Posts Tagged ‘Marius Oprea’

Ziaristi Online: Claude Karnoouh despre legionari dar si despre Plesu, Liiceanu, Patapievici si tiganii din Romania: “Anticomunismul si Grupul de Dialog Social sunt o gargara”. Un portret la minut al lui Tismaneanu

Un intelectual de stanga, dar in primul rand intelectual, profesorul Claude Karnoouh pare indragostit de Romania la cat timp a petrecut in tara noastra. Antropologul a fost citat de Ziaristi Online in contextul accentuarii politicii secesioniste maghiare in Romania, in articolul Claude Karnoouh: Autonomia “Tinutului Secuiesc” ar crea un ghetou » care reproduce un fragment din cartea sa “Duşmanii noştri cei iubiţi”, capitolul “Transilvania: iarăşi si dintotdeauna”. Claude Karnoouh s-a nascut in martie 1940 la Paris, unde si-a facut si studiile superioare. Din 1959 si pina in 1965 a urmat studii de stiinte (fizica si chimie) la Sorbona, iar din 1966 pina in 1969 studii de stiinte umane (filosofie, antropologie sociala, sociologie si lingvistica) la Universitatea Paris X Nanterre. Incepand din 1970 este membru al Centrului National de Cercetare Stiintifica din Franta (CNRS) si a predat, de asemenea, la Universitatea Paris X Nanterre, Sorbona, INALCO, Universitatea din Gand (Belgia), Charlostville (Virginia, SUA), Urbino (Italia), ELTE (Budapesta). Ganditorul francez a fost profesor la Babes-Bolyai si in prezent este profesor invitat la Universitatea Nationala de Arte Bucuresti (fosta Academie, fostul Institut de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”).

Claude Karnoouh are darul de a spune lucrurilor pe nume. El este cel care a zgariat urechile fine ale dilematicilor afirmand transant: “Intelighentia romåna are de demult un sens al slugarniciei exceptional de bine dezvoltat”. Tot el este cel care a radiografiat secta lui Tismaneanu in doua propozitii: “Pe scurt, toţi aceşti parveniţi care îşi cântă acum profesia de credinţă anticomunistă, servindu-şi stăpânii în calitate de lachei cu normă întreagă, joacă un rol capital în proiectul de amnezie naţională. Ei sunt la microfon pentru a face uitate originile părinţilor lor, altfel spus, pentru a ascunde nivelul social de unde au provenit ei şi felul în care au fost obţinute aceste transformări sub egida regimului comunist” [Revista Cultura].

De aceea, pentru a-l prezenta mai bine cititorilor nostri, am considerat benefic sa-i publicam si parerile despre societatea romaneasca – pe langa cea despre ghettoizarea maghiarilor -, dupa cum sunt lansate, verde-n fata, intr-un interviu acordat in luna ianuarie Cristinei Bobe de la HotNews. Prezentam aici cateva extrase edificatorii:

“Problema in Romania nu este numai aceea ca tiganii nu sunt integrati, ci faptul ca legea nu este aplicata si de romani. Aici statul de drept nu exista”

“Din anumite puncte de vedere mi se pare mai interesant in Romania decat in Franta. Discutiile cu studentii sunt mai interesante, chiar daca studentii sunt un pic tacuti. In Franta este prezent un conformism atat de dreapta, cat si de stanga care este extrem de plictisitor. In ultimii 30-35 de ani, in Franta, s-a instituit un fel de autocenzura. Pe anumite teme, ideile care se vehiculeaza ajung sa fie destul de penibile. Spre exemplu, in filosofie, ceea ce este legat de Heidegger. La un moment dat se vorbea la curs despre Heidegger, iar din sala s-a ridicat un student si a spus: “Este interzis sa vorbiti aici despre un ganditor nazist!”. Eu l-am dat afara, iar el s-a dus sa faca plangere la seful departamentului.

La fel se intampla cu aceasta cale de gandire germana, cum ar fi in filosofia politica cu Carl Schmitt. Nu trebuie sa vorbim despre istoria ideilor legate de comunismul real sau fascismul italian. Intotdeauna este cineva care vrea sa te opreasca sa vorbesti. Faptul ca are o idee opusa nu este o problema. Fiecare are ideile lui. Insa faptul ca cineva incearca sa te opreasca sa vorbesti devine din ce in ce mai penibil. (…)

Aici, [in Romania], anticomunismul este o gargara. Singurii anticomunisti nu sunt deloc prietenii mei politici, dar sunt anticomunisti adevarati: legionarii, greco-catolicii si catolicii maghiari. (…) Nu sunt prietenii mei politici, insa faptele lor trebuie sa le recunoastem.

Anticomunismul astazi este lipsit de importanta. Adeptii lui se plang poate ca nu au actionat atunci cand trebuiau sa actioneze. Istoria a trecut. Au ratat momentul istoric. Un moment istoric ar fi fost greva din Valea Jiului sau revolta din ‘87 de la Brasov.

Oamenii care au facut adevarate crime in perioada comunismului nu mai sunt in functii cheie pentru ca ei nu mai sunt in viata. Perioada cu adevarat criminala a regimului comunist din Romania este perioada Dej, nu cea a lui Ceausescu.

Ceea ce este cu adevarat periculos este faptul ca Liiceanu, Plesu etc. isi pot etala dizidenta, in timp ce dizidenta adevarata era in timpul lui Dej. Unde erau Marius Oprea, Liiceanu, Patapievici, Plesu, Mihaies in anii ‘70-‘80? Cine crede ca Meditatia Transcendantala a fost o disidenta? A fost ceva monden si o capcana organizata de Securitate ca sa le produca teama intelectualilor. Nu a fost nimic altceva. De ce nu am auzit nimic despre ei atunci cand eram in Romania in anii ‘70?

(…)

Faptul ca astazi intalnim putini oameni care mai pastreaza o credinta autentica este o urmare a modernitatii, fie comunista, fie capitalista. In Europa de Vest este acelasi lucru. Biserica este in cadere. Capitalismul propune si el o religie care are ca element central consumul. Prin consum este implinit raiul pe pamant. Pana cand va tine aceasta credinta, nu stiu! Pana cand vom crapa.

(…)

Poporul roman este rasist, ca orice alt popor, numai ca popoarele din Vest tac, pentru ca se tem. Oamenii nu sunt curajosi. Aici integrarea tiganilor ar putea fi simpla. Ea ar putea fi facuta prin forta culturala. Prin forta au fost integrati in Franta taranii in cadrul republicii centralizate. Cei care nu isi trimiteau copiii la scoala erau pedepsiti.

Partial este vina guvernului dumneavoastra. A primit foarte multi bani din partea Uniunii Europene pentru a-i integra pe tigani prin mai multe mijloace si nu le-au facut. Bineinteles ca o mare parte dintre tigani sunt greu de integrat pentru ca acesti oameni au un simt extraordinar de dezvoltat al libertatii lor. De ce fura din cand in cand tiganii? Fiindca nu vor sa lucreze. Dar de ce nu vor sa lucreze? Fiindca nu vor sa fie alienati. Asta este respectabil. Numai ca traim intr-un sistem european unde munca este o valoare. Atunci tiganii traiesc intr-un sistem extrem de arhaic care nu corespunde cu valorile societatii actuale europene.

Trebuie organizate niste scoli, iar copiii tiganilor trebuie sa fie siliti sa mearga la scoala. Cei care in momentul de fata refuza sa faca asta nu sunt destul de pedepsiti. E impotriva rasismului. Cineva incearca sa ii faca pe tigani sa fie ca orice cetatean respectabil, spunand totodata ca este tigan. Poti spune “eu sunt tigan si manager sau mare actor” etc.

Toleranta? Eu nu stiu ce este toleranta. Eu cunosc numai case de toleranta. Toleranta moderna a luat un sens stupid. Acum se practica toleranta analfabetismului, toleranta relativismului general. Singurul sens in care toleranta are valoare este acela in care este exprimata in preambulul Edictului de Nantes. In acest preambul se intalneste modelul teoretic si practic al tolerantei.

Ce inseamna toleranta? Faptul ca tiganii pot face orice, fiindca in momentul in care vei semnala anumite nereguli, te vor acuza de rasism. Acesta este un joc pervers. Am vazut in Moldova un deal plin de case care aratau ca niste palate. Toate aceste case erau legate la electricitate ilegal. L-am intrebat pe primar: “Domnule, pai ce faceti in sensul acesta?”. Primarul mi-a spus ca nu poate face nimic. Daca face ceva, un reprezentant al tiganilor va merge la Bruxelles si va spune ca romanii sunt rasisti. Exista o mica minoritate foarte bogata intre tigani, care se joaca foarte bine cu legile din Uniunea Europeana, astfel incat sa beneficieze de toate avantajele, fara sa aiba nicio datorie civica. Daca ii atingi in vreun fel, ei spun: “Ah, sunteti rasisti!”. In conditiile acestea cum altfel poti realiza intergarea decat prin forta? Daca nu te supui regulilor statului roman esti pasibil de puscarie. Aceasta este egalitatea fata de lege.

Integrarea populatiei minoritare intr-un sistem centralizat cere autoritate, fara sa fie o atitudine criminala. Daca statul reprezinta din punct de vedere institutional legea, atunci legea trebuie sa fie respectata. Problema in Romania nu este numai aceea ca tiganii nu sunt integrati, ci faptul ca legea nu este aplicata si de romani. Aici statul de drept nu exista. Societatea civila este o saga aici. Grupul de Dialog Social este o gargara. Este un Grup de Monolog Social. Membrii acestor grupuri nu au avut niciodata o actiune adevarata de dialog. “

Sursa: Ziaristi Online

Vezi si PAMFLETUL NEGRU (II). Filosoful Constantin Barbu despre genii dar si despre Plesu si Liiceanu. Fotografii literare despre origini tiganesti, plagiate si Securitate

“22″-ul lui Noica rasturnat si Grupul pentru Dialog Social mosit de Plesu cu Iliescu si Brucan in decembrie 1989 si finantat de Soros in ianuarie 1990. PAMFLETUL NEGRU (III)

Tismaneanu, lasat din brate si de Radu Ioanid in scandalul IICCR. Liviu Antonesei acuza. Plesu si Liiceanu tac chitic

In sfarsit, cazul Oprea – Tismaneanu s-a transat si galceava impostorilor – bine analizata de Liviu Turcu – s-a spart precum un buboi care supureaza cu venin, imprastiind puroiul pe toti peretii anticomunismului de parada. Intelectualii sinecuristi din ambele tabere mugesc pe la gazete si pe bloguri, pe banii unui Vintu sau Patriciu, rezolvandu-si frustrarile personale si aranjandu-si viitoarele culcusuri caldute la stat.

Stirea o cunoasteti: IICCR-ul lui Marius Oprea a fost praduit de Vladimir Tismaneanu care, pentru ca nu are cetatenie romana, a fost nevoit sa-si instaleze ca Director executiv un avatar, cu numele de Ioan Stanomir, rezervandu-si tronul de “Presedinte al Consiliului Stiintific” siesi. Primele reactii ferme s-au concretizat prin demisiile de protest ale mai multor membri, cu nume destul de cunoscute, ai Consiliului Institutului (unii aflati chiar in poza de mai sus – oare cat de repede o sa schimbe site-ul?): Doina Cornea, Ştefana Bianu, Dennis Deletant, Radu Filipescu şi Radu Ioanid, care mai e si director la Muzeul Holocaustului din Washington. Ioanid il cunoaste pe Tismaneanu de pe vremea regimului comunist, cand lucrau impreuna la Institutul de Proiectări pentru Construcţii Tipizate – institutiei aflata sub controlul generalului de Securitate Emil Macri -, ulterior sustinandu-l in Statele Unite. De-acolo, de peste ocean, Dorin Tudoran a intervenit de asemenea printr-o nota viguroasa de protest.

Interesant ca din galeria “intelectualilor publici” sau… cum isi mai ziceau?… ah, da – “intelectualilor angajati”, gen distinsii filosofi “altfel” Liiceanu si Plesu, nu s-a auzit nici un pîs pana acum. Oare pentru ca cei doi, alaturi de pretutindenarul Cristian Pirvulescu, se afla in “board”-ul Consiliului IICCR, (Liiceanu si la ICR, desemnat, ca si Oprea, de Tariceanu) si spera sa-si continuie sforaiala si sforaraia “anticomunista” si alaturi de ayatollahul Tismaneanu? Ma intreb, oare dupa CNSAS, ICR si IICCR, ce-o mai urma? CNA sau CNCD? Dar cred ca stiu ei ce fac. Nu-i degeaba vorba “daca taceai, filosof ramaneai”. Cazul lor.

(more…)

Zig-zag-urile lui Tismaneanu, omul bun la toate al tuturor regimurilor. DOC / VIDEO inedit cu Iliescu la New York

Zigzagul ideilor lui Tismăneanu: de la glorificarea lui Ceausescu si Iliescu la curatatul scamelor lui Boc

Până să ajungă să condamne comunismul sub Traian Băsescu, Tismăneanu a fost un apropiat al exponentului noilor comunişti români de după 1989, Ion Iliescu. Pe care nu mai contenea să îl laude când scriau cărţi împreună, în 2004. Dar pe care l-a încondeiat doar doi ani mai târziu.

O parte dintre ideile mai vechi ale noului şef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului au fost adunate de publicistul Vladimir Alexe. Boc l-a numit pe Tismăneanu în locul istoricului Marius Oprea.

În teza sa “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt”, apărută la Editura Politică a Partidului Comunist Român în 1976, Vladimir Tismăneanu vorbea despre putreziciunea sistemului capitalist, aşa cum era reliefat de Ceauşescu. Adică tovarăşul de ideologie al părinţilor săi. Sau cel pe care avea să-l condamne în Raportul final publicat peste exact 30 de ani.
Vedeti aici un Video cu navetistul sinecurist Vladimir Tismaneanu si cu Ion Iliescu la University of Columbia, exact in acelasi loc unde, chiar astazi, Tismaneanu e brat la brat cu Patapievici intr-o conferinta ICR, “condamnand” comunismul 🙂

În lucrarea din 1976, Tismăneanu scria: “Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forte anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist (…). Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de Partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal”.

Marxistul creator şi tirania inspirată de fixaţii ideologice

(more…)

Se-ascute lupta intre clase. Necrofilul Oprea contra necrofagului Tismaneanu. Lacrimi si proteste internationale

UPDATE: În data de 1 martie 2010, de la orele 9.30, în Biroul Central din Oradea (str. Jean Calvin nr. 2) deputatul în Parlamentul European László Tőkés va susţine o conferinţă de presă cu tema: 1. conferința internațională despre crimele comunismului de la Praga între 24-26 februarie 2010; 2. Stadiul actual al procesului de lustraţie în cadrul bisericilor. BP MEP Tőkés László

Demis sâmbătă din fruntea Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Marius Oprea spune, într-un interviu pentru VoxPulica lui Vintu, că va continua să dezgroape morţii ucişi de comunişti în păduri. În acelaşi timp acuză guvernul că a tăiat Institutului posibilitatea de a mai căuta victimele represiunii fostului regim.

De suparare, lui Mariusica Oprea i-a venit azi si rusinea (se pare ce se intampla o data la trei ani);

Mi-e ruşine că am făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Condamnarea Crimelor Comunismului

“Nu cred că domnul Boc e de vină, nu cred că domnul Băsescu a ştiut, nu cred că se uită domnia sa la cearta dintre doi intelectuali (Marius Oprea şi Vladimir Tismăneanu, n.red.), mai mult sau mai puţin deştepţi. Cred că fondul problemei nu e înlocuirea mea, ci faptul că nu i se mai dă voie IICCR să investigheze anumite fapte. Noul Institutu nu mai are voie să dezgroape morţii, pe cei care i-au ucis prin păduri, pentru că nu mai are astfel de atribuţii.Eu nu am făcut teorie, eu nu am stat în bibliotecă, eu am căutat morţii prin munţi. Acum nu că-i îngropăm a doua oară, dar turnăm şi beton peste ei. Ceea ce i s-a întâmplat lui Ceauşescu, care nici acum nu se ştie unde este îngropat, iar familiei sale i se refuză accesul la rămăşiţe, li se întâmplă şi morţilor comuniştilor. Dacă nu mai suntem lăsaţi să facem investigaţii pe urme criminalilor, asta anulează orice efort de condamnare a comunismului. Niciun ofiţer de Securitate nu a plătit pentru asta. Mi-e ruşine că am făcut parte din Comisia Prezidenţială pentru Condamnarea Crimelor Comunismului. Nu a reuşit să schimbe nimic.”

Dupa care a trantit un protest al “societatii civile internationale”:

(more…)

Impostură şi manipulare în jurul Dosarului Mineriadei. Cazul Oprea – Tismaneanu si Afacerea “anticomunismului”: “There is no business like Shoah business”

O adevărată cabală se ţese din nou în jurul Dosarului Mineriadei, ţesuţă prin concursul unor personaje controversate, de genul procuroului Dan Voinea, cel care a muşamalizat dosarul Mineriadei în beneficiul lui Ion Iliescu, actori din sfera politică a PSD şi PNL, aşa zişi oengişti de profesie – activişti politici la bază, foşti propadandişti ai regimului comunist.
O vorbă evreiască de duh sună astfel: “There is no business like Shoah business”, cu referire la “industria” care a înflorit de pe urma speculării mercantile a Holocaustului evreiesc, “afacere” condamnată sever de către un Norman Finkelstein, celebru istoric american de origine evreiească. Autorul cărţii “The Holocaust Industry: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering” critică sever exploatarea suferinţei evreilor în perioada celui de-al doilea război mondial, suferinţă devenită un bun prilej de căpătuiala până astăzi de către “holocaustologi de profesie”. Finkelstein nu-l cunoaşte probabil pe Volodea Tismenetski, consângeanul său de origine bolşevică, devenit Guru’ al businessului anticomunismului de faţadă.
Un lanţ de apeluri, scrisori deschise, clamoroase anunţuri de greva foamei, mesaje lacrimogene şi, mai nou chiar acţiuni de stradă prefaţează noua cabală, de unde se iţesc în fundal vechi tovarăşi de “shoah business”, care se combat mai nou, pe fondul căpătuirii pe posturi guvermanentale. Vladimir Tismaneanu şi Marius Oprea si, s-au apucat cu gheruţele de ciolanul afacerii anticomunismului si trag din răsputeri de zgarciul intans la maximum al asa zisului Institut de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.
Se porcăiesc în ultima vreme, direct sau indirect, Tismăneanu fiind ameninţat chiar de Lucia Hosuu Longin, adjuncta lui Marius Oprea, fostul consilier pe probleme de securitatea al premierului liberal Călin Popescu Tăriceanu, cu date neplăcute din dosarul familiei sale de kominternişti.

“Anticomunismul” – sinecură pentru eternitate

(more…)

Scandalul Tismaneanu – Oprea se oficializeaza. Boc a semnat o Hotarare de Guvern pentru “noul” IICCR. Sinecuristii protesteaza si demasca hotiile familiei Tismeneţki

PROTEST

Lucia Hossu Longin, secretar general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, cere Parlamentului României să preia Institutul, căruia Guvernul României, printr-o nouă Hotărâre, i-a mutilat sfera de atribuţii, i-a dizolvat structurile de conducere şi i-a aşezat o pălărie numită Consiliu ştiinţific, alcătuit din 14 membri şi prezidat de un preşedinte, probabil Vladimir Tismăneanu, căruia îi aparţin formulările. Vechiul Consiliu era format din personalităţi ale opoziţiei anticomuniste, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, Petre Mihai Băcanu, Andrei Pleşu, şi personalităţi care s-au ocupat de istoria recentă, de memorie: Dennis Deletant, Gabriel Liiceanu, Radu Ioanid, Cristian Pîrvulescu.

La o biată echipă de 40 de persoane (prin comasarea a două instituţii) se construieşte un organism de conducere de circa 20 de persoane. Cinci dintre cele mai importante atribuţii ale Institutului nostru – art.3 (paragrafele b, c, d, e, f) – au fost radiate pentru a fi înlocuite cu formulări „tip Tismăneanu”, de natură să nu ne mai permită investigarea şi identificarea principalilor vinovaţi din sistemul represiv şi sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu crimele săvârşite. Este o tăiere brutală, făţişă, a obiectivelor pentru care a fost creat Institutul.

Consider de o gravitate deosebită faptul că acest nou Consiliu ştiinţific, prin preşedintele lui, se ocupă de „monitorizarea activităţii de cercetare” (art.4-lit.5), că prin trimiterea secretarului ştiinţific al Consiliului în Comitetul director al Institutului, în executiv, practic se controlează activitatea de zi cu zi, şi, de asemenea, că „în pixul” preşedintelui acestui Consiliu ştiinţific stau şi propunerile privind membrii Comitetului director, care membrii, în mod firesc, erau numiţi de preşedintele IICCMER.

Eu îi propun domnului prim-ministru Emil Boc să schimbe denumirea acum improprie a Institutului nostru şi să-l numească Comisia Tismăneanu II, de îngropare a crimelor comunismului.

Personal, nu doresc să lucrez sub tutela domnului Tismăneanu. Îi cunosc virtuţile şi încovoielile de istoric al tranziţiei, dar de curând am descoperit într-un dosar al CNSAS cu titlul „Patrimoniu” (pe care îl voi publica), cum familia Tismăneanu şi-a mobilat casa cu mobilier şi valori de artă confiscate de la foştii deţinuţi politici, de la evreii şi germanii vânduţi de regimul comunist. Cu averea lor furată au fost pricopsiţi securiştii, demnitarii comunişti şi uneltele lor. Este ceva dureros, inacceptabil, în lista celor „împroprietăriţi”, care apar în documentul „Patrimoniu”, şi în odraslele lor care azi condamnă comunismul. Este o situaţie care duce la incompatibilitate morală, chiar dacă se spune că fiii nu trebuie să fie responsabili pentru faptele părinţilor lor.

Aştept ca Parlamentul României să compare cele două Hotărâri de organizare a IICCMER, una dată în noiembrie 2009 şi cealaltă (anulând atribuţiile specifice ale Instituţiei) în 23 februarie 2010, şi să constate cât de serios este angajat premierul Emil Boc în investigarea şi condamnarea crimelor comunismului. Nu doresc să lucrez într-un muzeu al figurilor de ceară creat după dicteul domnului Tismăneanu.

Abrogaţi, domnule Boc, această Hotărâre care nu vă onorează!

Lucia Hossu Longin

Nota mea: Si pana acum de ce nu a spus nimic dna Hossu despre Dosarul “Patrimoniu”?

Vezi si: Civic Media :

CAZUL Oprea – Tismaneanu: Galceava impostorilor. Anticomunismul de parada analizat de dr Liviu Turcu

MARIUS OPREA, SPURCATORUL lui Traian Basescu, fost consilier fara ORNISS pe "securitate" al lui Tariceanu, ii cerseste lui Boc scaunul de secretar de stat la IICCR. DOCUMENT SRI

In facsimil se afla cererea transpartinica a subordonatilor lui Marius Oprea catre premierul Emil Boc, pentru numirea sinecuristului PNL in aceeasi functie, chit ca acum s-a cam schimbat Guvernul (Pag 1 – original si Pag 2 – my original, bazat pe scrierile “istoricului”).
Intrebare: de ce nici un detinut politic sau luptator anticomunist, din 1947 pana in 1987, nu detine vreo functie publica, nici la acest IICCR de papat banul vaduvei si nici la CNSAS?!
Vezi aici un studiu pertinent al istoricului dr George Enache despre modus operandi de falsificat istoria reala si imprastiat otrava neokominternista in cazul Manualului GDS “O istorie a comunismului din Romania” elaborat de asa-zisul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului în România coordonat de ciocofonistul fara ORNISS Marius Oprea, sluga umila a lui Tariceanu, Patriciu si Plesu. 
Dar, in primul rand,
Un raspuns al SRI la intrebarea cine este Marius Oprea.
Image
ROMANIA
SERVICIUL ROMAN DE INFORMATII
Biroul de Relatii cu Publicul
Nr. 84.414 din 16.10.2007
Asociatiei Civic Media
Urmare petitiei dumneavoastra inregistrata la Biroul deRelatii cu Publicul sub nr. PE 53062 din 17.09.2007, va informam cainstitutia noastra nu poate confirma sau infirma situatia de fapt lacare se refera intrebarea dumneavoastra, deoarece, potrivit art.17 lit.f) din Legea nr.182/2002, aceasta constituie informatie clasificata.
Informatiile de aceasta natura pot fi puse numai la dispozitiabeneficiarilor prevazuti expres si limitativ de art.11 din Legeanr.51/1991.
Cu stima,
Seful Biroului
***
Art. 11. al Legii privind siguranta nationala a Romaniei prevede:
“Informatii din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate:
a) presedintelui Senatului, presedintelui Adunarii Deputatilor,precum si comisiilor permanente pentru aparare si asigurarea ordiniipublice ale celor doua camere ale Parlamentului;
b) ministrilor si sefilor departamentelor din ministere, cindinformatiile privesc probleme ce au legatura cu domeniile de activitatepe care le coordoneaza sau de care raspund;
c) prefectilor, primarului general al Capitalei, precum siconducatorilor consiliilor judetene, respectiv al municipiuluiBucuresti, pentru probleme ce vizeaza competenta organelor respective;
d) organelor de urmarire penala, cind informatiile privesc savirsirea unei infractiuni.
Comunicarea informatiilor se aproba de catre conducatorii organelor cu atributii in domeniul sigurantei nationale.
Prevederile art. 10 privitoare la apararea secretului de statse aplica in mod corespunzator tuturor persoanelor prevazute la alin. 1lit. a) – d).”

Faptul ca Dosarul Oprea intra in aceasta categorie poate ducela concluzia ca este intradevar un caz “activ”. Sigur, punctul d)permite totusi intrarea intr-un circuit al legalitatii publice aacestor informatii…
Redau mai jos SESIZAREA inregistrata la SRI, SIE si CSAT in ce priveste “cazul Oprea”
Catre: Serviciul Roman de Informatii
Serviciul de Informatii Externe
Consiliul Suprem de Aparare al Tarii
SESIZARE
Prin prezenta sesizare va rugam sa cercetati in ce masuraconsilierul personal pentru probleme de securitate al premieruluiRomaniei, director al Institutului guvernamental de Investigare aCrimelor Comunismului in Romania, membru al Grupului pentru DialogSocial, membru al Comisiei Tismaneanu I, fost membru al ConsiliuluiNational al Fundatiei pentru o Societate Deschisa (parte a ReteleiDeschise Soros si a Retelei Fundatiilor Soros) Marius-Gheorghe Oprea,nascut la 22 mai 1964 in Targoviste, aflat pe lista “Voci Curate”transmisa CNSAS de catre Asociatia Civic Media inca din iulie 2006,este sau nu agent de influenta al unor puteri straine.
Facem aceasta solicitare in contextul dezvaluirilor cuprinse ininvestigatia de presa cu titlul “Agentul Victoria” publicata in ultimasaptamana intr-un cotidian central – pe care o atasam mai jos – si incare se arata ca, incepand de la relatia sa, de dinainte de 1989, cuofiterul de contraspionaj al Departamentului Securitatii Statului,colonel Nicolae Salajan, din Brasov, si pana astazi, Marius Oprea s-aaflat in contact permanent cu agenti si ofiteri de informatii care aulucrat de multe ori sub steag strain si in contra intereselor nationaleale Romaniei. Faptul ca in prezent ocupa o pozitie din careinfluenteaza decizii ce tin de securitatea nationala a Romaniei, desinici macar nu a intrunit cerintele pentru a beneficia de cerificat dinpartea Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat,va obliga sa dispuneti o investigatie de urgenta pentru a clarificaaspectele sensibile enumerate si exemplificate punctual mai jos.
Va rugam sa tineti cont de faptul ca majoritatea persoanelor cucetatenie romana sau straina cu care s-a aflat si se afla in contact dela momentul racolarii sale de care un serviciu secret strain inainte de1989 au fost monitorizate de catre Unitatea Speciala a DSS UM 0110,insarcinata cu supravegherea agentilor serviciilor de informatii aleURSS si ale altor tari comuniste din fostul bloc sovietic. DestramareaRetelei consolidate dupa 1989 de catre acesti agenti tradatori sau/side influenta, dezvoltata in prezent in societatea civila si structurilestatului– dupa cum se vede, pana la cele mai inalte nivele -, arconstitui cea mai buna dovada de sinceritate si profesionalism acomunitatii de informatii romanesti in contextul armonizarii acesteiacu cele similare ale SUA si statelor aliate din NATO si UE.
Asteptam cu incredere, in interesul Romaniei, rezultatele analizei si investigatiei dvs.
Victor Roncea
Coordonator
Asociatia Civic Media
17.09.2007

Sursa: www.civicmedia.ro

DAN BADEA il baga in insectarul penalilor onirici pe Marius Oprea si-i da un plici in cap si teologului emisiunii "Un show pacatos" Padre Sectarios

Dan Badea: Marius Oprea îşi continuă delirul oniric

Victor Roncea, printr-un gest suprem de milostenie, îl readuce în atenţia opiniei publice pe Marius Oprea, personaj din categoria celor care, în universul lor oniric, au convingerea că diavolii de securişti le-au pus cip în măsele.

Oripilaţi de propriile vise, cei din specia Oprea se vaită în gura mare, cui stă să-i asculte, că sunt persecutaţi de securişti. Asta le-a adus bani, hrană, onoruri şi carnet de partid din partea celor interesaţi de manipularea bizonului credul. E o chestie exclusiv profitabilă.

Despre trecutul şi interesele unora dintre reprezentanţii sau/şi “patronii” acestei specii am mai scris în câteva materiale grupate sub genericul “Agentul Victoria“, publicate în urmă cu doi ani în “Interesul Public” şi preluate pe acest site. Oprea s-a plâns atunci, culmea, la un dubios colaborator al securităţii, un individ din aceeaşi specie şi cu numele conspirativ de Octavian Cotescu (vezi aici, aici, aici şi aici).

Turnătorul Cotescu, cunoscut şi sub numele de Doru Braia, a devenit apoi, mulţi ani mai încolo, un jurnalist de doi bani (lipsit, adică, de minimele cunoştinţe şi deprinderi profesionale – un fel de calomniator şi acuzator public stalinist) la o televiziune cu acelaşi preţ.Revenind la Oprea, Marius Oprea, reamintesc faptul că individul, ajuns mare funcţionar guvernamental în gaşca lui Tăriceanu (tovarăşul de afaceri al spionului Rudas Erno), n-a reuşit să primească certificat ORNISS, dovadă că are grave probleme de credibilitate sau comportament.

Motivele interdicţiei sunt necunoscute, dar sunt mai multe posibile variante demne de luat în calcul: fie bea de nu mai ştie de el şi devine vulnerabil contrainformativ, fie fură documentele şi le vinde cui dă mai mult, fie intră în arhive, ia anumite documente solicitate (despre, sa zicem, reţele informative din rândul saşilor, sau al unor români emigraţi cu sau fără misiune externă, trecutul unor saşi refugiaţi în Germania, informaţii despre proprietăţile anumitor evrei din Moldova etc etc.) si le duce comanditarului din Germania, Israel sau Anglia.

Există totuşi şi varianta ca interdicţia să aibă la bază elemente ce ţin de modul în care Oprea a folosit în interes personal sau politic documente sustrase pe vreme în care era consilierul lui Emil Constantinescu la Cotroceni, documente folosite în scopul de a aduce prejudicii de imagine propriei ţări (vezi cazul cu aşa-zisul trafic de armament, sau cu alimentarea reţelei Al-Qaida etc). Motivul real al interdicţiei însă doar el şi cei care l-au verificat trebuie să-l ştie.

Oprea a scos din nou căpşorul, luna trecută, la Simpozionului Internaţional „Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare şi consecinţe“ desfăşurat la Mănăstirea „Brâncoveanu“-Sâmbăta de Sus.

Cel care a descris, cu bun simţ, un aspect al intervenţiei lui Oprea în cadrul simpozionuluieste istoricul şi jurnalistul Ilarion Ţiu. După declaraţia mitropolitului Streza, care, reamintind morala creştină, a făcut apel la iertarea greşelilor trecutului, Marius Oprea a declarat că el nu-şi iartă duşmanul.

“Marius Oprea l-a combătut pe Înalt Prea Sfinţit, susţinând că el nu-i poate ierta pe comunişti şi securişti. Mai ales că-i prigonesc familia, la 20 de ani după „Revoluţie“ fiind nevoit s-o exileze în Germania şi să-i schimbe domiciliul la două luni”. “Oare cei din SRI/SIE, continuă Ilarion Ţiu, de ce nu iau atitudine când un demnitar al statului (în calitate de preşedinte al IICCR, structură a Guvernului) afirmă că familia îi este în pericol? În sfârşit! A mai avut câteva ieşiri în afara meseriei de istoric Marius Oprea, dar nu mai zic nimic. Nu-i frumos, am fost oaspete al IICCR, co-organizator al evenimentului” (vezi aici). Oprea nu s-a dezis, aşadar, nici de data asta.

Oricum, Ilarion Ţiu are perfectă dreptate. Cum e posibil ca securiştii de ieri şi de azi să-i prigonească “agentului Victoria” nevasta , tocmai prin Germania, mai rău decât l-au prigonit pe însuşi trădătorul Pacepa? Zic mai rău pentru că nici chiar CIA nu cred că a avut bani să-i susţină trădătorului costurile necesare schimbării de şase ori pe an a domiciliului. Şi când zic de CIA, ştiu ce vorbesc, că şi eu am avut plantat, cu vreo zece ani în urmă, un cip în măsea. L-am descoperit însă anul ăsta, după ce mi-am pus nişte implanturi.

PS: Văzându-l pe Oprea printre popi mi-am adus aminte de Preotul (aka “Padre”), un fel de popă care slujeşte de ani mulţi prin redacţii şi care ştie că eu ştiu ce credea el că nu ştiu. Aştept momentul în care va deveni important sau toxic şi o să-l fac şi pe ăsta celebru.

Dan Badea BLOG

APEL catre ONU, SRI, SIE si extraterestrii: SALVATI-L PE MARIUS OPREA! Oficial al statului, secretar de stat, e haituit de fiarele Securitatii in RFG!

Simpozionului Internaţional „Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare şi consecinţe“

de Ilarion Tiu

În perioada 25-28 iunie 2009 am participat la Simpozionului Internaţional „Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare şi consecinţe“, organizat de Fundaţia Culturală „Negru Vodă“ din Făgăraş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, Memorialul Rezistenţei Anticomuniste „Ţara Făgăraşului“, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti şi Asociaţia Culturală „Mozaic“ din Cluj-Napoca. Evenimentul s-a desfăşurat la Mănăstirea „Brâncoveanu“-Sâmbăta de Sus, pe o vreme schimbătoare – când ploua, când se înnora, când răsărea, dintr-o dată, soarele. Dar nu starea vremii a fost importantă, desigur, şi calitatea manifestării ştiinţifice.
Am călătorit de la Bucureşti cu trenul accelerat, într-un compartiment în care nu trecea munţii nici un participant la simpozion. Erau în celelalte încăperi ale trenului, după cum aveam să aflu în gara Făgăraş. După cum ştiu toţi beneficiarii călătoriilor cu CFR-ul spre Ardeal, cursa a avut întârziere. În cazul nostru de peste o oră, ceea ce i-a făcut pe organizatori să ne aştepte îndelung în gară, în condiţiile în care începuse ploaia.
După ce m-am dat jos din tren am recunoscut o bună parte a participanţilor la eveniment – istorici de la CNSAS, de la IICCR, colegi de doctorat etc. Tot acolo l-am întâlnit pe Cosmin Budeancă, cel mai activ dintre organizatori, care făcea oficiile de gazdă. Am aflat de la el că mulţimea de elevi care coborâseră la Făgăraş urmau să ne însoţească la Sâmbăta de Sus, participând la o şcoală de vară organizată de IICCR. Un lucru bun zic eu, însă tare mi-e teamă că Ana Blandiana o să se re-supere pe Marius Oprea, că-i concurează şcoala de vară de la Sighet. Până acum n-am auzit reacţii publice.
Drumul până la Mănăstirea Brâncoveanu l-am parcurs cu un autocar pus la dispoziţie de organizatori. Ştiam traseul, am mai participat în 2006 la prima ediţie a simpozionului. Mi-a fost repartizat co-locatar pe perioada sejurului un coleg de la doctorat. În cele patru zile am schimbat diverse impresii, legate de temele noastre de cercetare, în special. Seara, ne-am dus la un restaurant din apropierea mănăstirii, unde am consumat băuturi nealcolice şi alcolice. Cele din urmă cu măsură, întrucât a doua zi începea evenimentul. Acesta, evenimentul, a debutat în dimineaţa de 26 iunie, cu micul dejun. Ca şi în urmă cu trei ani, am poposit la mănăstire în post (al Sfântului Petru, de data aceasta), servind o masă vegetală. Dar nu ne-am dus acolo să mâncăm, ce Dumnezeu! Aşteptam deschiderea simpozionului.
Din partea organizatorilor ne-au urat „bun-sosit“ prof. Florentin Olteanu şi Cosmin Budeancă, care au transmis microfonul celorlalţi invitaţi la festivitatea de deschidere: prof. univ. dr. Ştefan Câlţia, mitropolitul Laurenţiu Streza şi Marius Oprea. A mai spus câteva cuvinte şi un deputat (sau senator?) de Braşov, nu-i mai reţin numele. Mitropolitul a fost chiar echilibrat, afirmând că au trecut 20 de ani din 1989 şi trebuie să avem o optică realistă asupra trecutului comunist. După cum ne învaţă şi morala creştină – să iertăm de şaptezeci de ori şapte. Are dreptate, istoricul nu judecă, ci constată şi expune, prin scrierile sale, realităţile trecutului. Însă Marius Oprea l-a combătut pe Înalt Prea Sfinţit, susţinâd că el nu-i poate ierta pe comunişti şi securişti. Mai ales că-i prigonesc familia, la 20 de ani după „Revoluţie“ fiind nevoit s-o exileze în Germania şi să-i schimbe domiciliul la două luni. Oare cei din SRI/SIE de ce nu iau atitudine când un demnitar al statului (în calitate de preşedinte al IICCR, structură a Guvernului) afirmă că familia îi este în pericol? În sfârşit! A mai avut câteva ieşiri în afara meseriei de istoric Marius Oprea, dar nu mai zic nimic. Nu-i frumos, am fost oaspete al IICCR, co-organizator al evenimentului.
Apoi au început lucrările. Am ascultat majoritatea expunerilor. N-am putut asista la toate comunicările întrucât în prima zi s-au organizat două secţiuni. Am preferat să stau în aula mare a Academiei Brâncoveanu. Unele lucrări au fost interesante, altele de dragul participării la o manifestare ştiinţifică. Ceea ce m-a susprins este faptul că o bună parte a participanţilor au vorbit despre chestiuni în afara temei simpozionului: „Sfârşitul regimurilor comuniste“. Am audiat lucrări despre Canal, despre deportarea sârbilor în Bărăgan, despre munca patriotică, despre copilăria lui Deng Xiaoping etc. Tipul cu Deng Xiaoping, drd. Mihai Croitor pe numele său, a fost chiar tupeist, vorbindu-ne o oră despre liderul chinez, învârtindu-se în jurul cozii, când putea foarte bine să se încadreze în timpul stabilit pentru toată lumea – 15 min. – şi să ne relateze activitatea lui Deng în perioada păbuşirii regimurilor comuniste în Europa. Oare Xiaoping nu a avut nici un rol în masacrarea studenţilor în Piaţa Tien An Men?
Dar nu tupeul şi divagaţia au fost regulile generale ale simpozionului. S-au prezentat lucrări interesante, chiar dacă în afara temei conferinţei. Spre exemplu, un cercetător din Serbia, Vladimir Lj. Cvetković, a descris o relatare a diplomaţilor iugoslavi despre Timişoara anului 1953. Monumental documentul, când se vor publica lucrările simpozionului să-l citiţi neapărat! O comunicare interesantă a prezentat şi Florian Banu de la CNSAS, despre cazul fugii Nadiei Comăneci, în anul 1989. Documentele de arhivă lămuresc multe mistere care s-au ţesut în jurul exilului precipitat al sportivei în America. N-au lipsit însă nici poveştile, cum ar fi o tentativă eşuată de asasinat asupra lui Nicolae Ceuşescu. Comunicarea, prezentată de un cercetător de la IICCR, a fost aprig combătută de colegii săi de la CNSAS. De o parte demascările forţate ale comunismului, de cealălaltă parte… documentele.
Mi-am prezentat comunicarea pe 27 iunie, după amiaza. Despre ce-am vorbit? Despre ce lucrez zi de zi anul acesta – suplimentul Scînteia de la Jurnalul Naţional. Le-am expus cerectătorilor istoriei recente proiectul nostru, care reprezintă la ora actuală cea mai importantă campanie de conservare scrisă a trecutului – refacerea, zi cu zi, a anului 1989, aruncând deoparte ideologia, propaganda etc. Le-am vorbit despre cum ne documentăm, cum scriem şi ce reacţii avem.Simpozionul a beneficiat de prezenţa câtorva cercetătoare din Republica Moldova, care au venit cu lucrări importante despre anul 1989 la est de Prut. Mult mai animat ca dincoace, pe fundalul reformelor perestroikiste şi năzuinţelor naţionale ale localnicilor.
A treia zi la Sâmbăta de Sus s-a încheiat ca şi primele două, la restaurantul din apropiere. Unii au sărbătorit în exces reuşita simpozionului şi au stricat atmosfera. Unul de fapt. (O fi chiar marele secratar de stat al Guvernului Boc? – Nota mea) Însă cu toţii am ajuns la concluzia că ne-a fost utilă întâlnirea, atât pentru schimbul de idei şi experienţă, cât şi prin faptul că ne-am mai cunoscut între noi. Că nu-i aşa de mare comunitatea istoricilor, mai ales a celor tineri.
Duminică, 28 iulie, am plecat spre casele noastre. Nu înainte de a face o vizită în Cetatea Făgăraşului, avândul ca ghid pe Ioan Ciupea de la Muzeul din Cluj, fost director al Muzului din Cetate. Unii, care s-au grăbit, au văzut obiectivul în grabă, străduindu-se să prindă un tren care pleca în jur de ora 10 dimineaţa. Am preferat să mai stau la Făgăraş, vizitând majoritatea încăperilor Cetăţii, care în anii ’40-’50 serveau drept celule pentru cei care nu le-au păcut Stalin şi poporul rus.
Drumul spre casă, tot cu trenul. Nu mai ţin minte dacă a avut întârziere…
Pozele aferente acestui text le puteţi vizualiza apâsând aici!
Vezi si

de Ilarion Tiu

Comisia Tismăneanu e activă încă, la 2 ani şi jumătate de la prezentarea în Parlament a Raportului Final. Mai nou, trei dintre membrii acesteia, Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu, au scos la Editura Humanitas un volum de documente, selectate în vremea alcătuirii Raportului, cu titlul: „Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1989)“. Mă gândeam că o să mă luminez când voi citi cartea, însă lecturarea cuprinsului s-a lăsat cu o mare dezamăgire. De fapt, cam trebuia să mă aştept, ştiute fiind criteriile după care a lucrat Comisia Tismăneanu.- În primul rând, documentele selectate nu reflectă „Istoria comunismului din România“. În nici un caz! Tot ce vrea să transmită tomul către comunitatea ştiinţifică este istoria represiunii în România „anilor Dej“. Exclusiv documente despre Securitate, legislaţia represivă etc.- Nici aşa, ca volum de documente privind represiunea, informaţiile nu sunt dispuse unitar. Autorii selecţiei practică aceiaşi istorie elitistă cu care ne-a obişnuit Vladimir Tismăneanu, furnizând editurii documente numai despre închisoarea de la Sighet. Din nou, legionarii au fost scoşi din istorie, de parcă nici n-ar fi existat în România. Lucrez la o teză de doctorat despre Mişcarea legionară în anii comunismului, iar lucrătorii Securităţii se ocupau intens de extremiştii de dreapta. Unde-i obiectivitatea istoricului? Bănuiesc că este „mâna“ lui Dorin Dobrincu, care susţine că în rezistenţa anticomunistă majoritari erau membrii PCR.- Privitor la exil, persistă o altă „obsesie“ a Comisiei Tismăneanu. Avem o mulţime de documente despre Monica Lovinescu şi Virgin Ierunca. Da, am înţeles, au avut un rol important prin emisunile de la Europa Liberă. Însă exilul românesc s-a rezumat doar la doi oameni? Ar fi trist pentru România să fie aşa. Mai trist ca în bancurile cu flota albaneză…

Foarte ocupat în perioada aceasta, îmi rezerv 5 minute să scriu o postare despre o nouă diversiune a lui Vladimir Tismăneanu.După ce a fost câteva săptămâni în România – pe banii statului, cu siguranţă, şi locuind în vila lui Ceauşescu din Primăverii, după cum susţin unele bârfe –, s-a întors „la bază“ şi a început să scrie din nou pe blog.Dintre articolele postate, mi-a atras atenţia textul Despre dublele standarde: Intelectualii lui… Printre multe poveşti, Vladimir Tismăneanu încearcă să păteze reputaţia unor distinşi istorici, istorici am zis, nu diletanţi, punându-le pecetea „Intelectualul lui…“. Ceea ce uită domnul Tismăneanu este să se plaseze pe el însuşi nu numai ca intelectual al lui Traian Băsecu, ci şi intelectual al lui Nicolae Ceauşescu şi Ion Iliescu. Cine susţine că nu am dreptate, să-mi aducă argumente, nu numai să mă înjure pe blog. Spor la lucru tuturor!

EMIL BOC isi reclama public pentru nedeclararea averilor proprii consilieri, mosteniti de la Tariceanu si impusi de Tismaneanu, cum ar fi MARIUS OPREA

Aproape incredibil, primul ministru Emil Boc si-a reclamat proprii consilieri care nu si-au depus declaratia de avere pe site-ul Guvernului Romaniei. Printre acestia, Marius Oprea, inca director al IICCR, cu rang de secretar de stat, fostul consilier pe probleme de securitate al fostului premier al Guvernului PNL-UDMR, Calin Popescu Tariceanu, cu toate ca era si este lipsit, si azi, de certificatul ORNISS. Desigur, ceva pute la Palatul Victoria, daca un asemenea personaj, sluga umila a lui Tariceanu si cel care ii terfeleste regulat familia lui Basescu este mentinut in continuare in functie. Dar am aflat si de ce: membru al GDS, Marius Oprea este “powered by” “Guvernul din umbra” condus de Tismaneanu. Confirmarea a venit zilele trecute, cand neo-kominternistul si-a exprimat “solidaritatea” sordida cu acest personaj. Iata: “G. Roncea scrie in Curentul un articol de o rara violenta lexicala impotriva generalului Pacepa. Invocand o scurta recenzie a jurnalistului David Binder care a lucrat la New York Times pana acum cativa ani, autorul in cauza recurge la termeni inacceptabili in orice discutie civilizata atunci cand se refera la Lucia Hossu-Longin, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea si subsemnatul. (Adica, pentru a fi exact, Volo e pomenit o singura data, tangential. Asta l-a deranjat?: “La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta – de la Tismăneanu şi Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu – n.n.) sau fosta meşteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerşeşte public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obţinut şi Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.”. Saracu’ – Nota mea)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova