Jurnalistul Victor Roncea a fost solicitat sa intervina in direct la OTV in emisiunea de dimineata realizata de Cristina si Claudiu Bogdan unde a prezentat mai multe dedesubturi ale anchetarii lui Dan Diaconescu din noaptea de 21 spre 22 iunie, desfasurata la Unitatea Centrala a DNA. Potrivit informatiilor intrate in posesia jurnalistului, care a fost in acea noapte la fata locului, Dan Diaconescu a incercat pe parcusul discutiei cu procurorul Gheorghe Bocsan sa afle “de unde i se trage”. Printr-un joc inteligent, povestindu-si viata si discutand mai ales pentru urechile care vor asculta inregistrarile realizate automat in sediul DNA, Dan Diaconescu a trecut in revista mai multe etape din cariera sa care i-au inmultit numarul “prietenilor”. Astfel, Dan Diaconescu a repovestit cu lux de amanunte modul banditesc prin care “Familia” Nastase a incercat sa-i ia postul TV, incercare care a mers pana la intreruperea transmisiei OTV prin ordin catre si de la Ralu Filip, fostul presedinte CNA – fapte relatate in cateva randuri si la OTV -, si pana la o emisiune recenta in care un important politician aflat in subordinea lui Adrian Nastase a invocat mai multe mesaje cu cheie masonica. In interventia sa, Victor Roncea a dat de inteles ca este o aberatie sa i se puna in carca lui Traian Basescu arestarea lui Dan Diaconescu, amintind cat de mult au ajutat pentru spargerea boicotului mafioto-mediatic instaurat de mogulii filo-rusi transmisiile OTV din timpul campaniei electorale prezidentiale. Roncea a mai spus ca trebuie vazut dincolo de suprafata acestui caz, afirmand ca“sistemul” care l-ar fi putut prinde in cleste pe jurnalistul OTV este alcatuit din piese de puzzle si retele paralele si interconectate cu sferele politicului, afacerilor si serviciilor secrete, de tipul Retelei Voicu, sau al organizatiilor secrete, de tipul masoneriei, invocate si de Dan Diaconescu la audierile de la DNA. Roncea a subliniat ca, din cunostintele lui, nu exista nici o proba la dosar altceva decat niste inregistrari banale ale unor convorbiri telefonice, intrepretate intr-o maniera originala de procurori. Conform lui, daca s-ar asculta si interpreta in acelasi mod telefoanele ziaristilor din Romania, “cu totii am putea intra in puscarie chiar azi”.
In ceea ce priveste lipsa de solidaritate a colegilor de presa, coordonatorul Civic Media a amintit ca, si in urma cu 10 ani, cand a fost inchis OTV-ul, tot o mana de ziaristi a sarit sa-l apere pe Dan Diaconescu, printre acestia evidentiindu-se Sorin Rosca Stanescu, la fel ca si acum, din spirit de autentica solidaritate (ceea ce dovedesta calitatea “marilor” ziaristi din Romania, de la Hurezeanu la Turcescu – parca am mai spus eu – nota mea). Cei care il urasc pe Diaconescu, pentru ca a spart tiparele televiziunii de tip oficial, cu liste albe si negre, sunt aceiasi care il terfeleau si atunci. Parchetul ar face mai bine sa investigheze cum sta Cristian Tudor Popescu
Asculta mai multe audio Divertisment
Dupa ce Gregorian Bivolaru l-a sustinut la alegerile prezidentiale pe Mircea Geoana, adeptii MISA au inceput sa-i conteste capacitatile mintale, mai ales ca, ani de zile, organizatia lui “Guru” “Grieg” si-a facut cap de afis in “lupta contra masoneriei” iar Geoana era “deconspirat” ca agent al masoneriei chiar in revista oficiala a “integrarii absolute”, “Yogaesoteric”, in articolul Francmason, ministru, prim-ministru. Guvernele masonice ale Românie. Multi dintre naivii racolati de “Guru” si locotenentii lui nu stiu insa un amanunt simpatic: “Grieg” s-a jucat in nisip, in copilarie, chiar cu “maleficul mason de grad 33 Adrian Nastase”, in satucul semi-tiganesc Tartasesti, de unde provin amandoi dar si fostul deputat milionar Gabriel Bivolaru, aparat de toata garda PSD pe scarile tribunalului si care este chiar fratele vitreg al lui Gregorian Bivolaru. Asa se explica mai bine si optiunile sale politice cat si perdelele de fum in care isi scalda mintal adeptii. Daca “anti-masonul” “Grieg” se bate pe burta cu “marii masoni” atunci poate unii dintre naivi vor intelege in sfarsit ceea ce in termenii clasici ai informatiilor se numeste procedeul “lampa si fluturii”. Aprinde-o si sigur vor roi niste biete insecte in jurul ei, spre deliciul “colectionarilor”.
In inregistrarea de mai sus puteti audia o serie de enormitati comparabile doar cu cele din turneele unor “predicatori-minune” care au descoperit mai nou “afacerea ortodoxiei” dar impart acelasi obiectiv final. Dar despre acesta intr-o postare viitoare…
In decembrie anul trecut Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS, ii tragea teapa lui Sorin Ovidiu Vintu si nu mai aparea la show-ul de la Ateneu – Gala “10 contra Romania”, pardon, “pentru” – , destinat celebrarii impaierii lui Mircea Geoana la Cotroceni. Gorbaciov s-a dat racit iar Ambasada Federatiei Ruse a refuzat sa comenteze lipsa acestuia de la spectacolul de prost gust al Realitatii TV. Poate specialistii rusi stiau deja ca “prostanacul” lui Iliescu nu va pune mana pe Putere si n-au vrut sa cada in acelasi ridicol ca toata gasca mogulilor lor de serviciu, Vintu, Patriciu, Voiculescu. Saptamana trecuta, pana la urma, Gorbaciov a aterizat in Romania, de data aceasta pentru a strange el in mana “Puterea”, noul cotidian aparut peste noapte in peisajul presei romane. Peisaj ars, pustiit si otravit prin falimentarea, decredibilizarea si regurgitarea mass media ca urmare a razboiului Mogulii vs Basescu II. Razboi condus in mare parte de securisti de pretutindeni travestiti in presari si consultanti politici; si invers (dar despre asta intr-o viitoare expunere).
Coincidenta alegerii aceluiasi personaj oarecum expirat, Mihail Gorbaciov, amabil in a se poza, ca la urs, cu deservitorii unor interese rusesti ca Ion Iliescu si Emil Constantinescu, misterul privind investitorii noului trust de presa – lansat in plina criza financiara – ca si reciclarea unor fosti ziaristi din ograda lui Vintu – suti si oboaie anti-Basescu – au dat nastere speculatiilor firesti. Pe piata au circulat zvonuri despre finantatori rusi, via Londra, evrei, via Berlin si inapoi la “tata” Vintu, via Murighiol. In urma unui schimb de replici pe acest blog, managerul “Puterii”, Adrian Thiess (foto, in stanga lui Gorbaciov), la randul sau un personaj misterios, fost consilier personal al lui Ion Iliescu, fost coordonator al campaniei lui Sorin Oprescu dar considerat ca apropiat si de masonerie si de PDL, al caror membru e, a acceptat sa ofere cititorilor Roncea.ro, in exclusivitate, cateva detalii asupra proiectului sau “de suflet”, dupa cum il considera, promitand sa revina cu alte amanunte care vor dezlega definitiv misterul “Puterii”. Este de mentionat ca Thiess a mai avut o aventura publicistica, revista “Romania Express”, pentru care obtinuse difuzare pe avioane si trenuri, ca bonus pe langa un Catering Expres, sub ministeriatul lui Ludovic Orban.
Conform unei investigatii a fostului ziar ZIUA, numele lui Thiess (Adrian Ragnar Tis) s-a asociat de-a lungul vremii, pe langa Iliescu si Oprescu, cu cele ale unora ca Victor Dumitriu, Mihai Craiu, Dorin Cocos, Dumitru Bucsaru, Nicolae Dumitru “Niro”, Mihai Cuptor, Mihai Neicu, Claudiu Octavian Radu sau Alexandru Noaptes, directorul SN CFR Calatori SA.
Un cititor al blogului Roncea.ro mi-a atras atentia asupra “capului de ziar” al Romaniei libere de astazi, din care se iteste mutra senatorului, mai bine zis infractorului Catalin Voicu, protejatul de mic (a fost vreodata mic?) al lui Ion Iliescu. Fotografia interlopului cu grade de general SPP il arata, conform semnelor masonice, in ipostaza de a cere ajutor disperat “fratilor” sai – mana la gat, la nodul de cravata (conform Dictionarului Masonic). In general dezavuez bagarea in seama prea mult a simbolisticii oculte si a masonilor, care imi par mai curand o gasca de parveniti de cartier cu sortulete in loc de pantaloni scurti. Dar, desigur, ca ziarist, ma gandesc totusi ca exista alte cel putin 1000 de fotografii cu grobianul Voicu, mult mai reprezentative, ca sa zic asa (are si ce arata). Sa fie o “simpla coincidenta”? Dar, pe de alta parte, nu am cum sa ignor ca, potrivit unor surse autorizate, personajul in cauza este membru in asa-numita Loja Memphis, a lui Gheorghe Florea, patronul de la “Fulgerul Bragadiru”, din care ar face parte si Marean Vanghelie, sustinatorul lui Voicu pentru functia de Ministru de Interne al Romaniei (!). Cu totii mai au in comun faptul ca sunt ceva mai colorati. Nimic discriminatoriu aici (*Nota pentru “cuplul de aur” Mungiu-Toma). Doar o constatare. Intrebarea este: cine a ales poza?
PS: Un amanunt despre Gheorghe Florea: a participat la intalnirea de taina dintre Calin Popescu Tariceanu si seful masoneriei ruse, Aleksandr Kondyacov, desfasurata chiar in Guvernul Romaniei, inainte de Referendumul anti-Basescu. A confirmat Radu Stroe. (Asta apropo si de aspiratia coloratului Iliescu pentru “lumina de la Rasarit”)
Ramane de vazut daca cererea facuta de Voicu prin intermediul unuia dintre cele mai importante cotidiane din Romania va fi satisfacuta. Si cum.
Antonie Iorgovan despre masonii din PSD
UPDATE: Desi Iliescu-KGB a fost destul de rezervat pana acum pe marginea cazului Voicu, iata ca, astazi, brusc, tataie a sarit din baie. Coincidenta? Mosul a declarat ca nu Reteau Voicu-PSD, ci Securitatea e de vina! Iliescu, despre înregistrări: O “porcărie securistică”, o “diversiune”.
Mediafax il citeaza: “Măi, voi folosiţi un cuvânt (stenogramă, n.r.) impropriu. Astea nu sunt stenograme. Ştiţi ce e o stenogramă? Este un text scris, care se redactează de o ste-no-gra-fă, care înregistrează o convorbire oficială între doi oameni. Astea nu sunt stenograme, sunt nişte interceptări, nişte înregistrări cum făcea Securitatea pe vremuri, când băga microfoane la masă, la restaurant”, a precizat Iliescu, răspunzând unei întrebări legate de noile stenograme apărute, legate de cazul Voicu.
Iliescu, despre înregistrări: O “porcărie securistică”
„Nimic nu este acoperit, care să nu iasă la iveală
şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.”
(Matei 10, 26)
Mănăstirea Neamţ între 1855-1862
Documentarul de faţă vrea să arunce o nouă lumină asupra generaţiei paşoptiste şi asupra legăturilor ei cu Biserica. Partea centrală o constituie o cronică inedită a evenimentelor ce au urmat tulburărilor din 1848 (e vorba de un fragment din Istoria Sfintelor Mănăstiri Neamţu şi Secu, scrisă de Andronic Duhovnicul, un contemporan al evenimentelor pe care le relatează), evenimente care arată că principalul scop al paşoptiştilor a fost de a demola Biserica Sfintei Tradiţii şi de a păstra doar un instrument cu scop ritualic, pentru cei ce vor mai simţi nevoia unor ritualuri, acum când vremurile îi duseseră pe tinerii revoluţionari la „luminarea” conform căreia „Dumnezeu este sus în ceruri, iar pământul a fost lăsat oamenilor ca să facă ce vor vrea pe el”.
Contextul internaţional
În 1833, marele maestru al masoneriei, Giuseppe Mazzini (care, începând de la această dată până în 1870 a condus toate mişcările de revoltă „moderniste”, adică masonice, un om de care făcea ascultare însuşi Napoleon al III-lea) a publicat nişte articole incendiare în care preconiza desfiinţarea Austriei şi a marilor imperii, pentru a da „libertate” popoarelor subjugate. Ideologiei sale i se vor ralia în scurtă vreme cei mai influenţi oameni de stat din Italia, Franţa, Anglia şi din celelalte ţări ale Europei. Privitor la răsăritul Europei, el vedea un nou stat, federativ, alcătuit din polonezi, cehi, unguri, sârbi, români, albanezi şi bulgari1.
Aşa se face că, începând din 1834, consulii francezi din Bucureşti şi Iaşi au început să recruteze dintre tinerii fii de boieri şi să-i trimită la Paris, „la studii”2. Ajunşi acolo, tinerii români s-au grupat în jurul „Societăţii Studenţilor Români”, în care au fost iniţiaţi în toate tainele Europei moderne, care tocmai începea să răsară. Pentru principatele române, principalele idei în jurul cărora erau organizaţi „studenţii” erau unirea principatelor şi venirea la domnie a unui principe străin, care să fie garantat de ţările moderne ale Europei (Anglia şi Franţa), iar nu numit de bătrânele imperii turcesc şi rusesc.
Aceiaşi membri ai societăţii cu pricina se regăsesc, după documentele masoneriei, în actele lojelor pariziene „Rose du Parfait Silence” şi „Athénée des Etrangers”, obediente de Marele Orient al Franţei3. Documentele anului 1848, publicate 50 de ani mai târziu, ne indică, în 1847, un număr de 131 de studenţi cotizanţi la „Societatea Studenţilor Români” din Paris4. Aceştia se vor întoarce în masă în martie 1848, spre a participa la evenimentele din ţară.
Decadenţa creştinismului românesc în zorii “noii ere”(more…)
Inside the brotherhood (În interiorul fratiei)
Serialul a fost realizat in anul 1989 de catre jurnalistul de investigatie Martin Short impreuna cu Twenty Twenty Television, semnaleaza Diaspora Romaneasca.it. Acesta a publicat si o carte pe aceasi tema: “Inside the Brotherhood: Explosive Secrets of the Freemasons”. Turul sau de forta in dezvaluirea sinistrelor secrete ale masoneriei este continuarea muncii de pionierat a lui Stephen Knight, autorul volumului “The Brotherhood: The Explosive Expose of the Secret World of the Freemasons”, decedat la numai 18 luni dupa publicarea dezvaluirilor.
Episodul 1 – De la Regi la ocnasi – Primul episod dezvăluie o parte din ritualurile francmasoneriei. Foşti francmasoni, poliţişti şi clerici ne vorbesc despre infiltrarea si influenţa francmasoneriei în politica, justitie, politie, afaceri, administratie locala, în parlament şi in alte domenii in special in Londra, unde se află cea mai mare concentraţie de masoni.
Episodul 2 – O firma intr-o firma – Al doilea episod dezvaluie legăturile dintre francmasonerie şi corupţia din poliţie. Politistii, procurorii si judecatorii se infratesc cu criminalii si talharii in cadrul lojilor masonice.
Compromisul democratic într-o Românie scindată social și politic Conf. Dr. Cristian Pîrvulescu
“(…) Deprecierea valorilor liberale şi a cunoaşterii în favoarea altor fundamente precum hegemonia religiei asociată unui model economic neredistributiv creează societăţii civile un handicap major. Antiintelectualismul, mefienţa faţă de ştiinţă (vezi respingerea generalizată a teoriei evoluţioniste) şi populismul dau seama despre specificul românesc. Într-o cercetare realizată de Metro Media Transilvania la cererea Agenţiei de Strategii Guvernamentale în decembrie 2007 privind Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, având ca subiecţi atât elevi de clasele VII-XII, cât şi profesori se evidenţiază criza intelectuală prin care trece societatea românească. Căci la întrebarea adresată elevilor, „Cine crezi că explică cel mai bine apariţia universului şi a omului…?” 60% dintre aceştia indică religia, şi doar 24% se raportează la ştiinţă ca la un reper epistemologic. Dacă teoria evoluţionistă a ajuns să fie rejectată necritic cu o asemenea majoritate, ori sistemul de învăţământ care se revednică de la ştiinţă a eşuat, ori a fost deturnat pe parcurs. Dar poate nu e întâmplător că aceiaşi elevi cred în proporţie de 41% că “pentru a reuşi în viaţă, cel mai important” e “să te descurci”, iar 16% “să ai noroc”, şi doar 25% “să ai educaţie”. De altfel, şi majoritatea profesorilor, 54%, îşi manifestă acordul cu ideea că “în România ar fi mai bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi”. Şi dacă aceştia sunt şi autoritari cu atât mai bine. Căci, pentru 45% dintre profesorii din învăţământul preuniversitar “ar fi bine ca România să aibă un conducator puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile”, cu un procent mai mult decât dascălii care nu sunt de acord cu acestă propoziţie. Să mai fie loc şi pentru ştiinţă în această ecuaţie existenţală? Ştiinţa şi religia pot explica, până la un punct, diferit lumea, ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat divergente. Daca biserica romană nu a urmat linia convergenţei dintre religie şi ştiinţa, a dezvoltat în schimb prudent teza celor două adevăruri, a celui relevat şi a celui ştiinţific. Se pare însă că o astfel de abordare nu e agreată astăzi în România unde adevărul ştiinţei este contrapus celui religios. În fond, ce-ar fi nou? Nu profeţise André Malraux că „secolul al XXI va fi religios sau nu va fi deloc”? De fapt, Malraux recuzase cu vehemenţă această afirmaţie: „M-au făcut să spun: secolul la XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Formulă ridicolă. În schimb, cred într-adevăr că umanitatea secolului viitor va trebui să găsească un tip exemplar de om”. Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit. Postcomunismul a pus noţiunea societăţii civile la o nouă încercare teoretică. Privită ca un fundament în favoarea democratizării societatea civilă s-a izbit însă de o realitate socială şi politică aparte determinată de conjugarea comunismului cu tradiţionalismul. Aşa că societatea civilă a fost obligată să funcţioneze nu în societăţi liberale moderne ori în societăţi democratice la confluenţa dintre modernitate şi postmodernitate, ci într-un fel de postdemocraţie. (…) Dar, ca tot ceea ce este „post-”, şi postdemocraţia nu exprimă emergenţa unei noi forme de organizare politică, ci criza valorilor aşa-zis tradiţionale.” Sursa:https://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf Șansa României–oameniiReprofesionalizarea României II Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID)semnat si de Dan Puric, ca membru al Consiliului Director al IPID COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.
Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.
Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.
Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.
La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.
Academia Romana a reluat traditia prezentarii de discursuri de receptie din partea membrilor Academiei.
Vineri, 30 octombrie, academicianul Mircea Malita (desi membru al Academiei de mai multi ani) a prezentat discursul sau de receptie intitulat “ Opusi inseparabili in gandirea romaneasca”.
In expunerea sa, academicianul Mircea Malita a prezentat o sinteza interesanta din opera a zece mari personalitati ale culturii romane (patru apartinand stiintei si sase filozofiei si literaturii) avand ca numitor comun preocuparea pentru evidentierea importantei analizei “opusilor inseparabili” (cu alte cuvinte a “unitatii contrariilor”) in diferite domenii ale stiintei si ale gandirii.
Autorul prezinta intr-un stil atragator si convingator, contributiile remarcabile in aceasta directie ale unor inaintasi de marca : Grigore C. Moisil, Stefan Lupascu, Nicolas Georgescu – Roegen, Lucian Blaga, Atanase Joja, Mircea Florian, Scoala de la Iasi (Petru Botezatu, Simion Mehedinti, Eugen Lovinescu).
Acest concept al opusilor inseparabili s-a afirmat in gandirea europeana mai tarziu, fata de cultura chineza care a consacrat conlucrarea a doua principii opuse : Yang si Yin .
Succint, toata aceasta analiza evidentiaza contributia importanta a reprezentantilor intelectualitatii noastre de varf la imbinarea preocuparilor pentru ceea ce a fost si este general si particular in dezvoltarea noastra nationala. Aceasta are conotatii actuale si in zilele noastre in procesul de globalizare care impune in planul dezvoltarii civilizatiei o aliniere si o cuplare a tuturor natiunilor la progresul contemporan al stiintei si al tehnologiei, ceea ce duce la o anumita uniformizare, concomitent cu nevoia accentuarii si valorificarii particularitatilor si patrimoniului intelectual si spiritual specific culturii nationale a fiecarui popor.
De aceea, in conceptul actual de dezvoltare durabila, pe langa dezvoltarea economica, sociala si de echilibru a societatii cu factorii de mediu s-a impus si necesitatea protectiei diversitatii culturale pentru a pastra tot ceea ce a acumulat societatea dealungul vremii si care constituie un patrimoniu comun al umanitatii.
Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) a fost infiintat in anul 2006 ca organizatie non-profit, independenta de contextul politic si disociata de perspectiva oricarui scop comercial. Institutul se identifica drept un proiect bazat pe rationalitatea stiintifica, axat principial pe crearea unui mediu de atitudine morala si sociala, a unui spatiu liber de exprimare a ideilor referitoare la realitatea romaneasca, acum si in perspectiva…
June 23rd, 2010 
VR 
Vad ca baietii buni sunt cu ochii pe mine 🙂
Posted in 
Tags: 
