Patriarhul roşu

Întoiul campaniei electorale o ştire de o mare importanţă şi cu multerepercusiuni a trecut aproape neobservată: Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române a interzis comercializarea în incinta bisericilor dinRomânia cărţile apărute la Editura Sânziana. Directorul acesteiedituri, Florin Dobrescu, şi-a exprimat mâhnirea faţă de aceastădecizie, în principal deoarece majoritatea cărţilor editate la Sânzianareprezentau mărturii istorice ale luptei anticomuniste din România.
Această decizie se încadrează perfect în trendul ideologicşi politic din România, care la 20 de ani de la Revoluţia anticomunistăîşi ţine eroii la sertar şi preferă elaborarea de rapoarte sterile decondamnare a comunismului, cum este cel realizat de către “Volodea”Tismăneanu, ai cărui părinţi au venit în România pe tancurile armateisovietice. După această decizie nu m-a mirat nici faptul că luptătoriianticomunişti şi pro-Unire, Lesco, Popa şi Ivanţoc, care au stat 15 aniîn temniţele din Tiraspol, nu merită din partea Senatului României nicimăcar acordarea unui titlu onorific, care să le certifice suferinţeleşi eroismul. Potrivit senatorului PNL Mircea Diaconu, actorul care s-aratat în politică, ar trebui să aşteptăm să moară şi apoi să le acordămacest titlu post-mortem!
În România se flutură anticomunismul şi reabilitarea eroilor ca pe ocârpă decolorată care nu mai are nimic de a face cu adevărul istoric şicu oamenii care au luptat, prin credinţă sau cu arma în mână, împotrivaocupaţiei sovietice din România. Înţeleg de ce îl poate deranja pePatriarhul Daniel cartea “Cranii de lemn” a fruntaşului legionar IonMoţa. Între un tânăr naţionalist, care a fost liderul studenţimii dinCluj-Napoca, a editat reviste şi a murit luptând în Spania împotrivacomuniştilor, şi un mason, care s-a plimbat în plin regim comunist înîntreaga Europă pe când restul mureau de foame, ca apoi să ajungămitropolit şi patriath,  e o mare diferenţă. Lui Daniel Ciobotea i s-aars dosarul de la Securitate chiar în timpul revoluţiei, pentru ca apoisă fie promovat asiduu în diferite funcţii chiar  de către Ion Iliescu,propunându-i-se în 1991 de către FSN să preia fotoliul deprim-ministru, după înlăturara lui Petre Roman!
Puţină lume ştie că foştii deţinuţi politici din România aveau pânăacum câţiva ani cazier, asemeni borfaşilor de cartier. Cunoscând înurmă cu câţiva ani un bătrân care făcuse 16 ani de puşcărie din cauzăcă fusese membru al Frăţiilor de Cruce (grupare a Mişcării Legionare)la Arad (intrase în puşcărie pe vremea lui Antonescu la 17 ani şi maiprimise 10 ani de detenţie de la comunişti), acesta mi-a spus că el şifoştii lui colegi de detenţie, puţinii care mai supravieţuiseră, erauîncă priviţi de societatea românească ca nişte recidivişti. Ori ce câteori era nevoie să îşi ducă cazierul la vreo bancă sau la vreoinstituţie, funcţionarii îi priveau lung, deoarece figurau ca fiindfoşti puşcăriaşi. Alături de aceşti oameni, printre care era şi unţărănist simpatic cu mâna dreaptă mutilată în timpul interogatoriilordin beciurile Securităţii, am mers la Aiud unde l-am cunoscut pe IonGavrilă Ogoranu, liderul rezistenţei anticomuniste din Munţii Făgăraş,o legendă a luptei armate împotriva regimului comunist, colaborator alNATO, capturat abia în 1976 şi salvat de la execuţie prin intervenţiadirectă a preşedintelui Nixon. Tot acolo am auzit prima oară de“sfântul închisorilor”, legionarul Valeriu Gafencu, care l-a salvat dela moarte în închisoare pe Richard Wurmbrandt, plătind cu propriaviaţă. Pe aceşti oameni a pus Daniel Ciobotea, masonul, interdicţie. Peei şi pe alte câteva mii de români curajoşi sau martiri, a cărorbiografii sunt publicate de o singură editură cu posibilităţi materialemodeste şi care se baza pe credincioşii români în a răspândi povesteatragică a luptei ortodoxe şi anticomuniste din România.
Iată ce spune directorul editurii despre această interdicţie: “Neexprimam amaraciunea ca, la exact 20 de ani de la acea resurectie atineretului romanesc pentru restaurarea Libertatii si Adevarului,cartile interzise de regimul comunist incep sa fie prigonite si deBiserica stramoseasca, prin intaistatatorii ei. Spunem “si” deBiserica, pentru ca, de la 1 martie 2009 si pana in prezent, EdituraSanziana nu a mai avut acces in nici o sala publica din capitala. Totidirectorii si responsabilii institutiilor care detin aceste sali neobstructioneaza accesul pentru lansari de carte ori simpozioane,invocind interventia unor organizatii cu caracter etnic sau chiar aambasadorului unui anumit stat, ori presiuni la care sunt supusi deautoritatea publica locala.”
Şi în încheiere, aş dori să îi transmit patriarhului roşu de laBucureşti ce mi-a povestit mie un bătrân care a participat în calitatede soldat, în anii 1950, la capturarea grupului Şuşman din judeţulCluj. Având doar 19 ani, băiat simplu de la ţară care a îngrijit oîntreagă familie câtă vreme părintele său era într-un lagăr de muncă înSlovacia în timpul ocupaţiei hortyste, era în timpul stagiului militarcând a fost nevoit să participe cu unitatea sa la capturea de“bandiţi”. Zile întregi au luat la puricat un munte dintre Cluj şiBihor, pentru capturarea duşmanilor statului, a bandiţilor, aburghezilor. După ce au capturat câţiva dintre ei, au ajuns în tabăraunde se ascundeau aceştia. Spre suprinderea tânărului de la ţară,“bandiţii” aveau o mică gospodărie într-o râpă ascunsă, undeconstruiseră din bârne şi o bisericuţă, unde s-au închinat timp de 10ani, cât erau urmăriţi de comunişti. Atunci şi-a dat seama că bandiţiinu erau bandiţi, ci români simpli, ortodocşi, ca şi el. A învăţat înacea zi cât va trebui să înveţe acest popor în zeci de ani, din cărţidate din mână în mână, puse la embargou de către însuşi PatriarhulBisericii Ortodoxe Române.
George Bara
www.napocanews.ro