Posts Tagged ‘Marea Neagra’

KARADENIZ PRESS.RO: Viziunile oficiale de politica externa ale principalilor candidati la presedintia Romaniei. FOCUS pe Marea Neagra

Candidatii la presedintia Romaniei isi concentreaza atentia pe Marea Neagra

Toti candidatii proveniti din randul partidelor care au trecut pragul parlamentar si-au concentrat atentia in ceea ce priveste elaborarea programelor de politica externa asupra regiunii Marii Negre si a rolului pe care Romania ar trebui sa il ocupe in acest cadru. De asemenea, acestia nu neglijeaza nici relatiile euro-atlantice si relatiile cu nou putere de la Chisinau. Astfel, printre punctele comune regasite in platformele electorale ale candidatilor la presedintie in ceea ce priveste politica externa se numara: cooperarea stransa a Romaniei cu structurile euro-atlantice, rolul activ al Romaniei in zona Marii Negre si o repozitionare a relatiilor cu Chisinaul.

Candidatul PNL, Crin Antonescu este cel care acorda cel mai amplu spatiu politicii externe. Daca in programele candidatilor Traian Basescu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu sau Kelemen Hunor se indica doar liniile generale pe care presedintele le va urma in politica externa, programul lui Crin Antonescu detaliaza si tipul de relatii pe care Romania ar trebui sa le aiba cu diversi actori internationali. Traian Basescu ar dori ca rolul activ al Romaniei in zona Marii Negre sa fie un instrument in scopul de a sprijini aspiratiile de aderare la UE ale Republicii Moldova. Mircea Geoana la randul sau arata in platforma electorala ca scopul cooperarii la Marea Neagra ar trebui sa depaseasca epoca formei fara fond prin trecerea la o serie de pasi concreti cum ar fi castigarea de noi piete. Marea Neagra ramane, in opinia lui Crin Antonescu, o zona de interes strategic deosebit prin prisma pozitiei geografice, dar si a rolului pe care-l poate juca in transportul de hidrocarburi si resurse energetice.

Cu privire la relatiile dintre Romania si Republica Moldova, atat Traian Basescu cat si Mircea Geoana cred ca rolul tarii noastre este acela de a sprijini aspiratiile de aderare la UE din Republica Moldova. Candidatul independent Sorin Oprescu spune ca va respecta dorinta Republicii Moldova de a decide cu privire la afacerile interne, “in sensul ca, asa cum vor hotari ei acolo, asa va fi”. Crin Antonescu pledeaza la randul sau pentru o normalizare a raporturilor cu Republica Moldova, in contextul “degradarii inacceptabile a relatiilor dintre cele doua tari”. “Pornesc demersul meu de normalizare a relatiilor cu Moldova in primul rand de la recunoasterea independentei si statalitatii tarii vecine”, se mai arata in platforma electoral a lui Antonescu. Cu privire la Tratatul de baza dintre cele doua tari, Antonescu considera ca “prin dialog politic, trebuie gasita o solutie definitiva la aceasta chestiune, pornind de la premisa ca nici Romania nu poate recunoaste pactul Ribbentrop-Molotov, dar si ca Moldova simte nevoia unor garantii privind frontierele sale”.

Circulatie libera in spatiu Schenghen

Intrarea Romaniei in Spatiul Schengen in 2011, circulatia libera a romanilor in interiorul UE, precum si o mai mare capacitate de absorbtie a fondurilor europene reprezinta principalele obiective pe care Romania ar trebui sa le realizeze in calitate de stat membru UE, potrivit programului electoral al lui Traian Basescu. Candidatul PSD, Mircea Geoana, sustine ca Romania trebuie sa fie parte a familiei europene nu doar cu numele si sa adere in acest sens la zona Euro pana in 2014. Aderarea Romaniei la Spatiul Schengen este si un deziderat ce figureaza in programul electoral al candidatului UDMR, Kelemen Hunor.
Crin Antonescu doreste ca Romania sa devina un pilon de sprijin pentru securitatea energetica a Uniunii Europene prin diversificarea surselor de aprovizionare si interconectarea retelelor de energie si de gaz. Programul electoral al candidatului PNL mai afirma in acest sens sprijinul pentru o Europa federala, pentru procesele de consolidare si adancire a integrarii europene, precum si pentru consolidarea legitimitatii democratice a institutiilor europene. In privinta tipului de relatie care ar trebui sa existe intre Romania si UE, Crin Antonescu doreste ca tara noastra sa fie un membru cu personalitate al Uniunii, ceea ce in opinia sa presupune “abandonarea unui anumit tip de mimetism care a caracterizat atitudinea noastra, in raport cu marile teme ale dezbaterii”.

Normalizare cu Moscova

Atat Mircea Geoana si Crin Antonescu, cat si candidatul independent Sorin Oprescu se pronunta in programele lor pentru o normalizare a relatiilor cu Rusia. Mircea Geoana considera ca in contextul in care Rusia este cel mai mare furnizor de energie al Europei, tara noastra trebuie sa continue sa sprijine “cu toate fortele” dezvoltarea proiectului Nabucco si participarea tarii noastre la conturarea politicii energetice europene fata de Asia Centrala, unde exista resurse energetice importante. Crin Antonescu considera ca “dimensiunea politica si institutionala a raporturilor dintre Romania si Rusia trebuie sa reflecte interesele noastre in raport cu un important actor geostrategic al zonei. Relatiile cu Rusia au avut si ele zone de nepermisa oscilatie, reflectand si o incapacitate a factorilor institutionali de a percepe importanta strategica a unor raporturi bune cu vecinul de la Rasarit”. Candidatul PNL mai arata ca anumite elemente de istorie a psihologiei colective au functionat ca un factor perturbator al relatiilor dintre cele doua state in ultima vreme si ca aceste urme ale memoriei istorice au fost exploatate in planul politicii interne. Din acest punct de vedere, Antonescu isi propune sa le depaseasca printr-o mai buna comunicare, la nivelul elitelor politice, economice, academice si culturale.

SUA ca motor

Referitor la relatiile cu SUA, Mircea Geoana si Sorin Oprescu isi afirma dorinta de a avea o buna o colaborare cu SUA si NATO, in timp ce Traian Basescu considera ca un rol deosebit in promovarea intereselor economice ale Romaniei la nivel modial il are consolidarea parteneriatelor cu SUA si Franta. Candidatul PNL, doreste ca in calitate de presedinte al Romaniei sa actioneze pentru refondarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, sustinand ca atunci cand, in iulie 1997, a fost lansat Parteneriatul Strategic bilateral dintre Statele Unite ale Americii si Romania, tara noastra era aspiranta atat la aderarea la NATO, cat si la integrarea in Uniunea Europeana. Potrivit programului sau electoral, “astazi, la peste un deceniu, Romania este membru cu drepturi depline atat al Uniunii Europene cat si al NATO. Este nevoie asadar de refondarea parteneriatului transatlantic, plecand de la noile realitati”.
Singura referinta la sistemul de acordare de catre SUA a vizelor pentru romani se regaseste in programul lui Crin Antonescu, care sustine ca principalul pas al procesului de refondare a parteneriatului cu SUA il reprezinta clarificarea problemei vizelor de intrare in Statele Unite.
Candidatul UDMR, Kelemen Hunor, la randul sau, este singurul care aminteste despre proiectul SUA de plasare a scutului antiracheta in tara noastra. Kelemen Hunor, considera ca implicarea tarii noastre in proiectul SUA privind scutul antiracheta va contribui la intarirea securitatii Europei. Acest proiect este necesar in opinia lui Hunor in contextul in care noul “sistem prezentat de Administratia Barack Obama la 17 septembrie, dupa o reevaluare a amenintarii balistice iraniene, vizeaza respingerea eventualelor atacuri cu rachete cu raza scurta si medie de actiune”. Candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor, este, la randul sau, singurul care aminteste despre relatia Romaniei cu organismele financiare internationale cu accent pe raporturile cu FMI. In acest sens, Vadim Tudor a sustinut in cadrul discursului sau de lansare a candidaturii ca va renunta la imprumuturile de la FMI, pe motiv ca banii de la acest organism se intorc in strainatate si nu sunt o solutie pentru rezolvarea crizei actuale.
Andrei Ionescu / https://www.karadeniz-press.ro

Nota mea: Sinteza Karadeniz Press este un inceput bun. Trebuie urmarita evolutia candidatilor in aceste privinte si, apoi, analiza merita extinsa si particularizata pe spatiul romanesc din jurul granitelor. Cred ca este foarte importanta pozitia candidatilor in privinta relatiilor cu statele din jurul Romaniei, unde se incalca flagrant drepturile romanilor si angajamentele europene si internationale.

CORNELIU VLAD: Cea mai mare victorie a Romaniei. O idee nastrusnica de-a lui Putin in "The Times": Rusia in NATO. Degetul Elenei Udrea

Cea mai mare victorie a Romaniei PDF Imprimare Email
Miercuri, 14 Octombrie 2009 09:19
de Corneliu Vlad
corneliu_vladO idée mai veche a lui Vladimir Putin, revolutionara, dupa un comentator rus, nastrusnica, dupa colegi de-ai sai occidentali, revine in circuit : Rusia in NATO. Si iata ca analistul politic britanic Tony Halpin revine asupra acestui proiect intr-un recent articol din “The Times”. El a fost incitat de intorsaturile pe care le ia proiectul american de scut spatial antiracheta ce ar urma sa fie instalat pe undeva prin apropierea Rusiei : Polonia-Cehia sau Marea Neagra-Caucaz sau zona Balcanilor sau…
Strategii si politologii de la Washington se intreba cum ar fi mai bine (mai ieftin, mai eficient etc) pentru Statele Unite, iar cei de la Moscova analizeaza gradul de risc al diferitelor variante pentru Rusia. Mentaliate de razboi rece, ce sa-i faci. Caci aceste batai de cap se datoreeaza in ultima instanta neincrederii reciproce. Precocupati sunt si statele mai mici dintre cele doua blocuri de putere, firesc ar fi sa se prenumere printre ei si Romania.
Tony Halpin, insa, a taiat (din nou) nodul Gordian : Rusia in NATO ar fi un test al bunelor intentii si bunei credinte si pentru Occident, si pentru rusia. Demersul publicistic al comentatorului britanic se sprijina in principal pe doua elemente : noul secretar general al NATO, Anders Rasmussen si-a inceput mandatul cu planuri mari de revigorare a Aliantei si declaratii prietenesti fata de Moscova, iar presedintele Rusiei Dmitri Medvedev a propus, inca de anul trecut, un nou “construct” de securitate euroatlantica menit sa-l inlocuiasca pe cel bazat pe Actul final de la Helsinki, initiative la care tot asteapta un raspuns clar din partea occidentalilor.
Cercetatorii americani au inceput sa intocmeasca studii pe ipoteza Rusiei in Alianta inca de pe la inceputul anilor 1990, cand nu se stia inca prea clar cum se va faca, concret, extinderea NATO spre Est, iar in 2002, fostul secretar de stat James Baker III dezbatea si el , temeinic, intr-un articol , problema. In vara lui 2009, subsecretarul de stat Philip Gordon relua ideea, conditionand-o: NATO trebuie sa fie deschisa tuturor democratiilor europene. Cu alte cuvinte, daca Rusia se numara printre ele, poate intra si ea in Alianta. Ceva mai ianainte, in martie 2009, ministrul polonez de Externe, Radioskllaw Sikorski, declara ca Rusia ar putea intra in NATO “daca indeplineste conditiile”. (Dar cativa analisti de la Beijing s-au grabit sa avertizeze ca e vorba mai degraba de “o gluma”, de “o flecareala”, caci daca ar fi de luat in serios, atunci Moscova trebuie sa site ca odata cu ea vor intra in NATO si Ucraina, si Georgia, si altii). Reprezentantul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, a expediat oricum problema , apreciind ca idea Rusiei in NATO “nu e prea serioasa”.
Si totusi, in 2001, in 2001, Vladimir Putin ii evoca, in Slovenia, lui George W. Bush, momentul din 1954, imediat urmator mortii lui stalin, cand Uniunea Sovietica tatona prudent persecctiva intrarii sale in Alinanta. Ati intra? – i-ar fi spus Bush. De ce nu ?- ar fi fost raspunsul lui Putin.
Orice cunoscator- cat de cat – al polticii mondiale realizeaza zca printr-n NATO din care sa faca parte si Rusia ar fi inlaturate cel putin doua surse majore de insecuritate : Moscova s-ar elibera de ”sindromul cetatii asediate”, in sensul ca nu s-ar mai simti primejduita de expansiunea NATO spre Est si de penetrarea SUA in Asia Centrala, iar vest-europenii ar avea la ransdul lor garantia ca Rusia nu va incerca sa recupereze din zona de influent ape care a perdut-o dupqa destramarea URSS.
Dar Statele Unite? Statele Unite au mari reticente si fata de propunerea Rusei de a imagina impreuna un scut spatial antiracheta. “Sa-si bage rusii nasul in secretetele noastre militare?”- suna obiectia,vulgar formulata. O adevarata, decisiva, resetare a relatiilor ruso- americane, despre care vorbeste Washingtonul, ar putea implica si asa ceva : Rusia in NATO. Si doar presedintele Obama este laureat al premiului Nobel pentru Pace…
Rusia in NATO ar fi un eveniment epocal in politica internationala. Iar pentru Romania, cea mai importanta victorie a politicii sale externe dupa multa-multa vreme. Fara sa fi miscat un deget pentru aceasta victorie. (InfoRusia.ro)

NOTA MEA: Desigur, provocatoare ideea. Insa trebuie sa-l contrazic putin pe dl Vlad. Un deget s-a miscat, pe-aici pe undeva; si a fost al Elenei Udrea, care l-a ridicat in sus. Eram la o dezbatere pe probleme de geopolitica si securitate cu presedintele Basescu, acum cativa ani, cand, dupa cum s-a si relatat in presa de la acea vreme, Elena Udrea a intervenit cu o întrebare care a surprins audienţa, dar şi pe şeful statului: „Ar fi posibil (în viitorul apropiat) ca Rusia să fie ţară membră NATO?“. Era, cred, inainte de summitul NATO de la Bucuresti (sau dupa?). Basescu a zâmbit, uşor absent, căutându-şi de lucru prin hârtii, scria EvZ. „O întrebare foarte complicată. PD a devenit extrem de curios, observ“, a replicat el, fără a-i da însă un răspuns direct. „Categoric, niciodată Moscova nu va stabili cine intră şi cine nu intră în NATO“, a mai spus Băsescu, referindu- se la Ucraina şi Georgia…

PROTEST CIVIC in fata Ambasadei Rusiei de la Bucuresti, azi, intre orele 12.00-14.00. REMEMBER Georgia, ATENTIE pe Marea Neagra

Coalitia Impotriva Statului Politienesc invita jurnalistii si putinii romani carora le pasa ce se intampla pe aceasta lume la un Remember fata de agresiunea ruseasca din Georgia.

Joi, 13 august 2009, cu incepere de la ora 12.00, in fata ambasadei Federatiei Ruse din Bucuresti, va avea loc o pichetarea simbolica, ca mic gest de solidaritate, pentru sustinerea poporului georgian, la implinirea unui an de la incursiunea militara a Rusiei impotriva Georgiei, soldata cu ocuparea unei parti insemnate a teritoriului georgian si cu numeroase victime in randurile populatiei civile.
Reprezentanti ai asociatiilor semnatare vor demonstra in fata Ambasadei Rusiei din Bucuresti, soseaua Kiseleff Nr 6, intre orele 12-14.00, in scopul transmiterii unui semnal de condamnare a politicii militariste agresive si totalitariste din zona si a jocurilor para-diplomatice dintre Washington si Moscova in spatiul Marii Negre.

Coalitia Impotriva Statului Politienesc
Asociatia Pentru Apararea Drepturilor Apatrizilor si Refugiatilor (APADAR)
Grupul de Initiativa Miscarea Pro-Cetatenie Romana (MPR)
Asociatia Civic Media
Grupul Independent pentru Democratie

CUTREMUR LA MAREA NEAGRA de 5.8 grade. BUCURESTIUL zguduit. GUVERNUL nu a cazut. INFO UPDATE PLUS VIDEO: Ateneul la cutremurul din aprilie

Cutremur in Bucuresti: 5,8 grade pe scara Richter

Miercuri, 05 August 2009, ora 10:53

Un cutremur a fost resimtit miercuri dimineata in Capitala. Institutul de Fizica Pamantului a confirmat pentru Ziare.com producerea acestui seism. Cutremurul a avut loc in Marea Neagra, la ora 10.50, la o adancime de 10 kilometri si a avut 5,8 grade pe scara Richter, a declarat Gheorghe Marmureanu, seful Institutului pentru Fizica Pamantului, la RealitateaTV. Pe litoral, cutremurul s-a simtit mult mai puternic. Un alt cutremur cu magnitudinea de 4,6 pe scara Richter s-a inregistrat, pe 24 iulie, la ora 23.27, in zona Vrancea.Seismul s-a produs in regiunea Vrancea la o adancime de 136 de kilometri, el fiind simtit si in Galati, si-n Capitala.

Cutremure recente:

Un cutremur a avut loc sambata, 20 iunie, la ora 17.10, in zona Giurgiu. Seismul de mica intensitate a fost anuntat de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, care certifica o magnitudine de 3,8 grade pe scara Richter.

Epicentrul a fost localizat la Iepuresti, la cativa kilometri de Giurgiu, dar si de Capitala. Seismul a avut loc la o adancime de 27 de kilometri . Gheorghe Marmureanu de la Institutul de Fizica Pamantului a declarat pentru Antena3 ca aceste cutremure mici, de suprafata, sunt normale in Campia Romana.

Unii oameni care locuiesc la etajele superioare ale cladirilor inalte din Bucuresti spun ca li s-a parut ca simt seismul de sambata.

Cutremurul de 5,3 grade care a blocat Romania

Cel mai recent cutremur resimtit puternic in Capitala a fost pe 25 aprilie si a avut 5 grade pe scara Richter. Cutremurul care a avut loc in zona Vrancea s-a resimtit in aproape toata Romania, de la Constanta la Iasi si din Olt pana la Sibiu. Seismul nu s-a soldat cu victime sau pagube materiale.

Din datele preliminare de la Institutul de Fizica Pamantului, magnitudinea cutremurului ar fi fost de 5,3 grade pe scara Richter. Intai, autoritatile au spus ca seismul a avut loc la 120 de kilometri adancime in zona Vrancea. A fost resimtit si la Bucuresti cu 3-4 grade pe scara Mercalli. Mai rau s-a simtit la Focsani, unde locuitorii s-au zgaltait de 5 grade pe scara Mercalli.

Ulterior, Gheorghe Marmureanu a precizat la Realitatea TV ca de fapt cutremurul a avut doar 5,1 grade pe scara Richter si s-a produs la 100 de kilometri adancime.

Miscarea telurica a durat cateva minute pe seismogramele centrelor seismice internationale, de la ora 20.18 la ora 20.23, insa nu la intensitate maxima. U.S. Geological Survey Earthquake Hazards Program confirma ca informatia initiala ca seismul a avut 5,3 grade pe scara Richter si a inceput la ora 20:18:48 (ora Romaniei).

Aceasta informatie a fost contrazisa de Institutul de Seismologie Aplicata, un centru de avertizare seismica, ce sustine ca acest cutremur a avut doar 4,7 grade.

Cutremur tipic pentru Vrancea

Este un cutremur tipic pentru zona Vrancea si o activitate normala pentru placile tectonice de la noi, spun specialistii.Cutremurele adanci vrancene nu dau replici, a precizat un reprezentant de la Institutul de Fizica Pamantului.

Nu vom avea un cutremur puternic in urmatorii ani

Specialistul Gheorghe Marmureanu, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului, a dat asigurari ca niciun cutremur important nu va avea loc in Romania in urmatoarea perioada.

Gheorghe Marmureanu a declarat pentru Antena3 ca “un cutremur de 5,3 grade e un vax. Am avut sute de astfel de cutremure in ultima suta de ani.La 12 crapa pamantul, la 10 cad cladirile, la 3-4 crapa eventual peretii de chirpici”.

Au picat liniile de telefonie Suprasolicitate de romanii panicati care incercau sa vorbeasca imediat dupa cutremur cu rudele si prietenii, liniile de telefonie, mobila si fixa, au cazut.

Sfaturi in caz de cutremur

Raed Arafat, subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii, a rugat populatia sa nu apeleze serviciul de urgenta 112 decat daca este intr-adevar o urgenta. “Cand toata lumea se pune pe telefon sa sune, linia se blocheaza. Apelam la populatie sa nu foloseasca telefonul mobil decat daca e strict necesar”, a spus Arafat.

Seismul s-a simtit in Bulgaria si la Chisinau

Cutremurul din Vrancea a fost resimtit si in nordul Bulgariei, in orasele Dobrich, Plevna si Varna. Institutul de Geofizica de la Sofia a anuntat un seism de 5 grade pe scara Richter, relateaza presa.

Seismul a fost resimtit si in Republica Moldova. La Chisinau s-au simtit doua replici ale cutremurului, prima mai slaba, a doua mai puternica, produse la un interval de 5-10 secunde, care nu au depasit magnitudinea de 2,5, potrivit Bucurestenii sunt cei mai expusi

Geofizicianul Charles Richter, cel care da numele scarii de magnitudine, spune ca Bucurestiul este una dintre aglomerarile urbane cele mai expuse la cutremure.

Peste 260 de cladiri cu risc seismic ridicat in Bucuresti

“Nicaieri in lume nu exista o concentrare de populatie atat de expusa la cutremure provenind sistematic din aceeasi sursa. Singurele fenomene asemanatoare sunt cutremurele repetate ce au loc in adancime in regiunea Hindukush, din India”, a subliniat Richter, citat de NewsIn.

Alte cutremure recente

Ultimul cutremur a avut loc in 2 martie, in zona Focsani. Seismul acela a avut o magnitudine de 3,6 pe scara Richter si intensitatea II pe scara Mercalli. Cel mai recent cutremur in zona Vrancea a avut loc in ianuarie, insa acela nu a fost resimtit in Capitala. (Ziare.com via Roncea.Ro)

CATEVA propuneri pe adresa SRI, SIE, MAE si CSAT pentru punerea in practica a doctrinei de politica externa a Presedintiei Romaniei, neexploatata

Nu sunt de acord cu toate remarcile deputatului PSD Ion Stan din declaratia sa politica de mai jos. Normal, este o declaratie politica. Dar, pe fond, se ridica o problema grava: ce s-a intamplat cu doctrina de politica externa a Romaniei, enuntata cu atata energie de Traian Basescu, din primele sale clipe de mandat? Cine sunt sabotorii ei si unde s-a ratacit, pe drum, pana a disparut complet? Normal ar fi fost ca “fortele politice” ale acestei tari sa fi stat jos, inca de la inceputul noului mandat prezidential, si, impreuna cu specialistii zonei, din servicii si lumea academica (nu terche-berchea ca Alina Mungiu si compania de supt fonduri), sa fi lucrat la doctrina nationala de politica externa, pe care, apoi, institutiile responsabile sa o fi aplicat punct cu punct. Nu s-a facut acest lucru, din punctul meu de vedere ca urmare a infiltrarilor agentilor anti-Romania din politica, servicii si “societatea civila”. Infiltrari care ajunsesera la un moment dat sa surclaseze ca numar romanii loiali tarii din institutiile cheie ale statului. Acum ce sa mai faci? Sa constati esecul. 1. Si 2, sa speram ca dupa alegerile din aceasta toamna, dupa lunga experienta amara a acestor ani, Basescu va stii sa nu se mai inconjoare numai de profitori si sa aplice doctrina de politica externa a Romaniei, conform intereselor nationale, indiferent de ce vor Itik, Ivan, lord John sau Johnny baiat frumos.

Sedinţa Camerei Deputaţilor din 28 aprilie 2009
1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

Ion Stan – declaraţie politică:

“Războiul diplomatic al României cu Moldova, Ucraina şi Ungaria – consecinţă a crizei ca doctrină politică a aleşilor poporului român”

Am folosit tribuna parlamentară de nu mai puţin de 16 ori pentru a trage semnal de alarmă după semnal de alarmă, în legătură cu lipsa de orânduire, diversiunile şi provocările periculoase care şi-au făcut loc în domeniul relaţiilor externe ale României, în special în ceea ce priveşte gestionarea problemelor speciale în raporturile cu ţările vecine, întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi dreptul la identitate al persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. În esenţa lor, toate acele luări de poziţie atrăgeau atenţia asupra lipsei unor abordări de conţinut ale politicii externe, ale căror consecinţe vor fi şi mai negative decât cele de până acum.
În folclorul românesc exista o zicere cu tâlc: “De când beau şi nu mă-mbăt, s-o făcut vinul oţet”. Corolarul zicerii populare ar putea fi acela că, decât să fi încercat cel care se crede ,,cel mai iubit dintre români” să ne îmbete cu apa rece a Strategiei de securitate a Regiunii Mării Negre, mai bine ne îmbată cu vinul de dar al neamului Voronin, ca să nu ni se oţeţească relaţiile cu Republica Moldova, unde sălăşluiesc vreo patru milioane dintre fraţii de limbă, obârşie, tradiţii, obiceiuri şi suferinţe, pe care istoria şi vremurile i-au aşezat în afara fruntariilor vetrei străbune.
Vine vremea de bilanţ al mandatului Preşedintelui României, care şi-a făcut o prioritate din “securizarea regiunii adiacente Mării Negre”. Înainte de a mai relua retorica demagogică din 2004-2005, să-i reiterăm cetăţeanului preşedinte câteva adevăruri incomode:
1. Strategia de Securitate a Regiunii Mării Negre nu îşi are sorgintea în laboratoarele politicii externe ale României. Ea i-a fost servită – prin agenţi de influenţă – de o organizaţie nonguvernamentală externă, mandatara unui grup select de petrolişti texani, interesat de accesul la resursele strategice din Transcaucazia, de izolarea Rusiei de Iran şi apropierea de regiunile nord-vestice ale Chinei, bogate în minereuri rare, dar şi cu tendinţe autonomiste faţă de Beijing.
2. Strategia şi vectorul ei extern de influenţă au fost intens mediatizate de o anumită parte a presei, iar analiştii serioşi ai serviciilor de informaţii pentru securitatea naţională au propus, fiindu-le aprobate, ipoteze de lucru potrivit cărora trebuiau identificate poziţiile oficiale ale Administraţiei SUA, respectiv ale Departamentului de Stat în legătură cu Proiectul regional Marea Neagră. Nu au rezultat atitudini sau gesturi politice explicite. A rezultat, în schimb, ca vectorul extern de influenţă a fost, în vremurile sale de glorie în spionaj, implicat într-un mare scandal internaţional de corupţie, soldat cu demisia premierului nipon, urmare a mituirii sale şi a altor membri ai cabinetului de către “Lockheed Martin Corporation”. Întâmplător, într-o afacere cu avioane. Ca un detaliu ce poate fi util, vectorul extern de influenţă a lucrat o vreme în tandem cu William Matser, fost consilier la un birou al NATO, ulterior condamnat pentru spălare de bani proveniţi din droguri. O regiune a Mării Negre extinse ajungea şi în zone ale culturilor interzise!
3. Declaraţiile de intenţii ale înaltului demnitar român care şi-a asumat proiectul Regiunii Mării Negre, în legătură cu politica României pe relaţia estică, exprimate frust, fără perdea, în medii închise au surprins şi şocat, fiind primite cu circumspecţie şi mari rezerve, deoarece ele erau de natură a ,, turna gaz pe foc şi a incendia România”.
4. Preşedintele trebuia şi nu credeam să nu fi fost ajutat să-şi cunoască omologii de la Moscova, Kiev, Budapesta şi Chişinău. Dacă a fost sau nu receptiv, rezultatele se văd acum.
5. Politica externă nu se înscrie în logica declaraţiilor populiste ce pot fi uşor extrapolate în reacţii extremiste, naţionalist – şovine, diversiuni şi provocări, de către orientările radicale ale oricăreia dintre părţi. Preşedintele nostru a excelat în toate speciile declaraţiilor de genul ,,gura bate fundul”. Numai că în cazul limbariţei prezidenţiale, fundul scos la bătaie nu a fost cel din fotoliul din Sala Tronului din Cotroceni, ci în faţa României pe care omologi vecini ai domnului Băsescu au tratat-o ca pe un fund!
6. Dacă a semănat preşedintele vânt, iar ţara culege acum furtună, înseamnă că semănătorul a călcat strâmb pe legea ţării şi trebuie cercetat pentru nedemnitatea săvârşită.
Dar mai înainte de a cerceta greşelile persoanei constituţional responsabile de politica externă şi de securitate, trebuie să aducem în faţa Parlamentului pe directorii serviciilor de informaţii pentru securitate naţională. Nu pentru că cineva tot încearcă să excludă serviciile controlului parlamentar, ci pentru că au devenit, deja, de notorietate internaţională, răspunderile ce le revin în legătură cu o sumă de evenimente grave, de pe urma cărora România este asociată revanşardismului internaţional şi tentativelor de destabilizare politică a altor ţări.
O organizaţie neguvernamentală s-a adresat unui serviciu secret solicitându-i “să scoată extremismul maghiar de sub preşul României”. Argumentele solicitantului sunt de mare bun simţ. “Cazul prezumtivei tentative de asasinat asupra preşedintelui Boliviei Evo Morales a scos la iveală o chestiune acoperită timp de 20 de ani de către autorităţile româneşti: extremismul maghiar din România. Nu credem că trebuie să vă explicăm noi dumneavoastră ce efect are astăzi asupra imaginii României pe plan mondial o astfel de ştire, difuzată în ultima săptămână zi de zi, în întreaga lume.În contextul luptei globale împotriva terorismului, existenţa a doi cetăţeni români de naţionalitate maghiară într-un grup suspectat de complot pentru asasinarea unui preşedinte şi a altor oficialităţi boliviene, aduce grave prejudicii imaginii tuturor românilor, care oricum nu prea au beneficiat de o prezentare pozitivă în media internaţională de la intrarea statului nostru în Uniunea Europeană. Dimpotrivă. Ştim că din acest motiv ar fi trebuit să ne adresăm Serviciului de Informaţii Externe, care, chiar dacă nu mai spionează membrii UE şi NATO, are totuşi atribuţii de apărare a României, inclusiv atunci când se produc atacuri imagologice de tipul celor consemnate în ultima perioadă. Însă, în cazul extremismului maghiar, ascuns de atâţia ani sub preşul “integrării României”, dumneavoastră. sunteţi cel şi cei care trebuie să ieşiţi din debara, în speranţa reparării imaginii ţării noastre şi a punerii la punct a unor cazuri de o gravitate, extremă”. Comentariile sunt de prisos.
Desigur, preşedintele Ungariei începuse să se comporte în România ca şi în Ungaria. Dar înainte de a se fi adoptat o măsură descalificantă ca manieră diplomatică şi reacţie de stat, era bine să se fi reflectat că în urmă cu câteva luni i-a ţinut isonul şi preşedintele în funcţie al României.
Recentele evenimente de la Chişinău au un lung şir de cauze anterioare, în care reacţiile serviciilor noastre de informaţii pentru securitate naţională ori au lipsit, ori au fost inadecvate, ori s-a mers pe mâna scenariştilor şi regizorilor întâmplărilor ce s-au cumulat agresiv şi exploziv cu începere din 2007. O gazetă, onestă iniţial, apoi cel puţin dubioasă, după schimbarea echipei editoriale, al cărui nume nu mai merită a fi pronunţat, a făcut tiraj sponsorizat, pe seama promovării diversiunilor antiromâneşti ale Coloanei a V-a a KGB-ului din Republica Moldova şi din România. Dar propaganda antiromânească nu stă doar într-o publicaţie. Unde ne este contrapropaganda? Care dintre serviciile sau agenţiile guvernamentale pot răspunde?
Declarările de persona non-grata, rechemările diplomaţilor de la post, scandaluri de spionaj e adevărat că au mai existat chiar şi între membrii familiei NATO, dar în situaţia României avem parte de ingredientele specifice războiului rece ce ne sunt servite ca ameninţare sub pretexte extrem de periculoase şi în numele unor interese ce îi vin mai de departe.
Nu dorim să antamăm concluzii riscante în ceea ce priveşte capacităţile serviciilor noastre de informaţii pentru securitate naţională de a servi cu profesionalism şi devotament interesele supreme ale naţiunii. Dorim doar să credem că marea lor discreţie, la care raţiunea de a fi le obligă, nu se datorează absenţei lor din prima linie de apărare a României.
Dacă tot este criză, atunci să nu fie nimic în afara crizei! Cam la atât pare a se rezuma Doctrina Palatului Cotroceni în materie de politică externă şi securitate naţională. Acceptăm să fim contrazişi. Nu cu vorbe, ci fapte. Şi nu cu orice fel de fapte: un turneu al Preşedintelui României la Moscova, Kiev, Budapesta şi Chişinău, iar în fiecare dintre capitale să se dea publicităţii o Declaraţie solemnă comună de prietenie şi bună înţelegere.
Ion STAN – Secretar
Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI

https://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=6631&idm=1,62&idl=1
https://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=278&cam=2&leg=2008

Vezi si
Romania libera: Axa lui Basescu s-a destramat

ROMANIA-REPUBLICA MOLDOVA-UCRAINA-RUSIA. Stare de Urgenta? Da de unde?

Peste Prut? Da’, de unde! Poate dincoace. Agitatorii apelor care scalda Basarabia, Prut si Nistru, fac valuri in preajma sarbatoririi zilei Unirii, 27 martie, si a apropierii datei alegerilor de la Chisinau, 5 aprilie. Cand colo, ce descoperim: grupuscule stipendiate de securitatea ucraineana, incurajata de cea moldoveneasca, isi inchipuie ca pot pacali profesionistii unui stat membru NATO.
Ca ura Ucrainei pe Romania este debordanta putem constata si pe internet, unde harta Romaniei Mari a fost deja deposedata de Basarabia istorica, Bugeacul, fara ca serviciile online romanesti sa puna capat acestei marlanii, inoculata si cu concursul unor angajati ai Internelor. Locul de bastina al Maresalului Averescu este oferit Ucrainei pe tava, iar desenul Romaniei a devenit un peste muscat de coada de tot soiul de lighioane. Moldova, care n-ar trebui sa marseze la acest joc murdar, s-a gandit sa preia din energia adversarului nostru ucrainean si, daca este directionata oricum impotriva Romaniei, sa o amplifice in interes propriu. Diversiunea la care se preteaza zilele acestea, agitand o presupusa stare de urgenta in preajma zilei Unirii este rusinoasa si nu este demna de un partener al Rusiei si Romaniei. De cand s-au temut vajnicii militieni moldoveni de o mana de golani de stadion? Cand eram peste 100.000 de tineri in Piata Marii Adunari Nationale, fluturand miile de steaguri tricolore oferite de Traian Basescu, pe atunci primar al Capitalei, securitatea de la Chisinau parca nu tremura asa de tare ca azi. Expulza un diplomat, militar, si gata.
Sa chemi ditamai ambasadorul care reprezinta cetatenii celei de a saptea tari din Uniunea Europeana, romani care au facut dragoste pana te-au inmultit si pe tine, timp de vreo doua mii de ani, pentru niste provocari ordinare ucrainene nu prea este nici prietenesc nici diplomatic si nici nu asculta de vocea poporului. Care ce zice? Iaca, ultimele sondaje: aproape doua treimi din populatia Republicii Moldova isi doreste integrarea in UE a tarii, potrivit unui Barometru de Opinie Publica realizat de Institutul de Politici Publice de la Chisinau. Iar un al doilea sondaj de opinie, de provenienta americana, facut tot luna aceasta in Basarabia injumatatita, respectiv Republica Moldova, ne spune ca 48,6 la suta dintre basarabeni considera ca Romania este cea care ar putea ajuta cel mai bine Republica Moldova sa se integreze in UE. Eu, personal, mi-as dori ca Romania, odata cu reunificarea cu Basarabia intreaga – dupa cum prevede si politologul rus Mihail Remizov, care merge pe urmele lui Stanislav Belkovski -, sa-si gaseasca propriul ei drum, de putere europeana de sine statatoare la Marea Neagra. Criza care vine si matura SUA si UE ne poate contura si aceasta perspectiva, a recastigarii independentei si suveranitatii nationale.
Si din sondajul IPP rezulta ca ambasadorul Romaniei nu ar trebui deranjat pentru probleme imaginare, din vreme ce aproximativ 54% dintre participanti apreciaza relatiile Republicii Moldova cu Romania ca fiind bune iar peste 30% considera ca Romania ar trebui sa fie partenerul strategic al Chisinaului in timp ce circa 22% Rusia si doar 3,9% Ucraina. Si atunci de ce asculta SIS-ul de SBU? Comunistii de la Chisinau ar trebui mai degraba sa bage de seama ca, dupa sondajul american, 44,3 % dintre romanii, ucrainenii si rusii de peste Prut considera ca “raspublica” merge intr-o directie gresita. Stiu si eu, stie si presedintele Vladimir Voronin, ca n-are de ce sa-si faca grija in fata alegerilor: ambele sondaje il crediteaza cu cea mai mare incredere in fata populatiei. Urmat de Marian Lupu, Dorin Chirtoaca si Iurie Rosca, care apare pe locul trei in optiunile electoratului – dupa Voronin si Lupu – si pentru Presedintia Parlamentului si a republicii.
Alegerile de peste Prut nu o sa aduca nimic spectaculos. Curios, viitorii pesedisti de la Chisinau reusesc, momentan, sa stapaneasca asa-zisa criza mondiala. Se pare ca, pana la urma, “tarisoara” nu aparea degeaba, cu o luna in urma, pe locul doi in lume, dupa Cehia, in ce priveste stabilitatea leului de Moldova si pe locul cinci in lume la stabilitatea sistemului financiar-bancar conform Indicatorului Sanatatii Mondiale, realizat de revista britanica “The Banker”. Una peste alta, ce Stare de Urgenta? Mai bine o hora sa jucam si un cantec vesel impreuna sa cantam…

Nota – Unica femeia care a facut Unirea: In fotografia cu Sfatul Tarii din frontispiciu apar doar doua femei, dintre care una a ramas neidentificata. Cealalta, asezata, este Elena Alistar-Balan (n. 1873, Vaisal, judeţul Ismail, Basarabia – d. 1955, Pucioasa) si a fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a unit Basarabia cu România.
Biografie
Fiica preotului Vasile Balan, a făcut şcoala primară la Congaz, judeţul Cahul, apoi şcoala Eparhială de la Chişinău. Tot atunci s-a căsătorit cu preotul Dumitru Alistar. Între 1909 – 1916 a urmat Facultatea de Medicină de la Iaşi. Încă din 1914, e a fost arestată pentru „activitate naţionalistă”, iar în 1916 a fost mobilizată în armată ca medic militar. A continuat să profeseze la Spitalul Costiujeni de lângă Chişinău.
Membră a Partidului Naţional Moldovenesc, a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării, singura femeie care a făcut parte din organul care a condus Basarabia către unirea acesteia cu România.
Elena Alistar a fondat Liga Culturală a Femeilor din Basarabia. A fost preşedinte a Partidului Poporului, infiintat de Maresalul Averescu, originar, de asemenea, din Ismail, Buceag – Basarabia istorica, comuna Babele, actualmente in Ucraina. Refugiată în România, a decedat în 1955 la Pucioasa, judeţul Dâmboviţa şi reînhumată la Cimitirul Bellu din Bucureşti.
Bibliografie
Bejan, Vlad, Românii din sudul Basarabiei, Editura Fundatiei “Axis”, Iaşi 1998 ISBN 973-98600-2-8 pp.89-90

ORA 18.00. S-a lansat Fundatia Internationala Pentru Marea Neagra si Marea Caspica, organizatie cu sediul la Bucuresti. DISCURS Traian Basescu

Şeful statului a participat astăzi, 4 martie a.c., la inaugurarea Fundaţiei Internaţionale pentru Marea Neagră şi Marea Caspică, desfăşurată la Cercul Militar Naţional.

Vă prezentăm, în continuare, textul integral al declaraţiei de presă susţinute cu această ocazie:

„Buna ziua! Bine v-am găsit! Aş vrea să încep prin a felicita membrii fondatori ai acestei fundaţii. Foarte mulţi se pot înteba de ce, când sunt atâtea organisme la Marea Neagră şi la Marea Caspică, în care toate ţările sunt parte, într-un fel sau altul, mai este nevoie şi de o fundaţie.

Vă pot spune că ideea a pornit acum mai bine de un an, cu ocazia unei întâlniri pe care am avut-o cu preşedintele Azerbaidjanului Ilham Aliev, despre rigiditatea structurilor politice în care noi discutăm problematica legată de Marea Neagră, Marea Caspică, de alternative energetice, de probleme de dezvoltare a democraţiei, mediu, ş.a.m.d. Concluzia discuţiei a fost că trebuie implicată mult mai mult societatea civilă.

Este nevoie să se cunoască între ei profesorii universitari, este nevoie să se cunoască inginerii între ei, este nevoie să se cunoască oamenii care au ca principal obiect de activitate energia, şi nu în cele din urmă, este nevoie ca oamenii simpli să se cunoască între ei fără tutela şi controlul rigid la nivel înalt sau la nivel guvernamental. Aceasta a fost ideea în care s-a pornit la crearea acestei fundaţii. Ea va reuşi să rezolve în mod mult mai flexibil apropierea culturală.

Spaţiul este dominat aproape în egală măsură de creştini şi musulmani. Avem culturi total diferite şi suntem lăsaţi de Dumnezeu să trăim împreună, suntem educaţi diferit, vedem structural democraţia în mod diferit. Discutând nu numai cu preşedintele Azerbaidjanului Ilham Aliev, ci şi cu preşedintele Kazakhstanului şi Turcmenistanului, cu preşedintele Moldovei, cu preşedintele Turciei şi cu preşedintele Ucrainei, am ajuns la concluzia că avem nevoie poate, de un alt tip de comunicare, de un alt tip de abordare a problemelor regiunii. Şi o să vă dau un exemplu care poate zgârie. Pentru mine, ca dealtfel şi pentru alţi şefi de stat a devenit foarte clar că respectând standardele democratice nu putem aplica tuturor o reţetă standard. Este clar că diferenţele culturale ne fac să avem abordări oarecum diferite. Sigur că este dificil pentru un om politic, un şef de stat să spună aceste lucruri într-un mediu rigid dar am convingerea că oamenii obişnuiţi, oamenii de cultură o pot face în cadrul unei fundaţii.

Am convingerea că probleme cum ar fi spre exemplu problema energiei, pot fi discutate mult mai aplicat decât în rigiditatea structurilor politice care, de foarte multe ori, generează abordare politică în loc să genereze abordare prioritară şi pragmatică. Am convingerea că oamenii importanţi dar care nu sunt neaparat oameni politici, vor pune mult mai puţin conţinut politic în nevoia găsirii de soluţii alternative la mişcarea energiei în regiune, cum la fel am convingerea că problemele de mediu pot fi mult mai bine şi mai deschis tratate între oameni de ştiinţă, oameni obişnuiţi, directori de companii ş.a.m.d. Acesta este până la urmă rostul creării acestei fundaţii: ieşirea din rigiditatea politicului, ieşirea din angajamentul regional gestionat strict din interese ale politicului.

Sigur, mă onorează propunerea de a fi alături de preşedintele Azerbaidjanului Ilham Aliev, copreşedinte de onoare al acestei fundaţii, cel puţin în această fază. O să fiu în acelaşi timp sincer spunându-vă că, poate este mai bine să ne lăsaţi să susţinem din spate această fundaţie, decât să ne căţăraţi în vârful ei, căci suntem căţăraţi în toate organizaţiile la vârf ca şefi se stat. Voi discuta şi cu preşedintele Ilham Aliev şi vom lua o decizie împreună, nu vă pot da o confirmare acum. Dacă preşedintele Aliev va considera că este oportun acest lucru vi-l vom comunica.

Îmi aduc aminte anul trecut cât eram de lipsiţi de instrumente eficiente în a analiza rapid şi a decide ce e de făcut într-un moment în care, dintr-o dată, atmonsfera devenea din nou foarte fierbinte la Marea Neagră, evenimentele din Georgia. Atunci a fost momentul care a confirmat încă o dată cât de important este ca societatea civilă, oameni de influenţă, oameni de cultură, să fie implicaţi în a discuta şi a propune oamenilor politici soluţii pentru regiune. De ce Marea Neagră – Marea Caspică? Sunt atât de apropiate încât trebuie tratate ca o regiune extrem de importantă, nu poţi să tragi o linie în momentul de faţă între Marea Neagră şi Marea Caspică. Dacă privim doar politic cât este de important, şi nu numai politic, coridorul Azerbaidjan -Georgia.

De regulă toţi am vorbit foarte mult de Georgia, mai ales după evenimentele de anul trecut dar în mod egal Azerbaidjan sau Georgia costituie un singur pod de transfer al resurselor energetice către Marea Neagră dacă privim lucrurile strict din acest punct de vedere. Eu cred că interdependenţa în proiectele viitoare între ţările riverane Mării Caspice şi Marii Negre este atât de mare încât suntem obligaţi să antrenăm şi alte resurse decât cele politice pentru că, trebuie să recunoaştem, resursa politică de o perioadă bună de timp, nu reuşeşte să împingă eficient lucrurile înainte. Şi nu reuşeşte exact din cauza constrângerilor generate de statultul omului politic. Am multă încredere în capacitatea oamenilor valoroşi din această regiune de a fi împreună şi de a genera soluţii, de a genera idei, de a genera prietenie, de a genera dezvoltare, de a genera cunoaştere între popoare.

Avem nevoie să ne cunoaştem şi o să vă spun fără niciun fel de ironie sau răutate: În interiorul Uniunii Europene până când România şi Bulgaria au intrat în această structură Marea Neagră era un subiect foarte difuz şi de multe ori aveam impresia că vorbesc în van despre riscurile de la Marea Neagră, despre conflictele îngheţate, despre soluţii energetice alternative, despre nevoia de programe de mediu pentru această regiune, despre nevoia de a îmbina culturi pentru că asta este această regiune: este o regiune în care o sută de milioane de oamenii trăiesc şi trebuie să trăiască în pace, în libertate, în prosperitate cu aspiraţii către un viitor bun deşi au culturi atât de diferite.

Toate aceste lucruri au devenit pregnante pentru Uniunea Europeană şi am reuşit să facem ca un document care se numeşte “Sinergia Mării Negre” să devină o realitate a dimensiunii estice a Uniunii Europene, sigur că nu-i suficient, sigur că o astfel de fundaţie poate fi parteneriat între societatea civilă şi politic. Eu am convingerea că acestă fundaţie îşi va proba eficienţa, îşi va proba capacitatea de a ţine împreună creştini şi musulmani, de a ţine împreună oameni cu culturi diferite. De a ţine împreună oameni legaţi de interesul economic pentru că astăzi nimic din ce se întâmplă în regiune, într-o ţară din regiune, nu este fără urmări pentru celelalte.

Vă mulţumesc mult celor care aţi avut forţa să vă constituiţi într-o fundaţie, mulţumesc corpului diplomatic care a participat la acest eveniment, mulţumesc tuturor celor care, din interes sau din curiozitate, au fost astăzi împreună cu noi să marcăm un moment care mie mi se pare extrem de important.

Doresc succes tuturor oamenilor care, prin activitatea lor vor face ca acestă fundaţie să devină o fundaţie de prestigiu pentru regiune. Şi nu numai o fundaţie de prestigiu dar o fundaţie eficientă, în care ONG-urile să fie buni parteneri, în care fiecare om care are de spus ceva despre regiune să fie luat în consideraţie.

Vă mulţumesc mult!”

A murit un mare istoric si aparator al romanilor: profesorul Gheorghe Zbuchea. Omagiu Domnului Profesor

Profesorul Gheorghe Zbuchea s-a stins din viata azi, 29 decembrie 2008, in jurul pranzului. Profesor in cadrul catedrei de istorie universala a Facultatii de Istorie, Universitatea Bucuresti, Gheorghe Zbuchea a fost cel mai de seama cercetator roman al istoriei romanilor sud-dunareni. Printre contributiile sale se numara mai multe volume asupra istoriei tarilor balcanice, dar si o seama de editii de documente si sinteze asupra comunitatilor romanesti din Peninsula Balcanica. Profesorul Zbuchea a coordonat in ultimii ani mai multe teze de doctorat ale unor romani din Serbia cu privire la istoria romanilor din dreapta Dunarii. Studentii si apropiatii isi vor putea lua ramas bun de la profesorul Zbuchea pe 30 decembrie la capela cimitirului Sfanta Vineri, iar inmormantarea va avea loc pe 31 decembrie la Manastirea Caldarusani.
https://www.centruldestudii.ro/

Domnul Profesor

Neobosit, venea adeseori la redactie, mereu pe jos, indiferent de vreme, pentru a-mi aduce o ultima lucrare sau noutate despre romanii din jurul granitelor, “fratii nostri din afara”, cum le spunea.
L-am cunoscut personal in America, in urma cu mai multi ani, la un Congres al aromanilor, organizat de dr Aureliu Ciufecu – prezidentulu a Congreslui trâ Culturâ Macedo-Română ditu SUA. Nu-mi venea sa cred ca profesorul caruia ii citisem cu veneratie studiile despre cultura romanilor din Balcani imi statea acum in fata, intr-o incapere mica a Universitatii “Sacred Heart” din Fairfield-Connecticut, elaborand impreuna rezolutia Congresului. De fapt, evident, a facut-o dansul aproape integral, cu o elocventa de admirat. M-a abordat apoi, direct, in urma unei conferinte a Centrului de Geopolitica de la Sociologie: “Trebuie sa lucram impreuna, domnule Roncea! Imi place de dumneata.” Si asa am si facut, de atunci. Eram “compatibili”. Chiar fara se se cunoasca prea bine, cei uniti de aceleasi idealuri se recunosc imediat intre ei. Si atunci cand e nevoie sunt unul. Era legat, inevitabil, si de – cum ii spuneam eu – “vechea garda” care avea de a face cu Basarabie. Cu toate acestea mie imi era mereu aproape. “Trebuie sa facem tot ce putem pentru tara”, imi spunea cand ii reprosam, mai in gluma, mai in serios, ca se afiseaza cu “diversi”. A fost, practic, unul dintre acei sfatuitori care prefera bucuria anonimatului la ceasul unei realizari, cum au fost volumele “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra” sau “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”.
Intr-o zi a venit cu ochii iradiind de lumina la biroul meu – nu-i placea comunicarea prin telefon decat pentru mici detalii organizatorice – sa-mi spuna: “Am reusit! Am tot cursul lui Bratianu!” Cursul integral al marelui Gheorghe I Bratianu “Chestiunea Marii Negre”, sustinut la Universitatea din Bucuresti intre 1942-1943. “Fantastic!”, am exclamat si eu la fel de entuziasmat. Il obtinuse in manuscris, cu adnotarile originale, de la urmasii istoricului ucis de bolsevici la Sighet. M-am intalnit a doua zi cu Domnul Profesor, la o bere, unde-i placea dansului sa mearga, aproape de casa, la “Harbor”, in Piata Amzei, pentru a-mi oferi copia manuscrisului. Am folosit largi extrase, privitoare la expansiunea sovietica la Marea Neagra – o analiza perfect valabila si astazi – in “Eroi pentru Romania”. Cand ne reintalneam, Domnul Profesor ma aborda, strengareste: “Sa-mi mai dai niste volume din Eroi, ca le-am epuizat pe celalalte. Le-am dat cui trebuie!…” Imi placea modul in care il folosea pe “trebuie”. Era omul lui “trebuie”. Pentru istorie, pentru romani, pentru Romania. Alte fragmente din studiul lui Bratianu, supervizate de dansul, au fost publicate intr-o lucrare conceputa special pentru Summitul NATO in colaborarea Fundatiei Pentru Romania cu Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti si Serviciul Roman de Informatii: “Dimensiunea Rasariteana a NATO – SUA, NATO, Romania si zona extinsa a Marii Negre”. Pentru 27 martie, 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu tara, am lucrat impreuna si separat, realizand amandoi doua manifestari. Vorbisem cu dansul pentru publicarea unui album omagial cu documentele Unirii. Pana la urma s-a ales, la aniversarea a 90 de ani, doar de o expozitie, pe care, cel mai probabil, nici organizatorii nu stiu cine a inspirat-o.
Ultima oara m-am auzit cu dansul pentru a participa la conferinta organizata de Fundatie inainte de alegeri – “Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? – Solutii, probleme, provocari”. Mi-a spus de atunci: “Sunt bolnav, dar vreau sa vin. O sa fac tot posibilul sa ajung!”. Nu a ajuns. Ceea ce ne-a provocat ingrijorare. L-am sunat seara, dupa conferinta. Nu a raspuns. S-au apropiat alegerile, campanie, Basarabia, etc. Cand m-am intors in tara, am aflat ca este tot bolnav. Mi-am propus cu cativa apropiati si fosti studenti de-ai dansului sa-i facem o surpriza: sa aparem la usa blocului si sa-l invitam jos, la o bere si o tacla. De data asta nu am mai ajuns noi. Acum, sunt convins, sta la o tacla, cu mult nesat, chiar cu fratele sau de misiune, istorica, Gheorghe I Bratianu.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, alaturi de toti aparatorii neamului romanesc!

Vezi si
Clinciul ruso-american incinge Marea Neagra
Romania incearca sa-si promoveze propriile interese in zona in contextul politicilor antagoniste ale Rusiei, UE si SUA pentru Kosovo si Transnistria
Serpi am avut, serpi avem inca: ZIUA

Din lucrarile Profesorului

Despre romanii timoceni

"Doar Iranul poate aproviziona o conducta ca Nabucco" – Fostul ministru de Externe al Turciei, Yasar Yakis

Former Turkish FM Yakis on Black Sea, crisis in Georgia

ATHENS, Nov 14. (ANA/MPA). Turkish National Assembly European Harmonisation Committee President and former Turkish foreign minister Yasar Yakis said in an address at a downtown Athens hotel on Thursday on the theme of “The Black Sea and the crisis in Georgia” that the existing challenges and dangers in the Black Sea region have been aggravated by the crisis in Georgia.

Focusing on Russia’s role in the crisis in Georgia, Yakis said that “before, we were not aware that the meanings of ‘back yard’ and ‘overseas proximity’ could be translated into specific action. We now know that they mean what they say.”

He believes that, on the one hand, due to the emergence once again of Russia as a powerful force under Vladimir Putin and thanks to the increase of oil and natural gas prices and, on the other, due to the deployment of elements of the American anti-missile system in Poland and the Czech Republic, Russia was seeking an opportunity to proceed with a display of power. And this golden opportunity was given to it with the intervention of the Georgian forces in Southern Ossetia, Yakis added.

The promotion or not of the energy cooperation agreement between the European Union and Russia, for whose negotiations Brussels decided to go ahead recently, would play no role in Moscow’s stance in the crisis, according to Yakis.

“Russia would be a claimant with or without the energy cooperation agreement with the EU. In no equation in the region, either for the Black Sea or also for the EU, can Russia be ignored. Russia is destined to be a claimant in all cases. It will continue to display a claiming policy in every case that will arise,” he said.

Lastly, Yakis stressed that the main reason that the programme for the construction of the “Nabucco” pipeline, which is destined to provide Europe with natural gas, sidestepping Russia, is at a very primary stage, is that the initial precondition is lacking, namely the locating of deposits having adequate deposits to supply a pipeline with the transportation capacity of “Nabucco.”

“Only Iran can supply a pipeline such as ‘Nabucco’. At this stage, ‘Nabucco’ is obscure,” Yakis pointed out.

Sursa: The Black Sea Association of National News Agencies

Alfred Moses: Sub administraţia Obama, relaţiile România – SUA se vor răci. Ramane de vazut. Moses sustine relatia Obama – Israel. Unii contesta

Barack Obama nu este interesat de zona Mării Negre. Declaraţia a fost făcută de fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses. Diplomatul mai crede că relaţiile dintre România şi SUA nu vor mai fi la fel de apropiate ca în perioada administraţiei Bush. Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses (foto stanga-dreapta), susţine că zona Mării Negre nu va fi o prioritate a administraţiei Obama. El susţine că spre deosebire de George W. Bush, din echipa lui Obama nu va face parte niciun specialist în această zonă.
“Europa nu va fi în atenţia sa în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. (…) Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei”, a declarat Moses. Diplomatul american crede că relaţiile dintre România şi Statele Unite se vor schimba în timpul administraţiei Obama: “Nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush. (…) Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan.”.
Cu toate acestea, Alfred Moses susţine că România este în continuare bine văzută în Statele Unite atât de democraţi cât şi de republicani.
Antena 3 / 9 noiembrie 2008

Alfred Moses, supranumit tatuka lui Mircea Geoana, presedinte de onoare al Comitetului Evreiesc American si donator al democratilor sprijina, dupa cum se vede din editorialul sau de mai jos, o relatie profunda intre Obama si Israel. Alti democrati contesta sinceritatea lui Obama, si sustin, la https://www.stop-obama.org/?p=77, ca noul presedinte ales al Americii minte. La fel, ramane de vazut… In tot cazul, la prima sa aparitie publica dupa alegeri, Obama a avut o declaratie in favoarea Israelului vizavi de dreptul Iranului de a-si dezvolta programul nuclear civil.

Barack Obama Is A Friend of Israel

By Alfred Moses
Despite the ringing endorsement of Senator Barack Obama by Jewish colleagues in the Congress and ardent Jewish supporters in his home state of Illinois, the rumor mill does not stop churning out the spurious accusation that the presidential candidate is no friend of Israel (“Internal Memo Takes On Obama’s Mideast Approach,” January 23). The character assassins could not care less about accuracy; their aim is to sow doubt through insidious appeals to voters’ sensitivities — and for Jews, this means Israel.
Last month, an internal memorandum written by a staffer at the American Jewish Committee, of which I am honorary president, was leaked to the Forward. The memorandum claims that Obama had called on Israel “to take risks for peace.”
If true — and the staffer did not cite sources — these are the exact words used by President Bush when he visited Israel last month. They are also the same words repeated by Prime Minister Ehud Olmert before, during and since Bush’s visit.
The staffer’s allegation that Obama has changed course in his views on Iran are equally vacuous. Listen to his words: “The world must work to stop Iran’s uranium enrichment program and prevent Iran from acquiring nuclear weapons. It is far too dangerous to have nuclear weapons in the hands of a radical theocracy. And while we should take no option, including military action, off the table, sustained and aggressive diplomacy combined with tough sanctions should be our primary means to prevent Iran from building nuclear weapons.”
As far as I know, none of the presidential candidates, Republican or Democrat, is saying anything different.
Obama’s position on Hamas, which the AJ Committee staffer also questions without any reference to statements by the senator, has been equally strong: “We must maintain the isolation of Hamas. To end the isolation, Hamas must first recognize Israel’s right to exist; renounce the use of violence; and abide by past agreements between Israel and the Palestinian Authority.”
Here, again, Obama is in step with Israel’s leadership. None of Israel’s supporters is saying anything different.
The AJ Committee has since apologized to the Obama campaign for “any inaccuracies that the memorandum might have contained,” explaining that it was prepared “on a tight deadline immediately after the Iowa caucuses.”
Let there be no mistake: Obama is a friend of Israel. Everything he has said and done in his private life and in a decade of public service confirms his deep commitment to the security and well being of the Jewish state.
Alfred Moses

Honorary President
American Jewish Committee
Washington, D.C.
February 1, 2008

Daca vreti, cititi despre povestea de dragoste a lui Alfred Moses la 76 plus de ani, aici:

“(…)That was in September, on a 10-day walking tour in Italy, and Ms. Schad was bowled over by Mr. Moses’s attention, said Abigail Schoff, her roommate on the trip. “She went from being a 60-something woman to being a teenager,” Ms. Schoff said.
In October, Ms. Schad and Mr. Moses began traveling together, first to Istanbul, where Mr. Moses donated a Torah for the rededication of the Neve Shalom Synagogue, which had been bombed by terrorists in 2003.
“Turkey was a revelation,” Ms. Schad said. “He was really a person of intellectual substance.” A month later they went to Romania, where they had lunch with the president at the time, Ion Iliescu, and then stole away for an overnight in the countryside. (…)”

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova