerate cat si buni la punerea lor in scena, Toma si brigadierii sai i-au acordat “repetentului” Traian Basescu “premiul cel mare” – “Mai, animalule!”, in aplauzele si hlizelile lui… Mircea Geoana, aflat si el, “intamplator”, la susaneau tovaraseasca cu mici si bere, probabil din nostalgie pentru vanghelioane. Un premiu serios, ca cel primit de un simplu jurnalist, dar demn de acest titlu, operatorul Dan Nitescu, acordat in memoriam Mile Carpenisan, pentru curajul demonstrat la Chisinau si nevoile sale de la Bucuresti, rasplatit si material, la rivalitate cu bine sponsorizatul Club al Presei, nu si-a facut loc printre vedetele porno-politicii si porno-presei de Dambovita. Nu vreau sa-l disculp in nici un fel pe Basescu, desi cred ca e treaba lui cum ii califica pe jurnalisti mai ales in conversatiile sale private, reclamate in public de mogulul media Dan Voiculescu si, acum, de mogulul ONG Mircea Toma. Dar, ma intreb, este Traian Basescu vinovat de dezastrul in care se afla presa romana, folosita cu cel mai mare succes, cu tot cu jurnalisti, pentru lustrul pantofilor sau al cururilor mogulilor? Evident, nu.
Rapoartele internationale – chiar ale acelor institutii la care (se) raporteaza Toma – indica faptul ca “gradul libertatii presei” ar fi urcat pe timpul mandatului lui Basescu. Perioada in care Mircea Toma a primit cateva miliarde bune, de la Vintu, dupa cele incasate, pe sest, de la Patriciu, doi moguli de la pompa carora sug seva si acum fostii sai companioni in deontologie si grupologie, ca Robert Turcescu si Ioan T Morar sau Lucian Mandruta si… Andrei Plesu. Prin aceasta “fratie” dintre moguli si ziaristi, din care nu lipsesc serviciile secrete, de la noi sau de pe la “vecinii din Est”, a fost lichidata presa romana, nu prin remarcile lui Traian Basescu in privat, catre sotia sa, Maria.
Sa amintim un amanunt care nu o sa apara niciodata in mult citatele “Rapoarte” ale Agentiei lui Toma (oare de ce?): In 2005, DIICOT a cuprins intre copertile Dosarului Rompetrol, pentru evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, un anturaj al distinsului Dinu Patriciu format din fostul premier Calin Popescu Tariceanu si sotia sa, Ioana, senatorul Verestoy Attila, senatorul Teodor Melescanu, Ludovic Orban, fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, Sorin Marin – fost actionar Rompetrol acum oengist “Anonim”, Dan Fischer-Francu si Camelia Voiculescu, fiica mogulului cu acelasi nume, presedintele Fundatiei Noua Europa, Andrei Plesu, cat si ziaristii Mircea Toma, Sorin Rosca Stanescu, Doru Buscu, Cornel Ivanciuc, Liviu Mihaiu si sotia sa, Ioan T. Morar. Ciudat, deontologii in cauza nu au explicat niciodata ce s-a intamplat cu miliardele circulate de Patriciu prin maruntaiele lor, inainte de a fi cumparati de Vintu. Justitia nu a reusit, inca, sa finalizeze procesul. Este Mircea Toma in postura sa-l judece pe Sorin Rosca Stanescu? Poate doar sa-i numere milioanele…
In aceeasi zi, a “libertatii presei”, zi in care eu am avut termen la procesul cu ZIUA, un jurnalist de opinie si investigatie, intamplator chiar fratele meu, George Roncea, a ales sa renunte la colaborarea cu ziarul “Curentul” dupa ce fusese pangarita memoria lui Mile Carpenisan prin indepartarea brutala a unui articol dedicat omagierii sale de ziua… “libertatii presei”. Desi anuntata in mediul online, reactia sa, venita ca protest fata de un abuz incalificabil, nu “a facut o stire”, ca sa il citez pe Cristoiu. Nu este prima oara. Nici cand mogulul-ospatar Marius Locic l-a indepartat, tot abuziv, de la conducerea fostului ziar Atac, pentru ca demascase intr-un editorial cardasia dintre Vintu, Rosca si Patriciu pe filiera KGB, nu s-a consemnat la “rapoartele” “libertatii presei”.
De data aceasta o fosta secretara devenita patroana, cu opinie, a ales, probabil din obisnuinta, sa calce, pentru periatul unor potai ale kominternismului, chiar si pe cadavre. In acest caz, maidanezul de Primaverii este Volodea Tismaneanu iar cadavrul este al prietenului nostru Mile Carpenisan, un jurnalist pur sange, ucis de prea multii agenti toxici care i-au otravit viata, pe fronturile de aiurea sau din Romania; atacat de boala dupa ce lasitatea si plastilina care tine loc de coloana colegilor nevertebrati s-a mulat pe lichelismul patronului, un alt mogul… “umanist”. Cazul ziaristului-reper Mile Carpenisan, cenzurat si dupa moarte, reflecta funebru si exact starea jurnalistului roman si a jurnalismului de astazi, din Romania semi-ocupata, asa cum nu se trateaza in Rapoartele brigadierilor de serviciu: un cadavru care, mai sta, inca, in debaraua presei dar de care trebuie musai scapat. Daca se trezeste?! Si misca?!
Moartea civila a cazut ca o ghilotina peste capul multor jurnalisti de opinie, al caror simplu cuvant, care era evaluat, la propriu si la bucata, la cateva mii de euro, in timpul campaniei electorale, acum trebuie ingropat rapid, sa nu mai supere pe vreun potentat, cu sau fara stele, rosu sau portocaliu, dispus sa livreze, la schimb, reclama mascata printre randuri si bale. Cine sa-si mai doreasca azi un ziarist care ataca si mogulii si cumetriile puterii, oricare ar fi ea?! Intr-o presa stapanita de “moguli buni” si “moguli rai”, adevarul asupra problemelor majore ale tarii si natiunii va mai sta pus, se pare, doar intr-un spatiu ingradit si bine delimitat, in latime si adancime: 2 metri. De pamant.
Jurnalistul de opinie a fost schimbat, din mers, cu informatorul de opinie. In locul jurnalistilor, se itesc, dand aprig din coada, intelectualistii si manelistii presei deontoloage, gen Tapalaga, adapat de la valorile supreme ascunse de ochii opiniei publice undeva sub buricul lui Tismaneanu sau Cartianu, care se suprapune cu succes si profilului agentului acoperit ideal: tamp si cu limba morisca, umectata regulamentar, mai ales cand are posibilitatea, rara, de a fi sluga la doi moguli. Alte vedete de gen, emanate din crescatoria de papagali de la “Dilema Veche”, laboratorul de retarzi intelectual al lui Plesu (de ce nu s-o lasa, oare, de meserie?!), cum ar fi expertul in jacuzzi Mandruta si expertul in nimic Turcescu, provoaca instant si simultan invidia in randul militienilor si curvelor cinstite.
Ziua presei tocmai trecuta a “vibrat puternic” si prin cazul nu stiu carei amante sau sotii a lui Turcescu, care a facut mult mai mult fas in asa-zisa presa onorabila, de maidan tv, on sau offline, decat recompensarea curajosului Nitescu in memoriam Mile Carpensian. Ba chiar, aflu cu surprindere, ziarista care a gafat in porno-gazeta “Click” a lui Patriciu, partenera de trust a revistei “Dilema Veche”, a fost si sanctionata: “cu tăierea salariului pe două luni şi un ultim avertisment“, dupa cum informeaza dealerul de tigarete ajuns manager de presa, Peter Imre, mai cunoscut in lumea din care face parte drept amantul Adrianei Saftoiu dacat drept sotul fiicei lui Melescanu (cu care mai imparte si acelasi numar de ani). Unii chiar se si bucura: Turcescu si-a “reperat onoarea”. Dar, intreb din nou: este mai vinovata biata scribulica blonda a lui Patriciu ca a gresit, o data, amantele unui gurist cu tafna, decat grizonatul la coafor care-i canta la balalaika lui Vintu, ca porno-ziarist de porno-politica, intoxicand opinia publica cu puhoaie de cuvinte peste pustiuri de idei? Desigur, cele cinci zerouri din coada salariului sau se exclud din cauza…
“Nu i-ar putea cere nimeni ziaristului sa stea deoparte de cele lumesti, dar printre cele lumesti se afla si puterea banului, si fascinatia puterii, iar banul si puterea nu sunt de regula sfetnic bun al celui menit sa comunice informatie corecta si opinie onesta”, scrie jurnalistul veteran Corneliu Vlad intr-un editorial dedicat Zilei Libertatii Presei: Jurnalismul nu mai e meserie emblematica.
“Modelul” Turcescu, invocat de amploaiatii “independenti” ai unui mafiot de presa sau ai altuia, sau chiar de catre el, pentru presedintia Televiziunii Nationale, “sparie gandul”. Inteleg de la StareaPresei.ro ca, mai nou, se isterizeaza pe Twitter la adresa lui Cornel Nistorescu dupa ce acesta a prezentat pierderile “Cotidianului” din perioada prestatiilor sale de “redactor sef si director E-DI-TO-RI-AL”: 4.000.000 de Euro. Ati citit bine. “Disidentul” Turcescu, care altfel ii reclama lui Nistorescu ca “tipa prin semne de exclamare”, emite nu mai putin de 9 (noua) mesaje de disculpare, afirmand in vreo noua feluri ca el si-a incasat sutele de mii de euro pe un “contract EXCLUSIV pe partea editoriala” si chiar ca “e mandru de ce a realizat impreuna cu fostii colegi de la Coti”. Am inteles, ho! Dar cum vine asta: vezi in primul an ca pierzi 416.103 euro, apoi, in al doilea an, ziarul cel mai cel, “quality press” cu bombe intelectuale gen “masinutele lui Liiceanu, Plesu si Patapievici“, vezi ca o ia spre fundul prapastiei, cu o pierdere de 1.500.000 de euro (!), si nu ai nici o umbra dilematica “editoriala”, ca sa te intrebi: “ba, dar poate sunt eu de vina, cu echipa mea de genii, de nu se vinde ziarul si am retururi jumatate din tiraj?” Oare nu era o chestiune de minim profesionalism, ca sa te intrebi, ca “director E-DI-TO-RI-AL” , preocupat nevoie-mare, de manuta cu trogloditul Buscu, de “ce scump ar costa unirea cu Basarabia“, si de ce si unde se scurg banii patronului, dragutul de Vintulica? Si apoi, in a treia perioada de conducere stralucitoare, cand pierzi “doar” 1.113.065 euro, nu iti inchipui ca poti sa generezi intrebari “E-DI-TO-RI-A-LE” in capetele unor procurori, gen: “O fi vorba de evaziune fiscala, spalare de bani si inselaciune, dupa modelul Rompetrol”? Ca doar si fostul puscarias, actual mogul securistoid care nu mai raspunde nici macar in fata creatorilor lui, are o experienta bogata in domeniu?
Dar sa vedem ce parere avea despre ziaristul-gonflabil si contracandidata virtuala la sefia TVR, aflata la alt pol decat Nistorescu, Rodica Culcer, dupa ce Turcescu, pe atunci pripasit la radioul patronat de PSD, Europa FM, o incondeiase cu ou si cu otet: “Cred ca este o campanie montata impotriva mea, pentru ca aceste atacuri au aparut in momentul in care am devenit director de stiri la TVR. Demisia mea a fost “sceneta”? De ce? Ca sa fiu somera sase luni de zile? Ca sa-mi pierd si emisiunea de la TVR? Cred ca Turcescu incearca sa-mi plateasca niste polite, pentru ca l-am inlocuit din functia de redactor-sef la Europa FM, pentru ca jurnalul, de care se ocupa, pierdea audienta, pentru ca era lucrat superficial. Cred ca nu-mi va ierta niciodata acest lucru”, spunea Culcer in Capital.
Hopaaa! Deja doua “surse” , ca sa fac un “spirit de gluma” 🙂
Dar, ajunge! (tip si eu ca Nistorescu 🙂 ) Oricum, TVR-ul nu poate intra pe mainile nici unuia dintre cei doi hiper-profesionisti, decat daca se doreste injectarea mortala, direct in cap, si a jurnalistilor si a natiunii tele-spectatoare. Poate doar Florin Calinescu, expert deja in inregimentatii KGB de la Catavencu si in cum sa execute “imbecili organizati”,“frustrati sexual”, “oengisti – babe si peltici”, sa mai salveze cu cateva socuri electrice bine aplicate inima presei nationale, in prezent asezonata pentru un infarct controlat.
Boala presei este, de fapt, o reproducere la scara mai mica a bolii societatii romanesti de azi, careia i s-au administrat in 50 plus 20 de ani atatea doze aproape letale, incat ma mir ca “mai misca”. “Etichetarea, moartea civilă, scoaterea din circulaţie, fondurile prohibite etc. au fost utilizate spre a falsifica memoria spirituală a unui popor, ceea ce echivalează cu un etnocid cultural”, spune un mare ganditor avertizand: “Oricine agresează patrimoniul spiritual al unui popor, în întregime ori în parte, sau generaţiile lui creatoare… agresează mental un popor, deschide războiul contra şi pentru ocuparea minţii unui popor”. Razboiul mai mult sau mai putin intrevazut in toata aceasta perioada trebuie sa duca la un deznodamant.
Cu creierul aproape adormit de otrava teleinoculata picatura cu picatura in sistemul lor imunitar, prin televiziune si presa, romanii, cobai ai dictaturii nonvalorii, mai au o sansa de supravietuire: rezistenta din munti se muta in orase. Sa-si arunce televizoarele si sa respinga minciunile mitraliate asupra lor si manipularile la care sunt supusi, sistematic, de catre diversionistii profesionisti care presteaza de sub reflectoarele mogulilor, “buni” sau “rai”. Orice dictatura, fie si media, are un sfarsit, de cele mai multe ori neplacut pentru cei care se folosesc de ea.
“Ce spunea Mile despre astfel de homunculi şi despre lumea lor?: … aveţi impresia că miroase a primăvară, dar vine Cărpenişan şi vă spune că pute”, amintea George Roncea. Mile Carpenisan: “… dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. … In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun: doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”
“Am ajuns din nou sa traiesc un moment care-mi provoaca sila. Eu cu greata nu ar trebui sa am nici un fel de probleme pentru ca avand in istoricul medical o operatie – deloc fericita in urma careia mi-a fost scoasa fierea, iar prietenul meu care-si plimba bisturiul pe la mine prin abdomen a mai fost nevoit saracul sa si carpeasca un coledoc spart care arata ca un ciorap prin care iti iese degetul mare-pap medicamente. Chiar sunt obligat sa fiu o vedeta. Cand ma trezesc si inainte de culcare inghit cate un pumn de boambe. Mare parte dintre ele ar trebui sa-mi taie greata … dar totusi scarba care te poate apuca de niste oameni care mai au si tupeul ordinar de a se uita in ochii tai stiind ca in momentul ala prin mintea ta trec numai ganduri criminale … deci da scarba aia nu o rezolva nici metoclopramidul. Un astfel de animal caruia inca nu-i pronunt numele a avut nesimtirea sa ma priveasca senin in ochi si sa ma intrebe, intinand suferinta de ani si ani de zile a parintilor mei :
“Auzi? dar tu pe unde ai fost pe la ce razboi? Parca ai fost la razboi nu?”
-”Nu, eu nu am facut nimic si de fapt probabil cineva v-a intoxicat pentru ca eu am fost doar un biet debutant pus pe un cal mult mai mare decat merita”
Asa stand lucrurile, cred ca zilele astea va exploda mamaliga, voi suferi din cauza operatiei de fiere de o incontinenta si voi sfarsi cacandu-ma pe ei fara regrete. Si poate ca voi incepe sa spun lucrurilor si oamenilor pe nume…ceea ce pana acum am evitat pentru ca spre diferenta de jegurile alea eu am mai mult de 7 ani de acasa. Dar poate ca peste noapte metoclopramidul, trifermentul si alte alea – alea isi vor face efectul si maine cand cu siguranta ma vor suna toti lasii impostori sa-mi spuna sa nu zic nimic Pentru ca-mi fac rau mie le voi da ascultare, dar vreau sa le spun un singur lucru … niciodata nu vor merita stima si respectul meu. In impostura lor poate ca ar trebui sa-i las doar ca astazi simt ca vreau sa spun doamnelor si domnilor sunteti de cacat.”
“…In seara asta, NATO iar ne-a pus nervii la incercare. Alarma aeriana a sunat abia la 23:05, cand deja incepusem sa ne ingrijoram. Nu stiu daca e superstitie sau nu, dar, de cate ori alarma a intarziat, am avut parte de nopti grele. Imi amintesc primele seri ale razboiului, cand nu trecea ora 20:00, ca deja eram sub alarma. Acum ne putem considera veterani si radem cu pofta cand ne amintim cate necazuri i-am pricinuit lui Adelin Petrisor intr-una din primele seri de bombardamente. Stateam cu Mile in camera, pentru ca nu stiam ca ne putem urca pe acoperis. Afara se tot auzeau bubuituri infundate, pe care ne-am apucat sa le numaram. La un moment dat, am ajuns la 37 doar intr-o jumatate de ora. Desigur ca, si eu si Mile am povestit asta in relatarile noastre. Acum, cand am ajuns sa deosebim bubuiturile chiar si in somn, i-am amintit lui Mile de seara aceea si ne-am tavalit de ras. Bubuiturile le facea liftul, cand pornea sau se oprea. Si bietul Adelin primise o mustrare apriga de la ai lui, pe motiv ca noi am povestit cat de grea a fost noaptea la Belgrad, iar el a dormit si nu a auzit nimic.
Ne-am urcat pe acoperis, sa verificam daca totul e in regula. Nu se vedea nimic. Ne-am dus pana pe Kalemegdan, sa privim spre Novi Beograd. Era ora 1:45 si am auzit “Serbia ! Serbia !” dinspre podul Brankov. Era incredibil ! Sarbii stateau pe pod la ora aia, pentru a-l apara. Cateva zeci de oameni si-au pus in piept niste inimi rosii din plastic, pe care scria “I love YU” si care aveau in interior un beculet care clipea intermitent. Era felul lor de a se face vazuti de avioane, cu inimile alea in piept. Am plecat, tulburati, de acolo…”
De Ziua Libertatii Presei, aflu ca Romania se afla pe locul 88 in lume in ce priveste libertatea presei. Oricata neincredere ar inspira clasamentele, cu criteriile si institutiile lor de atatea ori discutabile, locul 88, dupa Burkina Fasso, nu onoreaza. Exprimarea libera in public este o proba de foc a democratiei, dar pentru a vorbi despre democratie, sa vedem mai intai ce mai este presa.
De zeci de ani, aproape cincizeci, lucrez neintrerupt – si doar – pe ogorul scrisului zilnic, caruia acum nici nu mai stiu cum ii mai zice. Inainte i se spunea presa – scrisa, vorbita, vazuta. Era, totusi, cam impropriu. Presa e doar ce iese din tipografie, de sub presa, iar in ziare, la radio si TV doar la figurat, cand ziaristul e presat de autoritati sau de patron. Acum se spune mass-media, din engleza, sau media, din franceza, dar termenul e cam rigid gramatical – e la singular, la singular-plural, ori cum o fi pluralul?
Oricum, spatiul mediatic are mai multe in el – si ca mod de abordare, si ca mod de comunicare. Schematic vorbind, sunt trei compartimente: 1. Presa scrisa si radiourile generaliste, care merg (sau ar trebui) mai ales pe anchete si analize, 2. Televiziunea, ce mizeaza pe imagine si transmitere instantanee, 3. Blogurile si site-urile de informare pe internet, cele mai slobode ca opinie, dar nu o data si la gura. Compartimentarea nu e etansa, si e bine asa, pentru ca si comunicatorii pot imprumuta de la unii la altii, iar consumatorul de informatie, tot mai flamand si mai pretentios, isi poate alcatui meniul luand de unde vrea ce vrea, dupa preferinte.
Mediafax: Mii de ziare din întreaga lume vor celebra luni, 3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, publicând editoriale şi materiale de promovare a libertăţii presei, preluate de la World Association of Newspapers and News Publishers (WAN-IFRA), informează instituţia.
WAN-IFRA a pus la dispoziţia publicaţiilor din întreaga lume eseuri, editoriale, interviuri, fotografii şi materiale promoţionale despre semnificaţia zilei de 3 mai, dar şi scrisori de protest la adresa ţărilor ale căror guverne intimidează şi atacă presa.
La 23 decembrie 1993, Adunarea Generală a ONU declara ziua de 3 mai drept Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Inţiativa a venit la Conferinţa Generală UNESCO care, printr-o rezoluţie din 1991 asupra promovării libertăţii presei în lume, a recunoscut că o presă liberă, pluralistă şi independentă este o componentă esenţială a unei societăţi democratice.
Reprezentanţii WAN-IFRA încurajează presa din întreaga lume să publice cât mai multe materiale în legătură cu libertatea presei.
România, pe locul 88 în clasamentul anual al libertăţii presei
România are o presă parţial liberă, aflându-se pe locul 88 în clasamentul anual al libertăţii presei realizat de Freedom House, la egalitate cu Bolivia, Brazilia şi El Salvador, după Burkina Faso, Namibia, Bulgaria şi Uruguay, dar înaintea Republicii Moldova, Turcia sau Ucraina.
Potrivit raportului “Freedom of the Press 2010”, realizat de Freedom House şi ale cărui rezultate au fost date publicităţii la Washington, în 2009, la nivel mondial, gradul de libertate a presei a scăzut.
Totuşi, gradul de libertate a presei în România a crescut în 2009, comparativ cu anul precedent, când ţara noastră se situa pe poziţia 92, la egalitate cu Ecuador, Panama şi Peru, după Cehia, Ungaria, Bulgaria, Serbia şi Croaţia, dar înaintea Albaniei, Macedoniei, Ucrainei şi Republicii Moldova.
Victor Roncea la Ziua – Cum este data afara un jurnalist impotriva legii si a bunului simt – “Noi vrem respect”?! Asculta mai multe audio Evenimente
Trei dintr-o lovitura
Dupa cum v-am mai spus, azi am avut fixate, aproape in acelasi timp, doua termene in procese in care mi se cer cele mai mari despagubiri din istoria presei post-decembriste si o judecata “disciplinara”, pe colt de masa si lege, la Ziua. Cum nu puteam sa ma clonez, la Curtea de Apel, in cazul Liiceanu-Liigheanu-Liicheanu, m-am autoreprezentat, iar in cazul Mihnea Berindei – alias “SANDU”-“MIRCEA”, la Tribunal, m-a ajutat echipa de avocati redutabili ai Casei Tuca & Zbarcea, pentru care ma simt onorat. S-au amanat: ianuarie 14 si 21; cand va voi invita pentru expunerea infailibila a imposturii celor doi intelectuali rosii. De la instanta zbor la Ziua, pentru “judecata de apoi” a mogulilor. Ce s-a intamplat la mascarada “cercetarii disciplinare a angajatului R 064” puteti audia singuri, gratie unui prieten anonim de acolo care mi-a furnizat inregistrarea 🙂 Multumesc inca o data tuturor celor care m-au sprijinit, din tara si strainatate, de unde urmeaza sa vina sanctionarea servilismului lingailor de serviciu ai mogulilor Coalitiei KAZ-GRIVCO-FNI, din presa si societatea in civil.
June 23rd, 2010 
VR 
Posted in 
Tags: 
