În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Prima mea reacţie a fost aceea de a observa, nu fără maliţiozitate, că, în primul rând, respectivii agenţi trebuiau “pierduţi” într-un număr rezonabil de emigranţi adevăraţi şi, în al doilea rând, că serviciile de spionaj nu prea îşi trimiteau agenţii direct la ţintă, ci pe rute ocolite, care puteau include una sau mai multe ţări de tranzit, ideal fiind să ajungă la destinaţie ca cetăţeni ai uneia dintre aceste ţări. Remarca mi-a fost aprobata “profesionist” şi considerată ca fiind bine-venită.
Interlocutorul meu avea o listă de probleme neclare asupra împrejurarilor plecării lui Vladimir Tismăneanu din România şi m-a rugat să-i facilitez legătura cu foştii ofiţeri a căror nume au fost extrase din documentele întocmite de unităţi ale Departamentului Securităţii Statului în legătură cu eliberarea, în 1981, a paşaportului care i-a deschis Cortina de Fier.
Am reţinut lista şi i-am promis că la o viitoare revenire în România s-ar putea să am o parte din răspunsuri, dar că nu-i voi intermedia nici o legătură cu ofiţerii respectivi, dacă ei există.
Agitaţia tsunamică a personajului controversat, urmare la comentariile provocate de publicarea în cotidianul.ro a articolului Cristinei Horvat “Cartea neagră a băsismului. Tismăneanu: «Atacarea lui Băsescu duce la izolarea ţării»”, mă determină să anticipez, în parte, unele dintre clarificările posibile asupra împrejurarilor plecării sale din ţară.
Astfel, deşi în documentele identificate la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (unde se află doar ceea ce nu mai are legătură cu securitatea naţionala a României în contextul noii sale alianţe politico-militare) sunt o serie de piese care pun în evidenţă preocupările Centrului de Informaţii Externe faţă de persoana sa, avizul favorabil eliberării paşaportului, fundamentat pe câteva argumente false, l-a dat o unitate a Serviciului Intern al Securităţii, cea de contrainformaţii în sectoarele economice (vezi documentul mai jos, din arhiva Civic Media).
Ce mai stabiliseră investigatorii americani şi unde-şi focalizau interesul? Cităm:
Cercetatorul Calin Mihaescu aduce la lumina un interviu din 1999 cu seful Directiei de Constraspionaj a Securitatii, generalul Neagu Cosma, o legenda a lumii informatiilor cuprinzand toate taberele posibile, ale prietenilor si dusmanilor Romaniei, de ieri si de azi. Interviul este fara indoiala exceptional, mai ales si pentru ca nu exista multe astfel de marturii. De la PCdR, o agentura a alogenilor care au calarit apoi tancurile Armatei Rosii invadand toata Romania, si a Securitatii de la inceput, dominta de consilierii sovietici de aceeasi factura, pusi pe distrus nationalismul si Miscarea Legionara, la atacurile constante ale ungurilor asupra Romaniei si la culisele operatiunilor sovietice din 1968, pana la unitatea anti-KGB si ultimii ani ai regimului Ceausescu, generalul Neagu Cosma si Calin Mihaescu nu scapa aproape nimic. O pagina lunga si trista a istoriei Romaniei, mai mult sau mai putin cunoscuta, reletata de un general de Securitate la moartea caruia urmasii consilierilor sovietici de ieri, acum calare pe ponei roz, au jucat tontoroiul.
ROMÂNIA ÎN FATA INVAZIEI
– interviu cu generalul de Securitate Neagu Cosma –
Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe”
Călin Mihăescu: – Stimate domnule general Neagu Cosma, recent revista britanică „The Observer” a stârnit vâlvă în jurul evenimentelor din vara lui 1968, dezvăluind că imediat după ocuparea abuzivă de către sovietici a Cehoslovaciei, România era expusă în mod iminent unui pericol asemănător, iar guvernul englez era bine informat asupra intenţiei ruşilor de a invada şi România, situaţie la care britanicii erau hotărâţi să răspundă declarând război Uniunii Sovietice. Dumneavoastră, ca director în acea perioadă al Serviciului de Contraspionaj al României ce ştiaţi despre posibilitatea ca România să fie atacată militar?
NEAGU COSMA: Da, înţeleg … S-au trezit acum englezii, şi bine că s-au trezit, şi au spus public că în 1968 România a fost în mare pericol de a fi invadată de sovietici şi că poziţia guvernului englez atunci a fost fermă, intenţionând chiar intervenţia armată pentru a apăra România. Mie parcă nu-mi vine să cred că au fost într-atât de hotărâţi, dar desprind din chestia asta faptul că englezii erau îngrijoraţi că aici putea să înceapă o poveste care să complice lucrurile.
Dezvăluirea revistei britanice confirmă ceea ce eu şi generalul Ion Stănescu, şeful Securităţii în 1968, am mai dezvăluit în cartea apărută la Editura Pacea în vara anului trecut („În anul 1968 a fost programată şi invadarea României”), deci confirmă că pericolul invaziei a fostreal şi nu imaginar. Sunt bune asemenea clarificări pentru că unii dintre ai noştri, unii care vor să o facă pe interesanţii, care nu au informaţii dar pozează a fi bine informaţi, ignoră informaţiile şi dau prioritate propriilor păreri şi gânduri, spunând că a fost un joc al lui Ceauşescu, al puterii de la Bucureşti, că de fapt ruşii nu au avut o asemenea intenţie de a ne invada şi că ar fi fost doar o strategie a lui Ceauşescu pentru a-şi consolida poziţia, pentru a deveni lider internaţional, cu o recunoaştere mai largă. Ba unii au şi spus că ce s-a întâmplat atunci la Palatul Regal, cu discursul, a fost o mascaradă, sau poate nu atât de brutal au zis-o, dar au zis-o cam aşa: că poate n-ar fi trebuit să se dea frâu liber unor porniri şi unor jocuri meschine.
N-au fost nici un fel de jocuri meschine ci România a fost în pericol de a fi invadată.
De unde ştiu astea? Ştiu pentru că în anii aceia lucram în Securitatea Română. Eram şeful contraspionajului şi pentru cine nu ştie vreau să spun că această structură de informaţii adună tot felul de date, de fapte şi informaţii care se referă la interesele României. Contraspionajul se află într-o luptă de-a „hoţii şi gardiştii” cu spionii. Unii pătrund să fure informaţii, contraspionii încearcă să-i oprească, să-i anihileze. Deci este un contact cu surse bine informate privind România, dacă ne referim la contraspionajul român, şi din sursele acelea bine informate care au legătură cu serviciile de informaţii ale altor state, am aflat că România era într-adevăr în mare pericol. Şi vreau să vă spun că nici o acţiune de anvergura celei din 1968 nu se pornea fără informaţii obţinute se serviciile abilitate. Îşi trimiteau oameni afară, îi activau pe cei din interior, căutau alţii, ş.a.m.d. Noi fiind pe urmele lor am ştiut aceste lucruri. În carte dăm un caz deosebit de interesant, că am avut o sursă chiar la Comandamentul Pactului de la Varşovia, chiar în grupul de clarificare a invaziei şi care ne-a ţinut la curent permanent cu ceea ce ni se punea la cale. Era vorba de un colonel polonez care lucra cu noi şi ne informa.
Deci am ştiut, şi pe baza informaţiilor acestea Ceauşescu a fost în măsură să aprecieze lucid şi exact situaţia, ba a încercat să-i ajute şi pe alţii: l-a prevenit personal şi pe Dubcek, ducându-i o scrisorică. L-a prevenit şi pe Tito, căci era vizată şi Iugoslavia. Am fost la curent, am luat contra-măsuri, o multitudine de măsuri a luat ţara atunci, pe toate liniile: armată, diplomaţie, servicii secrete, pentru a fi la curent cu acţiunea care viza ţara noastră şi pentru a contracara.
Călin Mihăescu: – S-a făcut un plan atunci care mergea până la capăt? Adică: să ne batem cât putem, ce să facem când ne-au bătut, că sunt mai tari şi mai mari, unde ne ducem, şi aşa mai departe …?
NEAGU COSMA: – Planul era de ripostă, fără nici o îndoială. Ceauşescu atunci nu a făcut greşeala pe care a făcut-o Dubcek, să spună că dacă ruşii vin îi primim cu flori. Nu! Ceauşescu a zis: „Dacă vin îi primim cu gloanţe”
Călin Mihăescu: – Şi dacă teritoriul României ar fi fost ocupat total?
NEAGU COSMA: – Problema stătea cam aşa: să opunem rezistenţă, conştienţi fiind că nu o să putem să rezistăm prea mult şi până la capăt, pentru că era vorba despre un colos care năvălea peste noi. Dar ne-am fi bătut ca lumea, dacă ne retrăgeam în munţi, citadela aceasta naturală putea să ne apere. Încercam să-i convingem pe sârbi, Tito chiar îşi dăduse acordul, ca la nevoie să ne retragem în Iugoslavia şi să facem front comun dacă atacă şi Iugoslavia.
Călin Mihăescu: – Dar probabil şi Iugoslavia ar fi fost învinsă şi ar fi fost ocupată total?
„Ca orice persoană, am un punct de vedere. Dar nu am declarat că voi promova o politică în această direcţie. Dacă spun că vorbesc în limba română, asta nu înseamnă că sunt pentru unirea Moldovei cu România. (…) Astăzi, urmează să abordăm situaţia din alt punct de vedere. Programul nostru politic prevede două puncte principale: lichidarea sărăciei şi integrarea în Uniunea Europeană. Dar integrarea în UE presupune că statalitatea Republicii Moldova se păstrează.”- “Alesul” securistilor, Mihai Ghimpu, declaratie in limba rusa la Radio “Echo Moscvii”
UPDATE: IN ATENTIA SRI – Fragment dintr-un mesaj primit ca urmare a acestei postari: “Bai suca sa nu mai scrii un rind despre Moldova ca te linsam chizda mati cind mai vii pe la noi prin tara” (Mesajul integral impreuna cu coordonatele sale tehnice l-am remis Serviciului Roman de Informatii)
REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale
de Mihai Munteanu / Evenimentul Zilei Luni, 07 Iulie 2008
Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează acum sunt monitorizaţi de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei) pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.
Constantin Rotaru. General (r) SIE.Între 1986-1989, este director- adjunct al ICE Dunărea, unitatea de spionaj prin care se derulau operaţiunile de Aport Valutar Special ale Securităţii. În ’90 e încadrat în SIE, iar în ’94 trece în rezervă cu gradul de colonel. Ulterior, conduce societatea Grivco International, patronată de magnatul Dan Voiculescu, un cunoscut mai vechi. Revine în SIE şi, în ’99, ajunge director adjunct. Din 2005 e general în rezervă. În prezent, administrează Romaqua Group.
Emilian Ivan. General (r) SIE. Ofiţer în spionajul ceauşist, specializat pe spaţiul american, cu acoperire diplomatică. A fost ataşat economic la ambasada din SUA, apoi subordonat operativ al generalului Rotaru. După trecerea în rezervă preia o divizie a Romaqua Group.
Ioan Păun. General (r) SIE. Ultima misiune: în China. Oficial, a fost consul general la Hong- Kong. Conform DNA, Ioan Păun a supravegheat trimiterea în ţară a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611.000 de euro. La îndemnul lui Adrian Vilău, avocatul său în dosarul „Zambaccian“, Păun s-a autodenunţat. Acum, lucrează la Romaqua Group.
Octavian Creţu. Controlează (59%) Romaqua Group – holding care vinde apa minerală Borsec, răcoritoare, bere şi cafea. Este cercetat de DNA pentru inginerii imobiliare în Sebeş, dar contestă acuzaţiile. Este şi personaj-cheie în dosarul „Zambaccian“. Octavian Creţu le-a pus pe tavă procurorilor DNA înregistrarea unei discuţii purtate cu Adrian Năstase în martie 2006. Reieşea că fostul premier l-a şantajat pe Creţu că va dezvălui că Ioan Păun e ofiţer acoperit SIE dacă acesta nu-şi revizuieşte declaraţiile din dosar. Presa a vehiculat că şi Creţu ar fi un apropiat al SIE. Însă acesta susţine că nu-i plac securiştii şi că bunicul său a fost deţinut politic. Totuşi pentru firma sa lucrează trei generali (r) SIE: „Nu văd o problemă în a angaja ofiţeri. Ei n-au fost turnători. Nu am beneficiat de conexiunile lor externe din spionaj“.
Adrian Vilău. A mijlocit relaţia DNA-Octavian Creţu, în dosarul „Zambaccian“, şi e unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua Group. Ex-deputat PD, Adrian Vilău a fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea. După cinci ani şi în PSD, Vilău intră în UPSC, formaţiune prezidată de naşul său, Ioan Talpeş – fost director SIE. În 2008, Vilău a candidat la Primăria Capitalei. Ca avocat a avut clienţi ca generalul SIE Ioan Păun, Miron Mitrea, Corneliu Iacobov etc.
RAPORT DSM. Contraspionajul militar i-a luat în vizor pe spionii angajaţi la Romaqua şi activităţile firmei
TOATE DRUMURILE DUC LA ROMAQUA
Monitorizaţi de contraspionajul militar
Florida. Sediul Century International Arms Inc. În magazinul de pe bulevardul South Congress Ave găseşti, practic, un întreg arsenal de infanterie. Cam toate tipurile de armament uşor, produs în estul Europei, se vând în SUA prin distribuitorii Century Arms. Mitralierele AK-47 – Kalaşnikov (7,62×39 mm), fabricate în România, Rusia şi Serbia, domină panoplia. Pistoalele „Carpaţi“ de la Cugir sau celebrele Makarov, care au semănat teroare în Războiul Rece, se vând cu 189-290 de dolari. Cel mai ieftin e revolverul maghiar M44 (99 USD), iar muniţie bulgărească e pentru toate tipurile de încărcător. În 40 de ani de existenţă, Century Arms a devenit cel mai mare importator din SUA de armament provenit din fostul lagăr socialist. Printre cele mai căutate sunt pistoalele automate româneşti din disponibilul Romtehnica (traderul Ministerului Apărării) şi cele noufabricate la Fabrica de Arme Cugir din cadrul Romarm.
Reprezentantul din România al Century Arms se numeşte Cristi Vălean. Acesta a lucrat în spionajul ceauşist, fiind ofiţer al CIE (actualul SIE). Oficial, Vălean a ieşit din SIE colonel, imediat după Revoluţie. În prezent, afacerile sale sunt monitorizate de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM) – contraspionajul armatei.
Paris. Iunie 2006. Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei şi Finanţelor, primeşte un telefon de la israelianul Menahem Markovits. DSM interceptează convorbirea. Cazacu este de mult în vizor din cauza relaţiilor sale cu ofiţeri străini de informaţii, care prejudiciază Romtehnica. Mai mult, el coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.
Raportul DSM obţinut de EVZ dezvăluie: „Cazacu Aurel care se afla la expoziţia internaţională de tehnică militară de la Paris a fost contactat de Menahem Markovits (suspectat de apartenenţă la serviciile de informaţii israeliene) pentru a avea o întâlnire. Menahem Markovits, reprezentantul firmei israeliene Rafael în România, acţionează la nivelul factorilor decidenţi din Ministerul Apărării (MAp) şi Ministerul Economiei şi Comerţului pentru iniţierea unor noi programe de modernizare a tehnicii din dotarea MAp“.
Compania Rafael produce sisteme de apărare de înaltă tehnologie şi furnizează vehicule aeriene fără pilot, rachete, detectoare şi echipamente de colectare şi procesare ale informaţiilor. Rafael a furnizat ţării noastre rachete antitanc de tip Spike. La preţuri supraevaluate.
Tot în iunie 2006, Cazacu i-a intermediat fostului spion israelian o întâlnire cu ex-ministrul economiei Codruţ Şereş. La întrevedere a participat şi colonelul Daniel Davidi, ataşatul militar al Ţării Sfinte în România. Markovits (Rafael) vânează contracte de zeci de milioane de euro de retehnologizare şi modernizare a armamentului din stocurile Armatei Române şi din liniile de fabricaţie ale Romarm. Filajul DSM punctează: „Markovits i-a cerut lui Cazacu consultanţă pentru Rafael în negocierea contractelor de offset (…), deoarece condiţiile impuse de partea română sunt foarte restrictive şi nu oferă avantaje firmelor israeliene“. Cazacu e de acord că investitorii trebuie sprijiniţi.
Bucureşti 2007. Direcţia de Siguranţă Militară. Operaţiunea „IUDA“ ia amploare. Supravegherea operativă a lui Aurel Cazacu dezvăluie o reţea formată din înalţi ofiţeri de spionaj, trecuţi în rezervă. În ecuaţie apare şi generalul (r) Constantin Rotaru – fost director adjunct al SIE. Raportul DSM consemnează: „Cazacu Aurel a fost apelat de generalul Rotaru/0747.xxx.xxx – post telefonic utilizat de SC ROMAQUA GROUP SRL (la sediul acestei firme Aurel Cazacu a avut mai multe întâlniri cu Menahem Markovits, reprezentantul companiei israeliene Rafael în România), care i-a solicitat informaţii despre numitul Cristi Vălean (reprezentantul firmei americane Century Arms). Cei doi au stabilit să aibă o întâlnire ulterioară“.
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Păr alb, tuns regulamentar, ochi albaştri, constituţie atletică. La cei 59 de ani ai săi, generalul (r) Constantin Rotaru pare încă prototipul ofiţerului de elită. Prudent, fostul numărul doi al spionajului românesc îşi calculează cuvintele, menţine inflexiunea tonului şi accentuează când trebuie. „Nu contest că discut des cu Aurel Cazacu. Ne cunoaştem de mult, dar nu trebuie să-i cer lui date despre Cristi Vălean, cu care am fost coleg în SIE. Mereu am fugit ca de dracu’ de tranzacţiile cu armament – «operaţiuni speciale », cum le spuneam noi. Este cel mai «vânat» domeniu“.
În schimb, subiectul „Markovits“ îi declanşează generalului (r) faza de negare. „Nu îl cunosc. Menahem Markovits nu a intrat niciodată aici (n.r. – sediul Romaqua). Cei de la DSM se înşală. Se înghesuie uneori să aducă multe informaţii… ceea ce cumva este firesc. Ştiu că telefonul îmi este sub supraveghere. Este şi normal să fie aşa. Gândiţi-vă unde am activat atâţia ani. Tâmpit să fi fost să-l fi adus pe ăla aici (râde) (…). Între SIE şi serviciul de informaţii al Armatei a existat întotdeauna o rivalitate“, ne explică generalul (r) SIE Constantin Rotaru.
PESCARUL DE SPIONI
Tovărăşia SIE
Bucureşti. Iulie 2008. Sediul Romaqua Group. Încadrat de două reportofoane puse ostentativ pe masă de directorii PR şi marketing, patronul companiei, Octavian Creţu, are obiceiul să fragmenteze discuţia. Uneori, răspunde punctual: „Este imposibil ca Menahem Markovits să fi fost la sediul Romaqua. Noi nu facem tranzacţii cu armament. Mă dezamăgeşte publicitatea asta pentru că eu sunt o persoană retrasă. Îmi văd doar de firmă şi de familie (Creţu este căsătorit cu fiica unui diplomat chinez – n.r.)…“
Oficial, prima întâlnire Creţu-Rotaru a avut loc în liniştea unei bălţi. Aşa susţine patronul Romaqua: „Pe domnul Rotaru l-am cunoscut în Delta Dunării, la pescuit. Atunci, era manager la Grivco (firma lui Dan Voiculescu – n.r.). Au urmat şi alte partide de pescuit, dar când domnul Rotaru s-a întors în SIE am mai fost doar de trei ori la peşte. Când urma să iasă din SIE, m-a contactat: «Uite, domne’, eu o să plec şi aş vrea un loc de muncă». Dacă el ar fi plecat înapoi la Voiculescu, ar fi avut probleme. S-ar fi interpretat. La noi, domnul Rotaru se ocupă de construcţii, de investiţii“, povesteş te Octavian Creţu.
Generalul cafelei
Cum a ajuns şi generalul (r) SIE Emilian Ivan în organigrama firmei de ape minerale e o altă poveste: „Gen. (r) Emilian Ivan a fost şeful diviziei de cafea a Romaqua. Iniţial îl luasem pentru organizarea serviciului de securitate al firmei. Îl ştiu de vreo 8-9 ani. A fost salariatul nostru vreo 3 ani. A plecat în 2004. L-am cunoscut la şedinţa unei fundaţii care-şi propune să revigoreze economia românească. Fundaţia este a actualului preşedinte al Camerei de Comerţ Bucureşti. Mi s-a spus că Emilian Ivan are experienţă, că a fost consilier economic în SUA… Nu Rotaru mi l-a recomandat pe Ivan“. Deşi la RECOM, gen. (r) de spionaj Emilian Ivan încă figurează ca administrator al Romaqua Group, Creţu afirmă că e o greşeală.
În SIE, tovărăşia dintre generalii Ivan şi Rotaru e de notorietate. „Ivan mi-a fost subaltern la informaţii economice“, lămureş te Constantin Rotaru.
Păun-Creţu, relaţie veche
Cât îl priveşte pe generalul (r) SIE Ioan Păun, Creţu ocoleşte subiectul SIE, vorbind doar despre presiunile din dosarul penal al lui Adrian Năstase, iar gen. Rotaru sugerează să nu amestecăm lucrurile. Păun a figurat şi el în CA-ul companiei, dar acum conduce un serviciu al Romaqua Group.
Un alt administrator e avocatul Adrian Vilău, apărătorul lui Păun în dosarul „Zambaccian“. Volubil, Vilău povesteşte pentru EVZ: „Sunt de 3-4 ani în consiliul de administraţie al Romaqua. Sunt avocatul companiei. Pe Octavian Creţu l-am cunoscut acum 4-5 ani la o petrecere. Am reprezentat Romaqua în câteva speţe şi, astfel, am devenit avocatul companiei. Rotaru şi Păun au intrat în CA al Romaqua acum 2-3 ani. Generalul Rotaru se ocupă de avizele de construire a reţelelor electrice şi de gaz. De profesie este inginer. (…) Asupra lui Păun s-au făcut presiuni puternice din partea oamenilor lui Adrian Năstase. Şi el îl cunoştea de mai de mult pe Creţu. Nu prin intermediul meu. Aveau relaţia lor“.
APA BORSEC
Grupul de zeci de milioane de euro
1993. Octavian Creţu preia de la FPS pachetul majoritar de acţiuni al companiei Comchim. Unitatea e desprinsă din fosta Centrală de Import-Export a Ministerului Industiei Chimice, instituţie în al cărei serviciu financiar a lucrat Creţu înainte de ’89.
1998. Întreprinderea de stat „Regina Apelor Minerale Borsec“ se transformă în compania privată Romaqua Group, având ca acţionar majoritar societatea Romaqua Holdings. Afaceriştii obţin izvoarele naturale de apă minerală.
2003. Comchim preia numele Romaqua şi devine o sucursală a grupului patronat de Octavian Creţu, pentru care lucrează generalii (r) Constantin Rotaru, Ioan Păun şi Emilian Ivan.
2007. Romaqua Holdings SA Bucureşti controlează, direct sau prin intermediari, următoarele societăţi comerciale: Romaqua Group, Romaqua Serv, Romaqua Stănceni, Romaqua Prest, Fides Construct, Rodachim, Audaces, Magnum Group şi Grafix V.C.S Media“. Cifra de afaceri realizată în 2006, prin intermediul grupului de societăţi, se ridică la 249.907.398 lei (peste 71 de milioane de euro).
ÎN AFARA ŢĂRII
Afaceri cu tatăl primarului din Chişinău, cumnatul lui Ghimpu, plus fratele si sotia “presedintelui interimar”
În Republica Moldova, apa minerală Borsec se distribuie prin firma Anda SRL cu sediul în capitala Chişinău. Potrivit ziarului “Moldova Suverană”, 34% din participaţiile în această firmă sunt deţinute de Ion Chirtoacă, tatăl primarului general din Chişinău, Dorin Chirtoacă (respectiv cumnatul lui Mihai Ghimpu; fratele “presedintelui intermiar”, Simion Ghimpu, detine 33% iar sotia lui Mihai Ghimpu, Dina Ghimpu, detine celalalte 33%) . Adrian Teslovan, directorul de marketing al Romaqua Group, susţine că acest contract de distribuţie a fost încheiat cu firma moldovenească înainte ca Chirtoacă să fie ales primar. Holdingul lui Octavian Creţu a mai exportat apă minerală Borsec în SUA şi Canada. “Cantităţile sunt de ordinul cifrei zero virgulă…”, evaluează administratorul Romaqua, Adrian Vilău.
A contribuit Liviana Rotaru / Evenimentul Zilei “Liberalul” Ghimpu in masina luxoasa a lui Voronin
Cand va fi arestat Aurel Cazacu cel putin pentru intentia exprimata de trafic de influenta la nivel inalt?
“De duşmani te poţi apăra. E însă extrem de greu să te aperi de propriul tău frate”, a declarat Traian Basescu in urma articolului scris de profesionistii presei Daniel Bojin si Make in BURSA, Fratele preşedintelui Băsescu, jucător în industria de armament.
“Să ştiţi că dacă frate-meu se mai bagă în vreo firmă din asta dubioasă, eu pot să nu mai candidez”, a afirmat preşedintele Traian Băsescu în timpul vizitei din această dimineaţă în judeţul Botoşani. Dacă l-ar fi întrebat, Traian Băsescu i-ar fi spus fratelui său să nu intre în firma DESINTCO SRL. Acum însă, şeful statului spune că a ajuns în situaţia de a se apăra nu de duşmani, ci de propriul frate, comenteaza Realitatea TV. “De duşmani te poţi apăra. E însă extrem de greu să te aperi de propriul tău frate. Asta e. Să fiţi sigur că eu azi noapte am aflat de intrarea lui într-o firmă. Nu mi-e de imagine, mă afectează ca om, pur şi simplu. Putea să-mi spună, că i-aş fi spus să nu o facă”, a spus preşedintele Traian Băsescu legat de acţiunile fratelui său. De altfel, preşedintele Traian Băsescu a anunţat, prin intermediul unui comunicat de presă, că “regretă că un membru al familiei sale este acţionar al unei firme cu activităţi legate de domeniul militar”, dar că a primit asigurări că firma la care este acţionar fratele său nu a fost implicată în contracte cu produse militare. Potrivit comunicatului de presă, preşedintele Traian Băsescu i-a cerut lui Mircea Băsescu să renunţe imediat la calitatea de acţionar în firma respectivă.
Reteaua IUDA
Problema insa nu este atat a lui Basescu cat a retelelor de spionaj si afaceri necurate care sugruma aparatul statal din toate directiile, est-vest, nord-sua. Numele lui Aurel Cazacu a fost vehiculat intr-o alta investigatie de presa de exceptie, de anul trecut. S-a intamplat ceva de atunci? Au facut serviciile ceva? Doar l-au indrumat sa-l ia asociat pe fratele presedintelui. Tare!
Realitatea TV relata in iulie 2009 ca jurnaliştii cotidianului Evenimentul Zilei dezvaluie că cinci generali în rezervă sunt monitorizaţi atent de contraspoinajul militar pentru afaceri care ar leza interesul naţional. Mircea Chelaru, fostul şef al Statului Major General al Armatei, a refuzat să comenteze informaţiile din ziar şi a spus că va decide luni ce măsuri va lua împotriva publicaţiei. Aceştia sunt Mircea Chelaru, Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apărării, Gheorghe Rotaru-, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, Dan Zaharia şi Florentin Popa, ambii conducători ai departamentului de înzestrare şi logistică din Ministerul Apărării. Operaţiunea “Iuda” declanşată de Direcţia de Siguranţă Militară arată că cei cinci gravitează în jurul lui Aurel Cazacu, şeful Direcţiei Producţia de Apărare din Guvern – in prezent mahar in Ministerul Economiei. Potrivit jurnaliştilor de la Evenimentul Zilei, prin afacerile pe care le derulează, gruparea ar prejudicia cercetarea, înzestrarea şi modernizarea Armatei, dar şi comerţul cu tehnică militară. Unul dintre cei vizaţi, fostul şef de stat major, generalul Mircea Chelaru, taxează dur operaţiunea, “sunt mandatarii unei instituţii falimentare, care nu fac decât idioţenii”. Contactat telefonic de către reporterii Realitatea TV, Mircea Chelaru a refuzat să comenteze informaţiile din Evenimentul Zilei. Chelaru a spus însă că va citi întreg articolul în ziarul de mâine şi va decide apoi ce măsuri trebuie să ia împotriva publicaţiei. Nicolae Spiroiu, Dan Zaharia, Florentin Popa şi Gheorghe Rotaru nu au putut fi contactaţi pentru a comenta acuzaţiile.
Andrei Badin, fostul agent trimis sa “lucreze” emigratia legionara, in prezent reactivat dezactivat de la trustul lui Voiculescu dupa ce a fost reangajat cu carte de munca de un personaj al serviciilor secrete, s-a apucat, iar, de mimat lectii de deontologie. Am ajuns iata, nici mai mult nici mai putin decat Agentul No 1 al presei romane. Ii multumesc pentru reclama gratuita si ii transmit sa se ocupe mai bine si de cazul fratelui meu, George Roncea, pus prea putin in evidenta si declasat pe locul 2 de Uli Badinovici.
Nu am putut sa nu remarc un comentariu interesant privind suplimentarea listei de agenti:
“badine, badine… te mananca pe instalatie… uite, iti mai dau eu un exemplu: un director (al arhivelor nationale, sa zicem) isi angajeaza o secretara, care secretara are un sot care este ziarist si care face un interviu cu directorul sotiei sale. nu crezi ca ar trebui trecut si respectivul ziarist pe lista ta? si sa mai spunem ca sotia acestui ziarist primeste la salariu niste sporuri pe care nu ar trebui sa le primeasca si care ii dubleaza salariul? si ca sotul ziarist scrie cu indarjire despre cat de minunat este respectivul director? ce crezi? cazul asta merita prezentat pe larg? il bagi pe blogul tau? ca daca nu il bagi tu, se gasesc altii care sa il bage, asa din spirit de solidaritate pentru eliminare jigodiilor din presa, dupa cum atat de bine spui tu aici si mai sunt si alte detalii cu doamna secretara… (daca stergi comentariul asta poti sa fii sigur ca va aparea sub forma extinsa pe un blog, nu spui care…)”
PS: N-o fi cumva doamna din poza? Propun comentatorului sa-si extinda expunerea aici.
Epilog: Dupa ce Traian Basescu l-a facut in direct “bai, caraghiosule!”, Andrei Badin s-a mutat cu arme si bagaje, conform ordinului de zi, de la “mogulul cel rau” la “mogulul cel bun”
Schitul a fost fondat pentru calugari si Cuviosul Vasile a lasat un Testament cu blestem asupra celui care va schimba hotarirea sa u pe Epifanie Norocel, episcopul Buzaului si Vrancei, nu-l intereseaza dorinta testamentara a fondatorului asezamîntului de la Poiana Marului
Testamentul celui mai important om al Bisericii care a trait vreodata în partile Vrancei este calcat în picioare prin decizia episcopului Epifanie Norocel de a transforma Schitul Poiana Marului în manastire de calugarite. Fondat ca Schit si nu ca Manastire în 1730, pe pamîntul obtinut de la familia domnitoare Mavrocordat, ca resedinta spirituala pentru ansamblul de schituri din Vrancea si Buzau, Schitul Poiana Marului a fost rînduit dintre începuturi ca asezamint monahal calugaresc, unde traiau monahi din Rusia, Moldova, Muntenia si Transilvania. Pentru ca numarul calugarilor crescuse si erau „disensiuni” între monahii rusi si romani, pe tema limbii în care se oficiau sfintele slujbe, în anul 1764 Cuviosul Vasile de la Poiana Marului decide sa-si scrie Testamentul spiritual, din care aflam cum a decis separarea de buna voie a monahilor.
Monahii munteni au fost trimisi în tara Vrancei si au fondat Schitul de la Valea Neagra (Schitul Vrancei), iar monahii rusi au ramas la Poiana Marului. Simtind sfîrsitul aproape, Cuviosul a împartit cartile sfinte monahilor de la Poiana Marului si Valea Neagra si le-a dat celor doua Schituri hrisoave Domnesti. „(…) si dupa cum se cade, ca un parinte fiilor sai, adica fiilor mei cei sufletesti, parte munteneasca, le-am dat zestrea lor, adica am împartit averea mea fiilor mei, si rusilor si muntenilor, dupa cit am putut (…) si le-am dat si hrisoave de la domnul Moldovei”, scrie Cuviosul Vasile.
Cine schimba destinatia Schitului va fi afurisit
Testamentul se încheie cu un blestem care ar trebui sa-i dea de gindit episcopului de la Buzau. „Dar daca va îndrazni cineva a strica dupa moartea mea aceasta legatura si asezamînt al smereniei mele, sau va îndrazni sa faca tulburari si sminteli, unul ca acesta sa fie anatema, si partea lui, si locul lui sa-i fie în tartar împreuna cu Iuda vinzatorul”, conchide Cuviosul.
În istoria sa de aproape trei secole, Schitul a fost de mai multe ori desfiintat dar niciodata vreun Episcop nu a avut curajul sa-i schimbe destinatia data de fondatorul sau. Se pare ca Epifanie Norocel nu se teme de blestemele calugaresti si a reusit ca în ultimele doua saptamini sa tulbure si sa sminteasca monahii de la Poiana Marului si monahiile de la Schitul Cirnu. Cu siguranta nu-i este frica de tartar, nici de anatema Cuviosului Vasile de la Poiana Marului pentru ca arhivele CNSAS au demonstrat ca se simte mai bine în compania Iudei vinzatorul decit a monahilor isihasti de la Poiana Marului. Reamintim ca în Schitul fondat de Cuviosul Vasile în 1730 a fost înfiintata prima mare scoala carturareasca din Moldova, unde monahi din mai multe tari au adunat pentru prima data în istoria ortodoxiei celebrul florilegiu cunoscut sub numele de „Filocalia”, iar scrierile cuviosului, necunoscute în Romania, au fost publicate de curind si în Statele Unite ale Americii. Noi traim însa în Romania… (Valentin MUSCA / Ziarul de Vrancea)
În loc să rezolve criza asistenţei medicale din România, Ministerul Sănătăţii promovează o campanie de vaccinare a fetelor de 11-12 ani cu “Silgard” (”Gardasil” în variantă americană), vaccin destinat prevenirii cancerului de col produs de virusul papilomatos uman (HPV).
Punerea pe acelaşi plan a vaccinurilor care previn bolile copilăriei cu un vaccin ce se presupune că ar preveni o boală care apare doar după începerea vieţii sexuale (mai ales în condiţii de libertinaj), denotă o grabă nejustificată, de neînţeles pentru cei preocupaţi cu adevărat de soarta copiilor noştri, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate şi informaţiile privitoare la efectele nocive.
De aceea, Asociaţia „Christiana”, Asociaţia „Pro Vita”, Asociaţia „Sfintii Martiri Brancoveni” şi Asociaţia „Rost” organizează marţi, 25 noiembrie, la ora 17.00, la biserica Sfânta Treime din incinta Spitalului Clinic de Urgenţă pentru copii „Grigore Alexandrescu”, bd. Iancu de Hunedoara 30-32, o conferinţă de presă a prof. univ. dr. Pavel Chirilă cu privire la efectele controversate ale vaccinului „Silgard”.
Persoane de contact: Andreea Băndoiu, tel. 0788.436.195 Rafael Udrişte, tel. 0748.034.951
Vaccinul “anti-cancer” – Bun sau rău pentru copilul meu? Ministerul român al Sănătăţii a lansat luna aceasta un program naţional de vaccinare împotriva papilomavirusului uman (HPV) cunoscut şi ca “vaccinul împotriva cancerului de col uterin”. Programul vizează peste 110.000 de fete de 10-11 ani, din clasa a IV-a. Asociaţia “Pro-vita”, Filiala Bucureşti, vă oferă câteva informaţii suplimentare care să vă ajute în luarea unei decizii corecte privind administrarea acestui vaccin (comercializat sub numele de Gardasil şi Cervarix) copiilor dvs. “Ai încredere în mine, ştiu ce fac…” În 2004, compania Merck (producatorul Gardasil) a retras de pe piaţă un alt medicament considerat “sigur”: Vioxx. Netestat suficient, acesta s-a dovedit a avea efecte secundare excepţional de grave (inclusiv infarct şi deces). Nici “vaccinul împotriva cancerului de col uterin” nu a fost testat îndeajuns, aşa cum vor arăta datele de mai jos. Sunteţi gata să riscaţi viaţa copiilor voştri? Nu suntem împotriva medicinei şi nici a ştiinţei. Suntem împotriva transformării copiilor noştri în material experimental. Citiţi, judecaţi, decideţi! 1. MATERIAL INFORMATIV DESPRE VACCINUL “ANTICANCER” Gardasil/Silgard şi Cervarix. (Autor: Asociaţia Provita Bucureşti) 2. Ministerul Sănătăţii certifică faptul că vaccinarea este opţionala: Răspunsul Ministerului Sănătăţii Publice la solicitarea Provita Bucureşti (fisier pdf). De asemenea, Ordinul MS 1612/2008, care reglementează campania de vaccinare, precizează: “Refuzul de a efectua vaccinarea se face prin declaratie scrisa a parintilor copilului, cu asumarea consecintelor ce decurg din acesta.” 3. Prof. dr. Pavel Chirilă despre vaccinarea HPVExtras din conferinţa organizată de A.S.C.O.R. Iaşi. Tema: “Provocările contemporane ale Bioeticii“. Invitat: prof. dr. Pavel Chirilă (17 noiembrie 2008). Continuarea la https://provitabucuresti.ro/gardasil-cervarix/
In timp ce societatea civila crestina se preocupa de viitorul copiilor nostri, ICR-ul lui Patapievici face cam acelasi lucru, dar in sens invers: se preocupa cum sa ii traga mai usor in iad. Sigur va mai amintiti porcariile unor faliti promovati asiduu de anticrestinii fara frontiere: Benedek Levente si Alexandru Radvan. Ei bine, dupa ce intelectualii lui peste si-au plans in pumnuleti ca nu mai au timp sa-si dea cu creme pe corp pentru ca sunt atacati de fiorosii ziaristi liberi (promit ca o sa revin, pe larg, asupra acestui subiect grotesc), acum si-au mai propus sa-si rascoleasca putin propriul rahat reincalzind ciorba sexului in plex. Redau fara a mai comenta comunicatul prin care suntem instiintati pe ce se mai duc banii vaduvei romane si va invit, pentru a aintelege ce este in mintea lor bolnava, sa va amintiti singuri imaginile (nu am de gand sa mai postez obsesiile lor de piti-psihopati) prin care au devenit “faimosi” acesti doi gunoieri ai lui Patapievici: un Iuda rascracit si o Romanie batjocorita. Cam asta vrea sa faca Romaniei ICR-ul si GDS-ul lui Patapievici, Plesu, Liiceanu, Tismaneanu ot Brucan. Eu le-am mai spus vorba lui Nae Ionescu: o sa inceapa sa simta cum le circula ceva rece pe sira spinarii: o coada cu solzi venita din haul intunecat in care-si vor petrece eternitatea…
ICR: “89.89… – Artă, sex, putere – cu Alexandru Rădvan şi Levente Benedek
Marţi, 25 noiembrie 2008, de la ora 18.00, o nouă dezbatere din seria Arte Marţiale de la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti) îi are ca protagonişti pe artiştii Alexandru Rădvan şi Levente Benedek. Alexandru Rădvan şi Levente Benedek au fost implicaţi recent, via mass media, într-un scandal care a depăşit cu mult graniţele restrînse ale lumii artei. Expoziţiile recente ale celor doi artişti (Alexandru Rădvan la Bochum, Levente Benedek la Atelier 35 din Bucureşti) au fost considerate manifestări de o violentă obscenitate, susceptibile să afecteze chiar imaginea românilor. La Artele Marţiale din această lună va fi căutată miza reală atât a întreprinderilor celor doi artişti, cât şi a atacurilor la adresa acestora în mass media. Vor fi discutate relaţiile dintre obscenitate şi spaţiul public, dintre obscenitate şi politică şi acelea dintre obscenitate şi credinţa religioasă. Alexandru Rădvan şi Levente Benedek vor contribui la încercarea de a înţelege reprezentările actuale asupra raporturilor dintre sex şi autoritate, dintre sex, putere, exces şi succes în artă.
Cît este risc şi cît este oportunism în tematizarea obscenităţii în arta actuală? Cum s-a ajuns ca sexul, în artă un teritoriu al evaziunii, să devină invaziv din perspectiva opiniei publice? Ce bariere au fost trecute, ce filtre au fost străpunse? Cine şi de ce a produs această transgresiune? Ce este orgie, alergie, patologie, ce este ocultare şi ce este estetizare, complacere sau strategie de promovare în recursul la obscenitate? Ce valoare euristică are sexul în apropierea de arta actuală şi în apropierea artei actuale de spiritul vremurilor noastre? E sexul instrumental, polemic ori consensual? Cît sens poate să dezvăluie sexul în arta de acum? Sexul în artă este un semn al puterii, al contestării, al subversiunii sau o marcă a supunerii?
Împreună cu Alexandru Rădvan şi Levente Benedek, publicul, marţial sau imparţial, este invitat să ia poziţie faţă de sex şi artă, pe 25 noiembrie la ICR.
EvZ, un ziar parazitat ideologic de gruparea Tismaneanu, isi pierde acum si ultimul suflu cu adevarat jurnalistic: ancheta. Serialul “Cupola”, conceput de jurnalistul de investigatii Mihai Munteanu pentru a scoate cate ceva la lumina din tenebrele fostilor si actualilor securisti, este amanat pana mai pe la toamna, dupa cum anunta conducerea intermediara a ziarului. Pacat. Unele episoade m-au uns la inima (cum ar cel cu Afacerea Trigranit in care sunt bagate – in folosul spionajului Ungariei si al unei familii renumite consiliate de fostul cancelar german Gerhard Schroeder – toate partidele mari si guvernele trecatoare ale tarii). Altele…
Adevarul este, dupa mine, ca, in acest caz, Mihai nu poate stii de unde i se trage. Pentru ca, din pacate, dupa cum l-am avertizat aici prin luna iulie, a calcat si pe foarte multe mine fasaite plasate de diversionisti carora le curge fierea prin vene. Pe teritoriul serviciilor secrete minciuna este lege. Niciodata, dar niciodata, cand in joc sunt afaceri de sute de milioane (de euro, evident) nu poti sa iti permiti sa crezi doar ce-ti zice capul si sa nu iei seama la pajura. Si invers. Iar daca ii ai pe unii care se pretind si cap si pajura uita-te la striatiile de pe muchie. Parerea mea este ca, cel putin in cazul “devoalarii” retelelor de armament, Mihai a cazut intr-o plasa periculoasa, otravita de-a dreptul. Asadar, ce vreau sa spun, inainte de a intra in niste detalii pe marginea “Iudelor”: Mihai nu poate stii daca inchiderea – sa-i spunem, momentana – a cupolei Observatorului este din cauza adevarurilor scrise sau ale minciunilor strecurate.
In iulie, la postarea despre “Afacerea Verestoy”, ii scriam urmatoarele:
Generalul Victor Marcu anti-pro-Basescu Mihai Munteanu de la EvZ ne-a obisnuit cu articole de calitate in seria sa Cupola, despre fosti si actuali securisti. Ultimele episoade insa, lasa de dorit. Cu asa-zisa “Retea Iuda” a luat o leapsa de la o filiera de traficanti de armament si tehnica militara din interiorul Armatei care se bate pe comenzi cu o alta retea de masoni si afaceristi verosi si s-a lasat folosit fara sa stie (sper). Iar pagina de zilele trecute cu “Secretul lui Verestoy” pare a avea chiar o tenta politica. Aflam astfel ca generalul (r) Victor Marcu, un (fost) rival de-al lui Virgil Magureanu (personaj cunoscut si pentru participarea la lovitura de stat KGB din decembrie 1989) este acum implicat cu firma Luxten, face afaceri cu Verestoy, simpatizeaza cu PSD si “il antipatizeaza pe Basescu”. Ce mi se pare ciudat e ca in alte ziare aceeasi firma, Luxten Lighting Company, este balacarita pentru faptul ca ar fi apropiata de PDL si ca fiica cea mica a presedintelui (acelasi) Basescu, Elena, avea aici un post de consultant marketing chiar foarte bine platit. Despre Victor Marcu, Mihai mai scrie ca, “într-o seară, relaxat pe un scaun de cafenea, va minimaliza tragediile produse de Securitate: „Aiurea, nimeni de la Europa Liberă n-a fost omorât de securişti. Sunt poveşti, dom’ne, ce naiba… Dar mi-a părut rău că nu i-am oprit“. Îl contrazic însă arhivele Securităţii (cazurile „Emil Georgescu“, „Noel Bernard“, „Vlad Georgescu“), din care reiese că doi directori şi un redactor de la Europa Liberă au fost asasinaţi de spionajul ceauşist”, concluzioneaza pripit Mihai Munteant.Ei, aici trebuie sa il contrazic eu pe Mihai: NICAIERI in “arhivele Securitatii” si, il asigur, nici ale altor servicii secrete, cum ar fi CIA, nu se afla date din care sa reiasa ca cei trei “au fost asasinati de spionajul ceausist”. Astea sunt brasoavele unei anumite gasti care vrea sa-i scoata eroi pe niste crainici bine platiti – unii chiar filo-comunisti – care traiau bine-mersi in Occident, spre deosebire de adevaratii martiri anticomunisti din munti, morti in masa apoi la canal si in inchisori. Mihai, nu-i bine sa cobori asa de jos stacheta…Iti stau la dispozitie pentru o documentare corecta. //
Stop.
Pacat ca nu m-a cautat, pentru ca puteam sa-i dau si reversul “Afacerii Iuda”, pentru a putea confrunta partile si discerne singur unde sta adevarul. In tot cazul, eu personal suspectez, ca si interlocutorul meu de mai jos, ca persoane din D.G.I.A. sau alte zone adiacetne s-au folosit imoral de Mihai. Dar ce poate fi moral in serviciile secrete? Vin acum cu niste precizari:
O structura informativa departamentala, contraspionajul militar, apare a fi, potrivit celor publicate in “Evenimentul zilei”, la originea unei ample demascari publice a unor asa zise tenebroase afaceri de spionaj, subminare a capacitatii de aparare si trafic de arme in acelasi context cu succesul in afaceri al unor generali in rezerva si fosti inalti ofiteri de Securitate si din armata, cu totii bagati la gramada in asa-numita retea “Iuda”. Se poate pune in acest fel capat unor afaceri de spionaj militar ?!
Sunt necesare cateva cateva constatari preliminare cu privire la aceasta mare diversiune pusa la cale in perspectiva foarte apropiata a contractarii marilor si adevaratelor programe de inzestatrare a armatei romane in vederea asigurarii interoperabilitatii reale cu celelalte armate ale NATO:
– in primul rand, toate datele vehiculate sunt pana la nivelul anului 2006. Aducerile la zi sunt niste speculatii si verificari privind existenta in viata sau in afaceri a unor protagonisti;
– in al doilea rand, datele vehiculate nu mai sunt de actualitate, deci chiar fara valoare de informatie de presa, cu atat mai putin in planul securitatii nationale. Ni se livreaza o compilatie stangace a unor materiale aparute in presa, iar atribuirea lor D.G.I.A este, de asemenea o manopera diversionista. Cine in capcana cui a cazut ?!;
– in al treilea rand, protagonistii serialului – cadre active ori in rezerva- sunt din categoria celor care potrivit atributiilor de serviciu au ori au avut tangenta cu modernizarea inzestrarii armatei si poate raspunzatori, intr-o masura mai mare sau mai mica, pentru intarzierea programelor de inlocuire a armamentului ramas din vremea Tratatului de Varsovia.
– in al patrulea rand, persoanele din afara “sistemului M.Ap.(N.) sunt, pur si simplu, fortat introduce in context, ca element de potentare si a da o asa zisa greutate implicarii “odioasei, omniprezentei, omnipotentei si ubiscientei Securitati”;
– in al cincilea, dar nu in ultimul rand ca importanta, din randul protagonistilor serialului lipsesc figuri foarte importate si la fel de active pe piata internationala a armamentului…
Unele dintre aceste persoane sunt acum discreditate, dar din motive diferite. O categorie pentru ca ar urma sa primeasca functii importante ce vor avea legatura cu gestionarea noilor programe de inzestrare cu tehnica de lupta si armament. Deci ii vor inlocui din functii pe cei care au mimat modernizarea dotarii cu tot felul de substitute putin eficiente si pagubitoare. O alta categorie a protagonistilor serialului este denigrata deoarece este considerata prea mult “pro” S.U.A. si “pro” N.A.T.O. Si, in fine, unele persoane sunt mentionate in legatura cu “Reteaua Iuda” pentru a nu da de banuit ca sunt coautoare la serial.
Ce se pune acum in opera ?
Concluzia de fond, care se impune, este aceea ca incepand din toamna acestui an vor fi demarate mai multe programe de modernizare a inzestrarii armatei, vizandu-le inlocuirea completa a tehnicii de lupta, armamentului, munitiei s.a. de tip “Tratat Varsovia” cu dotarea de “tip N.A.T.O.” Valorile astronomice ale contractelor arunca in joc mize politico-economice si oportunitati de afaceri extaordinare. Bataliile intre companiile furnizoare internationale pentru adjudecarea comenzilor se anunta foarte dure si rezerva si grupurilor de lobby-isti un spatiu de confruntare in care “nimeni nu cunoaste pe nimeni “ Unii dintre protagonistii serialului “Reteaua Iuda” fac parte din asemenea grupuri de lobby, care vaneaza comenzile militare privind dotarea armatei cu avioane si elicoptere, rachete de mai multe tipuri, blindate, armament usor de infanterie, modernizarea fregatelor, toate in carul unor programe de mai lunga durata si, asa cum mentionam, cu finantari in valori pe care toate marile companii internationale de armament si le doresc in conturi. Indiscutabil, unii dintre acesti lobby-isti sunt iremediabil compromisi in ceea ce priveste capacitatea de a fi corecti, impartiali si demni aparatori ai interesului si banului public. Surprinde modul total atipic in care generalul Gheorghe Rotaru este inclus in “Reteaua Iuda”, avand in vedere ca datele vehiculate tin de perioada in care dansul subordona contraspionajul militar… Asadar, in opinia noastra, serialul “Reteaua Iuda”, daca nu este o contrafacere, o manopera a agentilor unor servicii ostile, poate fi actul de deces al contraspionajului militar.
Argumente?
Nici un serviciu de contraspionaj, care se respecta, nu se compromite public, expunandu-se in asemenea… hal fara de hal! Era de asteptat o luare de pozitie ! Nu cumva tacerea este complice ?! Dezvaluirea tintelor nominale si a interesului concret al unor servicii de spionaj straine fata de Romania este fie o punere in garda, o declarare a incapacitatii de a documenta si dovedi “inaltele crime de spionaj-tradare”, a lipsei de respect pentru obligatia de a aplica legea, daca aceasta a fost incalcata si dovada lasitatii , a lipsei de onorabilitate intr-o confruntare in care conturile, daca exista, trebuie obligatoriu reglate in cel mai strict secret, fie un act absolut gratuit, o scurgere de informatii ce scapa ratiunii profesionistului din contraspionaj. Refuz sa cred. Dar daca asa stau lucrurile, care sunt faptele incriminabile ? Daca cei in cauza au incalcat legea, atunci trebuie sa rapunda asa cum legea prevede: arestati, daca e cazul, si judecati, pentru tradare sau alta speta. Altfel, amalgamul prezentat nu foloseste decat la crearea unei spirale a confuziei de care profita cei cu adevarat profesionisti, in dezinformare si diversiune.
Mai apar si o serie de conflicte de competente, de derapaje functionale catre zone rezervate atributiilor altor autoritati informative… Cu ce scop ?
Diversiunea este evidenta. Comisia parlamentara de control competenta si o ancheta interna a M.Ap.(N.) ar trebui sa lamureasca lucrurile.//
Stop
Calin Cosmaciuc, fostul coleg al lui Mihai la EvZ, scrie:
Seria de investigatii Cupola, care devoala afacerile securistilor, nu va fi reluata la 15 septembrie, asa cum fusesera anuntati cititorii EVZ pe un banner postat multa vreme pe site. Primul semn a fost saptamana trecuta, cand a disparut de pe site trimiterea care anunta sezonul de toamna al serialului. Odata cu bannerul au fost radiate si toate articolele aparute in primul sezon: in primavara si in vara. Dupa discutii si iari discutii, departamentul Investigatii al EVZ a obtinut doar repostarea articolelor pe site aici. Bizar e cuvantul cel mai potrivit, fiindca seria fusese promovata si in publicatiile Ringier si pe radio, fiind gandita drept punctul forte al ziarului dupa plecarile de la inceputul anului. Autorul seriei, Mihai Munteanu, a fost amenintat cu moartea, iar ziarul a avut mai multe intalniri cu autoritati deranjate, dar seria a continuat sa apara in ziar. Trebuia sa se reia la 15 septembrie, dupa pauza de vara, insa s-a taiat ca maioneza. E un proiect muncit timp de ani de zile si e un proiect promis cititorilor. Cine se intreaba “de ce” e pe aceeasi lungime de unda cu acest cititor care n-o sa inteleaga nimic. De ce un ziar ca EVZ nu ar mai publica aceasta serie despre niste baieti care dupa ce au slujit-ca ofiteri de securitate-un sistem imoral, fac acum superafaceri in capitalism?! ACTUALIZAT 1. Tiberiu Lovin: “Cenzura la EVZ”
COLATERAL. Linkul la blogul meu a disparut de pe site-ul revistei Capital-adica Ringier, adica EVZ. No comment.
Nota mea: Asta-mi aduce aminte de Cotidianul si Marius Cosmeanu. Fratilor, copiati tot si puneti pe site-uri oglinzi ca astia ne baga intr-o zi pe banda la Ministerul Adevarului si iesim cu totii clonati dupa… CTP? sau ne mai schimba si sexul si iesim… Corina Dragotescu!
March 22nd, 2011 
VR 
În urmă cu un an şi mai bine am fost solicitat de “un membru al staffului tehnic” al unuia dintre cele două partide dominante ale scenei politice americane să sprijin efortul de lămurire a împrejurărilor în care Vladimir Tismăneanu, fiul militanţilor comunişti Leonte Tismăneanu și Hermina Marcushon, a “emigrat” SUA în 1981, când doar agenţii din Securitate, Direcţia Informaţii Externe, aveau parte de asemenea privilegii. Aceştia sunt termenii în care mi-a fost adresată cererea.
Posted in 
Tags: 
