Posts Tagged ‘puricii ortodoxiei’

Crucea si Steaua lui Tase Puricareanu

Tocmai isprăvise de mâncat friptura, când Ghiţă Năstrate, agentul, îi aduse o scrisoare. Conul Tase Puricareanu desfăcu, domol, plicul şi citi:

Iubite Tase,

În împrejurări grele, la cine să alergăm? Fireşte, la tine. Afaceri grabnice mă silesc să plec numaidecât. Şi astă-seară, la 8 ceasuri, cred că ştii: sunt cele două întruniri, în despărţirile III şi IV, la care trebuia să vorbesc. Bizuit pe marele tău talent, plec mai mulţumit şi împăcat în mine însumi decât dacă aş fi vorbit eu alegătorilor.

Al tău îndatorat,

Jean Georgescu

P.-S. Iartă-mă că-ţi scriu aşa, pe fugă; mai am jumătate de oră până să plece trenul. Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea.

De multe ori îi scrisese şeful; dar niciodată nu-i aşternuse rânduri mai călduroase ca aceste. Conul Tase era încântat. Înghiţi o bucată de plăcintă în pripă, sorbi de două-trei ori din cafea şi porunci să-i aducă o trăsură. Erau 7 ceasuri. Îşi îmbrăcă redingota, îşi îmbucă tabachera cu tutun, iar coana Tica Puricareanu îi puse în portofel vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soţul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii.

Peste câteva clipe trăsura luneca, sprintenă, spre sala Jupiter, unde se ţinea întrunirea despărţirii a III-a. La intrarea oratorului, sala se cutremură de strigătele de bucurie ale alegătorilor; conul Tase Puricareanu era cunoscut şi răscunoscut ca mare vorbitor. Când păşi în sală, faţa conului Tase se rumeni ca floarea mărului; când se aşeză în faţa mesei, se aprinse ca trandafirul, iar când ridică degetul, să facă linişte, obrajii i se înflăcărară ca bujorul. Dar tăcerea se întinse peste capetele celor strânşi să audă, şi conul Tase începu să vorbească. Cele dintâi cuvinte îi ieşiră din gură mai mult suflate decât spuse. Întotdeauna păţea aşa. Vorbele parcă se-necau, se amestecau, se îmbulzeau la poarta dinţilor, până ce, în sfârşit, stăpânirea de sine le rânduia, le făcea să iasă una câte una, curate, înşirate, cu darul pe care, într-o măsură, conul Tase îl avea. Tulburarea ţinuse două-trei clipe doar; alegătorii cunoscură îndată glasul care, şi acum, tuna şi fulgera împotriva tuturor acelor care erau de alte păreri decât ale conului Tase Puricareanu şi ale prietenilor săi… Conul Tase Puricareanu şi tovarăşii săi făcuseră toate… ei orânduiseră ţara; ei alcătuiseră legile cele înţelepte; ei ieftiniseră traiul; numai de la ei toată suflarea putea să aştepte îmbunătăţirile viitoare!…

(more…)

Ultimul secretar al lui Corneliu Zelea Codreanu, profesorul Duiliu Sfintescu, despre impostorul de la Puncte cardinale in haos, Razvan Codrescu, alias Adolf Vasile Marian, actual angajat la Editura Christiana si tutar al lui Dan Puric. DOC

Pentru restabilirea unui adevar.

In publicatia “Puncte Cardinale” (Mai 1993 pag. 14), citesc:

“Domnii Duiliu Sfintescu (Franta) si Simion Ghinea (Romania) sint cei carora le revine atit meritul cit si respunderea recentei aparitii a volumului “Din luptele tineretului roman” (1919 – 1939).”  Semneaza redactorul, cu unul din obisnuitele-i pseudonime (VAM, Adolf Vasilescu, Razvan Codrescu, Vasile Marian, etc. etc.).

Realitatea este insa diferita de versiunea redactorului. Iata, sumar, cum stau lucrurile.

Am conceput si alcatuit acest volum de texte alese, adresat tineretului roman de astazi, ca o datorie suprema si ultima a vietii mele fata de memoria Intemeietorului Miscarii Legionare, pentru cei doi ani – ultimii din viata sa – in care mi-a ingaduit sa ma aflu zi de zi in preajma lui. Am adus in Romania textul pregatit si filmele necesare pentru imprimarea a 13.000 exemplare, precum si suma de bani necesara, stransu cu stradanie si mari sacrificii. Neputand insa ramane in tara decat pentru perioada foarte scurte, pentru buna desfasurare a publicarii am dat o procura si am lasat si suma d ebani necesara. Precizam insa ca cele 13.000 exemplare urmau sa-mi fie puse la dispozitie ca un bun care imi apartinea, pentru a le da destinatia pe care eu o socoteam conforma scopului actiunii mele. Era dreptul meu!

Profitand de absenta mea si de un concurs de imprejurari exceptional, grupul D-lui Ghinea a pus stapanire pe intregul stoc de carti, care-mi apartinea de drept, si nesocotind faptul ca aici era vorba de un act cu desinteresat si nu de o afacere cu caracter comercial, a lansat o difuzare nedorita de mine, la un pret de vanzare marit arbitrar de la 600 (pret initial simbolic) la 1000 si 1500 de lei, realizand astfel un beneficiu considerabil. Pe truda mea, pe banii mei si impotriva vointei mele.

Cu mari greutati, cu noi cheltuieli si cu o zbatere greu de suportat la varsta mea, am izbutit sa recuperez o parte din volume dar actiunea pe care o proiectasem a fost zadarnicita.

Restul articolului n’ar fi meritat nici un raspuns, redactorul respectiv fiind binecunoscut cititorilor sai, pentru suficienta si ifosul cu care abordeaza chestiuni asupra carora nu are nici competenta si nici cunostintele necesare. In cazul de fata, a gasit sa critice lipsa unui pretins “profesionalism”, fara sa fi priceput esentialul: spiritul in care a fost conceput si realizat textul acestui volum. Si in acelasi numar (pag. 16) se deda la o sumedenie de adjective lipsite de cuvinta, cu care vrea sa batjocoreasca generatia mea, pe care se dovedeste incapabil sa o inteleaga si sa o respecte. Pentru a ajunge numarul urmator (Iunie 1993, pag. 14), fireste, la unison cu Gazeta de Vest, data fiind provenienta comuna a subsidiilor.

Duiliu Sfintescu

Iulie, 1993

Foto sus: Doamna Elena Codreanu, la aniversarea a 90 de ani, sarbatorita de profesorul Duiliu Sfintescu, 2 decembrie 1992 – Colectia personala VR
Foto dreapta: Profesorul Duiliu Sfintescu la conferirea titlului de Doctor Honoris Causa la Institutul de Constructii Bucuresti (Universitatea Tehnica), 7 noiembrie 1992 – Foto VR
Foto stanga: Agentul Adolf Vasile Marian Crivat Razvan Codrescu
Scurta Biografie a Profesorului Duiliu Sfintescu
Articol din publicatia Miscarea despre Profesorul Duiliu Sfintescu
Text omagial publicat de Dl Ion Papuc la moartea lui Duiliu Sfintescu:
Duiliu Sfintescu – Text omagial post-mortem

VIDEO: Cum a recunoscut Dan Puric cu jumatate de gura si frangandu-si mainile cu rictus pe fata ca a colaborat cu Securitatea si a semnat Angajament de informator la 17 ani. NapocaNews l-a dat in cercetare la CNSAS dupa scurgerile din Q Magazine si de la Robert Turcescu

NapocaNews a cerut, în mod oficial, stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii pentru Dan Puric

Ca urmare a declaraţiei actorului Dan Puric, acordată publicaţiei QMagazine în cadrul unui interviu publicat în 1 octombrie 2010, prin care se autodenunţa ca fiind un fost colaborator al Securităţii încă din anul 1976, când a semnat un angajament cu această instituţie, conducerea NapocaNews a cerut Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii stabilirea calităţii de colaborator a dlui. Dan Puric.

Declaraţia exactă a lui Dan Puric, care a stat la baza acestui demers este: “Max Reinhardt a avut o expresie extraordinară: „artistul îşi ia rucsacul copilăriei în spate şi porneşte la drum”. Diferenţa dintre mine şi colegul meu de la Royal Shakespeare Company este una ontologică. În sensul că el n-a fost utecist, n-a fost membru de partid şi nu i s-a propus să fie informator. Eu când eram prin liceu a venit unul la mine, a zis să semnez o hârtie din aia cum că ajut statul. Nu ştiam ce presupune şi am semnat-o. Pesemne că pe la CNSAS, pe la securiştii ăştia, există şi asta – că Dan Puric a fost securist… M-au şi turnat. Pentru că eu, la 17 ani, îl imitam pe Ceauşescu. Strângeam două clase într-una şi dădeam decoraţii. Ei bine, colegul meu de la Royal Shakespeare Company sau de la Comedia Franceză nu a cunoscut lucrurile astea.”

Cererea a fost trimisă către CNSAS joi, 7 octombrie 2010.

Sperăm ca răspunsul oficial al CNSAS să lămurească detaliile autodenunţului lui Dan Puric, cel mai vândut autor din România din ultimii ani, un influent membru al societăţii civile şi membru în consiliul director al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare, din care mai fac parte Mugur Isărescu, Călin Georgescu, Mircea Maliţa şi Sergiu Celac.

Redacţia

Vezi si: BOMBA: Dan Puric, micul securist: informator la 17 ani! Actorul bun la toate a semnat un angajament cu Securitatea inca din clasa a XI-a de liceu, in 1976. Ce-o fi turnat pana in 1989? Dar dupa? UPDATE: Baietii “e” activi. La CNSAS se stie

Scrisoare deschisă adresată lui Dan Puric: “Eşti un necinstit sufleteşte!”

Vadim Tudor ramane “Tribunul homosexualilor”. Parchetul a decis: NUP – George Roncea nu se face vinovat de calomnie

George Roncea a observat primul cum Vadim Tudor a votat in  Parlamentul European pentru a condamna o lege impotriva homosexualilor si pedofililor din atat de innegurata Lituanie. Practic, Lituania a adoptat o lege de protejare a minorilor de propagandă homosexuală. La scurt timp, lobby-ul “mafiei roz” din PE a impus o rezoluţie de condamnare a Lituaniei pentru acest motiv şi 18 dintre cei 33 de europarlamentari români au votat împotriva Lituaniei. Vadim Tudor s-a alăturat propagandiştilor homosexualităţii, devenind astfel, pentru noi, din acest moment, Tribunul poponarilor, scria George Roncea in articolul Vadim Tudor – Tribunul Homosexualilor. Dupa ce Alianta Familiilor din Romania a protestat public, personajul VADIM a sarit calul din nou. Seful PRM a injurat Alianta Familiilor din Romania dupa ce in Parlamentul European a votat cu homosexualii impotriva Lituaniei si, mai mult, s-a apucat sa ma atace si pe mine si pe fratele meu plagiind un “cuvios” pseudo-jurnalist “crestin” cu nume schimbat, pentru a se asorta cu starea lui mintala, ajuns impotent si la propriu si la figurat: “Victor si George Roncea, doi puradei obraznici :), cu idolul lor, Basescu. Dan Diaconescu, cîrpă de şters pe jos la picioarele Elenei Udrea”, afirma “Tribunul” dupa stilul intarziatului mintal pomenit. Apoi s-a apucat sa ameninte: VADIM TUDOR – RAZBOI CU GEORGE RONCEA. Seful PRM l-a dat in judecata pe jurnalistul CURENTUL dupa ce acesta a dovedit ca Vadim a votat pro-homo la PE si chiar sa-si puna in practica “urgia”: TRIBUNUL HOMOSEXUALILOR ataca pe la spate. Vadim Tudor a pus Politia si Parchetul sa il cerceteze penal pe George Roncea si cere 1.000.000 de lei (noi) despagubiri. DOCUMENT: PLANGEREA plangaciosului 🙂 In acest timp, in revista sa fara de rost si in originalitatea sa cu totul şi cu totul bizară, asemenea “crestinilor” anti-crestini, Vadim Tudor s-a denunţat singur, în scris, recunoscånd că a votat intenţionat pentru o lege a homosexualilor, si nu din greşeală, alături de alţi 348 de membri ai Parlamentului European, promotori ai valorilor susţinute de stånga, politică arondată puternicului lobby al homosexualilor. Nu e singurul “crestin” care se scalda cu fundul in doua-trei luntri. Si DAN PURIC este membru intr-o organizatie cu baza anti-crestina, alaturi de Cristian Pirvulescu, un activist pro-homosexual anti-icoane si religie. Capusele ortodoxiei, “crestinii” anti-crestini, merg si mai departe: se insotesc brat la brat si botic in botic si cu bolsevicii “anticomunisti”. Desigur, n-o sa le mearga usor. Mai bine zis, n-o sa le mai mearga deloc. Caz deja dovedit si implinit. Daca la unul dintre ei s-a incheiat cu divort in cazul Vadim s-a lasat cu un mare NUP pentru George Roncea. Ceea ce inseamna ca Parchetul a decis: Vadim Tudor ramane Tribunul Homosexualilor. Iata dovada 🙂

(more…)

Klaus Kenneth, predicatorul Agnos(ticismului), un guru “binecuvantat” al Bisericii New-age-iste

O editura cu un nume care ar trebui sa spuna totul daca ar avea si terminatia corecta – Agnos – si-a gasit o vedeta a “ortodoxiei” cu care sa bata targurile, pentru a raspandi, nu-i asa?, agnosticismul. Un “predicator-minune”, cu nume de scena Klaus Kenneth, vrajeste fapturile slabe de inger si se transforma in tonomat de marcat bani in contul editurii cu nume ciudat, pentru romani si ortodocsi, la fel ca si al patronului, un oarecare Petrasciuc Romeo. Mi-am pierdut vreo ora din viata pentru a audia o inregistrare “abisala” – o adunatura de enormitati, banalitati si cretinisme mai mari chiar si decat ale lui “guru” Bivolaru: de la satanisme “samaniste” la spiritisme new-age-iste si ocultisme, presarate cu aburi de nirvana si picanterii homosexuale, toate asezonate cu trucuri psihologice ieftine si amestecate bine cu o logoree “ortodox”-actoriceasca, cu care ne-am obisnuit deja de la produsele autohtone. Pe scurt, un numar ieftin de magie de circ, “performat” cu ajutorul prezentei glamoroase a asistentei personale, chiar la Facultatea de Teologie din Bucuresti, tocmai în Aula „Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae”, care, saracul, se rasuceste in mormant la cate vede in sala in care-i este batjocorita memoria.

Klaus Kenneth, magicianul-vedeta, e pus pe “evanghelizare”, de multe ori chiar din fata altarului, in postura de “apostol” de discoteca. N-a gasit alt loc, poate chiar cel de unde vine, searbad in ortodoxie (unde-ar primi probabil ceea ce merita: un sut in fund!) poate China sau Noua Guinee. Nu, el vrea sa “evanghelizeze” romanii. Sarlatanul chiomb ajuns imparat vinde castraveti stricati la gradinari orbi precum margelele de sticla la bastinasi. Are vad deja; cu ajutorul “binecuvantarilor” la smintit oficiale, e purtat in puf de afaceristii ortodoxiei, care vad in el o Julieta convertita. Romeo Petrasciuc, impresarul si editorul lui pe banda, vinde bine. Ascor-istii rataciti au uitat si de duhovnici in fata chitaristului “ortodoxiei”… N-avem de ce sa-i acordam prea multa atentie saltimbancului Iosefini al Bisericii New-age-iste (care mai “citea si gandurile” cand vroia, dupa cum vrajeste poporul plasat in stare de hipnoza). Parintele Mihail Stanciu, staretul Manastirii Antim din Bucuresti, l-a pus bine la insectar, acolo unde merita, alaturi de tot felul de alti paraziti ai ortodoxiei. Un lucru este de observat: slabirea ortodoxiei pare sa fie realizata din ce in ce mai profesionist chiar din interiorul ei, cu concursul unor ierarhi si ai slugilor lor umile. Sa fim mai treji, fratilor! Veghea este o stare continua. Scuturati capusele de pe voi!

Predicatorii-vedete, proorocii proorociti. Azi, cazul Klaus Kenneth in viziunea Parintelui Arhimandrit Mihail Stanciu de la Manastirea Antim: După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Parintele Mihail Stanciu, staretul manastirii Antim din Bucuresti, se apleaca asupra ratacirilor si ratacitilor prin ortodoxie. Un citat revelator:

Amicii noștri propovăduitori, departe de a-și împlini ascultarea de Hristos prin împlinirea poruncilor Lui și ale Bisericii Lui Dreptmăritoare, și, deci, departe de a se fi vindecat de patimi, vor să-L vestească pe Hristos în duhul lor (de oameni pătimași, continuând o lucrare de ”afirmare” în public începută cu mult înainte de a dobândi viața creștină), nu în Duhul Sfânt al lui Hristos. De aceea, rămân și devin propovăduitori mândri și mincinoși, victime și agenți ai înșelării, ai confuziei și chiar ai dezbinării. Mândria și slava deșartă le devin motiv, hrană, și scop al falsei și lipsitei de roade reale ”lucrări misionar-culturale”.

După două milioane de kilometri, încă în înșelare…

Acum vreo trei luni, un prieten mi-a arătat o carte care, spunea el, l-a captivat. Inițial, la vederea titlului și a coperții cărții, am avut unele rețineri. Deschizând însă cartea și citind, pe sărite, câteva pagini, surpriză!…, mi le-am confirmat. Dar, neavând destul timp, am tot amânat citirea cărții cam două luni. Prilejul reluării ei a apărut când l-am vizitat pe Părintele Adrian la Mănăstirea Lainici. După ce am luat sfat de la Părintele pentru lămurirea altor probleme (înrudite totuși, cumva) Părintele Macarie (ucenicul Părintelui Adrian) m-a întrebat dacă am citit cartea ”Două milioane de kilometri în căutarea Adevărului”. De ce? – l-am întrebat eu – Are lucruri neclare? Da – a zis el – și mi-a arătat ce găsise el ”suspect de înșelare și chiar de îndrăcire”. Aceste aspecte cel puțin dubioase le voi arăta mai jos. Am reluat, astfel, cartea, nu neapărat curios să aflu experiența de viață a altuia, cu precauția mărită și de avertizarea Părintelui Macarie și de apariția unei ”euforii” molipsitoare printre creștinii care mă tot întrebau dacă l-am citit pe Klaus Kenneth…

1. Autorul cărții își prezintă rătăcirea de peste două milioane de kilometri și de aproape 30 ani prin diverse patimi, idolatrii și satanolatrii, ca pe o performanță vrednică de a fi amintită în ”palmaresul” propriu, cu atitudinea lăuntrică a unei exagerate păreri de sine, atitudine care nu i s-a temperat nici la ultimele conferințe și lansări de cărți și de idei automăgulitoare. Oricum, lucrul se va dovedi în timp și mai evident, K.K. nu-L propovăduiește pe Hristos cu smerenie, ci se propovăduiește pe el însuși cu mândrie și vanitate.

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova