Posts Tagged ‘petru de balti’

Precizari ale Mitropoliei Basarabiei in urma scandalului creat de calugarul TV Savatie Bastovoi si seful sau, colonelul Vladimir Cantarean “al intregii Moldove”

Precizări la unele afirmaţii de presă ale Mitropolitului Vladimir privind Mitropolia Basarabiei

Vezi Ce a uitat Savatie Bastovoi sa ne spuna din emisiunea sa de PR pentru superiorul sau, colonelul Vladimir Cantarean “al intregii Moldove”. Atacul Rusiei la adresa Romaniei, pe linie bisericeasca. TRANSCRIPT

Mitropolia Basarabiei constată cu amărăciune că bucuria clerului şi a creştinilor noştri de Sărbătoarea Naşterii Domnului, a fost umbrită de unele declaraţii deplasate şi jignitoare ale Mitropolitului Vladimir îndreptate împotriva întâistătătorului Mitropoliei Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru Păduraru, în emisiunea „Pietrele vorbesc”, din 09 ianuarie 2011, de la postul Jurnal TV.

În legătură cu aşa-numita „oprire” a Episcopului Petru, Mitropolia Basarabiei precizează punctual următoarele:

  1. În anul 1992, Preasfinţitul episcop Petru de Bălţi, a fost silit să părăsească Patriarhia Rusă, după ce a fost umilit fără temei şi alungat în stradă de către arhiepiscopul Vladimir de atunci şi anturajul său politizat, amoral, românofob şi corupt, având conexiuni în fostele servicii secrete sovietice.
  2. Izgonirea Preasfinţitului episcop Petru din reşedinţa sa din Bălţi s-a făcut într-un mod violent, ca urmare a unor atacuri succesive din august-septembrie 1992, de către un comandou de preoţi agresivi în frunte cu arhiepiscopul Vladimir, comandou care a primit „întărituri” din partea poliţiei, a armatei naţionale, precum şi a trupelor căzăceşti din regiunea secesionistă Transnistria, fapt nu doar documentat minuţios, dar şi adus în timp util la cunoştinţa Patriarhiei Moscovei şi a Preafericitului Patriarh Alexei al II-lea.
  3. Preasfinţitul episcop Petru a cerut oficial şi repetat implicarea personală şi apărarea din partea Patriarhului Alexei al II-lea şi a Sinodului rus împotriva valului nesăbuit de prigoană dezlănţuit de arhiepiscopul Vladimir şi acoliţii săi din cler, din structurile statului şi din trupele paramilitare ale separatiştilor. Numai după ce Patriarhia Moscovei a lăsat fără nici un răspuns cererile oficiale ale Preasfinţitului episcop Petru, după ce a fost scos cu forţa din reşedinţa sa, după ce i-au fost distruse demonstrativ actele de identitate, fiind lăsat pe drumuri şi alungat în Patriarhia Română, Preasfinţitul Petru s-a văzut nevoit nevoit să ceară ajutorul şi protecţia Patriarhiei Române.
  4. Dată fiind „cooperarea” arhiepiscopului Vladimir cu trupele de poliţie, ale armatei şi ale forţelor separatiste în luarea cu asalt a reşedinţei episcopale din Bălţi, Preasfinţitul episcop Petru a sesizat, prin scrisori oficiale, autorităţile statului, în speţă pe Preşedintele Republicii Mircea Snegur, pe primul ministru Andrei Sangheli şi pe ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, scrisori care au rămas fără examinare şi fără răspuns. Acest fapt a confirmat ulterior complicitatea dintre autorităţile statului şi arhiepiscopul Vladimir în persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru.
  5. Preasfinţitul episcop Petru a sesizat şi Patriarhia Română asupra persecuţiilor nedrepte la care era supus de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său. Patriarhia Română l-a informat de fiecare dată pe Patriarhul Moscovei asupra situaţiei, cerându-i să se implice şi să-l determine pe arhiepiscopul Vladimir să înceteze atacurile violente şi prigoana împotriva Preasfinţitului Petru. Patriarhia Moscovei nu a dat curs demersurilor Române şi au încurajat persecutarea nedreaptă a Preasfinţitului episcop Petru de către arhiepiscopul Vladimir şi anturajul său politizat, violent şi corupt.
  6. Prin scrisoarea din 20  decembrie 1992, a Prea Fericitului  Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române adresată Patriarhului Alexei al II-lea, Patriarhia Română aducea la cunoştinţa Patriarhiei Ruse că vechea Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992, fiind primită sub oblăduirea canonică a Bisericii mame – Biserica Ortodoxă Română, iar Preasfinţitul Episcop Petru de Bălţi a devenit membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Mitropoliei Basarabiei (La 14 septembrie 1992 a avut loc Adunarea Eparhială de reactivare a Mitropoliei Basarabiei la care PS Petru de Bălţi a fost ales Locţiitor de Mitropolit).
  7. Patriarhia Moscovei  nu a avut niciodată vreun temei canonic real şi demn de luat în seamă pentru o aşa-numită „oprire” a Preasfinţitului episcop Petru de Bălţi. Totodată, Patriarhia Moscovei nu a adus niciodată la cunoştinţa Înaltpreasfinţitului Petru vreun document valabil, adoptat cu respectarea prescripţiilor canonice, privind aşa-numita „oprire”. Chiar dacă acum, la distanţă de aproape două decenii, un asemenea document ar putea fi alcătuit post-factum, el ar fi nul şi neavenit din punct al canoanelor ortodoxe şi al bunului-simţ.
  8. De asemenea,  „oprirea” nu este pomenită în corespondenţa din 06 octombrie 1992 şi 24 decembrie 1992 expediate de Patriarhul Alexei al II-lea Preafericitului Părinte Teoctist, Patriarhul  Bisericii Ortodoxe Române.
  9. După reactivarea canonică şi binecuvântarea sinodală a Mitropoliei istorice a Basarabiei, Înaltpreasfinţitul Petru a cerut, în corespondenţa sa cu Patriarhul Alexei al II-lea, din anii 1992, 1993 şi 1994, în numele său propriu şi în numele clerului şi a credincioşilor de sub omoforul Mitropoliei Basarabiei să fie eliberaţi cu pace şi să nu mai fie consideraţi, împotriva voinţei lor, membri ai Patriarhiei Moscovei.
  10. După acceptarea de către Patriarhia Moscovei, în anul 1997, a dialogului cerut de Patriarhia Română încă din 1992, Înaltpreasfinţitul Mitropolit şi Exarh Petru a reînnoit cererile sale oficiale şi frăţeşti de a nu mai fi considerat, împotriva voinţei sale şi împotriva evidenţelor, membru al Sinodului rus. Astfel, prin scrisoarea sa din 10 septembrie 1997 Înaltpreasfinţitul Petru i-a cerut Patriarhului Alexei al II să i se „confirme eliberarea cu pace din Sfântul Sinod al Patriarhiei Ruse”.
  11. Aceeaşi rugăminte a fost reiterată de către Înaltpreasfinţitul Petru în scrisoarea din 25 februarie 1999 adresată fostului Patriarh Alexei al II-lea, scrisoare în care a cerut ca „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse să aprobe trecerea mea canonică şi oficială în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române”. Ambele scrisori au rămas fără răspuns.
  12. Cu ocazia rundei de dialog dintre Patriarhia Română şi Patriarhia Moscovei din 15 ianuarie 1999, de la Chişinău, Înaltpreasfinţitul Petru, găsind deschidere şi înţelegere, a discutat personal, tête-à-tête, cu actualul Patriarh al Moscovei, Preafericitul Kirill, căruia i-a adus la cunoştinţă situaţia reală din 1992 şi responsabilitatea exclusivă a fostului arhiepiscop Vladimir pentru cele întâmplate, precum şi rolul său determinant în luarea deciziei de reactivare a Mitropoliei Basarabiei.
  13. În această situaţie, exprimăm modesta părere că ar fi binevenită, fie şi cu o foarte mare întârziere, cel puţin o reacţie de regret din partea Mitropolitului Vladimir pentru comportamentul abuziv, politizat, agresiv, violent, românofob şi plin de ură al său şi al anturajului său corupt, manifestat  la Sediul Episcopiei din Bălţi din vara şi toamna anului 1992 şi pentru tratamentul umilitor şi nedrept la care a fost supus vlădica Petru. Dacă o asemenea eventuală reacţie de regret va fi urmată şi de scuze frăţeşti, acestea vor fi acceptate cu bucurie şi iertare frăţească de către Înaltpreasfinţitul Petru.
  14. Mitropolia Basarabiei consideră că Mitropolitul Vladimir va putea trece de la ură şi confruntare la înţelegere şi conlucrare cu Mitropolia Basarabiei şi cu întâistătătorul ei numai prin renunţarea la învinuiri gratuite, astfel încât pacea să se poată sălăşlui între fraţii ortodocşi ruşi şi români.
    Biroul de presă al Mitropoliei Basarabiei

Impotriva presedintelui Traian Basescu, ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, preferatul lui Plesu, Baconschi si Tismaneanu, se spovedeste direct la Mitropolia KGB, condusa de colonelul Vladimir Cantarean

A rosti slujba în limba română şi a oficia într-o biserică aparţinând Mitropoliei Basarabiei a fost, adesea, un act de eroism, deşi libertatea religioasă trebuie respectată ca orice drept universal” – Presedintele Traian Basescu in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei

Nu stiu cum se face, dar de cand Petre Roman s-a grabit sa fie primul din lume care sa recunoasca independenta Republicii Moldova, doar o parte a Basarabiei strabune, numai ghinion am avut cu reprezentantii Romaniei la Chisinau. Intotdeauna, in ultimii 20 de ani, ambasada Romaniei de peste Prut a fost una cu probleme: ori colcaia de agenti ai SIE arondati direct la KGB ori de noii securisti de la GDS. Asa si acum, de cand tovarasii Tismaneanu si Plesu au reusit sa reocupe Ministerul de Externe (chestie de familie) pentru a-l numi prin intermediul lui Baconschi pe preferatul lor, Marius Lazurca, teleportat la Chisinau direct de pe langa Vatican si Ordinul de Malta. Un personaj ciudat, cu alura de penticostal si multe studii in strainatate, in ciuda numarului copiilor sai care crestea, acasa,  Lazurca este bursier al Colegiului lui Plesu, membru al grupului “A treia Europa” si al “Institutului Intercultural” din Timisoara, fidel al gastii GDS si pion al strategiilor rasaritene ale lui George Soros (care stim deja cat de mult iubeste romanii si Romania).

Desi are in spate acest bagaj “impresionant” iar ambasada deja s-a umplut de tot felul de paduchi, m-am abtinut pana acum sa zic orice despre el, pentru a vedea ce face. Si iata ca n-a durat mult timp pana cand ne-a raportat singur ce face: isi bate joc de Romania, de Biserica Ortodoxa Romana, de Mitropolia Basarabiei si de toata munca presedintelui Traian Basescu din ultimii sase ani in ce priveste “Proiectul Basarabia” si drepturile romanilor din jurul granitelor si in special ale napastuitilor de peste Prut si Nistru.

“Excelenta Sa” da cel mai strasnic exemplu de “bun roman” si reprezentat al intregii Romanii si al diplomatiei noastre multilateral dezvoltate – conduse, cred, nu de Plesu, Baconschi si Soros ci, sper, de Traian Basescu -, si merge nici mai mult nici mai putin decat la o biserica a Mitropoliei KGB, a “Maicii Rusia”, unde slujeste un cunoscut prigonitor al preotilor romani ortodocsi, rusnacul Pavel Borsevschi (foto dreapta sus). Mitropolie condusa de colonelul Vladimir Cantarean, un apropiat al lui Voronin si Smirnov si aliat electoral al fostului sef al SIS si aghiotant al lui Anatolie Ciubais, Valeriu Pasat. De unde aflam toate acestea? Din… VIP Magazin.md, unde se lateste pe coperta mogulul Plahotniuc, clona si sponsorul lui Vintu de la Chisinau!

Iata unde se spovedeste ambasadorul Romaniei cu intreaga sa familie, “la recomandarea ‘mamei Ala'” (Pugaciova?), un fel de “doamna in casa” pe langa copiii sai:

Parohia “Sfantul Dumitru” din sectorul Botanica a municipiului Chisinau tine canonic de Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove” din cadrul Patriarhiei Moscovei. Parohul bisericii este preotul Pavel Borsevschi, descris in”Curierul ortodox” pe care il publica cu Mitropolia Moldovei, drept “un apologet al poporului nostru moldovenesc” . Nu doar ambasadorul Romaniei si familia sa il au ca duhovnic, dar si alte persoane publice, printre acestea ex-premierul Vasile Tarlev si ex-vicepremierul Nicolae Andronic (care este si “ctitor al iconostasului” bisericii), ambii cunoscuti ca prigonitori ardenti ai Mitropoliei Basarabiei. Hotararea CEDO din 13 decembrie 2001 in dosarul “Mitropolia Basarabiei versus Republica Moldova” reflecta atitudinea si faptele amandorora in raport cu Mitropolia noastra romaneasca de peste Prut.

Cunoscutul militant pentru reactivarea Mitropoliei Basarabiei si reprezentant al acesteia la CEDO, Vlad Cubreacov, informeaza pe blogul sau ca parohia lui Borsevschi este un centru propagandistic important al Mitropoliei de obedienta rusa, cu care este, dupa cum am spus, co-fondatoare a publicatiei “Curierul ortodox” (cu versiunea rusă “Pravoslavnii vestnik”). Cota de participare la “Curierul ortodox SRL” este urmatoarea: “Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove” – 70%, parohia “Sf. Dumitru” – 30%. Redactia acestui organ de presa pravoslavnic rusofon este din 1995 si pana azi situată în casa parohială a bisericii “Sf. Dumitru”.

Preotul paroh Pavel Borsevschi este principalul actor al smulgerii de sub obladuirea Patriarhiei Romane a parohiei “Sf. Nicolae” din Chisinau – fosta Catedrala provizorie a Mitropoliei Basarabiei intre 1992 şi 1999 –  si inregistrarea ei în subordinea Patriarhiei Moscovei, mai scrie Cubreacov, fost reprezentant al PPCD la Consiliul Europei, in prezent presedinte al Fundatiei pentru Democratie Crestină. Borsevschi a pus la cale si a dirijat intreaga operatiune violenta impreuna cu ministrul de Interne de atunci (si de acum!), generalul Victor Catan, un cunoscut prigonitor, pe fata, al Mitropoliei Basarabiei. Cazul este analizat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca proba pentru tratamentul discriminatoriu aplicat Bisericii noastre de catre Biserica rusa, cu sprijinul autoritatilor “moldovenesti”.

Acelasi popa cu nume predestinat – Borsevschi – este mentorul unui “grup disident” de preoti din raioanele Calarasi si Ungheni care cu doi ani in urmă (in vara lui 2008) a organizat o campanie de denigrare a IPS Petru Paduraru, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane, recunoscute numai dupa luptele aprigi ale Patriarhului Teoctist, in plan bisericesc, si ale diplomatiei romane si avocatilor americani ai Mitropoliei, la CEDO.

Duhovnicul ambasadorului Romaniei, Marius Lazurca, este coleg si prieten cu multi dintre ierarhii rusi, care il mai si viziteaza la Chisinău si pe care preotul Borsevschi ii viziteaza la randul sau in Rusia. Tinand cont de conditia de teritoriu de front si frontiera a Basarabiei, majoritatea preotilor Bisericii Ruse de la Chisinau sunt cadre ale serviciilor de informatii rusesti, FSB si SVR, respectiv GRU. Practic, ambasadorul Romaniei, pe langa faptul ca se afla impreuna cu familia sa in comuniune canonica si euharistica directa cu Patriarhia Moscovei, cand se spovedeste, daca chiar o face, toarna tot borsul informativ, gratis, direct in poala parintelui Bors. Cine stie, poate, in loc de a plasa informatii intr-o cutie de bagaje dintr-un supermarket, e mai rentabil sa dea pe goarna direct intr-o cutie postala ambulanta cum este “prea-cuviosul” arondat la Moscova, tovarasul Pavel Borsevschi…

Tot de la Vlad Cubreacov aflam si ca precedentul “reprezentant” al Romaniei, Filip Teodorescu, instalat de Nastase si Geoana, se plangea ca Biserica de la Cania, ridicata in memoria miilor de ostasi romani cazuti pentru Basarabia, ar fi “prea mare”. Replica pe care i-a dat-o atunci consilierul Mitropoliei Basarabiei a fost pe masura si, din pacate, este valabila si pentru orientarea “duhovniceasca” ruseasca pe care o afiseaza actualul ambasador, impotriva politicii sefului statului si a randuielilor Bisericii noastre, “mama poporului roman”, dupa cum o numea Eminescu: „Excelenţă, nu Biserica noastra este mare, ci sufletul dumneavoastră este mic”.

Haideti sa vedem opinia sa integrala despre aceasta problema diplomatic-confesionala, Vlad Cubreacov fiind unul dintre cei mai avizati aparatori ai Mitropoliei romanesti de peste Prut si un real luptator la CEDO si Consiliul Europei pentru drepturile romanilor din Rasaritul romanesc si Balcani, distins recent de BOR pentru meritele sale incontestabile cu Ordinul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”:

Ispita rusă sau Ambasadorul României, un fidel sub omoforul Patriarhiei Moscovei

Îşi poate imagina cineva ca, să zicem, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a Mitropoliei Basarabiei din cuprinsul Patriarhiei Române? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru Mitropolitul şi Exarhul Petru Păduraru şi pentru Patriarhul Daniel Ciobotea de la Bucureşti? Întrebările sunt desigur retorice, pentru că nimeni şi niciodată nu va lua în serios o asemenea posibilitate. Există lucruri posibile şi există lucruri imposibile, excluse principial şi categoric.

Dată fiind simetria de percepţie pe care o au românii de la răsărit de Prut şi pentru a avea termenii de comparaţie în faţă, să reluăm întrebarea altfel. Îşi poate imagina cineva ca ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României la Chişinău şi familia sa să frecventeze o biserică a structurii locale de sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse? Vi-l puteţi imagina pe Excelenţa Sa, Marius Lazurca, cu soţia şi copiii, închinându-se la icoane într-o biserică în care răsună ectenii de sănătate pentru mitropolitul „întregii Moldove” Vladimir Cantarean şi pentru Patriarhul Kiril Gundiaev de la Moscova? Aici întrebările nu mai sunt retorice, pentru că pornesc de la un caz ieşit din comun, când chiar şeful misiunii diplomatice române la Chişinău a luat în serios o asemenea posibilitate şi… a făcut-o realitate.

Aflăm acest lucru, cu oarecare întârziere, dintr-un interviu acordat de ambasadorul României la Chişinău revistei VIP-magazin. Interviul, apărut în numărul 77 din luna septembrie 2010, este intitulat simplu: „Ambasadorul român topit în peisajul basarabean”.  Întrucât subiectul pe care, ca etnic român de confesiune ortodoxă şi cu dublă cetăţenie, moldo-română, încerc să-l abordez aici este unul delicat şi de sensibilitate, este potrivit să cităm puţin din materialul apărut în pretenţioasa revistă chişinăuiană.

Titlul interviului din VIP-magazin
Titlul interviului din VIP-magazin

Aşadar, aflăm că frecventarea parohiilor de obedienţă rusă este o tradiţie mai veche în familia domnului ambasador. Această tradiţie este continuată şi în spaţiul românesc.

(more…)

VESNICA POMENIRE Mucenicilor Unirii ucisi de fiara rosie ruseasca

Mesajul ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor,
Cu ocazia împlinirii a 91 de ani de la Unirea Basarabiei
cu Patria-Mamă România


Preacucernici Părinţi,
Onorată asistenţă,

Ziua de astăzi, 27 martie, pentru noi, românii din Basarabia, reprezintă o zi cu o încărcătură emoţională aparte, este ziua când, în mod deosebit, pomenim pe înaintaşii noştri care, luminaţi de credinţa în unitatea Neamului Românesc, aici, la Chişinău, au dat startul unificării pământurilor strămoşeşti într-un stat naţional-politic – visul românilor de veacuri. Membrii Sfatului Ţării au folosit cu înţelepciune situaţia creată după Primul Război Mondial, votând la 27 martie 1918 Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România. Gestul lor a fost urmat de bucovineni, care la 28 noiembrie 1918 au votat şi ei Unirea Bucovinei cu România. Procesul de unificare a teritoriilor locuite de români a fost încheiat prin Unirea Transilvaniei şi proclamarea Marii Uniri de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. Astfel, românii sloboziţi de sub jugul stăpânirile străine şi-au văzut împlinite năzuinţele de secole – refacerea Unităţii Naţionale. Poporul român, popor credincios, paşnic şi iubitor de dreptate a fost răsplătit de Părintele Ceresc, Atotputernicul Dumnezeu pentru jertfa şi răbdarea sa.
27 martie 1918, pentru noi, românii basarabeni, înseamnă refacerea legăturilor cu fraţii noştri de aceeaşi credinţă, limbă şi datini, chiar dacă sufleteşte nu am fost niciodată despărţiţi. Beneficiul Unirii pentru Basarabia este de nemăsurat. Ecoul transformărilor administrative, sociale şi culturale, care au urmat Actului din 27 martie, s-a simţit în mod special în anii 1988-1989, perioada de deşteptare naţională care s-a soldat cu independenţa Republicii Moldova.
La aniversarea a 91de ani de la Unirea Basarabiei cu România, aducem omagiul şi recunoştinţa noastră memoriei membrilor Sfatului Ţării şi tuturor celor care prin jertfă şi sacrificiu au contribuit la refacerea unităţii de neam. Nu putem să nu amintim de părintele Alexandru Baltaga, care a votat revenirea Basarabiei în matca românească ca membru al Sfatului Ţării, pentru care a suferit moarte mucenicească, fiind omorât într-un beci NKVD-ist la 7 august 1941 în Kazan.
Şi, de asemenea, amintim şi pe vrednicul de pomenire înaintaş al nostru Mitropolitul Gurie Grosu, pe episcopul Dionisie Erhan, pe preoţii Constantin Popovici, Vasile Gobjilă, Andrei Murafa, Alexie Mateevici, dar şi pe alţi slujitori ai sfintelor altare care, prin modul lor exemplar cu care au slujit pe Dumnezeu şi Neamul, au contribuit la unirea tuturor românilor într-o singură ţară.
Rugăm pe Bunul Dumnezeu să aşeze sufletele lor cu drepţii în lăcaşele Sale pline de lumină, să ne ajute să menţinem trează conştiinţa de neam, dragostea de fraţi şi să ne ferească de neînţelegeri şi dezbinări, iar viaţa lor şi devotamentul cu care au servit Biserica şi aproapele să ne fie model de urmat.
Veşnică lor pomenire din neam în neam.
V PETRU, Arhiepiscop al Chişinăului,
Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

SCRIITORUL BASARABEAN DUMITRU MATCOVSCHI IL VREA PE EUGEN TOMAC DEPUTAT

“Lume nebuna, se murdareste, se arata cu degetul, Basarabie-maica, cei cu tine? Deasupra tuturor acelasi mititel, mi-e rusine. Cum sa-l compare pe Dabija cu Eminescu? Poet bun Dabija, dar politica e altceva. Inseamna cinste in primul rind, curatenie morala. Nu am cetatenie romina, nici sotia mea, care a copilarit la Alba, nu are. Ea nu vrea sa cerseasca, eu lupt cu morile de vint. Mi-e groaza, impostorii, politrucii, se duc si vin de la Bucuresti, ca de la Moscova altadata. Au documentele in ordine. Cine a luptat si cine a cules rodul acestei lupte? Mi s-a lehamit de atitia “patrioti”, sunt ca nebunul care nici nu crede, dar nici nu poate fara Dumnezeu. De-as avea cetatenie, tot pe Eugen Tomac l-as vota. Citiva ani i-au mai ramas pina la virsta marilor iubiri. La 30 de ani aveam si eu o carte arestata. Pe scurt nimic nou, aici si acum. Obraznicul maninca praznicul! I-am trimis lui Nicolae Dabija o scrisoare. Poate ca o va publica! Obraznicul maninca praznicul!”
(Dumitru Matcovschi, emisiunea Media Expres, EuTv, 21 noiembrie 2008)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova