Victor Roncea Blog

Aproape 10 ani i-au trebuit lui Traian Băsescu ca să-şi dea seama – şi să şi recunoască – că Monica Macovei şi Mihai Răzvan Ungureanu – pe care chiar el i-a ridicat până unde nu ar fi ajuns nici cu prăjina lui Soros şi trambulina lui Rich – sunt nişte profitori fără de caracter. Nu a făcut acelaşi lucru, încă, şi cu Cristian Preda, profesoraşul utecist, care, acum, că s-a văzut cu sacii în căruţă, respectiv o pensie de 4000 de euro pe lună şi pe viaţă de la Parlamentul European, şi-a permis cu nesimţirea-i caracteristică să o felicite pe Monica Moscovei că candidează la Preşedinţie, trecându-l cu vedere pe propriul candidat, al PMP, Cristian Diaconescu, şi în pofida remarcilor dure ale preşedintelui României, totodată preşedinte de onoare al PMP, faţă de candidatura Macoveei.

Iată însă că fiica mai mică a preşedintelui, Elena Băsescu, repară onoarea familiei, a celei politice, şi se ridică la luptă dreaptă, demnă de războiul Troiei, contra unei persoane care i-a mâncat ultimii 10 ani de viaţă ai tatălui ei: Elena Udrea. Bravo, Elena Băsescu! Demult aşteptam acest moment, pe care l-am previzionat, la fel ca şi cazurile mai sus menţionate.

Motivul oficial, spus cu subiect si predicat pe Facebook, este legat de faptul că Elena Udrea – devenită peste noapte şefa PMP, după scena cu perdeluţa trasă PDL -, a interzis strângerea de semnaturi pentru acelaşi propriu candidat prezidenţial ignorat de Cristian Preda, până în prezent adunându-se doar 7000 (!) din cele 300.000 anunţate. Semnalul de revoltă a fost dat de Elena Băsescu încă de zilele trecute, când a comentat demisia unui membru al PMP, cu un apropo direct către ţintă: “din păcate pentru cei care conduc Partidul Miscarea Populara”… Clar, e momentul să fie ruptă pisica-n două!

Ce va face însă bunicuţul cu girofar? Iata, a ajuns la momentul-cheie al carierei sale, dacă pot spune aşa, ţinând cont că nu a reuşit de-a lungul acesteia să desparta prea clar viaţa personală de cea politică. Către cine se va îndrepta: către Elena sau către Elena? Va alege o victorie, între ghilimele, à la Priam sau una à la Pirus ( a nu se confunda cu Priapus)?…

Pentru mine însă, mai apare o speranţă, la capătul tunelului, vorba cuiva: dacă Băsescu se leapădă de Udrea, e clar că urmează la rând şi fufa ‘telectuală Patapievici si poate chiar şi bătrâna cocotă ‘olitoloagă Tismăneanu ! Dar, vorba altcuiva: şi la ce ne-o (mai) folosi?