Una dintre cele mai grave erezii creștine este gnosticismul, o adevărată „tumoare în sânul Bisericii” (Etienne Couvert). Gnosticul este inamicul numărul unu al Ortodoxiei, împotriva ereziilor lui Biserica a luptat necontenit de-a lungul veacurilor. Necunoașterea gnosticismului de către omul de rând este invers proporțională cu enorma sa influență asupra „elitelor” . Viziunea gnostică merge mână în mână cu conceptele la modă: deteritorializare, dematerializare, globalizare, relativizarea valorilor, ecumenism, multiculturalism. Putem afirma că tipologia omului postmodern este gnostică prin excelență, ceea ce nu poate să nu influențeze atitudinile și mentalitățile creștinului de azi. Nu voi insista în acest articol asupra conceptelor si miturilor gnosticismului. Le-am analizat în „A Treia Forță: România profundă”. Aici voi aminti însă un aspect extrem de important: strategiile gnostice de DETURNARE a înțelesurilor și adevărurilor creștine. Gnosticii acționează „sub acoperire creștină”. Amenințarea lor este cu atât mai gravă cu cât erau/sunt în marea majoritate membri ai Bisericii. „N-ai fi întâlnit pe nimeni în Corint să-ți indice o biserică gnostică, este mai mult decât probabil ca o astfel de biserică să nu fi existat”, afirmă Arthur Darby Noch într-un important studiu publicat în 1964. Au existat secte gnostice, valentinenii, marcioniții și mai târziu maniheenii, dar „gnosticul tipic era un stâlp al parohiei locale”. Situația nu s-a îmbunătățit cu nimic astăzi. Un exemplu de deturnare gnostică a adevărului ni l-a furnizat textul intitulat “666 și gnosticismul modern” semnat de Diac. Dumitru – Ionuț Popescu. Într-o manieră tipic gnostică, autorul textului amalgamează fapte reale cu interpretări abuzive într-un text scris la comandă politică. Strategia sa – de a-i acuza de gnosticism – tocmai pe cei care păstrează dreapta credință se apropie în mod periculos tocmai de gnosticismul pe care, vezi Doamne, încearcă să-l combată. Diac. Dumitru – Ionuț Popescu nu scrie neadevăruri, doar deturnează adevărurile de la înțelesul lor originar. Gândirea „dezîntrupată” a diac. Dumitru – Ionuț Popescu nu vede în Apocalipsă decât „o lucrare simbolică, căreia i se pot da multe interpretări”. O astfel de interpretare este opusă celei oferite de Biserica Ortodoxă. Pentru ortodocși textul Apocalipsei se desfășoară SIMULTAN pe trei planuri: planul istoric, al prezentului concret și al profeției. Doar un Dumitru-Ionuţ Popescu poate să vadă în Apocalipsă doar un simplu simbol fără legătură cu evenimentele istorice ale primului secol creștin. Pur și simplu, negi dimensiunea istorică a Apocalipsei când faci o trimitere diversionistă la „numerologia” practicilor yoga contemporane și treci sub tăcere valoarea gematrică a numărului 666. Plasezi în mod gnostic Apocalipsa în afara istoriei dacă nu vezi în prima fiară puterea Imperiului roman, si-n a doua fiară pe falsul profet care impune cultul imperial tuturor oamenilor. Dacă negăm acest aspect concret-istoric al Apocalipsei înseamnă că negăm în mod gnostic însăși întruparea lui Hristos. Nici un cuvânt din Apocalipsă nu există prin el însuși, ci doar în legătură strânsă cu Mântuitorul. Cum întruparea Sa nu este una „simbolică”, tot așa Apocalipsa nu este doar o alegorie fără legătură cu realitatea istorică. Acel moment istoric din trecut trimite însă la ACEST moment istoric din prezentul nostru. Prin Duhul Sfânt și Biserică, El este ACUM printre noi. Trecutul nu determină însă prezentul într-o ordine cauzală, atât prezentul cât și trecutul se află pe același plan de simultaneitate întrucât sunt concepute în lumina eshatologică a sfârșitului absolut (a istoriei). Iată de ce Apocalipsa nu poate fi banalizată și simplificată, amputându-i unul dintre planuri. Monahii care au fost acuzați de „isterie” și „misticism” au înțeles corect Apocalipsa. Ei trăiesc așa cum trebuie să trăiască orice creștin: Într-o stare de urgență, în iminența vremii care „este aproape”. O iminență care nu se măsoară în zile sau ani, ci este concepută sub aspectul tensiunii eshatologice: „deja” și „nu încă”. Pentru creștinul ortodox a trăi „apocaliptic” este modul cu adevărat duhovnicesc de a exista în lume. Ateii, gnosticii sau creștinii slăbănogiți în credință trăiesc relaxați sau, dimpotrivă, reacționează pavlovian sub presiunea evenimentelor, iată de ce confundă trăirea creștină sub imperativul „vremea este aproape” cu „răzvrătirea”, „isteria”, „misticismul” sau practicile yoga. Nu voi încerca să răspund cu argumente teologice și intelectuale unui text făcut la comandă politică precum editorialele din „Scânteia”. Vreau doar să le reamintesc creștinilor că la baza lui se află o premiză gnostică deosebit de periculoasă: Creștinul este un sclav care trebuie să suporte fără să crâcnească lucrarea Diavolului: „A încerca să împiedici sau să prelungești ceva deja hotărât din planul divin este un nonsens pentru creștinism, dar nu și pentru gnosticism”. Sub acoperirea acestei fraze, aparent perfect ortodoxă, se află o deturnare gnostică a adevărului. Pentru gnostici, oamenii sunt creați de Demiurg, o divinitate inferioară; „prost croiți”, existăm doar ca niște ființe supuse determinismului absolut (biologic, politic, social). Doar gnosticii, elitele, cei mai “”creștini” dintre creștini – întrucât au în ei „scânteia divină” și sunt posesori ai gnozei – doar ei sunt liberi întru dumnezeul lor, marele Anonim. Noi, ceilalți, christiani rudes, suntem toți niște sclavi, ființe inferioare, robite materiei, bune să tragem doar la jug. Cei care s-au ridicat împotriva pașapoartelor biometrice nu au fost rebeli în sensul gnostic al cuvântului – ei nu și-au propus ca prin lupta împotriva „puterilor arhontice” ale Sistemului să se opună planului divin sau să proclame „triumful subiectivității”, să-și „valorifice potențialul interior”. Lupta împotriva pașapoartelor biometrice și a statului polițienesc nu s-a purtat în numele libertății absolute a eului gnostic, a eliberării „scânteii divine” din noi, ci în numele LIBERTĂŢII ÎNTRU HRISTOS ŞI A BISERICII LUI. Nu-i vorba despre o „eliberare” a eului interior, ci despre o MĂRTURISIRE a dreptei credințe. (Notă: gnosticilor nu le pasă de ceea ce se întâmplă cu trupul lor, dacă este cipuit sau nu, oricum trupul pentru ei este o „închisoare”) În „A Treia Forță” și „Sclavii fericiți” am atras atenția asupra unui fenomen deosebit de grav pe care-l constat în societatea românească: dominația dezîntrupaților, acei electi gnostici care le dictează românilor, christiani rudes, legile Pleromei lor sub deghizarea ortodoxiei și legilor noastre. Acești gnostikoi își asumă roluri de „experți”, „think-tankuri”, „formatori de opinie”, „ierarhi ecleziaști”, etc, dar nu-i întâlnim niciodată în postură de oameni obișnuiți, profesioniști, țărani, muncitori, babe evlavioase. Eoni emanaţi din „centrele de putere” mondiale sau regionale, deseori însă doar mafioți locali, vor să ne aglutineze sub faldurile „umanismului global”. Cunoscându-le strategiile de deturnare a adevărului, să urmăm exemplul Sfinților Părinți și să punem piciorul în prag. Așa după cum am spus în „A Treia Forță” , gnosticismul se manifestă astăzi sub forme religioase, seculare și spiritualiste dintre cele mai diverse. Tumoarea s-a generalizat și atinge astăzi nu numai ortodoxia, ci și întreaga civilizație creștină. Spre a ne păstra libertatea noastră întru Hristos, spre binele Bisericii Ortodoxe și a tuturor cetățenilor acestei țări, să trecem, sub lucrarea Duhului Sfânt, la o DEGNOSTICIZARE radicală a României. Ovidiu Hurduzeu
Acest text poate fi reprodus fără restricții atât timp cât nu este însoțit de comentarii, note sau alte măsuri explicative de cel care îl reproduce.(Comentariile de la cititori sunt însă binevenite)
Votul privind actul normativ al Guvernului prin care se introduc paşapoartele electronice a fost amânat, pentru a doua oară. Pusă în discuţie astăzi de plenul Senatului, aleşii neamului nu au reuşit să ia o decizie nici în favoarea, nici contra Ordonanţei în materie.
Raportul suplimentar al Comisiei de resort, cea juridică, a fost respins, neîntrunind numărul suficient de voturi necesar, în favoare votând doar 62 de senatori, 8 împotrivă şi 15 abţinându-se. La fel s-a întâmplat şi în cazul legii de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă – 63 de voturi pentru, 11 abţineri şi 14 împotrivă, dar şi a celei de respingerea a actului normativ – 13 voturi pentru, 62 împotrivă şi 9 abţineri, notează Agerpres. Iniţial, senatorii au adoptat, cu 58 de voturi pentru, 22 împotrivă şi 9 abţineri, un amendament, respins de Comisia juridică, al senatorului PD-L Iulian Urban, conform căruia, în textul legii ar fi urmat să se precizeze că “persoanele care, din motive de conştiinţă sau religioase, refuză paşapoartele electronice să poată beneficia de un paşaport simplu temporar”.
Preşedintele Comisiei juridice, senatorul PSD Toni Greblă, a arătat că acest amendament ar îngreuna situaţia cetăţenilor care vor solicita paşapoarte simple temporare, aceştia fiind nevoiţi să dovedească motivele de conştiinţă sau religioase pe care le invocă. Toni Greblă a afirmat că, înainte de şedinţa plenului, a avut o întrevedere cu un înalt prelat al Bisericii Ortodoxe Române, care a formulat trei obiecţii în privinţa Ordonanţei. Senatorul PSD a arătat că reprezentantul BOR a precizat că nu are nimic împotriva circulaţiei paşapoartelor electronice, dar că doreşte să circule în paralel şi paşapoartele simple temporare, cu valabilitate de 1 an, cu acelaşi cost ca şi paşapoartele utilizate acum şi eliberate în cadrul aceloraşi termene, toate aceste probleme fiind “rezolvate prin amendamentele aduse în Comisia juridică”. La propunerea senatorului PNL Puiu Haşotti, plenul Senatului a votat ca proiectul legislativ să fie inclus pe ordinea de zi de luni, săptămâna viitoare, pentru ca senatorii să se pronunţe din nou. Altfel, proiectul legislativ va trece prin adoptare tacită, având ca termen data de luni, 16 martie. La dezbateri a participat, fără a lua însă cuvântul în plenul Senatului, călugărul Filoteu Bălan de la Mănăstirea Petru Vodă, care s-a pronunţat pentru adoptarea amendamentului formulat de senatorul Iulian Urban. “Ne propunem să se modifice OUG, astfel încât cine vrea act biometric să facă cerere scrisă, iar nouă, celorlalţi, care socotim că suntem atinşi în conştiinţa noastră religioasă de această măsură venită din afară şi strecurată pe şest, fără dezbateri, să ni se dea dreptul să folosim actele pe care le avem”. Acesta a declarat presei că “va începe o dictatură la care Nicolae Ceauşescu nu a visat”, deoarece “prin aceste acte se va şti în orice moment unde suntem”. “Nu este vorba despre cele trei cifre. Este vorba despre subţirimi tehnologice. Ne interesează că acest biocip, prin implantare, este cel mai mai bun candidat să devină semnul fiarei. Nu numărul ne deranjează, ci alte două lucruri. Este un foarte bun candidat, cel mai bun candidat, să devină semnul fiarei, prin implant. Al doilea, faptul că nu este un candidat, ci un executant al ideii statului totalitar global”, a precizat călugărul. El a mai spus că, până în prezent, nu s-a exprimat un punct de vedere al biroului de presă al Patriarhiei, singurul act semnat fiind cel al mitropolitului Bartolomeu Anania, care a spus categoric faptul că Biserica este împotriva introducerii acestor paşapoarte. De asemenea, el a mai afirmat că vorbeşte “în numele ortodoxiei Bisericii din ultimii 2000 de ani”. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 207/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a mai fost dezbătut de plen, fiind retrimis la comisie pentru un raport suplimentar. Actul normativ al Guvernului introduce paşapoartele electronice cu elemente biometrice şi care prevede posibilitatea ca românii să solicite fie un astfel de paşaport, fie unul simplu temporar.
Directorul general la Direcţia Paşapoarte a Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), chestorul Aurel Vasile Sime, prezent la dezbaterile din Comisia juridică, a explicat că nu este vorba de paşapoarte biometrice, aşa cum unii le-au denumit în necunoştinţă de cauză, ci de paşapoarte electronice cu elemente biometrice – imaginea facială şi impresiunea digitală. El a precizat că introducerea acestui paşaport este “o aliniere la cerinţele UE”, lucru care trebuia realizat la 1 ianuarie 2007, data integrării în Uniune, şi că au existat două amânări, “tolerate de UE” în introducerea acestui tip de paşapoarte. Reprezentanţii MAI au arătat că nici în forma emisă de Guvern, ordonanţa nu prevede obligativitatea solicitării unui paşaport electronic. La ora actuală, un paşaport electronic costă 234 lei, iar paşaportul simplu 64,2 de lei.
11/03/2009
Jurnalul National
FotoVictor Roncea
Stanga sus: Parintele Filotheu cu cele 150.000 de semnaturi stranse la Manastirea Petru Voda
PS VR: La dezbatere a fost prezent, din partea Patriarhiei, si Parintele Motoc, supranumit “Parintele” Satana, devenit celebru prin sustinerea unei slujbe sataniste. Dupa aflarea rezultatului votului acesta a plecat imediat, imbufnat.
AGENTIA NO-PRESS TRANSMITE:Astăzi, 26 Februarie 2012 purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, preotul Costel Stoica, pentru a le arăta ziariştilor că temerile unor pretinşi credincioşi cu privire la implanturile obligatorii nu sunt întemeiate, ci doar seamănă panică şi tulburare în rândul cetăţenilor europeni şi planetari, şi-a scos peruca să le arate cât de bine îi este cu ultima generaţie de cipuri implantate în creier. “Eu şi câţiva colegi ne-am gândit să dăm exemplu că nu de tehnologie trebuie să ne temem şi că Biserica este o instituţie dinamică, în pas cu vremurile. Cred că mai mare binecuvântare decât implantul în creier nu există pentru cineva. Temerile unor monahi răzvrătiţi şi neascultători şi aşa-zis creştini lipsiţi de o pregătire teologică corespunzătoare nu se justifică, la fel cum nu s-au justificat nici în problema actelor biometrice acum câţiva ani, şi nici în cea a cărţilor de identitate biometrice, de acum un an. Ministerul de Interne ne-a asigurat încă o dată că pasajele din Apocalipsă care au creat temeri în popor nu se referă la noile tehnologii ci sunt mai degraba niste povesti de speriat copii, drept pentru care Ministerul Adevarului a solicitat, la cererea Asociatiei Umaniste Romane, eliminarea lor din Noua Biblie emisa de Noua Patriarhiei de la Bucuresti, de rit pretutindenar. Drept urmare, pentru a face pe plac Statului Politienesc, ne gândim să elaborăm o hotărâre sinodală, împreună cu toate bisericile surori cu care practicăm intercomuniunea, să scoatem din Sfânta Scriptură Apocalipsa, această scriere care îndeamnă la atitudini lipsite de moderaţie şi de echilibru si cu o nota discriminatorie fata de Fiara la care ne inchinam”, a declarat el. Ziariştii au fost mulţumiţi cu răspunsul primit din partea reprezentantului B.O.R., de curând membră deplină a Bisericii Universale cu sediul la Vatican City.
O hotarare a Sinodului privin pasapoartele biometrice contrazice sfintii parinti si marii duhovnici ai ortodoxiei rasaritene Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis azi ca persoanele care invoca obiectii de constiinta sau motive religioase au libertatea sa nu solicite pasapoarte biometrice, insa aceastea sunt valabile, in regim de urgenta, doar pentru sase luni. Problema este ca majoritatea statelor solicita pentru a oferi viza ca pasapoartele sa aiba pana la expirarea termenului de valabilitate intre trei si sase luni. Patriarhia a mai sustinut, ca si Ministerul de Interne, ca pasapoartele constituie “un drept si nu o obligatie” si a evitat sa observe ca aceeasi Ordonanta de Urgenta prevede instituirea obligatorie a Cartilor de Identitate biometrice cu incepere de la 1 ianuarie 2011, ceea ce constituie o obligatie si nu un drept. Mai mult, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane a afirmat intr-o declaratie de presa Patriarhia isi va pune cip pentru ca el si colegii lui vor fi printre primii solicitanti de pasaport biometric. “Am decis sa fim printre primii care-si fac pasapoarte biometrice, insa aceasta nu o spunem pentru lauda noastra ci pentru a dovedi ca noi nu vedem niciun pericol in aceste documente”, a afirmat preotul Costel Stoica citat de Agerpres, intrebat daca, personal, va accepta pasaportul biometric. Purtatorul de cuvant a ridiculizat astfel cuvantul unor mari duhovnici ai ortodoxiei, precum parintii Arsenie Papacioc si Justin Parvu, care au avertizat ca aceste acte electronice nu trebuie primite “sub nici un chip”. Cu cateva zile in urma ierarhii Sinodului Mitropolitan al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului afirmau despre instituirea actelor electronice, printr-o Hotarare oficiala, ca “argumentul ca acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea si urmarirea delicventilor constituie o ofensa la adresa intregului popor roman, care nu poate fi tratat ca o banda de infractori. Dimpotriva, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea si intimitatea oamenilor, drepturi consfintite nu numai de legile civile, ci si de normele religioase”. Prin decizia contradictorie a Sfantului Sinod, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romania devine prima institutie bisericeasca din spatiul ortodox rasaritean care accepta insemnarea electronica, un act considerat de mari duhovnici ai ortodoxiei rasaritene si romanesti drept premergator pecetluirii finale si de catre organizatiile de aparare a drepturilor omului drept un atentat la libertatea umana, se afirma intr-un comunicat al Actiunii Pentru Educatie si Libertate dat azi, dupa decizia Sinodului. Este posibil ca aceasta decizie controversata sa genereze noi tulburari in sanul bisericii. (V.R.) Comunicat APEL (DOC, 25 kB) Descarca »
Stilistul Patriarhiei Romane, Florian Bichir (foto), in timpul liber ziarist la Evenimentul Zilei, ma onoreaza cu un nou articol, dupa cel de preamarire a actualului Patriarh si ponegrire a regretatului Parinte Teoctist. Se alatura astfel, de la sine, celorlalti trei colegi ai sai din Trustul Ringier, anti-crestini, care si-au creat o obsesie din atacul la persoana mea: Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici si Mircea Mihaies. Pe langa aceasta, astazi, am mai avut o onoare: eu si Patriarhul Romaniei, Daniel Ciobotea, am primit aceeasi Revista a Presei. Editata de Biroul de Presa al Patriarhie, ea mi-a fost trimisa azi, pentru prima oara, pe e-mail. In cap de lista trona, dupa cum vedeti, creatia bietului meu fost coleg de AZEC Florian Bichir (Dumnezeu sa-l ierte!). Pe vremuri, nu foarte indepartate, acelasi Birou ma onora, inclusiv pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, cu mediatizarea Campaniei Salvati Icoanele Copiilor. Astazi, chiar daca particip, alaturi de alte cateva sute de dreptcredinciosi, si zeci de mii de aderenti, la o actiune pentru educatie si libertate, similara, respectiv Campania Impotriva Insemnarii Electronice, care vizeaza tot apararea sufletele romanilor, Noua Patriarhie se pare ca are alte planuri, alte ordine, de la alte glasuri, din alte incaperi, pe care le primeste cu ochii larg inchisi… Noua Patriarhie socoteste ca este mai crestineste sa-l asmuta pe bietul Bichir asupra mea si a tuturor “analfabetilor” – multi simpli romani dar si preoti, monahi si monahii – care sustin o cauza dreapta. Noua Patriarhie doreste practic sa se alature astfel unor hoti de suflete din tagma lui Tismaneanu, personajul care a insultat in modul cel mai ordinar, dupa caderea comunismului, Biserica stramoseasca si memoria fostului Patriarh al Romaniei, blandul Teoctist, in mincinosul sau “Raport Final”. Slujbasii de la Patriarhie par sa nu observe ca partasia aceasta la marea operatiune anti-umana, e vazuta insa, inainte de toate si toti, de Bunul Dumnezeu. Dincolo de faptul ca ma implica in “afacerea Ciorogarla” – din motive ce tin de imbibarea ramasitelor de creier ale unora cu prea mult alcool (si atunci chiar s-ar putea sa scot, daca nu un Browning, macar un Carpati 🙂 – Articolul lui “padre” Bichiros alias “father” Anthimos tradeaza, in nestiinta intunericitilor, o anume neliniste, ba chiar o frica. Printre randurile tremurate pare sa se intrevada raspunsul pe care il pregateste Patriarhia in urma sedintei de Sinod din 25-26 februarie vizavi de scandalul insemnarii si spionarii poporului ortodox, care se ridica, incet dar sigur, pentru libertate. Parerea mea este ca atat autoritatile statului cat si cele bisericesti ar trebui mai degraba sa cumpaneasca mai bine acest raspuns. Sa nu se grabeasca. Apelul duhovnicilor acestui neam este mult mai puternic decat isi pot imagina necredinciosii care ocupa, rand pe rand, toate institutiile celui ce a fost o data Statul Roman, in frunte cu cea mai importanta, Biserica nationala. Diferenta dintre acestia si noi este ca noi chiar stim si cum se cucereste si cum se apara si ce este Libertatea. Razboi Intru Cuvant semnaleaza un articol de opinie al teologului Dan Camen pe acesta tema: Dan Camen fata cu diversiunea Bichir Vezi la rubrica de Comentarii reactia cititorilor la materialul lui Bichir: FLORIAN BICHIR: Diversiunea unor analfabeţi Vezi si INFILTRARI la varful BOR. Cazul Florian Bichir alias “Father Anthimos…
Rafael Udriste semnaleaza si atacul unui alt Bichir, cu numele de Andrei Badin, la @CONSIGLIERE DESPRE CIPURILE RFID: “CITEŞTE AROGANTULE ŞI TE MINUNEAZĂ” . Badin are tupeul sa alature la otrava sa o fotografie preluata de la mine de pe blog pentru care nu mi-a cerut acceptul – evident! – ceea ce se incadreaza la furt intelectual. S-ar putea sa-l pun sa plateasca. Mai bine ar raspunde cum au disparut asa brusc de pe blogul lui postarile in care eram facut “capitan verde” din spatele unui minister si unul dintre “locotenentii” (alaturi de “Big Brother”) ai mitropolitului “legionaro-securist” Bartolomeu Anania. “Prietenii stiu de ce?”! Cele doua diversiuni se adauga celor deja declansate dupa Apelul Parintelui Iustin de unii “initiati” precum Razvan Bucuroiu, Razvan Codrescu, Claudia Tarziu, Dan Dungaciu, Dan Tapalaga, Radu Carp, Attila Biro, Cristian Pirvulescu, etc, etc Este de observat ca, pe masura ce ne vom apropia de ziua sedintei Sinodului, aceste diversiuni se vor inteti. De remarcat tovaraseii din “echipa de zgomote” (aceiasi pretutindenari, mereu). Fiti cu ochii pe ei!
Inca de la inceputul editorialului, Dl. Florian Bichir, aka. ‘Father Anthimos’ (’prietenii’ stiu de ce), aminteste inainte de toate de ’scarboasa campanie pentru alegerea patriarhului’, evocand prin aceasta perioada sclipitoare cand lustruia cu cuvinte magulitoare si pline de emotie ‘virtutile de aur’ ale actualului Patriarh, pe atunci Mitropolit al Moldovei, Daniel, spre care are o crescanda afinitate. Se pare ca vremurile acelea n-au apus inca si turtureaua glasuieste oficios de fiecare data, cu orice prilej, cantece melodioase miresei de pe deal. Curios lucru este ca aceasta ‘turturea’ era inainte ‘cucuvea’, mereu cantand impotriva Mitropolitului Daniel (actualul Patriarh), dar deh… incalcite si noduroase sunt caile oamenilor. Curat lucru este ca Adevarul va iesi la lumina odata si odata… caci nu este simplu cuvant, ci Cuvantul, Hristos, Fiul Cel fara de ani. Baietii furiosi de care face amintire Dl. Bichir sunt bloggarii ortodocsi, acesti muezini ai amvoanelor virtuale, strajeri ai pridvoarelor internautice cu nesfarsitele lor colonade si feciori davidici ce lupta cu Goliatul taberelor dusmane spre izbavirea turmei infricosate. Acestia se inroleaza la lupta in primele randuri, ei aduc vestile si tot ei sunt iscoade ce cutreiera internetul in lung si-n lat pentru a cauta marturii si cuvinte pline de intelepciune ale celor ce pustincesc si teologhisesc. Incercand sa castige putina autoritate stand la umbra cuvintelor Parintelui Iustin Parvu, scrise in scrisoarea publica din 14 ianuarie a.c., dandu-i pe deplin dreptate la inceput, cat sa poata sa-si ascuta dintii rapitori, Dl. Bichir denatureaza in mod voit sensul cuvintelor rostite de parintele Iustin, spunand ca “mesajul marelui duhovnic nu conţine niciun îndemn la mucenicie şi luptă, ci doar atrage atenţia cu privire la tendinţele de globalizare, control şi restrângere a drepturilor “. De fapt, un scurt fragment din scrisoarea parintelui Iustin din 14 ianuarie arata exact contrariul> “De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie.” Astfel ca ‘diversiunea duhovniceasca’ de care aminteste Dl. Bichir e chiar cea creata de el insusi. Dar la indemnul cui?… se pare ca are legatura cu Sedinta Sfantului Sinod din februarie. Vocea cui se face aceasta turturica? … este oare reeditarea a ceea ce a fost in cazul deciziei Sfantului Sinod cu privire la cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu? O’m trai si o’m vedea… Limbajul acestui gazetar ce se lauda ca e licentiat in filologie si teologie ortodoxa, master in comunicare si doctorand in teologie incepe sa capete valente fariseice si, precum oarecand in parabola Vamesului si Fariseului, ca tot suntem in perioada Triodului, isi inalta pana la cer cuvintele prin care se binecuvinteaza pe sine insusi si arata cu degetul catre Dl. Victor Roncea spunandu-i ca e “un om care nu a înţeles că ortodoxia se trăieşte, nu este doar o etichetă”, caci “e la mintea cocoşului că dacă nu ţi se cere lepădarea de Hristos, acest CIP sau 666 rămâne la nivel simbolic”, pe toti facandu-i analfabeti. Precum o aspida ce-si arunca veninul peste tot, ponegririle aduse baietilor furiosi “ultraortodocsi” si lui Victor Roncea ating in mod voit si pe publicistul Dan Ciachir, ale carui editoriale scrise in ziarul Ziua reuseau de fiecare data sa atraga atentia Patriarhiei Romane, care trimitea de fiecare data comunicate de presa pe seama spuselor Dl. Ciachir. A fost singurul care a reusit acest lucru. Curios, de asemenea, este faptul ca Dl. Ciachir de ceva vreme nu a mai scris deloc nici in randurile ziarului Ziua, nici in alta parte. Acest aspect l-a observat probabil si Dl. Bichir care a gasit de cuvinta, precum ii este obisnuinta, sa improsce pe la spate pe cei care nu-i sufera. De fapt prin Dl. Ciachir, mojicia pamfletarului Bichir ponegreste pe IPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, caruia ii spune ca “a mâncat varză puturoasă prin mănăstiri” si pe care l-a improscat de atatea ori si in campania ’scarboasa’ privind alegerea patriarhului de care aminteste la inceput. Urmatorul paragraf din editorial aminteste de cuvintele D-lui. Radu Carp cu privire la intrebarea, oarecum retorica si fundamentala zic si eu, dar ironizata de Dl. Bichir: “de ce până acum nu au fost prezentate puncte de vedere teologice pe marginea problemei paşapoartelor biometrice?” Pentru Dl. Bichir totul e clar, el urmand logicii afirmatiilor puse pe seama Parintelui Porfirie de catre Gheorghita Ciocioi intr-un editorial al site-ului Lumea Credintei, anume ca “dacă nu renunţi la Hristos, pot să-ţi facă orice, inclusiv un CIP în cap”. Problema pasapoartelor biometrice ce contin cipuri de stocare a datelor personale este o problema complexa, ce atinge diverse valente si domenii. Pe langa toate acestea, insa, este si o problema duhovniceasca, care poate avea implicatii apocaliptice legate de numarul 666 – ca si pecete a diavolului, nu doar ca un simbol, caci deja tot ce te pecetluieste are legatura cu persoana ta, cu tine, nu e strain de tine, omul fiind alcatuit din suflet si trup. Lepadarea de Hristos are legatura cu acest lucru din simplul motiv ca daca te vei duce la magazin sa cumperi o bere cu eticheta Timisoreana, nicidecum nu ti-ar trece prin cap ca s-ar putea sa gasesti inlauntrul ei altfel de bere sau altceva in locul aceleia. Astfel, interiorul are legatura cu exteriorul, iar cei ce propovaduiesc aceasta separare sunt nestorienii zilelor noastre. Chiar un parinte duhovnicesc avea o carte intitulata ‘Cum îţi sânt gândurile, aşa îţi este şi viaţa’ , deci profunda legatura intre ceea ce este in interior, in suflet, si ceea ce este in exterior, pe trup. Putem asemana foarte usor, in chip pavelian, lepadarea de Hristos cu desfranarea, caci amandoua lasa urme atat la nivel mental, in suflet, dar si in trup… spre deosebire de celalalte pacate care lasa urme numai in suflet si in minte. Este deci o problema delicata si trebuie precizata foarte clar de cei care au competenta. Este o problema de Sinod, care nu cred ca se va rezolva asa usor, dar care trebuie sa ofere o solutie rezonabila privind acest aspect. Bine este ca Sfantul Sinod a inceput sa reactioneze la framantarile Bisericii si nu a ramas pasiv, pentru ca acum are motive. Daca Dl. Bichir considera ca Turma lui Hristos este o gloata de nebuni, o masa de oameni, o prostime multa care vine in biserici sa aprinda lumanari si sa dea un acatist se inseala enorm, Il batjocoreste intai pe Hristos care e in ei si pentru care S-a jertfit, dar ce stie teologul si preotul Bichir de lucrurile acestea…? E invatat la comanda sa improste cu noroi prin cuvinte saltarete pe toti care ii considera antipatici si care i-au vazut bubele si ranele… Trecand peste linguselile nelipsite din limbajul D-lui Bichir la adresa Pf Daniel, numit de data aceasta cu apelativul catolic ‘Sanctitatea Sa’ si evidentiindu-i inca o noua harisma – ’stralucita minte teologica’, pamfletarul face referire la anecdota ironica, nicidecum irenica, marca Pf Daniel, menita mai mult sa starneasca ras, decat lamurire: “dacă un preot are de împărţit 1.000 de colaci sfinţiţi, ce face cu cel de-al 666-lea? Nu-l împarte?” Este de fapt ridiculizarea framantarilor launtrice ale madularelor Bisericii pe seama acestei chestiuni. Ba mai mult, e un exemplu nepotrivit, insa potrivit pentru oameni superficiali precum Dl. Bichir si sa va spun de ce… In primul rand nu preotul imparte colacii, ci doar ii sfinteste, iar daca erau pecetluiti acei colaci cu pecete diavoleasca nu se sfintesc, ci sunt jertfe idolesti. In al doilea rand acei colaci nu poarta pecete, ci sunt numerotati. In al treilea rand diferenta intre o carte de identitate sau pasaport si un colac este imensa, pentru ca primele contin date personale care te reprezinta si au legatura cu persoana ta, pe cand colacul, care poate ca are si crucea pe el, insa e numerotat al 666-lea, nu face nicidecum legatura cu persoana ta. Aici e diferenta existentiala. In rest, continuarea anecdotei cu alte exemple personale ale D-lui Bichir denota naivitate, fapt pentru care comentariile sunt de prisos. *** Parerea personala referitoare la acest pamflet derizoriu marca Florian Bichir, pentru care, spre mirarea unora, i-am acordat asa mare atentie, este ca vine ca la comanda, inainte de reunirea Sfantului Sinod in februarie, incercand sa spuna prin cuvinte ascunse lucruri ce vor avea loc, iar daca nu l-as fi stiut pe Dl. Florian Bichir, din editorialele pe care le-a scris, asa partinitor si mereu de partea celor ce-i ofera girul in anumite chestiuni, nici in veac nu as fi facut pomenire de aceste randuri ale lui.
Cuvantul Parintelui Justin Parvu la conferinta organizata impotriva sa de AZEC, mai jos, aici. Inainte, cititi va rog o relatare pitoreasca de la evenimentul cu pricina transmisa de corespondentul special al Blogului Victor Roncea, in timp ce subsemnatul se bucura de Basarabia strabuna. Deci: Cine sapă groapa altuia cade singur în ea – cu o epigrama la zi in final Razvan Bucuroiu, vizibil afectat, a deschis lucrarile cu o mina de premiul Nobel, in cazul in care ar fi fost primul barbat care ar fi trecut prin chinurile nasterii, chiar atunci, pe loc, sub ochii trimisilor Patriarhiei pentru a putea consemna evenimentul mondial in Cartea Recordurilor. Altfel, se dorea ca invitaţii din partea Palatului Patriarhal să vorbească în afara oricărei dezbateri, şi apoi sa plece, ceea ce s-a si întâmplat cu decanul Facultatii de Teologie, Ştefan Buchiu, in prezenta postului anti-crestin ProTv, care a parasit sala la brat cu oficioşii. Dar lucrurile nu au decurs, apoi, dupa planul organizatorilor, asa cum le-a iesit figura spre temperarea reactiilor credinciosilor in cazul Documentului de la Ravenna prin care a fost recunoscut primatul papal. Echipa de soc Bucuroiu-Codrescu si sclavul lor fericit Tarziu a fost taxata la fiecare greseală. Asa cum la infiintarea FOR-ului se simtea un duh strain, apasator, in sala, de data aceasta se auzea zumzet de aripi, ale emisarilor lui Dumnezeu trimisi sa se amuze de prostia omeneasca… De altfel aliatii nostri inaripati i-au si aratat pisica nebucuratului. Cand a pomenit de mesajul Parintelui Justin Parvu si cei care l-au prezentat pe internet, cartonul ce-i purta scris numele si calitatea de presedinte al AZEC a zburat si cazut la pamant. Un semn, fara indoiala…, pe care l-a inteles si el. Aproape toti cei prezenţi în sală erau împotriva lor. Dupa brambureala lingvistica a lui Bucuroiu, decanul Facultăţii de teologie din Bucureşti, Ştefan Buchiu, a afirmat ca tehnica nu trebuie sa ne afecteze: „Nu de tehnică trebuie să ne teme noi, că tehnica nici nu te mântuieşte, nici nu te coboară-n iad, ci depinde cum o foloseşti. Este străină de ortodoxie orice viziune apocaliptică. Că au fost mulţi profeţi mincinoşi dea lungul timpului care au anunţat sfârşitul şi totuşi sfârşitul nu a venit”. El a mai sustinut, impotriva revelatiei Parintelui Justin Parvu, ca „nu sunt încă semnele vremurilor!”. „Se prooroceşte că va fi o mare cădere din credinţă la sfârşitul veacurilor. Ceea ce nu e adevărat. La noi este o mare creştere în credinţă. Să fim echilibraţi, pentru că contextul în care ne aflăm este plin de libertate. Deci nu este nici un context apocaliptic acum. Steinhard spune că în închisoare fiind era mai liber decît temnicerii lui. Un duhovnic este bun dacă este în ascultare faţă de biserica lui. Asta este ascultare. Nu va supăraţi pe mine. Nu există instituţia duhovniciei. Sunt trei trepte – episcopi, preoţi şi diaconi. Să ascultăm mai bine de duhovnici decât de biserica în sine? Noi spunem că numai Biserica e infailibilă, nu omul”, a afirmat acesta intr-o evidenta necunoastere sau reavointa. “Nu te mântuieşte duhovnicul dacă nu te mântuieşti tu. Să zici că eşti prooroc sau să laşi pe ucenicii tăi să te creadă teolog, iata aici e discutabil. Sfântul care spune despre el că este sfant, nu este…”, a mai aruncat decanul. La auzul acestor blasfemii la adresa stalpilor ortodoxiei, duhovnicii neamului, din sala a intervenit un credincios, revoltat, pe drept cuvant: “Eu am văzut ierarhi care au sărutat mâna unui ierarh! Părintele Patriarh Teoctist mergea la Parintele Paisie Olaru şi îi săruta mâna!”, a spus acesta. Si alte voci s-au ridicat sa-l combata. “Crestin rezonabil” cum e el – s-a vazut si in cazul Ravenna! – Razvan Codrescu Adolf Marian Vasile Crivat a intervenit sugerand – scuzati termenul – sa fie lasate comentariile pentru mai tarziu, pentru la sfarsit, cand nu mai e nimeni, eventual… Cristian Curte, un baiat bun pe care l-am mai auzit pe la Radio cu emisiuni faine in miez de noapte (mi se pare ca e si oleaca vanator) a intervenit si a amintit la timp de foarte bine documentatul studiu-raport al Părintelui Mihai Valică, întocmit cu binecuvântarea Înaltului Teofan, pe care l-ai publicat matale in premiera si in care se scrie ca doar Civic Media a reactionat in timp ce AZEC-ul clevetea impotriva Parintelui Justin. Cristi Curte a oferit argumente din lucrarea atat de bine intemeiata in care se arata ca duhovnicii nu pot fi separati de ierarhie dar aceasta trebuie obligatoriu sa se indrepte spre ei caci au darul revelatiei si al inainte-vederii. Amin! Aici s-a ridicat si cel prin a carui gura vorbeste de multe ori Sfantul Duh, teologul infocat Danion Vasile, care a avut cea mai bună şi hotărâtă atitudine, vorbind despre curajul Părintelui Justin şi tăcerea asurzitoare a ierarhilor… Exact asa cum ziceai si matale ca o sa se invoce ca pretext pentru implantarea cipului biometric, decanul a inceput sa vorbeasca despre “beneficiile cipului”, care te ajuta sa-ţi găseşti copiii!!! Aici n-a mai putut sa rabde prea bine vorbitoarea maica Ecaterina Fermo – facuta “isterica” si “penibila” de prietenului lui Tarziu, “credinciosul” Codrescu, pe blogul lui – si care a intervenit categoric observand intemeiat: “cum ne-am trezit peste noapte cu aceste cipuri în paşapoarte, tot aşa ne vom trezi şi cu implanturile de cip!” Parca vad ca da Boc o Ordonanta de Urgenta ca e obligatoriu sa ne punem cip ca altfel nu ne mai da pensia… si asta doar ca sa-si gaseasca el amanta aia unguroaica prin ungherele Guvernului – asta este nota mea personala, sefu’ 🙂 Decanul, din ce in ce mai nervos ridica tonul: “Nu ni se va fura credinţa prin tehnică, nu li s-a furat celor din închisoare… Ce se face fără ştirea mea nu are nici o valoare asupra sufletului meu. Sufletul meu nu depinde de tehnica” a mai spus enervat ridicandu-se pentru a parasi sala. El a fost urmat, dupa cum v-am spus, de cortegiul ProTv, plin de… tehnica.
Urletul duhului
Părintele Coman si-a inceput alocutiunea întrebandu-se, chipurile naiv, ce caută la această dezbatere. A avut o atitudine mai echilibrată decat decanul, dar si foarte vicleană. Adica şi-a manifestat respectul şi dragostea faţă de P. Justin si a declarat pentru urechile noastre, ale celor prezenti, ca ia in considerare apelul Părintelui, dar…… că se exagerează şi că nu reprezintă adevărul absolut. Pe masura ce vorbeau reprezentantii Patriarhiei veniti sa-l incolteasca pe singurul trimis al Manastirii Petru Voda – de unde a pornit alerta 666 – care mai era si inconjurat de restul invitatilor speciali ai lui Bucuroiu, un militian si-un sociolog al bunelor servicii, atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata. Parca ingerasii nostri nu prea mai faceau fata atacurilor duhurilor negre. Si totusi… Coman, perfid, a tinut sa ridiculizeze ultimul cuvant al P. Justin, cel dat pentru a confirma autenticitatea mesajul sau afirmand ca pentru el “pericolele nu sunt pasapoartele biometrice sau masonii sau iudeo-masonii sau Europa sau nu stu’ ce” (normal ca pentru el, nu…). A stat totusi până la capăt, spre deosebire de Bughiu. In rest abureli: că ispita noastră este că ne preocupă mai mult dracul decât Dumnezeu; că un gest exterior nu poate compromite actul interior; face o teribilă greşeală dogmatică separând entitatea trupului de cea a sufletului, cand ele fuzionează împreună. Adică el spune că gestul trupesc al cipării nu are cum să impieteze actul lăuntric. O tampenie, iertare, ce sa zic… Deci, ca sa concluzionez cu oamenii Trustului din Deal, parerea mea e ca sunt niste teologi cam de 2 (doi) bani. Mai spune o bazaconie, facând pe naivul, ca dacă te uiti de fapt in ochii d-lui Iliescu sau Băsescu nu poti să vezi răutate si că teoria conspiraţiei pentru el este o invenţie, nu există. Adica Iliescu e un ucigas bland, sau ce sa inteleg?! Se vede treaba ca tocmai cand se straduia mai bine sa invoce inexistenta maleficului in aceste bio-cipuri care vor subjuga omul si-i vor da numarul Fiarei, undeva, in lumea nevazuta din jurul nostru, ori se ducea o lupta, ori stradania sa a trezit un duh negru. Caci chiar in timp ce ironiza “grupul” din Biserica ce se preocupa de aceasta problema afirmand ca s-ar bucura ca Parintele Filotheu sa faca trimitere la duhul care s-ar ascunde in acest cip – ca si cum n-ar fi facut-o! – sau in spatele pasapoartelor biometrice, duhul i-a si raspuns! Daca ascultati inregistrarea video de la crestinortodox.ro Pasapoartele biometrice – Pr. Prof. Constantin Coman veti auzi cum urla acest duh la minutul 7 si 10 secunde! Doamne miluieste si pazeste! Dupa asta, Bucuroiu si-a pus sa traga un alt pistol cu gaze, un baiat pe care am inteles ca-l stii si matale de cand erati mai tineri, unul Dan Pungaciu sau cam asa ceva. In timp ce Bucuroiu facea 13-14, se-ncrunta, se scobea, se intrista, Danutz a inceput sa schiteze un “peisaj religios” mai mult suprarealist: despre cei ce fac biserica ortodoxă mai mult românească (?!), despre cei ce vorbesc depre Biserică fără să trăiască în biserică si alte bazaconii: „discutăm despre o problemă care a apărut între stat şi cetăţeanul stat…. Statul nu mai este demult perceput ca un instrument de mântuire…. Problema care se pune este în ce măsură o acţiune a statului ii periclitează mântuirea cetateanului, etc, etc… Il invocă pe P. Cleopa care zice ca pecetea este de fapt un simbol, de lepadare sufleteasca, si nu 666 dupa care face si o afirmatia de toata stupiditatea: „oglindă oglinjoară cine-i cel mai bun duhovnic din ţară?”. “Daca facem o actiune impotriva statului, problema este unde o sa ne oprim?”, intreaba ca o portavoce a organelor statului invitatul lui Bucuroiu. Un singur adevar a spus: ca oamenii vor avea reticienta in a privi la AZEC dupa astfel de dezbateri.
Interventia ingerilor
Discursurile de până acum se indreaptau clar împotriva bunului Dumnezeu, a Ortodoxiei Romane si a Parintelui Justin. Eu cum sunt mai pacatos trageam mai mult cu ochiul prin sala, ca deja ma plictisisem. Cel cu darul marturisirii, Danion de care v-am zis, se tot sucea si invartea, ca astia nu-i dadeau voie sa vorbeasca (cica e “extremist”, dupa cum l-am auzit pe Codrescu ca-i susotea lui Bucuroiu). Parintele Filotheu, un monah inalt ca o sulitia, cu o barba lunga si-o privire scaparatoare de om liber (albastri ca aia, fremenii din Dune, adica) prezentase cu blandete cuvantul intru sustinerea vorbei cele adevarate a P Justin. Langa Danion o maicuta, spiridus, la fel, cu o privire de scan-laser ce trada cam multe conexiuni neuronale intre circumvolutioni pentru varsta ei frageda, se cam foia si ea. La un moment dat a plecat din sala si cand s-a intors era toata numai o bucurie. Deodata il vad pe nebucuratul ca coboara de pe podium si aproape ii sare in cale maicutei. Trag cu urechea si aud o exclamatie: “A! Maica Fotini!?” Dupa care aud si numele Parintelui Justin si al lui Danion. Bucuroiu ba aproba ba o contrazicea, si se uita lung si cam speriat la maicuta plina de har. In timpul asta, de la tribuna, M Filotheu profita de ocazie si il invita pe avocatul Cezar Axinte de la Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni din Constanta să ia cuvântul. A avut rezonanta. A fost trezvitor, cum se zice, si pentru mine, chiar daca nu sunt prea dus la biserica. Si foarte bine documentat. Spunea că noi avem o constituţie făcută praf. Face o abordare juridică din care, ca sa inteleg mai bine, mi-am notat mai mult. Iaca-ta: „Domnii comisari şefi au vorbit de ordonanţe, ne-au spus că acea ordonanţă s-a dat pe 25 decembrie. Aveam un Guvern de trei zile. Deci pe 25 decembrie, când noi ne pregăteam să-l prăznuim pe Mântuitorul, s-a dat această ordonanţă. Pe data de 31 decembrie paşaportul acela – biometric – a fost pe masa de la Bruxelles; era o obligaţie asumată. Practic este o obligaţie asumată în tratatele de aderare. Printre altele, în tratatul de aderare, s-a pus în discuţie şi modificarea Constituţiei. Schimbarea textului constituţional a dus la apariţia articolului 148, care spune aşa: aderarea României la tratatele constitutive ale U.E. în scopul transferării unor atribuţii către instiuţiile comunitare, precum şi a exercitării în comun cu celelalte state membre. Ce s-a întâmplat de fapt? S-au transferat atribuţiile dreptului de stat român unei alte entităţi… Si asta ma face sa cred că statul gestionează foarte prost viaţa noastră duhovnicească şi prin acţiunile sale aduce atingere liberului arbitru… Se are in vedere si se are mare grija de libertatea de circulatie a persoanelor, marfurilor si superficiilor, dar sigur ca toate acestea in schimbul unor renuntari la niste drepturi : art. 22 din Constitutie (intimitate, familie s.a.m.d) pentru ca aceste date sunt personale, inclusiv amprentele sunt atat de intime si personale… In momentul acesta asistam la o noua era de drept international, in care Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia Europeana si toate celelalte conventii privind Drepturile Copilului sunt abolite! De ce ? Pentru ca iata, toata lumea va fi amprentata, nu mai exista intimitate, nu se mai respecta conventii care s-au respectat de la razboi incoace si pentru care sigur ca s-au facut marile revolutii pentru marile drepturi. Vom asista acum la o rescriere a Declaratiei Universale a Drepturilor omului si a Conventiei europene pentru ca, sigura ca da, ele trebuie modificate potrivit cu aceste noi masuri. Ce se va mai intampla, Dumnezeu stie“. Obosit putin, am luat o pauza. Cand m-am intors in sala, minune!
Cuvantul Parintelui
Bucuroiu vorbea la telefon cu prea bunul duhovnic marturistor precum Maxim, P Justin. “Părinte, ne auziti? Blagosloviti, Părinte staret!”, zice Bucuroiu. Parintele: “Maica Domnului cu voi!” Bucuroiu, rusinat, cred: “…nu vreau să vă mai întreb nimic, pentru mine lucrurile sunt foarte clare”… dupa care Parintele face ordine: P. Justin: Dragii mei, eu am aici de-a face cu foarte multă lume. Şi în chilia mea intră zilnic oameni care mă întreabă: Părinte, ce facem cu carnetele auto, cu buletinele, ce facem cu paşapoartele? Am primit telefoane şi din Occident, Canada şi din alte locuri ale globului şi a trebuit să le dau un răspuns, pentru că ne-au europenizat carnetele auto, buletinele şi mi s-a părut acest lucru alarmant. De aceea am dat toate aceste lucruri ca să fie cunoscute lumii noatre ortodoxe. Eu eram de vreo 7-8-10 ani, dragii mei, când se punea problema aceasta încă de pe atunci. Ţăranul nostru care mergea pe la mănăstiri, pe la preoţi, duhovnici, discutau lucrurile acestea, spuneau încă de pe atunci că va veni secetă mare, va fi cutremur, ploi şi nu se va mai şti cine are pecete şi cine nu. Mereu socoteam lucrurile acestea o poveste, istorii de domeniul fanteziei, dar iată că am ajuns astăzi să le trăiesc. Eram prin 1948, ’50 şi mai târziu, când membrii de partid aveau livezile lor, grădinile lor, magazinele lor, aveau echipament de iarnă, echipament de vară – erau cu tate bine puşi la punct. Ţăranul nostru însă necăjit tot cu pogonul lui de pământ… Şi iată că am ajuns acum ca nu mai pot vorbi. Trebuie sa arunc telefonul pentru că e controlat, la fel trebuie să renunţ la o carte pe care o primesc, pentru că are in ea un cip, trebuie să nu mai cumpăr din magazin o haină, pentru că are acest cod de date. Oare aceasta este libertatea noastră? Acesta este oare dreptul omului nostru să meargă cu traista goală în Occident iar noi să ne mâncăm ca ciorile aici în ţară? Au împânzit ziarele cu tone de cerneală şi nu ştiu care mai de care să fie mai victorios pe seama celuilalt. Ei, bine, eu sunt aici bătrîn în munţii Neamţului şi regret că încă nu avem un glas al Bisericii care să spună un cuvânt. Nu eu, un nebun din munţii Neamţului care gândeşte înapoi/inainte, şi care este anulat de toată lumea. Dar dumneavoastră ca oameni întelepţi care v-aţi adunat la această conferinţă, să judecaţi limpede lucrurile şi să vedeţi ce faceţi, pentru că acestea vor avea o urmare asupra copiilor dumneavoastra, a nepoţilor şi strănepoţilor. Tot ce faceţi dumneavoastră aici va fi asupra lor. Nu cred că se referă numai la mine, sau numai la vecinul meu sau la părintele de la mănăstirea cutare. Eu mă gândesc la o urmare mult mai importantă. Dacă lucrurile acestea sunt atât de banale cum le considerăm noi, şi despre care spunem că nu trebuie să fim informaţi încă asupra lor, de ce nu este întrebat omul? D’apoi eu mă duc în Dobrogea, mă duc să fac un sondaj în judetul Neamţ, mă duc să fac în Basarabia alt sondaj… Dumnezeu să vă binecuvanteze şi să lucraţi în numele Domnului şi al Maicii Domnului care patronează neamul acesta de 2000 de ani. Aşa să ne ajute Dumnezeu!” După aceste cuvinte pline de duh şi emoţionante, toţi cei din sală şi-au făcut cruce şi au căzut pe gânduri. De aici ai noştri prind curaj şi de-abia de acum se începe cu adevărat dezbaterea. Sub privirile critice, ca de gheatza, ale Parintelui Filotheu, comisarul şef Pandele se scuza si el: “Eu nu reprezint o putere în statul ăsta, eu slujesc cetăţeanul. Pentru mine paşaportul reprezintă un document cu care cetăţeanul poate să călătorească în străinătate”. In timp ce vorbeste ii cade si lui cartonul cu numele si functia. Poate ramane fara post, ca si Bucuroiu… Mai zice: “Paşaportul pentru mine are o evoluţie firească a gradului de securizare a unui document”. Normal că este combătut de toţi, cum au fost sparte aceste coduri etc, etc, cum ai scris si matale…, că spre deosebire de celelalte paşapoarte acestea se pot modifica de la distanţă. Şi comisarul este redus la tăcere totală. Apoi se ridica si Danion Vasile ca sa vorbeasca despre semnele vremii: “Cartea la care a făcut referire Părintele Coman, din păcate are următorul rezumat: Un model de neurmat îl constituie acea interpretare care a inteles sau intelege continutul Apocalipsei privind evenimentele istorice concrete ca aplicându-se la evenimentele unei epoci ulterioare. Altfel spus, după aceasta carte, este de neurmat să crezi că Apocalipsa se referă la viitor. Cea mai clară dovadă că această carte ne îndepărtează de la modul ortodox de înţelegere a Apocalipsei…. ar spune Coman că profetul Ioan se referă aici nu la timpuri indepărtate. In paralel cu înmulţirea desfrâului asistăm la o înmulţire a ereziilor. După cum ştim Biserica ortodoxă este puternic confruntată de acest curent după care se consideră Biserică şi cei care hulesc icoanele şi cei care calcă în picioare sinodul II ecumenic şi învăţătura despre purcederea Duhului Sfânt. Sau sunt considerati biserică şi monofiziţii care sunt sub anatema Sfinţilor Părinţi”. Apoi vorbeşte despre multele profetii referitoare la vremurile actuale: „A minţit sau nu proorocul Iona când a anunţat că cetatea Ninive va fi distrusă? Ninivitenii s-au pocăit şi cetatea nu a fost distrusă atunci. Dar până la urmă Dumnezeu a pedepsit cetatea întrucât ninivitenii au revenit la păcatele lor. A minţit Sf. Calinic de la Cernica atunci când a spus că va fi sfârşitul? Nu, nu a minţit. Dumnezeu vorbeşte celor aleşi ai săi, aşa cum a vorbit ninivitenilor prin sf. Proroc Iona, aşa ne vorbeste prin cuvioşii secolului XX. Pentru că semnele sfârsitului sunt aproape!”
In cele din urma, parintele Andrei Mihai Aldea i-a rugat pe cei de la AZEC sa facă o Petitie către UE in care sa prezinte drepturile romanilor ortodocsi. La care Bucuroiu a preferat sa-şi dea demisia, sclavul mic intarziat pe urmele lui iar Codrescu a tacut chitic. Cam asta a fost schema. Ce am mai auzit pe-acolo e ca vroiau sa te excluda pe mata de razbunare da’ si-au dat seama ca n-au cum ca ai fost ales prin vot. Duca-se pe pustii de tradatori cu sapte fete!
Si asa, pe scurt, sa-ti fac o revista a presei unde si-a bagat aghiuta coada, suparat ca a fost suprimat la conferinta de cetele ingeresti: Adevarul (adica Scanteia) – Popii, paşaportul biometric şi Apocalipsa articol ticalos preluat si de Realitatea.net si de ProTv.ro (ca sa vezi cum se pupa trusturile media rivale cand e vorba de lucru’ dracului…) Semnul diavolului in pasaport! Fricosii scuipa-n san – Stirileprotv.ro, e de vazut filmarea odioasa, care conchide pe placul Patriarhiei: “Salvarea si concluzia intalnirii a venit tot de la o fata bisericeasca: “Nu de tehnica trebuie sa ne temem noi, ca tehnica nici nu te mantuieste, nici nu te coboara in iad, ci depinde cum o folosesti. Chiar asa de fricosi am devenit noi ortodocsii?”, se intreba profesorul si preotul Stefan Buchiu.”, in timp ce Dan Dungaciu de la Dilema, Adevarul si Foreign Policy-ul lui Andrei Plesu isi umecta buzele din abundenta, gandindu-se cum o sa faca sa-l laude mai bine celebrul teoretician al stramba-dreptei de cartier, de pe Aleea Bucşeneşti. Din aceeasi categorie, postarile lui Razvanel de la Rostuletz https://www.rostonline.org/blog/razvan/2009/01/o-dezbatere-euat.html si Blogul lui Claudiu Târziu: O dezbatere care spune aproape totul … As putea spune si io: O postare care spune chiar totul…
Pentru matale, iata si inregistrarea audio a conferintei, daca ai rabdare sau sa o pui pe Trilulilu
Dezbaterea AZEC impotriva Parintelui Justin Parvu si pro Bio-Cipuri 666
La inchiderea Editiei, mi-a mai parvenit o epigrama tematica de la acelasi autor omni-Prezent:
“Doctor” teoro-genit-olog Dupa ’90 incoace Voind dreapta a o naste Adolf Crivat veneticul Vru sa taie ombilicul; Nestiind anatomie Caci facea poliloghie A lovit, subtil, ca “Chioru” Taind AZEC-ul cu toporu’…
Educaţia religioasă constituie un aspect important al misiunii Bisericii Ortodoxe în viaţa neamului românesc. Reintroducerea religiei în şcoală a fost, mai întâi de toate, o reparaţie de ordin moral, o ieşire din umilirea impusă de regimul comunist tineretului unui popor profund religios. Situarea orei de religie în trunchiul comun al disciplinelor din învăţământul preuniversitar a dat naştere unor discuţii contradictorii. N-a fost deloc uşoară lupta Bisericii Ortodoxe Române, pentru a determina factorii de răspundere să accepte integrarea religiei în rândul celorlalte discipline predate în învăţământul primar, gimnazial şi liceal, iar acum oameni de rea încearcă din nou excluderea ei. Prin predarea religiei în şcoală elevul – cetăţeanul de mâine al ţării – dobândeşte cunoştinţe şi deprinderi de comportare morală. Fără cunoştinţele religioase nu se pot înţelege, preţui şi păstra valorile culturii noastre, care au rădăcini religios-creştine. În mod concret este vorba despre valorile de patrimoniu create şi păstrate pe pământul Bucovinei şi pe întreg cuprinsul ţării noastre. Pentru mai marii Uniunii Europene nu valorează nimic nici creştinismul, cu rădăcinile culturii sale europene, şi chiar nici Dumnezeu, al cărui nume au refuzat să-L înscrie în Constituţia Uniunii Europene, aşa cum au făcut-o cândva şi cei din Uniunea Sovietică. Domnia Voastră, Domnule Ministru, exprimându-vă că religia e mai mult ca o poveste, ca un mit care se spune unui copil mic, jucaţi silit, ca să nu zicem inconştient, aşa cum vă cântă cei înhămaţi la carul globalizării, care are ca scop printre altele şi excluderea icoanei şi a religiei din şcoală. Trebuie să se ştie că Biserica lui Hristos este şi Biserica neamului nostru românesc, neam care a supravieţuit tăvălugului sovietic ateu şi va supravieţui şi UE-ului apostat. Dumnezeu ne-a încredinţat de dăinuirea credinţei noastre prin cuvintele Fiului Său, Domnul Iisus Hristos, care a spus: „nici porţile iadului nu vor birui Biserica Mea” (Matei 16,18). Ne asociem şi Noi apelului transmis de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, „Nici un liceu fără Dumnezeu”, precum şi a solicitării adresate de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu, Domniei Voastre, şi anexăm alăturat, adeziunile tuturor preoţilor participanţi la conferinţa preoţească din 14 februarie 2008, desfăşurată la Protopopiatul Suceava. †PIMEN, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor
Domniei Sale, Domnului Ministru Cristian Adomniţei, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Bucureşti
În contextul dezbaterii publice a proiectelor Legii învăţământului preuniversitar, Legii învăţământului universitar şi Legii privind statutul personalului didactic, vă prezentăm punctul de vedere al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în legătură cu păstrarea disciplinei religiei în planurile cadru de învăţământ liceal, ca parte a trunchiului comun:
NU VREM LICEU FĂRĂ DUMNEZEU!
PREDAREA RELIGIEI ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT PUBLIC, UN ACT DE DREPTATE ŞI O NECESITATE PERMANENTĂ Prezenţa disciplinei Religiei în sistemul de învăţământ public nu reprezintă o inovaţie sau un „model românesc”, ci un act de dreptate, bazat pe cultura românească europeană, şi o necesitate permanentă în procesul nobil de formare moral – socială a elevilor. 1. RELIGIA – PARTE INTEGRANTĂ A CULTURII EUROPENE Integrarea ţării noastre în structurile europene nu poate reprezenta un motiv pentru excluderea Religiei din învăţământul public, sub pretextul armonizării legislaţiei româneşti cu normele comunitare. În primul rând, Religia constituie parte integrantă şi definitorie a culturii europene. Fără cunoştinţele oferite de acest domeniu, nu putem înţelege istoria şi cultura acestui continent şi nu putem preţui catedralele, mănăstirile, bisericile, operele de artă vizuală şi muzicală în marea lor majoritate inspirate de credinţa religioasă. Nu este drept să ştergi, în numele laicităţii, secole de istorie şi cultură inspirate de credinţa religioasă. Nu putem mutila sufletul Europei, ignorând capodoperele din arhitectură, pictură, sculptură, literatură sau muzică, pentru a susţine o pretinsă emancipare bazată pe vidul spiritual al secularizării. Nu putem înlocui niciodată valorile constante ale Religiei cu modele efemere ale umanismului autosuficient şi antireligios. Aceasta explică de ce în marea majoritate a ţărilor europene, Religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public, având un rol recunoscut şi apreciat în societate, cu implicaţii profunde în dezvoltarea socio-culturală. În ţara noastră nu s-a promovat un „model românesc”, incompatibil cu legislaţia europeană. Potrivit Constituţiei României, art. 32 (7), „în şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor Uniunii Europene. Învăţământul are un caracter confesional în Austria, Grecia, Italia, Polonia, Spania şi Germania, iar un specific general în Olanda, Suedia, Norvegia sau Danemarca. Potrivit Legii învăţământului 84/1995, art. 9 (2) şi actualului proiect de lege art. 10 (2), (3), elevii din România au dreptul să nu frecventeze orele de Religie, situaţie întâlnită şi în Italia, Cehia, Grecia sau Austria, dar Religia este propusă ca parte din curriculum. Astfel, legislaţia din România respectă normele europene şi promovează un sistem de învăţământ comparabil cu cel existent în majoritatea statelor Uniunii Europene. 2. CONTINUITATEA PREDĂRII RELIGIEI ÎN ŞCOLILE ROMÂNEŞTI Uniunea Europeană încurajează prin principiul „unităţii în diversitate” păstrarea identităţii naţionale, a tradiţiilor locale şi a valorilor formate de-a lungul secolelor şi nu urmăreşte o nivelare artificială şi sterilă, o distrugere a specificului cultural din acest continent. Astfel, anul 2008 a fost proclamat, în cadrul instituţiilor europene, anul dialogului inter-cultural. În acest context, precizăm că, fără excepţie, cultul religios şi morala socială religioasă au marcat cultura tuturor popoarelor europene. Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la formarea şi la dezvoltarea tezaurului cultural naţional nu poate fi contestată sau considerată un „fals istoric”, ci a fost clar recunoscută prin Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor art. 7 (2). Primele şcoli şi tipărituri, în România, au fost lucrarea Bisericii, iar operele artistice reprezentative şi momentele istorice cruciale pun în evidenţă rolul Bisericii în crearea, păstrarea şi transmiterea valorilor naţionale de ordin spiritual, moral şi cultural. Nu trebuie să uităm că până la momentul adoptării Legii Instrucţiunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), învăţământul românesc s-a desfăşurat aproape exclusiv în cadrul Bisericii, iar în perioada Regulamentului organic, ierarhii Bisericii aveau şi atribuţii de efori ai şcolilor. Prin Legea Instrucţiunii publice din 1864, Religia deţinea un loc important, atât în cadrul învăţământului primar unde se preda Catehismul (art. 32), cât şi în cadrul învăţământului secundar, gimnazial şi liceal, unde se preda disciplina numită atunci „Religiunea” (art. 116), din franţuzescul Religion. Reintroducerea Religiei, după anul 1990, în sistemul de învăţământ public la nivel primar, gimnazial şi liceal, de unde a fost îndepărtată de către regimul comunist ateu, în anul 1948, în mod forţat şi contrar tradiţiei româneşti, reprezintă, deci, un act de reparaţie morală şi nu o „noutate” sau o decizie pripită. Astfel după anul 1990 s-a redat unui popor eminamente religios dreptul de-a fi el însuşi prin modul de a-şi educa tineretul potrivit identităţii şi culturii sale fireşti şi constante. 3. NECESITATEA PREDĂRII RELIGIEI PENTRU BINELE COMUNITĂŢII ROMÂNEŞTI LOCALE ŞI NAŢIONALE Religia a avut, întotdeauna, în cadrul sistemului public de învăţământ, un rol important în procesul de formare a competenţelor şi atitudinilor moral – sociale. Aşa cum Geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar Istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, Religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi popoare. Prin urmare, studiul Religiei, nu poate lipsi din curriculum sau din programul şcolii româneşti, tocmai pentru că studiul Religiei corespunde nevoii comunităţii româneşti locale şi naţionale de a-şi păstra bogăţia şi identitatea spirituală şi de a transmite valori permanente tinerei generaţii. Însă, pentru că Biserica propune, nu impune, valori, Patriarhia Română respinge orice formă de presiune prin care elevii sunt obligaţi să urmeze orele de Religie sau să participe la slujbe şi manifestări religioase. Cu alte cuvinte, întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, respectându-se dorinţa părinţilor şi a copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale, în conformitate cu articolul 26. (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care prevede că „părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”. Pe de altă parte, libertatea nu este simplă indiferenţă spirituală, ci capacitatea omului de a alege valori spirituale care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii româneşti, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele teoretice, dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de Religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa faţă de părinţi şi faţă de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, adevărul prim şi ultim al existenţei, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi. Aşadar, predarea Religiei în şcoală are valenţe educaţionale deosebite, prin rolul ei formativ în viaţa tinerilor, reducând efectele negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare, propunând modele viabile de bunătate şi sfinţenie, şi oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în societate. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească, un izvor sfânt şi statornic de inspiraţie pentru a apăra şi promova identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte azi într-o lume din ce în ce mai pluralistă şi mai fragmentată din punct de vedere spiritual şi social. Religia fiind lumina vieţii în comuniune de iubire cu Dumnezeu şi cu oamenii, evidenţiază valoarea eternă a faptelor bune, săvârşite în timpul limitat al vieţii terestre, şi promovează comuniunea între generaţii prin valorile perene ale credinţei cultivate şi transmise. Cercetările sociologice şi psiho-pedagogice recente demonstrează rolul pozitiv al educaţiei religioase în procesul de formare a personalităţii tinerilor şi, mai ales, necesitatea studierii acestei discipline şi la nivelul liceului, pentru formarea unor competenţe şi atitudini moral-sociale. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitor impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă, şi îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor, înţelegând că „sufletul culturii este cultura sufletului”. Îndeosebi astăzi, într-o vreme a individualismului materialist agresiv şi a relativismului valorilor morale şi sociale, tinerii de liceu au mare nevoie de lumină pentru suflet, de modele sfinte şi de valori eterne, de iubire curată şi speranţă susţinută de rugăciunea Bisericii şi de faptele bune ale credinţei statornice. Aşadar, pentru că Biserica îi binecuvântează pe tineri, se îngrijeşte de mântuirea lor şi de viitorul societăţii româneşti, ea nu doreşte un liceu fără Dumnezeu, ci afirmă, cu tărie, că ora de Religie este necesară nu numai copiilor, ci şi tinerilor din liceu. Considerat prioritate naţională, învăţământul românesc nu poate fi lipsit de componenta sa religios-morală, dorită şi apreciată atât de copii, cât şi de părinţi.
În acest sens, Biserica doreşte să conlucreze cu Statul în transmiterea valorilor spirituale şi în formarea moral-socială a copiilor şi tinerilor, militând fervent pentru păstrarea orei de Religie şi în liceu.
D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
BIROUL DE PRESĂ ŞI COMUNICAŢII AL PATRIARHIEI ROMÂNE
March 18th, 2009 
VR 
Una dintre cele mai grave erezii creștine este gnosticismul, o adevărată „tumoare în sânul Bisericii” (Etienne Couvert). Gnosticul este inamicul numărul unu al Ortodoxiei, împotriva ereziilor lui Biserica a luptat necontenit de-a lungul veacurilor.
Posted in Uncategorized 
Tags: 
