Am urmarit indeaproape si eu reactiile starnite de emisiunea parintelui Savatie Bastovoi din 9 ianuarie 2011, care-l avea drept invitat pe IPS Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, mitropolie din Republica Moldova, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei (Rusia).
Totodata, vreau sa completez cu inca cateva obiectii personale, mai ales in urma vizionarii intregii emisiuni:
1. In primul rand nu “Mitropolia Moldovei propune canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu”, asa cum reda in mod disimulat titlul postarii parintelui Savatie, ci la nivel mediatic mitropolitul doar a comentat intre altele intrebarea ierom. Savatie, care fie intre noi, era mai mult o propunere. Din doua una: ori mitropolitul a raspuns evaziv si diplomatic, dar fara sa aiba o baza reala in ceea ce spune (lucru putin probabil), ori totul a fost scena mimetica a unui teatru ieftin (cel mai probabil). De ce? Pai cum sa vrei sa canonizezi pe cineva cand tu ca mitropolit spui public in aceeasi emisiune ca ai citit “decat cate ceva despre” acea persoana, si cum gazda emisiunii intreaba, inainte de a lansa “propunerea”, daca cumva mitropolitul a auzit macar de acea persoana; ca mai apoi, culmea!, sa scrii pe blog ca “mitropolia propune canonizarea” acelei persoane. Dar oare pentru mitropolitul Vladimir canonizarea lui Valeriu Gafencu inseamna ceva? Dacă da, atunci ce? Cred ca ierom. Savatie stie sa raspunda acestei intrebari…
Redau textual intrebarea-propunere a Parintelui Savatie:
2. Tot parintele Savatie, care apartine canonic de mitropolitul Vladimir, a folosit in emisiune, in doua ocazii, formularea destul de interesanta despre mitropolia condusa de IPS Vladimir: “o mitropolie atat de complexa cu o istorie atat de incurcata”, nerecunoscand practic existenta celeilalte mitropolii basarabene, care apartine de Patriarhia Romana si care este condusa de IPS Petru Paduraru sau, mai mult decat atat, incorsetand-o pe ultima in granitele mitropoliei lui Vladimir si aratand-o drept pricina tulburarilor. De consemnat si faptul ca emisiunea a avut loc in… biroul mitropolitului Vladimir.
Talentatul scriitor, jurnalist, calugar, artist, cantaret si interpret Savatie Bastovoi, cetatean al Republicii Moldova, membra a Comunitatii Statelor Independente (CIS/ex-URSS), in timpul liber sustinator al “drepturilor homosexualilor” – voi reveni asupra acestui subiect -, in prezent angajat al postului Jurnal TV MD, care fiinteaza cu sprijinul unor fonduri speciale livrate via Germania, in acelasi timp incadrat in unitatea de cult a colonelului Vladimir Cantarean, mitropolit moscovit prigonitor al monahilor si preotilor romani din Basarabia, suspectat de complicitate la crima, violente impotriva credinciosilor basarabeni si incendierea mai multor biserici ortodoxe romane cu sprijinul securitatii comuniste, a KGB-ului transnistrean si a trupelor cazacesti, un aliat fidel al lui Vladimir Voronin si al fostului sef al serviciului moldovenesc de informatii (SIS) Valeriu Pasat, in prezent consilier al lui Anatolie Ciubais, unul dintre oligarhii rusi ai KGB scosi din joben de magnatul evreo-elvetian Mark Rich (Marcell David Reich), condamnat in Statele Unite pentru afaceri ilegale cu Iranul (si altele si altele) etcetera, etcetera, a mai produs o stire de senzatie, provocatoare sa-i zicem: canonizarea ca mucenic al “poporului moldovenesc” inventat de Stalin al Sfantului Inchisorilor bolsevice, Valeriu Gafencu. Provocarea a incitat rapid blogosfera ortodoxa sau doar ortoflexa, dand nas unor biete oite amatoare sa cada in extaz si adulatie fata de acest gest tipic kaghebist, in timp ce altii, momentan, doar ridica din sprancene, observand cu tristete cum nepriceputii cred ca sabia internetului, preluata ca arma chiar de la vrajmas, se foloseste pentru taiat marar. Riscurile: sa ramai fara degete. Sau mai mult decat atat. Tuturor oitelor lui Dumnezeu le ofer sfatul lui Antonie cel Mare, transmis de Lupta pentru Ortodoxie: “Nestatornicii şi nepricepuţii să nu ispitească pe cei înţelepţi”.
Si acum, deocamdata, o analiza temeinica asupra provocarii agentului Bastovoi:
Cum se explica noua amicitie dintre parintele Savatie Bastovoi si Mitropolitul Vladimir al “intregii Moldove”?
Despre canonizarea mucenicilor romani din inchisori, “ortodoxia universala” in viziunea geopoliticii ortodoxe ruse si ortodoxia romaneasca din Basarabia. Alexandr Dughin, ideologul lui Putin, spune ca Moscova trebuie sa faca unirea Moldovei cu România în interesul Noii Rusii, sub flamurile ortodoxiei
Într-o emisiune a televiziunii Jurnal TV din Basarabia, părintele Savatie Baştovoi îl întreabă pe Mitropolitul-colonel Vladimir Cantarean despre canonizarea mucenicilor din închisorile comuniste. Mitropolitul îngaimă ceva despre amânarea canonizării acestora, chipurile din cauza blocării dosarelor de către SIS (serviciul de informaţii al Republicii Moldova, fondat de bunul său prieten Valeriu Pasat, alături de care a pornit campania de introducere în şcoli a unui manual de religie, care se deschide cu capitolul ”Rusia – Patria noastră”). Brusc, tovarăşul comuniştilor rusofili Smirnov şi Voronin devine avocatul canonizării Sfântului închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu. Daca Biserica Ortodoxă Română nu-l canonizează, spune acesta, Mitropolia Moldovei (alta decât Mitropolia românească a Basarabiei) îl va propune spre canonizare Sfântului Sinod al Patriarhiei Moscovei, din a cărui jurisdicţie canonică face parte.
Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţiideplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, ÎnaltpreasfinţitulMitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.
În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:
În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă, după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradăde către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poliţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţiaPatriarhiei Române.
Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
Prin scrisoarea din 20 decembrie 1992, a Prea Fericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei(La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).
Patriarhia Moscovei nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
De asemenea, „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai Patriarhiei Moscovei.
După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere,cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.
Cand ai un ambasador, chipurile al Romaniei, pe numele lui Lazurca, ce, intamplator, il are drept nas chiar pe seful sau, Baconschi, si care se spovedeste la Mitropolia KGB din Republica Moldova, scuipand pe Biserica ta din Basarabia, pentru care in anii bolsevismului s-a murit in masa, sub automatele diavolilor rosii, iar in anii din urma “tara ta” s-a luptat cu Rusia pana la CEDO, cu toate resursele ei diplomatice, de la MAE la Patriarhie, cum se te mai miri ca la televiziunea “romaneasca” Jurnal Tv s-a deschis o oficina a colonelului Vladimir Cantarean, unde canta din balalaika calugarasul cel viteaz, talentatul scriitor, jurnalist si interpret Savatie Bastovoi, unul dintre preferatii intimi ai aceluiasi Lazurca?! (cam lunga dar merita)
V-am prezentat ieri doar o parte din operatiunea anti-romanesca declansata peste Prut prin tentativa de canonizare a Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, chiar de catre urmasii ucigasilor lui, care au schimbat uniformele NKVD pe sutanele generalului Kirill al Moscovei si “Intregii Rusii”; deci si al Moldovei, conform tuturor superiorilor si subalternilor din cazarma de la Chisinau, pe vremuri cu steaua rosie-n varf de bat, acum c-o cruce, ca da bine, e la moda si mai e si “non-profit”. Ah, Vladimirovici e Mitropolit “al Chisinaului si intregii Moldove”, deci si al Moldovei lui Teofan si… Stefan, nu-i asa?! 🙂
Cunoscatorii problematicii vor ramane masca citind ciudatenile de mai jos (altfel semnalate, tot de mine, aici). Fara (alte) comentarii (voi reveni, desigur 🙂 ):
„Care sunt relaţiile între Biserica Ortodoxă din Moldova şi Patriarhia Română? Actualmente sunt foarte bune. Avem relaţii prieteneşti. Mă cunosc foarte mulţi arhierei din Patriarhatul Român, fie din România, fie de peste hotarele României, dar care aparţin de Patriarhia Română. Sunt normale relaţii dintre mitropolitul Moldovei din Republica Moldova şi Patriarhul Daniel, cu care ne cunoaştem din timpul când dânsul era episcop vicar, apoi fiind la Iaşi în glumă întotdeauna când ne întâlneam discutam şi spuneam că noi suntem doi mitropoliţi în aceeaşi Moldova, numai că ne desparte Prutul. Şi, în timpul de faţă, relaţiile sunt bune. Câteodată facem şi câte un sunet la telefon. Îmi pare foarte bine că Patriarhul Daniel are dorinţă de a ameliora situaţia şi în Mitropolia Basarabiei în ceea ce priveşte încălcările canonice şi între noi, între Mitropolia Moldovei din Republica Moldova şi Patriarhia Română relaţiile nu au fost atât de rele cum erau difuzate. Noi nu suntem contra Patriarhiei Române, dor şi ei sunt ortodocşi, vorbim aceeaşi limbă, slujim în aceeaşi limbă. Noi am fost de la început şi rămânem tot pe aceeaşi poziţie că s-au încălcat canoanele bisericeşti. Şi atunci, în anul 1992, când a primit decizia Patriarhia Română să reactiveze Mitropolia Basarabiei, noi am fost contra, fiindcă atinci episcopul Petru, fiind oprit de a săvârşi cele sfinte de către Sinodul şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, el a fost primit în cadrul Patriarhiei Române, ceea ce s-au încălcat legile nu pur şi simplu a Bisericii Ortodoxe Ruse sau a Bisericii Ortodoxe Române, ci legile ecumenice, legile a întregii Ortodoxii. Iată aici am fost eu contra, m-am împotrivit, şi nu numai eu, şi ceilalţi slujitori ai Bisericii noastre Ortodoxe din Moldova, la ce am fost noi criticaţi că noi nu vedem viitorul, că noi trebuie să mergem pe cal călare în fruntea oastei noastre preoţeşti din Republica Moldova şi a creştinilor, da nu să mergem la coada calului. Acuma şi Patriarhul, Preafericitul Daniel cunoaşte situaţia care s-a creat şi caută ieşiri din această situaţie critică şi eu sper că Preafericitul Daniel, fiind bun prieten al Preafericitului Kirill, cu care nu aş spune numai că se cunosc, ci şi prieteneşte, o să găsească o soluţie pentru ca o dată şi pentru totdeauna să dispară această discuţie între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română. Eu aş dori ca şi vladâca Petru, conducătorul suprem al Mitropoliei Basarabiei, totuşi să ţină cont de aceea că cei preoţi care sunt catehirisiţi de către mine sau episcopii din Mitropolia Moldovei pentru încălcări canonice să nu fie primiţi în cadrul Mitropoliei Basarabiei, adică să spălăm de, să ne spălăm noi de cele răutăţi care există fie în Mitropolia Moldovei, fie în Mitropolia Basarabiei. În aul 1999, când a avut întrevederi aici în Chişinău între Patriarhia Rusă şi Patriarhia Română, apropo, din partea Patriarhiei Ruse a fost atunci mitropolitul Kirill şi din partea Patriarhiei Române mitropolitul Daniel, a fost primită o decizie ca nici Mitropolia Moldovei, nici Mitropolia Basarabiei să nu-i primească pe cei care trec dintr-o mitropolie în alta. Şi eu cred că ar fi bine ca pentru viitor să respecte această lege şi atunci noi am curăţa Ortodoxia de neghină, atunci nici nu am avea noi aceste probleme, dar noi, cu părere de rău, câteodată ne bucurăm că, iată, a trecut din Mitropolia Basarbiei în Mitropolia Moldovei şi clar că nu trece cel mai buni Şi clar că din partea Mitropoliei Moldovei trece în Mitropolia Basarabiei şi ei se bucură că au trecut. Iată avem cazul cu episcopia de la Ungheni. Părintele Ioan Mutu, părintele Petru… Ioan Porcescu au trecut din Mitropolia Moldovei în Mitropolia Basarabiei. Aici ei au fost opriţi de către episcopul Petru de a săvârşi cele sfinte pentru încălcări canonice, au fost primiţi cu drag acolo, apoi, peste vreo jumătate de an, s-au răsculat împotriva conducerii Mitropoliei Basarabiei. Au fost iarăşi opriţi. Apăi iată, bucuria pe urmă a venit să se plângă şi cei. Trebuie să avem această înţelegere între două mitropolii şi atunci o să ne meargă la întâmpinare şi conducerea statului, despte care noi am vorbit câtva în urmă. Şi atunci n-o s-avem noi probleme şi în societatea noastră, fiindcă conducerea ţării ne merge întotdeauna la întâmpinare şi, dacă aţi observat, merge la întâmpinare Bisericii Ortodoxe mai mult, fiindcă, după procentajul care există în societate, suntem la număr cei mai mulţi şi ar trebui nu numai la număr să fim, dar ci să avem şi această credinţă şi chiar să fim cu adevăraţi fii ai Bisericii noastre Ortodoxe.”
„Noi întotdeauna pe Patriarhul de care aparţin, adică de Patriarhul Kirill, pot să-l invit de sine stătător, da aceeaşi poate să facă şi Preasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei faţă de Patriarhul României. Unica, trebuie totuşi să ne lămurim cu existenţa Mitropolitului Petru. Eu cred că este normal şi bine ca mai departe relaţiile noastre să fie bune, relaţiile canonice, dânsul să depună o cerere fie cu întârziere, cu mulţi ani în urmă, către Patriarhul Rusiei şi Sfântul Sinod ca totuşi să primească această foaie de eliberare şi atunci i se ridică oprirea, el trece oficial în Patriarhia Română şi nu sunt probleme, nu există probleme. Pur şi simplu pentru mine ele există, că eu cunosc, eu fiind membrul Sinodului, că pe data de 5 octombrie 1992 episcopul Petru a fost oprit de a săvârşi cele sfinte şi oprirea aceasta nu s-a ridicat. Nu a fost ridicată oprirea, cel puţin eu aş cunoaşte, fiind membru al Sinodului şi eu cu această întrebare chiar m-am adresat şi către vladâca Petru. Dânsul spune că a scris astfel de scrisoare, a făcut această adresare încă către Dumnezeu să-l ierte! Patriarhul Alexie. Am întrebat în Patriarhie, au spus că aşa scrisoare nu au primit. Noi actualmente ne supunem Patriarhiei Moscovei, adică suntem în componenţa acestei Patriarhii de aceea ar fi normal şi fiind dânsul hirotonit de însuşi Patriarhul Alexie atunci când a vizitat Republica Moldova, ar fi bine să facă această scrisoare ca să primească… Şi atunci nici nu există hotarele acestea între Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei. Mai mult decât atât, noi aflând acum că se pregăteşte un episcop vicar pentru Mitropolia Basarabiei în Republica Moldova ş-am aflat că este pământeanul nostru, părintele Veniamin, deci, din Anenii Noi, Goreanu, eu mi-am exprimat în auzul tuturor că eu o să-l primesc, fiind hirotonisit, neoprit de nimeni, de către Patriarhia Română, o să-l primesc în catedrala mitropolitană, o să slujesc împreună cu el, dar cu Preasfinţitul Petru unica problemă este că el este oprit şi nu am dreptul să coliturghisim împreună, da. Iată aceasta este problema toată. Dar nouă ni se pune problema că el este român, că eu sunt rus şi tote aceste întrebări care nu corespund adevărului. ”
Sursa:jurnaltv.md, duminica de dupa Craciunul rusesc, 09 ianuarie 2011, emisiunea “Pietrele vorbesc” de Savatie Baştovoi
In primavara anului trecut, un oarecare predicator din trena lui “Guru” Bivolaru a inceput sa dea ture frenetice prin Republica de la Chisinau, propavaduind la intoarcere “trecerea de urgenta” la “adevarata” Biserica Ortodoxa, cea de peste Prut, a KGB-ului. Sincer, la inceput mi-am spus ca individul e doar cretin. Sau exaltat. In cele din urma s-a dovedit, prin toate actiunile lui, ca este doar un “idiot folositor”, cum ar spune Lenin. Dar un idiot bine stipendiat, tocmai de la mama Rusia, care a ajuns sa conferentieze la Chisinau cot la cot cu tovarasul colonel Vladimir Cantarean, instalat de baietii cu ochi rosii de la Moscova in capul Bisericii Ortodoxe antiromensti din Moldova.
La inceputul lui aprilie avertizam ca atunci cand “Biserica Ortodoxa din Moldova”, respectiv UM BOM a KGB, face un pas, apoi sa fim siguri ca sunt deja calculati cel putin inca zece inainte. Printre altele, scriam: “Iata ca o alta veste ingrijoratoare vine de la locul vizitelor dese ale lui Danion Vasile. Rusoii cu care s-a infratit vor sa creeze o miscare politica nationalist-”moldoveneasca” de tineret care sa-l preia ca efigie pe Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu, ba chiar sa-l propuna spre canonizare la ei, in BOM de sub Patriarhia Moscovei, ca – nu-i asa – era “moldovean”. Adica urmasii celor care au ucis barbatii familiei Gafencu, tatal si fiul, sa-l confiste si sa-i terfeleasca definitiv memoria. Pentru acest sacrilegiu este folosit Danion: ca sa-si poata legitima agitatorii serviciilor de informatii rusesti si “moldovenesti” actiunile anti-romanesti. Un alt hot cu rost de expozitii de martiri calca pe aceleasi urme. In final, dincolo de teologie, o sa le spun eu cat de simplu se rezuma povestea asta la o analiza informativa: sunt agenti sau doar rataciti? Raspunsul il stiu, fara indoiala, cei specializati. Dar, indiferent de acesta, raul oricum e facut.”
Evident, raul a fost facut. Si continuat. De la mai tanarul subaltern al lui Vladimir Cantarean, Savatie Bastovoi, talentatul jurnalist care in timpul liber mai presteaza si ca calugar, aflam ca vreo noua din cei zece pasi de care vorbeam mai sus au fost deja facuti. Intr-o emisiune primita cadou la Jurnal TV – televiziune care ruleaza si cu banii Romaniei, din “economiile” facute prin taierea alocatiilor “proastelor” de romance care mai fac copii – aflam ca Mitropolitul KGB, alte dati criticat abitir de calugarasul nostru cel viteaz, pentru apartenenta la gasca comunista, a hotarat deja canonizarea Sfantului Inchisorilor. A inchisorilor bolsevice, in care tortionarii de atunci aveau exact aceeasi stapani ca si urmasii lor de azi, Mitropolitul de la Chisinau si telecalugarul lui. Citez:
“Cu aceasta ocazie mitropolitul Vladimir a vorbit despre una dintre cele mai luminoase figuri din soborul noilor marturisitori care este Valeriu Gafencu. Dat fiind faptul ca marturisitorul Valeriu Gafencu provine din Basarabia, din satul Singerei de linga Balti, dar a patimit in inchisorile comuniste din Romania, Inalt Prea Sfintia Sa a precizat ca pentru canonizarea lui este nevoie sa fie consultata Patriarhia Romana. In cazul in care Patriarhia Romana nu prevede in viitorul apropiat canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu, Mitropolia Moldovei il va propune spre canonizare Sfintului Sinod al Patriarhiei Moscovei din a carui jurisdictie canonica face parte si care reprezinta instanta suprema, responsabila de canonizarile sfintilor.”
Cu alte cuvinte, diavolul rosu vrea sa-si canonizeze, chipurile, jertfa.
Imi pare rau ca trebuie sa-l avertizez, prieteneste, pe calugarul nostru de serviciu: Savatie, nu te juca cu Dumnezeu!
La canonizarea lui Valeriu Gafencu deja si-au anuntat participarea si urmatorii colegi de credinta “adevarata” ai celor doi afabili interlocutori de mai sus:
Petru Lucinschi, cu care “misionarul” Andrei Kuraev a cinat cordial, s-a aflat în ultimele luni de existenţă a URSS în cercul cel mai înalt al puterii sovietice. În dimineaţa de 22 decembrie 1989, el i-a prezentat lui Gorbaciov situaţia din România. În 1997 a favorizat fondarea ”Marii Loje a Moldovei” girată de Marea Lojă Regulară a Italiei. Petru Lucinschi este membru al Marii Loje Internaționale, despre el afirmîndu-se că este printre puținii moldoveni care au intrat în masonerie încă de pe timpul Uniunii Sovietice.
Emisiunea ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV (traducere din rusește), continuare
Moderator: Vă rog să facem o pauză și să urmărim părerea părintelui Anatolie Cibric cu referire la incident și părintele părintelui Andrei Kuraev la Chișinău.
Părintele Anatolie: Noi considerăm că părintele Andrei Kuraev a venit în Moldova cu o misiune specială. Această misiune nu este doar bisericească, ci și politică. Deoarece el a declarat asta singur, la postul dumneavoastră de televiziune, cum că la sosirea în Moldova avea plănuite niște întîlniri, despre care vorbește și pe blogul său, cum că s-a întîlnit, la inițiativa prim ministrului cu el, cu prim ministrul. După aceea la televiziunea dumneavoastră a fost o emisiune unde el a provocat poporul ortodox din Moldova, spunînd despre o asociație ortodoxă care face parte din Mitropolia Moldovei, care activează canonic pe teritoriul Republicii Moldova, fiind întemeiată cu binecuvîntarea mitropolitului Vladimir la cererea credincioșilor ortodocși, că este o sectă. Numind o organizație ortodoxă ”sectă” el a aruncat o umbră asupra Mitropoliei Moldovei și, desigur, asupra mitropolitului Vladimir. În cadrul emisiunii voastre părintele Andrei i-a invitat pe toți doritorii să participe la conferința sa de la Academia Teologică din Chișinău. Deoarece el ne-a provocat, numindu-ne sectă, noi am hotărît să mergem și, urmînd experiența emisiunii dumneavoastră, să-i propunem o ”discuție directă”, să-l întrebăm cum a putut să numească o frăție ortodoxă ”sectă”. Pînă acum, de cînd părintele Andrei a numit credincioșii cu astfel de cuvinte, noi nu am avut nici un reproș din partea Mitropoliei și în cei șapte ani de cînd există această obște nu am avut nici un reproș canonic. Normal că atunci cînd i-am adresat întrebarea, părintele Andrei a început să fugă de răspuns. Și cînd i-am propus să susțină în fața adunării cum își motivează propriile afirmații necanonice și neortodoxe, chiar hulitoare împotriva Sfinților Părinți și a sfintelor canoane, atunci el a încercat să înnăbușe asta, ca oamenii să nu audă zicerile lui pe care el le rostește. Deoarece oamenii în mare parte nu sînt informați. Scopul părintelui Andrei Kuraev a fost altul. Desigur pentru a-l descredita pe mitropolit, să discrediteze mitropolia, să creeze un precedent. La noi în Moldova s-a păstrat un echilibru dintre cercurile conservatoare, sau tradiționaliste din sînul Bisericii Ortodoxe și partea ceva mai liberală a preoților, dar el a venit și a introdus această dezbinare pentru ca acest echilibru să fie încălcat. Este firesc să fie numit ”provocatorul a toată Rusia”. De acest cuvînt noi nu ne lepădăm.
Moderator: Dar acțiunile dumneavoastră nu le considerați provocatoare?
Părintele Anatolie: Nu. Pentru că iată cum trebuie să judecăm. Dacă noi știm că cineva acționează provocator, cînd provocarea țintește credința, canoanele Bisericii, atunci noi nu ne gîndim să ne ferim a nu cădea sub această provocare. Noi răspundem ceea ce se cuvinte omului care hulește
Moderator: Adică cu provocarea la provocare.
Părintele Anatolie: Nu. Noi răspundem mărturisindu-ne credința. Dacă dumneavoastră considerați mărturisirea credinței o provocare, atunci eu cu părere de rău constat că dumneavoastră nu aveți înțelegere față de mărturisirea credinței. Credința trebuie mărturisită pretutindeni. Și dacă cineva te provoacă: ”ești credincios sau nu?”, iar tu te incomodezi să răspunzi, înseamnă că tu te-ai lepădat de credința ta.
Moderator: Așadar, am ascultat versiunea părintelui Anatolie Cibric. Părinte Andrei, ați auzit ceva nou pentru dumneavoastră?
“Filosofia” “Afacerii Kuraev”: KGB-ul arunca o piatra si tot KGB-ul vine sa-ti explice ca tu esti KGB-ist. 1.Pentru ca n-ai prins-o; 2. Pentru ca incerci sa o scoti. 🙂
Savatie Bastovoi: La rugămintea cititorilor români public primul fragment al discuției mele cu Kuraev din cadrul emisiunii ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV.
FILOSOFIA SCANDALULUI
Moderator: Bună seara stimați telespectatori. Sînt Iulia Feodorova și urmăriți Talk Show-ul ”Priamoi razgovor”. Astăzi din nou îl avem ca oaspete pe misionarul Bisericii Ortodoxe Ruse, vestitul publicist bisericesc, protodiaconul Andrei Kuraev. Bună seara, părinte Andrei. Vă prezint încă un oaspete, este scriitorul ortodox și publicistul Savatie Baștovoi. Bună seara, părinte Savatie.
Andrei Veaceslavovici, v-ați ținut de cuvînt și, după scandaloasa primire de la Academia Teologică din Chișinău, nu v-ați temut să veniți iar în Moldova. După o lună de la ultima dumneavoastră vizită la Chișinău patimile din jurul incidentului cu participarea dumneavoastră și a duhovnicului asociației Fericita Matrona nu se liniștesc. Mai mult decît atît, peste 15.000.000 de oameni au vizionat pe internet ediția emisiunii noastre care a premers scandalului. Reacțiile sînt multe, opiniile sînt împărțite, această chestiune o cercetează și judecata bisericească. Schimb emoțional de replici dintre sfințiții slujitori în toiul campaniei electorale, scandal grandios… Pe blogul dumneavoastră (pentru cei ce nu știu, părintele Andrei e un bloger vestit), ați reacționat extrem de dur, cel mai moale epitet cu care i-ați decorat pe membrii asociației este ”neaveniți”. Nici ei n-au rămas datori, v-au numit provocator. Părinte Andrei, atunci cînd ați numit asociația Fericita Matrona ”sectă” v-ați așteptat la o asemenea reacție? În genere, ce gîndiți despre incidentul petrecut pe douăsprezece octombrie (cand KGB-istul Kuraev a fost luat la suturi de sectantii KGB-istului Cibric – nota mea)?
Misiunea „misionarului” sau ce caută Kuraev în Moldova?
de Vlad Cubreacov
Interesul securiştilor pentru Biserică a sporit vădit în ultima vreme. Securistul nr. 1 din Moldova, Valeriu Pasat, a căzut subit în evlavie şi chiar dacă nu cunoaşte barem Crezul, s-a avântat să apere „bazele Ortodoxiei”, căpătuindu-se, cu această ocazie, cu un partid umanist de împrumut. Mai multe luni la rând, străzile Chişinăului, ale tuturor oraşelor din Republica Moldova şi drumurile naţionale şi raionale au fost împânzite cu panouri scumpe şi de mari dimensiuni cu portretele corifeilor Ortodoxiei: mitropolitul Vladimir Cantarean şi securistul Valeriu Pasat. Acest din urmă fapt a dovedit că şi reciproca e valabilă, adică şi Bisericii i se dă pe gust politica. Patriarhia de la Moscova, prin Departamentul său de Relaţii Externe Bisericeşti, ne-a anunţat că mitropolia sa din Republica Moldova este liberă să susţină orice partid îi pofteşte inima.
Am mai abordat acest subiect. Amintim titlul unui articol relevant de astă-primăvară: Filat + Pasat = Lucinschi. Arătam atunci, cu câteva luni înainte de lansarea oficială a lui Pasat în politică, cine şi cum este implicat în noul proiect şi că marele sforar este Lucinschi, de asemenea, maaare ortodox mare şi cel mai iubit şi mai preţuit, la Bucureşti, dintre basarabeni.
Dacă ar fi să reluăm subiectul, pentru a-l actualiza, acum ar trebui să rectificăm titlul articolului şi să spunem: Filat + Pasat + Kuraev = Lucinschi. Să vedem de ce anume. Şi, foarte pe scurt, cine este noul personaj din garnitură.
Iată omul şi „misionarul”
Aşadar, Andrei Veaceslavovici Kuraev este diacon în Patriarhia Moscovei. S-a născut la 15 februarie 1963 în Rusia, locuieşte oficial la Moscova. Şi-a petrecut o parte din copilărie la Praga, în Republica Socialistă Cehoslovacă, unde se aflau în misiune părinţii săi. În anii de şcoală a redactat revista „Ateist”. Şi-a făcut studiile la Universitatea de Stat din Moscova, la catedra de Ateism Ştiinţific din cadrul Facultăţii de Filosofie. A fost botezat în toamna anului 1982, la vârsta de aproape 20 de ani. Cunoaşte limba română, întrucât în perioada sovietică a fost trimis de Patriarhia Moscovei, cu acordul KGB, la studii teologice în România, unde a stat doi ani (asemeni actualului episcop Iustinian Ovcinnikov, fost de Tiraspol, şi trompetei de presă Dmitri Ciubaşenko (decorat de Mihai Ghimpu cu Ordinul Republicii), fost candidat pe listele PLDM, iar acum fruntaş al partidului lui Pasat). A fost o perioadă referent al Patriarhului Alexei al II-lea. Se află în cea mai mare parte a timpului, ca „misionar”, în cuprinsul Patriarhiei Georgiene, mai exact în Abhazia. Este adeptul soluţionării chestiunii cecene prin uz de forţă. A lansat noţiunea de „misiune agresivă” (agressivnoie missionerstvo – în rusă). În ultimul timp, face naveta între Moscova, Bucureşti, Chişinău şi Tiraspol. A conferenţiat la Universitatea Slavonă din Moldova. Este autorul manualului „Bazele culturii ortodoxe” şi un susţinător al proiectului lui Pasat de introducere în şcolile din Republica Moldova a cursului obligatoriu „Bazele Ortodoxiei”. Printre cei pe care îi frecventează se numără: ex-preşedintele Lucinschi, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, premierul Vladimir Filat, mitropolitul Vladimir Cantarean, episcopul Marchel Mihăiescu de la Bălţi, episcopul Sava Volkov de la Tiraspol, preacuviosul între cuvioşi Nicodim Vulpe, supranumit episcopabilul de Orhei, şi, evident, preaortodoxul între ortodocşi Valeriu Pasat şi – cine ar fi crezut? – ministrul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti, Daniel Petru Funeriu (PD-L) (De urmarit! – nota mea). În această listă nu includem, chiar dacă ar fi interesant, persoanele din Abhazia cu care se are de bine diaconul Andrei Kuraev.
Noi, o parte dintre ucenicii apropiaţi ai părintelui Iachint Unciuleac, care a trecut la Domnul în anul 1998 şi care a fost stareţ al mânăstirii Putna între anii 1977-1992, am aflat cu surprindere că, în cartea Împotriva curentului – Botezul unui intelectual în Rusia sovietică (ed. Egumeniţa, 2010 – a lui Danion Vasile – nota mea), s-au răspândit unele informaţii false referitoare la părintele nostru stareţ. În acest volum domnul Danion Vasile i-a luat o serie de interviuri domnului Benedict Ciubotaru, matematician, jurnalist şi politolog din Basarabia. La paginile 67-69 ale cărţii se găseşte un dialog pe care intervievatul susţine că l-a avut cu părintele Iachint în ziua de 15 august, la hramul mânăstirii Putna, din anul 1989. La un moment dat părintele stareţ ar fi spus: „Să ţineţi minte: niciodată să nu faceţi greşeala pe care am făcut-o noi, cu trecerea la calendarul nou. Cum sunteţi, pe vechi, aşa să ţineţi până la moarte, să nu mai lăsaţi. Punct!”.
Episodul prezentat cu simulată nevinovăţie de domnul Ciubotaru conţine câteva elemente care ne fac să credem că avem de-a face cu un fals. În primul rând, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe părintele nu credem că sfinţia sa a spus asemenea cuvinte care nu se potrivesc nici cu contextul, nici cu caracterul sfinţiei sale, nici cu felul său de a gândi şi de a vorbi. Dorim să precizăm că părintele Iachint nu a discutat niciodată, nici măcar cu ucenicii săi cei mai apropiaţi, despre problema schimbării calendarului în România. Menţionăm că unii dintre aceşti ucenici au stat câteva decenii în preajma părintelui arhimandrit. De aceea, ni se pare foarte curios ca, în ziua hramului, părintele să abordeze pe un ton acuzator un subiect atât de dificil, în faţa unor oameni pe care îi vedea pentru prima dată. Ar fi putut un duhovnic în vârstă, cu experienţă, un om al echilibrului, al vorbelor bine aşezate, aşa cum a fost părintele Iachint, să rostească asemenea cuvinte din care să se înţeleagă că grupările stiliste pot avea dreptate, chiar dacă ele sunt practic ieşite din Biserică? Nu negăm probabilitatea ca părintele Iachint să fi spus, cu iconomie şi din politeţe, câteva cuvinte favorabile Bisericilor canonice pe stil vechi, în nici un caz însă părintele nu avea cum să conteste calendarul îndreptat, aşa cum lasă să se înţeleagă domnul Benedict Ciubotaru. Ar putea acesta din urmă să spună cu mâna pe inimă că a reuşit să facă deosebirea între nişte cuvinte de protocol înţelese greşit şi convingerile părintelui stareţ care a fost un om al ascultării, atâta timp cât domnia sa – care este un bun matematician, jurnalist şi politician, dar nu este teolog – nu a reuşit până acum să dobândească discernământul necesar pentru a distinge duhovniceşte Bisericile canonice pe stil vechi de facţiunile răzvrătite stiliste din România?
Numai cine nu cunoaşte problemele mânăstirii îşi poate închipui că, în ziua hramului Putnei, când sunt atâtea treburi de rezolvat, părintele stareţ ar fi putut să stea relaxat de vorbă, aducând nişte acuze grave la adresa Bisericii noastre. Este important de ştiut că în ziua de 15 august 1989 la mânăstirea Putna a fost prezent Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ceea ce înseamnă că părintele stareţ a fost obligat să stea aproape tot timpul cu părintele patriarh. Trebuie subliniat că, pentru a putea să-şi împlinească misiunea preoţească în timpul regimului comunist, părintele Iachint a fost nevoit să fie foarte precaut, mai ales că deţinea o funcţie însemnată. De aceea, o discuţie de acest fel trebuia evitată, mai ales în faţa unor străini (care puteau fi provocatori), chiar în condiţiile în care ea ar fi fost deschisă de alţii, căci ar fi putut fi remarcată de informatorii securităţii.
Am scris nu demult cum este atacat monahul basarabean Savatie Bastovoi, un stralucit artist si scriitor, de catre reteaua neokominternista care actioneaza asupra Romaniei dinspre Occident. Mai precis, spuneam ca Dumnezeu nu este politic corect. Diavolul si RFI, da. Informatorul Hertei Muller, William Totok, alias “Thomas” necredinciosul in dosarele Securitatii, il ataca pe calugarul si scriitorul Savatie Bastovoi pentru romanul “Diavolul este politic corect”. Si furnizam si DOCUMENTELE TURNATORULUI TOTOK. Iata ca astazi, pentru scrierile sale – in care ma regasesc si eu, ca personaj, la propriu -, curajosul monah ortodox este atacat si de un KGB-ist notoriu, protodiaconul moscovit Andrei Kuraev, care ii ameninta calugaria. In apararea sa, parintele Savatie Bastovoi isi marturiseste public credinta sa si cere reinnoirea anatemei Bisericii Ortodoxe asupra masoneriei, asemenea Hotararii Sfantului Sinod al BOR din 1937, si, mai mult, solicita condamnarea oficiala a comunismului si a colaborarii ierarhilor ortodocsi de pe ambele maluri ale Prutului cu serviciile secrete filo-ruse. Chiar daca unii carcotasi sustin ca este vorba de o operatiune de relansare a calugarului in spatiul romanesc, eu redau mai jos scrisoarea tanarului monah catre autoritatile sale ecleziale cu precizarea ca ii sustin in totalitate demersul daca e facut cu gand curat, asa cum cred ca este. Poate da Dumnezeu si vine la mama poporului roman, dupa cum ii spune Eminescu Bisericii nationale.
Savatie Bastovoi: Ieri am depus la sediul Mitropoliei Moldovei o adresare către Mitropolitul Vladimir în care am dezmințit acuzațiile aduse la adresa mea de către misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev și mi-am mărturisit crezul de credință în față noilor tendințe ale vieții bisericești.
ÎN ATENȚIA ÎNALT PREASFINȚIEI SALE VLADIMIR, MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL MOLDOVEI
Înaltpreasfințite Părinte mitropolit Vladimir, Vă aduc la cunoștință că misionarul rus, protodiaconul Andrei Kuraev, zilele trecute m-a învinuit public de instigare la ură națională între popoarele ortodoxe și uneltire împotriva Sanctității Sale Patriarhului Kiril al Moscovei și a toată Rusia. Drept uneltire împotriva Patriarhului Moscovei diaconul moscovit percepe antiecumenismul meu afișat, iar prin ”instigare la ură națională între popoarele ortodoxe” sfinția sa are în vedere dragostea mea față de poporul meu.
Bazîndu-se, probabil, pe relația deosebită pe care o are cu Patriarhul Kiril al Moscovei, diaconul Kuraev a îndrăznit să-mi aducă aminte că am preoția de la Patriarhia Moscovei, fapt pe care eu l-am perceput ca pe un șantaj și amenințare.
Acuzația adusă de diaconul rus vine la puțină vreme după reproșul care a răsunat la adresa mea la Radio France International, cînd romanul meu ”Diavolul este politic corect” a fost prezentat ca unul ce ”abuzează de libertatea gîndirii pe care tocmai sistemul pe care îl critic mi-a dat-o”.
Cu această ocazie țin să amintesc că vederile mele antiecumeniste, antiglobaliste și anticomuniste (fenomene pe care le consider expresii ale aceluiași fond ideologic) sînt publice și constituie subiectul a zeci de articole și al unor cărți semnate de mine. Dintre cele cinsprezece cărți ale mele, scrise înainte de primirea monahismului și după, răspîndite în sute de mii de exemplare peste tot în lume unde au ajuns români, doar trei tratează cu precădere aceste teme: ”Cînd pietrele vorbesc – biserica față în față cu propria imagine” (Premiul Salonului internațional de carte de la Chișinău, 2007), romanul ”Audiență la un demon mut” și romanul ”Diavolul este politic corect”.
January 13th, 2011 
VR 
Am urmarit indeaproape si eu reactiile starnite de emisiunea parintelui Savatie Bastovoi din 9 ianuarie 2011, care-l avea drept invitat pe IPS Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove, mitropolie din Republica Moldova, aflata sub jurisdictia Patriarhiei Moscovei (Rusia).
Posted in 
Tags: 
