Interviu cu Părintele Justin Pârvu: Cunoaşterea martirilor şi adevărului istoric va trezi în noi şi cunoaşterea de sine
realizat de monahia Fotini, 25 noiembrie 2011
Părinte, vrem să cunoaştem părerea sfinției voastre despre Marele Voievod Mihai Viteazul, mai ales pentru că se vorbeşte acum despre descoperirea unor oseminte cu aspect de sfinte moaşte, ce se presupun a fi ale măritului voievod. Se ştie că mitropolitul Nestor Vornicescu propusese canonizarea lui Mihai Viteazul, dar dosarul de canonizare se află încă pe masa sfântului Sinod, fără răspuns. Sfinţia voastră consideraţi că este un sfânt?
Fără îndoială că este sfânt, ca de altfel majoritatea voievozilor români care şi-au iubit neamul, şi mai mult decât neamul, dreapta credinţă a Bisericii de Răsărit. Mihai Viteazul, însă, a excelat mai mult decât toţi prin această dorinţă divină de a unifica pe toţi românii, toți locuitorii acestei vechi Dacii, dezbinaţi de popoarele păgâne de-a lungul timpului, într-o singură naţiune – naţiunea română. Dacă nu era Mihai Viteazul, să spunem că astăzi am fi avut Moldova şi Ţara Românească, dar Ardealul sigur nu mai era al nostru. Datorită lui, în pământul Ardealului încă se mai săvârşesc liturghii ortodoxe, unde românii ardeleni se pot împărtăşi cu sângele şi trupul lui Hristos. De aceea ungurii nu îl suferă deloc şi au dus constant o campanie de denigrare a voievodului, astfel încât istoria să îl scoată din paginile ei.
Îmi aduc şi acum aminte, când eram mic, în şcoala primară, cu câtă demnitate şi patriotism ne preda învăţătorul lecţia despre Mihai Viteazul. Astfel de cuvinte ţi se imprimă în suflet şi îţi insuflă şi ţie această iubire şi jertfă de neam şi ţară. Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă şi neslugarnică. Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn şi neslugarnic. Acum însă istoricii îţi predau altceva, altă variantă istorică sau vorbesc prea puţin despre domnitorii noştri viteji, special pentru a stinge din noi orice urmă de patriotism, de jertfă şi onoare. Nu, noi trebuie să fim slugi şi cerşetori şi în faţa Occidentului, şi în faţa Răsăritului.
Iată că s-au descoperit acum, într-un sat din Teleorman, aceste oseminte, fără cap, galbene şi frumos mirositoare. Nu ştim dacă sunt ale lui Mihai Viteazul, dar sunt câteva argumente ce ar demonstra că ar fi cu adevărat ale domnitorului. Faptul că s-au găsit într-o mănăstire, Plăviceni îi zice acum, ridicată de doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail, ocrotitorul ceresc al domnitorului. Se spune că această biserică îi era dragă domniţei, deoarece din alunul în care s-a adăpostit odată de turci, scăpând de la moarte, a construit sfânta masă, unde se află altarul acestei biserici. Ei bine, în curtea acestei mănăstiri, părinţii cu muncitorii de acolo au observat cum se surpa pământul într-un loc unde ei făcuseră un foc. Săpând puţin, pământul s-a scurs ca într-o clepsidră şi s-au descoperit nişte cărămizi ce alcătuiau un zid ce împrejmuiau nişte oseminte, sfinte moaşte, care în timpul liturghiei izvorăsc bună mireasmă. Acum sperăm că se vor face cercetări pentru a verifica dacă sunt sau nu ale voievodului Mihai acele sfinte moaşte. Continuarea laATITUDINI – Revista Manastirii Petru Voda
Situatia istorica este urmatoarea:Gheorghe Brancovici, cronicarul, fratele Sfantului Sava Brancovici, mitropolitul de Alba Iulia, care a trăit între ~1645-1717, spune că trupul lui Mihai Viteazul se afla, în timpul vieţii sale, în biserica Mitropoliei din Alba Iulia, alături de cele ale Sfantului Ioan de la Prislop şi alţi arhierei. Biserica a fost dăramată în 1701, de unguri, şi nu există nici un document despre mutarea Moaştelor din biserică în altă parte. Oare acestea sa fie?
Paleologu bătrânul, nu aschimodia ajunsă ministru, spunea că doar proştii îşi închipuie că Evul Mediu a fost o perioadă întunecată. În „Trecute vieţi de doamne şi domniţe”, C. Gane povesteşte ce grădini făcuse Brâncoveanu în zona unde Oprescu sapă o parcare şi dă de necropolele metropolei al cărei trecut nu-l cunoaşte. E interesant că istoricii şi arheologii se pronunţă abia acum. Asta înseamnă că s-au dus la facultate degeaba, că nu-i nicio diferenţă de cultură între ei şi colivăresele care se înghesuie la pomeni când se spală oasele morţilor dezgropaţi după 7 ani. Pentru că Oprescu şi-a trădat meseria de chirurg, vocaţia părăsită îi blestemă destinul. Întâi a măcelărit limba română, vorbind despre „scheleţii din dulap”. Uite că acum găseşte schelete la Universitate. După întâmplarea asta, se nasc mii de întrebări, dar eu adresez doar trei. 1. Dacă tot se va amâna construcţia parcării, n-ar fi normal să fie goniţi din Centrul Capitalei şi hingherii de autoturisme, nemernicii ăia care ne saltă — ca să nu exagerez zicând „ne profanează” — maşinile? 2. Mai durează mult până vor apărea jigodiile care vor pretinde că sunt rude cu scheletele şi vor revendica podoabele răposaţilor? 3. La asta renunţ, că era legată de minerii aduşi în Piaţa Universităţii de Iliescu Ion şi ar fi urmat o asociere nepotrivită. Razvan Ioan Boanchis / National
“In ziua când casca germana se va întâlni cu căciula bulgărească trebuie să dărâmaţi statuia lui Mihai Viteazul, fiindcă visul nostru a murit atunci” – Octavian Goga
Primăria a recunoscut că nu a emis Autorizaţie pentru mutarea statuilor
“Va comunicam ca nu a fost emis nici un alt act administrativ sau aviz pentru reamplasarea temporara a statuilor”
Informare
În 19.10.2010 am avut ultima înfăţişare în procesul statuilor.
1.Am depus un Punct de vedere emis de Uniunea Arhitecţilor din România, în care se menţionează că Primăria a început lucrările fără un Plan urbanistic care să reglementeze parcarea, nu a făcut publice informaţii privind parcarea şi nu a organizat o dezbatere publică.
2. Uniunea Vatra Românească – Filiala Bucureşti a depus o cerere de intervenţie în care atenţionează că lipsa organizării unei dezbateri publice a pus organizaţia în imposibilitatea înaintarii unor propuneri mai bune pentru mutarea statuilor şi solicită Instanţei să sancţioneze PMB pentru lipsa transparenţei decizionale.
3. La termenul trecut, PMB a fost somată să aducă toate autorizaţiile pe care le-a emis referitor la mutarea statuilor, adică autorizaţia de construire. Cum le-a fost teamă să o emită retroactiv, arhitectul şef Gh. Pătraşcu a preferat să recunoscă că nu a emis niciun alt act şi, implicit, că nu o va face pe viitor.
Saptamana trecuta va informam in exclusivitate cu privire la actiunea deschisa in Justitiei impotriva Primariei Generale a Capitalei privind ilegalitatea operatiunilor de demolare a simbolurilor nationale de la Universitate prin mutarea statuilor, “temporar”, intr-un colt obscur al parcului Izvor, fara nici o consultare publica, conform Legii. Instanta urma sa decida saptamana aceasta asupra blocarii oricaror lucrari, in lipsa unei baze legale a Primariei si firmei sale preferate, Apolodor, dupa cum puteti citi in UPDATE-ul acestei postari, privind Ordonanta Presedintiala solicitata de catre fondatorul asociatiei Toleranta Zero, Mihai Tociu.
Pentru a evita acest lucru, compania de constructii aleasa de Oprescu a mutat in week-end-ul tocmai trecut, in ritm dracesc, toate cele trei statui ramase, in frunte cu Mihai Viteazu, dupa ce in urma cu trei saptamani fusese mutat doar Ion Heliade Radulescu. In mod “neciudat”, de data aceasta, demonstrand capacitatea de generare a unei “omerte” in presa, cu exceptia Adevarului, stirea a fost ocultata in totalitate, in ciuda spectaculozitatii operatiunii, desfasurata in doua dimineti la rand. Nici macar TVR-ul, platit din banii “poporului”, nu a socotit evenimentul “o stire”. Normal, daca este condusa de piticii de gradina ai lui Soros.
Problema Primariei este, insa, ca procesul e pe rol si, daca Instanta va hotari ca intreaga actiune fortata a fost ilegala, Oprescu va fi obligat sa sisteze lucrarile la parcarea nefireasca sapata in mijlocul relicvelor manastiresti de la 1500 si ale Academiei Sf Sava de la 1680 si sa aduca inapoi toate statuile.
“Statuia lui Mihai Viteazul fost dezvelită pe 8 noiembrie 1874 în piaţa din faţa Academiei (Universităţii) în prezenţa familiei domnitoare, a membrilor guvernului, a corpului diplomatic, a Mitropolitului Nifon, a primarului, a unui numeros public. S-au rostit alocuţiuni de la balconul Universităţii, pline de patriotism, s-a subliniat că este prima statuie ridicată de români şi dedicată unui mare erou naţional. După dezvelire militarii au defilat, au dat onorul şi s-au tras salve de artilerie. Pe seară, la Palat, s-a dat o recepţie…
Dezvelirea statuii fusese amânată 7 luni din cauza presiunilor diplomatice datorate guvernelor de la Viena şi Istanbul care vedeau în această statuie un act de independenţă (ceea ce şi era). Diplomaţii şi ofiţerii turci, aflaţi în Capitală considerau că ridicarea unui monument dedicat unui mare duşman al otomanilor e o jignire la adresa puterii suzerane. România era incă sub suzeranitate otomană. De asemenea presa vremii afirma că şi Austro Ungaria ar fi impotriva organizării de festivităţi dedicate celui ce i-a bătut pe unguri…
9 luni a fost amânată dezvelirea, motiv pentru care au avut loc şi mişcări studenţeşti de stradă.”
Adevarul a relatat chiar sambata despre operatiunea Apolodor: “In timp ce mulţi dintre bucureşteni încă mai dormeau, azi-dimineaţă, în zona Universităţii, era agitaţie mare. Începea mutarea celor trei statui de pe Bulevardul Regina Elisabeta în Parcul Izvor”. Stirea a fost urmata de o a doua, cu titlul Mihai Viteazul a ajuns in fata Parlamentului, in care se aminteste cum “acţiunea de ridicare a statuii lui Mihai Viteazul a început ieri la primele ore ale dimineţii, când pe bulevardele din Capitală era linişte şi foarte puţine maşini”. “Un utilaj agabaritic adus special din Austria şi-a făsut astfel loc pe străzile aproape goale şi a fost adus până în zona Universităţii, unde ultimele trei statui erau pregătite pentru transport. În jurul orei 6.00 a început mutarea celor trei statui de pe Bulevardul Regina Elisabeta în Parcul Izvor”, mai consemneaza Adevarul. Dis de dimineata, “pe sest, “in liniste”, hoteste, cum ii sta bine unui primar.
Istoria monumentului, cu fotografii de epoca, la Bucurestii vechi si noi. Filmari de la mutarile ilegale si protestul de Sf Maria in apararea lui Mihai Viteazul, mai jos:
Prezint aici, in exclusivitate, rezumatul şedinţei de judecata cu Primaria Capitalei din 21.09.2010, conform relatarii cetateanului Mihai Tociu:
S-au prezentat două avocate, din partea Primăriei şi a CGMB.
Am solicitat instanţei suspendarea executării autorizaţiilor (sau avizelor) emise de Primăria Generală a Capitalei şi de Consiliul General al Capitalei, care permit desfăşurarea oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii, până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări.
Instanţa a solicitat copie după autorizaţia contestată.
Am aratat ca nu cunosc care este baza legală pentru desfăşurarea lucrărilor, deoarece nu este făcuta publica pe saitul PMB, nu există o Hotărâre de CGMB, nu există un Plan de Urbanism Zonal şi nu s-a organizat o dezbatere publică, conform legii.
Singura informaţie publica este cea afişată in noaptea de 4 septembrie pe panoul din Piaţa Universitatii (vezi foto atasata la Dosar mai jos), adică un nr. de Aviz de construire, fără să se specifice cine l-a eliberat, avand data de 3 septembrie, care demonstreaza, daca este emis legal, si ca lucrarile anterioare datei de 3 septembrie s-au executat total ilegal. Mai mult, pe acest panou nu se specifica vreo operatiune de mutare a statuilor.
Avocatele Primariei si Consiliului General nu au ştiut cine este emitentul avizului şi au confirmat că nu există hotărâre de CGMB.
Avocatele au invocat lipsa calităţii procesuale active pentru mine şi faptul că nu am iniţiat niciun demers administrativ anterior celui juridic, şi care “probabil că ar fi rezolvat amiabil situaţia”.
Am susţinut că sunt îndreptăţit să contest în instanţă mutarea statuilor, în virtutea calităţii de cetăţean al Capitalei Romaniei care nu poate rămâne indiferent la desconsiderarea simbolurilor nationale pe care le reprezintă monumentele din fata Universitatii, prin amplasarea lor într-un loc izolat, în Parcul Izvor, la capătul unei alei care duce către clădirea Parlamentului, pe unde circulă numai personalului Parlamentului, şi lipsit de prestigiu, comparativ cu Piaţa Universităţii, percepută ca centru al Ţării.
Nu contest posibilitatea mutării statuilor pentru un interes public, cum se consideră a fi viitoarea parcare, ci faptul ca nu a avut loc nici o consultare publica si nici locul în care vor fi acestea instalate pe parcursul lucrărilor – timp de cel putin 2 (doi) ani! – nu este corespunzator valorii lor. Faptul că mutarea statuilor este temporară, nu înseamnă că nu trebuiesc alese locuri pentru amplasarea lor care să le menţină valoarea de simbol pentru care au fost de fapt ridicate.
Consider că alegerea locului pentru mutarea temporară a statuilor trebuie făcută în urma unei analize pertinente şi a unei consultari populare iar Bucureştiul oferă o mulţime de alte opţiuni, pe care cetatenii Capitalei au dreptul sa le voteze: in faţa Teatrului Naţional, in rondul din Piaţa Universităţii, in Piaţa Unirii, etc.
Referitor la obligaţia adresării unei solicitări PMB anterioare procesului, am arătat că PMB a fost informată cu multe luni înainte de lipsa de legalitate în care se află, de către Uniunea Arhitecţilor din România, şi nu a luat nicio măsură să remedieze situaţia, in ciuda aspectelor si avertismentelor semnalate de UAR.
Apărarea a susţinut că mutarea statuilor nu se face în virtutea unei hotărâri a CGMB, deci nu există un act normativ pe care să îl contest şi astfel acţiunea mea este fără obiect.
Răspuns: PMB a conceput o stratagemă prin care mutarea statuilor să nu fie consecinţa unui act normativ, respectiv a unei Hotărâri de CGMB, deoarece aceasta ar obliga-o la organizarea unei dezbateri publice, conform L52/2003 privind Transparenţa decizională.
PMB se teme de o dezbatere publică, deoarece este conştientă că aceste statui nu aparţin numai bucureştenilor, ci tuturor românilor şi, pe lângă cetăţenii obişnuiţi, vor fi organizaţii prestigioase sau instituţii de cultură, cum ar fi Academia Română, care pot prezenta puncte de vedere împotriva construcţiei sau mutării statuilor, şi care nu vor putea fi desconsiderate.
Stratagema PMB constă în crearea aparenţei că lucrările de mutare a statuilor nu fac parte din obiectivul de investiţii ”Parcare subterană Piaţa Universitatii”, ci sunt doar preparatorii pentru acesta, şi în consecinţă se pot efectua fără o Hotărâre a CGMB.
În consecinţă, solicit Instanţei să constate că operaţiunea de mutare a statuilor nu este un scop în sine, ci face parte din obiectivul de investiţii numit ”Parcare subterană Piata Universitatii”, iar mutarea statuilor şi construcţia parcării constituie un TOT UNITAR şi trebuie tratat în acest fel.
În acestă situaţie, mutarea statuilor se va putea face numai după îndeplinirea condiţiilor legale pentru realizarea întregului obiectiv de investiţie, printre care si organizarea unei dezbateri publice.
Atrag atenţia că PMB a iniţiat această investiţie enormă fără a face public modul în care va arăta Piaţa Universităţii la finalul construcţiei si sursa fondurilor mutarii: fac pare din investitia companiei spaniolesti PROINTEC sau sunt platite de cetatenii Capitalei?! Si care sunt aceste costuri?
Suplimentar, atrag atenţia că Ministerul Culturii (MCPN) conlucrează cu PMB pentru facilitarea mutării statuilor fără un act normativ şi solicit instanţei anularea Avizului MCPN, pentru motivul că acesta a fost emis fără respectarea condiţiilor legale, respectiva existenţa PUZ şi Hotărâre a DGMB.
In final, instanţa a fixat un nou termen pentru data de 05.10.2010 şi a solicitat Primăriei şi CGMB să prezinte toate documentele care stau la baza executării lucrarilor din Piaţa Universitatii. Tribunalul urmeaza sa decida, la solicitarea noastra, privind intreruperea lucrarilor ilegale pana la finalizarea procesului.
Doamne, ajuta!
MCPN = Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
DPC = Direcţia Patrimoniu Cultural
DCCPCNMB = Directia pentru Cultură, Culte, Patrimoniu Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti
PMB-DGDIPU = Direcţia Generală de Dezvoltare, Investiţii şi Planificare Urbană
AMPT = Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic (titular al dreptului de administrare a statuilor)
DC = Direcţia Cultură
DTDSC = Direcţia Transporturi Drumuri şi Sistematizarea Circulaţiei
Faza DTAC = Documentaţie Tehnică de Autorizaţie de Construcţie
Subsemnatul Tociu Mihai, cu domiciliul în Bucureşti, în temeiul dispozitiilor art. 581 Cod procedura civila, pe cale de
ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ
dată fără citarea părţilor, vă solicităm sa dispuneţi, în contradictoriu cu Primăria Capitalei şi Consiliul General al Capitalei, cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 291-293, sector 6, cod poştal 060042, obligarea pârâtei de a sista lucrările pentru:
MUTAREA STATUILOR-SIMBOL ALE LUI MIHAI VITEAZU, ION HELIADE RĂDULESCU, GHEORGHE LAZĂR ŞI SPIRU HARET DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII ÎNTR-O ZONĂ LIPSITĂ DE ORICE SEMNIFICAŢIE PENTRU BUCUREŞTI ŞI BUCUREŞTENI, RESPECTIV PARCUL IZVOR
până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în dosarul ce are ca obiect încetarea imediată a oricăror lucrari de mutare a statuilor reprezentand pe Mihai Viteazu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Lazăr şi Spiru Haret din Piaţa Universităţii până la momentul în care Primăria şi Consiliul General dovedesc îndeplinirea tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor lucrări, cu numărul 42990/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele,
MOTIVE:
In fapt, Primăria şi Consiliul General al Bucureştiului nu au organizat o dezbatere publică pe subiectul mutării celor 4 statui situate in Piaţa Universităţii, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a Legii nr. 52/2003, care stabileşte regulile procedurale MINIMALE
DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI, SECŢIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.
De asemenea, faptul că Primăria şi Consiliul General nu au făcut public termenul limită la care statuile vor fi reamplasate pe locurile iniţiale, dovedeşte lipsa unui angajament ferm faţă de cetăţeni cu privire la restabilirea situaţiei de normalitate.
Mentionez că orice intervenţie asupra acestor statui trebuie să se facă numai în funcţie de modul în care cetăţenii Bucureştiului interpretează şi valorizează semnificaţia lor şi aceasta se poate face numai în urma unei dezbateri publice, conform prevederilor Legii nr. 52/2003.
Suplimentar, nu există un Plan Urbanistic Zonal pentru acel perimetru şi nu există nicio hotărâre de Consiliu General al Municipiului Bucureşti pentru lucrările de construcţii care se folosesc drept pretext pentru mutarea statuilor, în consecinţă nu există nicio certitudine cu privire la efectuarea acestor lucrări.
Caracterul de urgenţă al cererii provine din împrejurarea că una dintre statui a fost deja mutată şi că lucrările de pregătire a celorlalte statui pentru mutare sunt în fază avansată, ceea ce dovedeşte că există riscul real ca şi celelalte trei statui să fie mutate înainte de pronunţarea unei hotărâri în acest dosar.
Precizăm că cererea privind fondul cauzei (anularea actului administrativ contestat) se află înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia Contencios Administrativ, dosar nr. 42990/3/2010, cu termen la data de 05.10.2010.
În drept, ne întemeiem pe dispoziţiile art. 581 şi urm. C. proc. civ.
În dovedirea acţiunii înţelegem să ne folosim de proba cu înscrisuri.
Tociu Mihai
DOMNULUI PREŞEDINTE AL TRIBUNALULUI BUCUREŞTI, SECTIA A IX-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Desi nu este plasat chiar in locul statuii primului infaptuitor al Romaniei Mari, pantoful inlocuieste practic monumentul lui Mihai Viteazu din fata Universitatii, la care lucreaza de zor angajatii companiei de demolari Apolodor pentru a-l demonta si transporta pentru cine stie cat timp in Parcul Izvor. Amplasarea pantofului publicitar (cu un nume cu rezonante “humaniste”) chiar in proximitatea statuii este oricum o ilegalitate a institutiilor care si-au dat avizul, Primaria in cardasie cu Ministerul Culturii Maghiare din Romania, tinand cont ca se afla la o distanta mai mica decat cea permisa de lege in cazul unui monument de categorie A (monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural national si universal). O ofensa adusa bunului simt si valorilor nationale, pantoful mai reprezinta, simbolic, pentru un stat in declin, exact ceea ce ar merita sa primeasca in dos. Intr-un alt caz similar, cum a fost profanarea statuii Eroilor Pompieri, in urma unei actiuni de protest, dupa cum puteti citi mai jos, situatia s-a remediat, cu promisiunea Ministerului Culturii ca aceasta magarie nu se va mai repeta. As! De data aceasta, Mihai Viteazu pleaca, pantoful ramane. Desi procedeul de inlaturare a statuilor si simbolurilor nationale din orasele si tarile ocupate este acelasi, de data asta, in plin centrul capitalei Romaniei, nu mai e cizma ruseasca, ci pantoful austro-ungar, de unde provine firma “Humanic”. S-ar putea sa-l infigem noi insa in fundurile cui trebuie…
Desi ieri noapte se lucra de zor la cusca lui Mihai Viteazu (foto mai jos) iar sambata oamenii companiei Apolodor de pe santier anuntau mutarea statuii in zorii zilei de duminica, cum s-a procedat si cu Ion Heliade Radulescu, saptamana trecuta, acest lucru nu s-a mai intamplat azi. Sa fie “de vina” cererea de chemare in judecata a Primariei facuta de cetateanul Tociu, pentru ca s-au incalcat trei legi, nu a avut loc o dezbatere publica iar sub statuie se afla vestigii arheologice? Sau poate teama de eventuale proteste? Sau cine stie ce alt motiv. Oricum, in stilul “transparentei” democratice, nimeni nu zice nimic. Sa stam cu ochii pe ei.
George DAMIAN observa si el, acid, cum suntem transformati in “defecti”:
— In fata statuii lui Mihai Viteazul din Piata Universitatii a rasarit peste noapte un monstruos stalp de otel care poarta cu mandrie flamura unui indicator catre orasul Urziceni. N-am nimic cu simpaticul oras de campie, insa soferii puteau afla de aceasta directie si de pe un panou montat cu zece metri mai inainte sau mai inapoi de statuia lui Mihai Viteazul.
Mergand pe aceasta linie nu este exclus ca in scurta vreme – conform unui proiect destul de nebulos – Primaria Bucurestilor sa se capatuiasca cu un nou simbol al orasului – cine stie ce broscoi, aurolac, caine vagabond sau veverita – care sa inlocuiasca stema ce il poarta pe Sfantul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Capitalei.
December 10th, 2011 
VR 
Părinte, vrem să cunoaştem părerea sfinției voastre despre Marele Voievod Mihai Viteazul, mai ales pentru că se vorbeşte acum despre descoperirea unor oseminte cu aspect de sfinte moaşte, ce se presupun a fi ale măritului voievod. Se ştie că mitropolitul Nestor Vornicescu propusese canonizarea lui Mihai Viteazul, dar dosarul de canonizare se află încă pe masa sfântului Sinod, fără răspuns. Sfinţia voastră consideraţi că este un sfânt?
Posted in 
Tags: 
