Sorin Rosca Stanescu, mogulul mediu de Snagov, a avut astazi termen intr-un nou dosar cu trustul lui Michael Ringier, fostul patron al “Evenimentului Zilei” si mega-mogulul european care “Libertatea” ne-a adus, pentru a-i cere sa puna in practica ceea ce deja a castigat printr-un proces cu acesta, finalizat cu obligatia Trustului Ringier de a publica decizia judecatoreasca in trei ziare centrale plus cel faptuitor. Desi, teoretic, nu reprezinta patronatele de presa din Romania, pentru aceasta existand alte doua structuri, respectiv Patronatul Presei Romane (PPR) si Clubul Roman de Presa (CRP), in apararea Trustului Ringier si a “libertatii de exprimare” a sarit saptamana trecuta Conventia Organizatiilor de Media din Romania (COM).
In Comunicatul oficial emis joia trecuta, se arata, printre altele: “Conventia Organizatiilor de Media, fidela principiilor libertatii de exprimare, considera ca potrivit practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului publicarea integrala a celor 9 pagini in regim de publicitate este o sanctiune disproportionata la adresa libertatii de exprimare si are un efect inhibitoriu major atat asupra editorului cat si asupra jurnalistului care a scris articolul incriminat. (…)
Consideram ca in cazul de fata sanctiunea poate produce acest efect descurajant, fiind disproportionata astfel incat publicarea dispozitivului hotararii ar fi suficienta si in masura sa satisfaca exigentele CEDO si ale practicii judiciare in materia art. 10 privind libertatea de exprimare.” (Ne-cenzurat.ro)
Intr-un interviu acordat blogului Pagina de Media, avocatul Trustului Ringier, Doru Costea, folosea cam aceleasi cuvinte: Potrivit acestuia, decizia contravine și legislației Curtii Europe a Drepturilor Omului “care spune că, în mai toate deciziile, sancțiunea trebuie să fie proporțională ca să nu aibă un efect inhibitoriu asupra jurnalistului în a trata teme publice”.
Conform HotNews, in aceeasi zi “Ringier Romania saluta atitudinea Conventiei Organizatiilor Media fata de o decizie disproportionata si fara precedent a Justitiei din Romania.” Aceeasi publicatie online acorda spatiu larg si avocatului care reprezinta Trustul Ringier si care declara:
“Curtea Europeana indeamna instantele judecatoresti sa fie foarte blande in privinta sanctiunilor, astfel incat sentintele sa nu inhibe presa in activitatea sa. Sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu fapta, dar in cazul delictelor de presa trebuie avut in vedere faptul ca aceasta sanctiune poate avea un efect inhibitoriu, asa incat este de preferat ca ea sa fie cat mai blanda. In cazul de fata, sanctiunile si costurile sunt uriase, pentru ca avem in vedere atat componenta infamatorie a acestei sanctiuni (publicarea), cat si componenta pecuniara (costurile publicarii in regim de publicitate). In concluzie, sanctiunea este vadit disproportionata prin raportare la practica CEDO si de natura sa creeze un precedent periculos.”
Sa revenim putin cu picioarele pe pamant: instanta nu a obligat vreun biet jurnalist sau vreo asociatie de media, non-profit, ci un miliardar elvetian patron al unor lanturi de presa in intreaga Europa. Decizia instantei nu are valoare de precedent, care se poate aplica si unui simplu jurnalist, in Romania fiecare complet avand libertatea sa judece dupa propria consideratie, chiar daca unele cazuri sunt asemanatoare. Cainarea mogulului l-a facut pe Rosca Stanescu sa-l ironizeze pe blogul lui: Ringier plange pe umarul organizatiilor de media. La randul meu, trebuie sa-l contrazic pe distinsul avocat al bietului Michael Ringier si pe “nedocumentatii” raspandaci ai lui: deciza chiar nu este “fara precedent”. Tot Sorin Rosca Stanescu a castigat, acelasi lucru, intr-un caz similar avut cu mini-mogulul Marius Locic. Care s-a executat. Fara atata fas si proteste ale “societatii civile”.
Apoi, intr-un alt caz asemanator, Liiceanu vs subsemnatul, instanta a decis, intr-o prima faza, trambitata pe toate canalele ca fiind una definitiva, mult mai mult decat este silit acum saracul Ringier, respectiv: sa public in 10 (nu 3!) ziare centrale hotararea judecatoreasca plus daune de… 300.000 Roni, pretentie valabila pentru mine, ca autor al articolului, cat si pentru Ziua si… Rosca Stanescu, directorul de atunci al fostului ziar.
In cazul meu, spre deosebire de Rosca vs Ringier, era vorba de un delict de opinie, dupa ce imi exprimasem intr-un singur si simplu editorial convingerea, probata prin expunerea faptelor, ca Liiceanu a fost un “profitor al tuturor regimurilor”, sintagma care l-a ultragiat pe cel caruia statul comunist si Securitatea i-a platit salariul 15 ani la un Institut, fara sa faca absolut nimic, i-a avizat naveta anuala pe ruta Bucuresti-Paris, l-a rasplatit cu extragerea sevei occidentale printr-o bursa la Heidelberg alaturi de tovarasul sau, Andrei Plesu, si i-a publicat cu generozitate “Jurnalul de la Paltinis” in zeci de mii de exemplare; pe cel caruia Ion Iliescu i-a daruit Editura Politica a Partidului Comunist Roman; pe cel caruia Radu Vasile si Emil Constantinescu l-au iertat de datoriile impresionante la stat; pe cel care s-a varat pe sub pielea lui Traian Basescu pana cand, crezand ca o sa piarda alegerile, s-a aratat “obosit si invins de regimul Basescu” . Teapa: Basescu a castigat, din nou. 🙂
Marturisesc ca, in sine mea, imi doresc sa pierd procesele ca sa ajung la CEDO si cele doua cazuri sa ramana in analele justitiei europene, intru apararea libertatii presei si a dreptului la libera exprimare a urmatoarelor generatii de jurnalisti romani. Astfel, la viitorul “Comunicat de Protest”, colegii mei de la COM vor putea da exemple “locale”, care ar putea suna asa:
“In acest sens, practica Curtii este constanta: echitatea procedurii si garantiile pe care le ofera aceasta sunt elemente ce trebuie luate in considerare atunci cand trebuie apreciata proportionalitatea atingerii aduse libertatii de exprimare garantate de articolul 10 al Conventiei (Roncea c. Romania), natura si severitatea pedepselor aplicate sunt elemente ce trebuie avute in vedere atunci cand trebuie determinata proportionalitatea unei atingeri aduse dreptului la libertatea de exprimare garantat de articolul 10 (Civic Media c. Berindei), masurile sau sanctiunile luate de autoritatile nationale sunt de natura sa descurajeze presa (Ziua c. Stoica).
Curtea a subliniat de multe ori faptul ca o atingere adusa libertatii de exprimare poate sa aiba un efect descurajant cu privire la exercitiul acestei libertati (Roncea c. Liiceanu)”.
Desi nu sunt nici patron de presa, nici miliardar iar, culmea!, Asociatia Civic Media este membra fondatoare a Conventiei Organizatiilor de Media, pana acum nu am avut nespusa sansa sa primesc acelasi sprijin, probabil din… nebagare de seama (sau s-or fi gandit ca e “conflict de interese”? 🙂 ). Ma bucur, totusi, ca solidaritatea de breasla se manifesta, chiar si dupa trei ani, mai ales ca saptamana trecuta am avut termen cu Liiceanu iar saptamana aceasta, pe 13 mai, am un nou termen in procesul cu Berindei. Avocatii mei vor fi foarte fericiti sa foloseasca in apararea mea un asemenea Protest elevat al societatii civile.
Pentru ca ma intrebau niste cititori care este stadiul proceselor mele, pe langa cel pe care il am cu Ziua, public aici informarea primita de la Casa de avocatura ce sunt onorat sa ma reprezinte, Tuca Zbarcea & Asociatii:
Prezenta informare se refera la litigiile care formeaza obiectul dosarelor (i) nr. 14976/299/2007 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, in faza procesuala a recursului (litigiu vs. Gabriel Liiceanu) si (ii) nr. 23033/299/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, in faza procesuala a apelului (litigiu vs. Mihnea Berindei).
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (i), va informam ca dosarul a primit termen pentru data de 10 iunie, ca urmare a cererii de amanare formulata de dl. Spanu, cerere incuviintata de instanta. Totodata, instanta a respins cererea de suspendare a cauzei solicitata de Ziua, motivata de imprejurarea ca impotriva societatii in discutie s-a deschis procedura insolventei.
In ceea ce priveste litigiul indicat la pct. (ii), la termenul anterior instanta a dispus amanarea cauzei pentru ca Ziua sa fie citata prin administratorul judiciar. Termenul acordat este 13 mai.
De mai multă vreme, constatăm că unele trusturi media desfăşoară o campanie concertată împotriva Bisericii Ortodoxe Române, manifestată fie prin mediatizarea obsesivă a unor cazuri de imoralitate a clerului de mir sau a celui monahal, fie prin reproşul permanent că Biserica Ortodoxă Română ar primi prea mulţi bani de la bugetul de Stat, ignorându-se, în mod deliberat, că majoritatea contribuabililor sunt de confesiune ortodoxă, iar clerul ortodox aduce cea mai mare contribuţie cultural-spirituală şi social-filantropică la viaţa comunităţii locale.
În mare măsură, considerăm că aceste trusturi de presă – adesea conduse din străinătate -nu informează opinia publică românească în mod corect, ci tendenţios, punând accentul doar pe ceea ce este senzaţional şi scandalos. Din nefericire, fiind preocupate exclusiv de audienţă şi profit, acestea trec cu vedere presiunea psihică-morală la care este supusă majoritatea creştinilor ortodocşi din ţară, inclusiv mănăstirile, schiturile şi parohiile, prin promovarea în presa scrisă, filme şi internet, a pornografiei, prostituţiei, libertinajului şi prin relativizarea principiilor morale creştine privind familia.
Din cauza secularizării şi a migraţiei, numărul vocaţiilor monahale a scăzut îngrijorător în ultimii ani, iar menţinerea vieţii spirituale şi a disciplinei monahale necesită eforturi sporite şi se află mai intens în atenţia centrelor eparhiale din ţară. În acest sens, cazurile de indisciplină a clerului de mir şi a celui monahal se află deja în atenţia instanţelor de judecată bisericeşti, care analizează fiecare situaţie în parte şi iau măsurile disciplinare (statutare) care se impun.
Cu privire la cazul apărut în cotidianul Libertatea din 2 noiembrie 2009, precizăm faptul că persoana în cauză, victimă a unor persoane interesate de câştig, a solicitat încă din luna august 2009 retragerea din rândul monahilor, solicitare care a fost atunci aprobată, în baza libertăţii de conştiinţă.
Deja, Arhiepiscopia Bucureştilor intensifică măsurile pentru sporirea vieţii duhovniceşti şi întărirea disciplinei monahale, inclusiv în ceea ce priveşte comunitatea slujitorilor monahi de la catedrale, care vor avea obligaţia de a se conforma unui program de mănăstire foarte strict.
Mai precizăm că, într-o societate preocupată de câştig material imediat şi cu orice preţ (şantaj şi presiuni de tot felul), în care nu mai contează mult valorile spirituale, formarea duhovnicească a tinerilor clerici şi mireni presupune o lucrare pastorală permanentă, mai atentă şi mai intensă a Bisericii pentru formarea caracterelor, nu doar măsuri administrative şi disciplinare.
EXCLUSIV Ion Cristoiu vorbeste despre atacurile din Trustul lui Voiculescu si opiniile sale in ce-l priveste pe Traian Basescu AUDIO. CIUTACU raspunde – 10.07.2009
Basescu nu l-a sunat inca pe Cristoiu – Asculta interviul mai jos 10 iulie, 20:49
De cand Ion Cristoiu a invitat-o pe euro-candidata independenta de atunci Elena Basescu la emisiunea sa de la Antena 3, “Zig-Zag cu Ion Cristoiu”, viata jurnalistului pare sa se fi schimbat. Intervievarea, apoi, a unor alte doamne “la moda” ale politicii romanesti, ca Elena Udrea sau Monica Iacob Ridzi, a incins atmosfera pe coridoarele si in studiourile Antenelor – si nu numai -, ca si pe portalurilor jurnalistilor activi si online. Ion Cristoiu este, fara indoiala, un “greu” al presei romanesti post-decembriste, iar opiniile sale jurnalistice – civice si politice – au facut sa se incline adeseori balanta electorala in favoarea candidatului ulterior castigator. Am incercat asadar sa aflam ce parere are omul de presa, unul dintre cei mai importanti lideri de opinie ai acestui moment, despre ultimele disensiuni create in mass media si rolul sau in apropierea alegerilor prezidentiale din aceasta toamna. Ion Cristoiu nu intelege atitudinea unor colegi care nu ii acorda dreptul la opinie si apreciaza ca viitorul ii va da dreptate in ce priveste optiunile sale. Intr-un interviu oferit in exclusivitate, scriitorul si jurnalistul observa ca nu i se contesta punctele de vedere, in schimb “se cauta un motiv de genul ‘s-a vandut’ si ‘a trecut in cealalta tabara’. Ion Cristoiu a fost vreodata intr-o tabara?”, se intreaba ziaristul, pentru a raspunde: “Nu am fost niciodata in vreo tabara!”. “Am ramas socat ca eram atacat nu numai de niste colegi de trust dar de doi oameni cu care am avut relatii de amabilitate”, afirma Ion Cristoiu vizavi de atacurile lui Mircea Badea si Victor Ciutacu, pe care le pune si pe seama tineretii lor. Cristoiu nu intelege de ce a fost pus la zid prin intermediul presei in loc sa fie abordat direct si personal. Faptul ca Ciutacu are o parere atat de proasta, acum, despre el, dar, in acelasi timp, ca redactor sef la Jurnalul National, continua sa-i publice editorialele zilnice, i se pare cel putin ciudat lui Cristoiu. “Nu am vazut pana acum, in douazeci de ani de gazetarie libera, o situatie asemanatoare, in care unul dintre redactorii sefi ai unui ziar sa il injure pe principalul sau colaborator al paginii de editorial”. In ce priveste patronul din umbra al trustului, Dan Voiculescu, sau pe cel de fatada, Camelia Voiculescu, nici unul nu l-a sunat de cand a inceput scandalul si Ion Cristoiu este suparat tocmai pe aceasta atitudine pasiva a conducerii grupului de presa, desi, afirma realizatorul, “sunt mai in varsta si am ramas alaturi de trust chiar si in conditiile unei tentatii uriase, reprezentate de trustul lui Sorin Ovidiu Vantu, colivia aurita Realitatea TV”. Aceasta il face pe Ion Cristoiu sa afirme, acum, ca inceteaza orice colaborare contractuala viitoare cu televiziunile Trustului Intact si, pana la alegeri, si cu alte posturi tv, pentru ca nu vrea sa fie “incadrat”. Jurnalistul va participa, deocamdata, doar ca invitat, la alte televiziuni.
“S-a creat un cult al personalitatii negative a lui Basescu”
In ce priveste evaluarea sa asupra vietii politice romanesti la ora aceasta, Ion Cristoiu nu-si reneaga nici un rand din cele scrise despre Traian Basescu, dar refuza sa devina “chibit electoral” al vreunui contracandidat al sefului statului “care a inceput sa nu mai fie presedinte al Romaniei ci simplu competitor”. Nu a fost de acord nici cu atacarea excesiva a Elenei Basescu si nici cu cea a tatalui ei. Traian Basescu este doar un competitor si trebuie sa existe si jurnalisti care sa se uite la perioada electorala ca la un meci, din tribuna presei, afirma jurnalistul. Ion Cristoiu – desi raspunde la intrebare dupa un foarte scurt timp de gandire – sustine ca Traian Basescu nu l-a sunat de cand a inceput acest scandal din trustul Intact, care ii aminteste de rafuielile anilor ’50. “Raspunsul este ‘nu’; deocamdata”, afirma interlocutorul nostru. Fondatorul mai multor ziare de succes considera ca nu poate sa se alature acestei “forte uriase anti-Basescu”: “la ora actuala majoritatea marilor trusturi de presa sunt impotriva lui Traian Basescu” si, in acest moment, presedintele “este haituit de trusturile de presa”. “Poate, peste o vreme, va veni momentul cand Traian Basescu va haitui trusturile de presa si atunci voi lua apararea acestora”, afirma Ion Cristoiu, reamintind totodata ca “eu iau apararea celor care mi se par nedreptatiti, asa cum cred ca este acum Traian Basescu”. In privinta rezultatului alegerilor din toamna, analistul apreciaza ca, “daca nu se iveste un alt competitor, cu cei de acum Traian Basescu va castiga”. Il ajuta si contributia adversarilor sai care se ocupa numai de el in acest paradoxal “cult al personalitatii negative”, care il tine pe Basescu permanent in atentia opiniei publice, spune Cristoiu. “N-am mai vazut asa ceva de pe vremea lui Ceausescu”, afirma jurnalistul. Exista o “obsesie Traian Basescu” asa cum a existat si “obsesia EBA”, care, dupa cum s-a vazut, pana la urma i-a adus voturi Elenei Basescu, apreciaza Ion Cristoiu, ale carui analize le vom citi in continuare in Jurnalul National, pana cand, posibil, va fi dat afara cu scandal. Ascultati interviul online si va veti edifica singuri.
Interviul lui Victor Roncea cu Ion Cristoiu despre mogulii media si Basescu publicat si apoi cenzurat de ziarul ZIUA Asculta mai multe audio Evenimente
Comentariul lui Victor Ciutacu: “Nici eu nu inteleg cum principalul colaborator al JN il injura, in editorial, pe redactorul-sef al ziarului in loc sa-l sune daca are neclaritati. Deci suntem chit”. July 11, 2009 2:58 AM
Victor Ciutacu mai spune pe blogul sau:
Dezamăgirea-i reciprocă, Maestre… Ion Cristoiu i-a acordat lui Victor Roncea un interviu. Întrucât nu simt nevoie să alimentez o polemică absurdă și să intru-n jocul viclean al Maestrului, nu am de gând să comentez. Vă las pe voi – dacă aveți chef și chiar vă inspiră subiectul – s-o faceți, cu rugămintea-somație de a folosi cuvinte măsurate și decente.
ION CRISTOIU imi face probleme la ZIUA 🙂 15.07.2009
Un interviu incitant (zic eu) cu Ion Cristoiu, luat vinerea trecuta, in care analistul vorbeste despre Voiculescu, Vantu si Basescu (ce chestie, exact temele lui Basescu de ieri) a disparut, din motive tehnice, de pe site-ul ZIUA Online. A ramas pe Blog. Ulterior, din motive practice, pentru unii, se pare ca tot eu sunt de vina. Mi-am adus aminte de vremea Referendumului anti-Basescu. Mi-a trebuit adevar! Jos Cristoiu, ce sa zic?! : )
Interviul lui Victor Roncea cu Ion Cristoiu despre mogulii media si Basescu publicat si apoi cenzurat de ziarul ZIUA Asculta mai multe audio Evenimente
Autodenunţ. Barter între şeful SIE şi şeful EvZ, la ordinul Cotrocenilor: ţi-l dau pe Dan Voiculescu, mi-l dai pe generalul Constantin Rotaru!
Campania anti-Băsescu a reuşit să adune, sub acelaşi steag, indivizi care s-au războit ani mulţi, pe viaţă şi pe moarte, şi care, poate tocmai pentru că s-au săpat cu atâta ură unii pe alţii, au ajuns în aceeaşi groapă. O groapă acoperită cu un ecran de sticlă prin care n-ai cum să nu-i vezi pe foştii combatanţi înotând voioşi în rahatul varsat la comun.
În urmă cu nouă ani n-aş fi crezut că este posibil ca Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea şi Cornel Nistorescu să stea la o masă plătită de Dan Voiculescu. La acea vreme, mogulul era duşmanul public nr.1 al administraţiei Constantinescu, aflat însă pe acelaşi eşafod cu mogulul de mai târziu, Sorin Ovidiu Vîntu.
Tot atunci, eu eram unul dintre ziariştii din subordinea lui Cornel Nistorescu şi aveam “sarcini” pe ambele “fronturi”. Eram, într-un fel, ca un proiectil bun de pus pe ţeava pistolului şi trimis la ţintă. Nistorescu, marele şef, folosea des expresia “om pe ţeavă”. Uneori, o punea chiar pe colţul unor materiale primite la redacţie, iar asta însemna că e ordin să-l execuţi pe cel vizat. “Turturică, pune un om pe ţeavă!” – transmitea el comanda către dispecer (vezi facsimil, unde comanda viza niste mafioti obraznici de la PNL; comanda a rămas neexecutată pentru că m-am “fofilat”, nedorind sa ma implic într-un conflict PNL-PNŢcd ).
Făceam parte din plutonul de execuţie al “mafiei politico-financiare” aşa cum o percepea, sau cum avea ordin s-o perceapă, atunci, directorul editorial al cotidianului Evenimentul Zilei. Ziarul era, cum se ştie, un oficios al administraţiei Constantinescu şi a fost folosit din plin pentru jocurile politice ale şmecherilor de la Cotroceni.
Se ajunsese până într-acolo încât venea la redacţie dosarul de la Cotroceni, adus de un ofiţer de la protecţie care stătea la uşa încăperii până ce ziariştii copiau cât puteau de mult din documentele conţinute. Nu se admiteau copii xerox, ci doar notiţe…Era dosarul Jimbolia. Pentru un ziarist, a fi servit cu dosare reprezintă un mare privilegiu. Pentru sforarul din spatele lui însă, e o ocazie de a câştiga imagine, bani şi putere.
L-am auzit zilele astea pe Nistorescu afirmând, dintr-o groapă acoperită cu sticlă, că el nu este atât anti-Băsescu, cât, mai degrabă, un ziarist care a “hămăit” întotdeuna la putere, oricare ar fi fost ea. Mai mult, a spus el, asta e obligaţia ziaristului, să critice puterea. Minţea, evident, cu o nesimţire debordantă şi nu mă refer aici la perioada Ceauşescu. Trec peste faptul că misiunile lui externe, ante-decembriste, nu i-au lăsat nici măcar o secundă liberă pentru a critica puterea de atunci.
Cazul pe care îl prezint astăzi este mai mult decât edificator pentru că evidenţiază mizeria morală a unui şef de publicaţie intrat în cârdăşie cu alţi doi şefi, unul de stat şi unul de serviciu de spionaj.
Cum am promis, voi prezenta câteva elemente privind “execuţia” mediatică lui Dan Voiculescu, declanşată la jumătatea anului 2000. O execuţie la care am participat din plin, fără a avea însă timp să pricep că, în spatele operaţiunii în care fusesem atras, se aflau păpuşarii de la Cotroceni. De altfel, s-a exploatat atunci buna mea credinţă în a desluşi adevărul despre fondurile fostei Securităţi, deturnate de afaceriştii lui Ceauşescu. Scrisesem chiar o carte despre acele fonduri, “Averea Preşedintelui. Conturile Ceauşescu” (foto stânga), în 1998, şi una dintre pistele de cercetare era Crescentul condus de Voiculescu.
În aceste condiţii, în iunie 2000 s-a declanşat prin intermediul Evenimentului Zilei operaţiunea “civică” numită ad-hoc “Deschideţi dosarul Dunărea!”. Fiind în preajma campaniei electorale, atacul coordonat de la Cotroceni împotriva lui Dan Voiculescu avea caracteristicile clare ale unui şantaj. Pe mine, ca ziarist de investigaţie, nu mă preocupa însă politica ziarului, nu participam la şedinţe şi eram, alături de ceilaţi colegi ziarişti, negrişori pe plantaţia lui Nistorescu.
Operaţiunea amintită, ale cărei culise le-am aflat când era prea târziu, a presupus ca printr-o campanie de presă să se justifice o decizie a CSAT de desecretizare a arhivei ICE Dunărea, adică a uneia dintre firmele Securităţii cu care Dan Voiculescu, în calitatea lui de director al Crescent, derulase afaceri de sute de milioane de dolari. Campania, dusă de Evenimentul Zilei, avea să fie un succes pentru Cotroceni, dar un dezastru pentru mine.
A fost un succes pentru Cotroceni deoarece, la puţin timp de la declanşarea atacului de presă, CSAT a decis desecretizarea arhivei comerciale a ICE Dunărea aflate în custodia SIE şi doi procurori au fost trimişi, rapid, s-o cerceteze. S-a făcut apoi un raport din care rezulta, printre altele, că Dan Voiculescu a avut relaţii de afaceri, prin intermediul Crescent, cu firma Securităţii, ICE Dunărea.
A fost un dezastru pentru mine deoarece unul dintre materialele de “campanie” intitulat “Dan Voiculescu, nabab în Epoca de Aur” (articol bazat pe un dosar pus la dispoziţie de Nistorescu), alături de un editorial al aceluiaşi Nistorescu şi intitulat “Ţuguiaţii” (bazat pe injurii şi atacuri la persoană adresate lui Voliculescu) au făcut, la comun, obiectul unui proces intentat de mogul şi câştigat de el cu succes. Aproape 300 de milioane de lei daune….Atât de mare succes a avut Dan Voiculescu la judecătoarea Diana Pasăre, încât aceasta a considerat jignitoare inclusiv expresia…”afacerist“, folosită de mine în sintagma Dan Voiculescu a fost “un afacerist creat şi sprijinit de Securitate la începutul anilor ’80”.
Ei bine, în acest context, al campaniei anti-Voiculescu, s-a petrecut “barterul” de care aminteam într-o postare anterioară.
Trocul: Capul lui Rotaru pentru capul lui Voiculescu
Tocmai terminasem o scurtă investigaţie cu privire la trecutul controversat al generalului Constantin Rotaru (stânga), prim-adjunctul directorului SIE la acea dată. Din material rezulta că, după ce fusese director adjunct al ICE Dunărea (firmă acoperită a fostei Securităţi), ofiţerul intrase în SIE pentru ca, în perioada 1994-1998, să facă o pauză şi să conducă trustul de presă al lui Dan Voiculescu (Compania Intact SA). Ulterior, el a revenit în SIE cu acelaşi grad şi a fost rapid avansat, devenind prim adjunct al directorului Cătălin Harnagea.
Pentru că nu găsisem nicăieri o urmă a trecerii în rezervă a ofiţerului am bănuit că el a lucrat în interes de serviciu pentru Dan Voiculescu. Mai mult, de aici se puteau naşte interpretări cu privire la paternitatea reală a firmei Crescent. Materialul era, la acea dată, destul de “periculos”.
Astăzi el nu mai are decât valoare “istorică”, generalul de patru stele Constantin Rotaru fiind trecut în rezervă, în 2005, şi devenind apoi un prosper om de afaceri. Iată despre ce text era vorba.
“Averea Diavolului” – a avere INTACTĂ Constantin Rotaru, omul numărul doi din Serviciul de Informaţii Externe al României a condus vreme de patru ani imperiul mediatic al Nababului Epocii de Aur. Sub bagheta lui Dan Voiculescu s-a încercat refacerea ICE DUNĂREA
O “greşeală” a unui funcţionar din aparatul tehnic al Serviciului român de Informaţii Externe (SIE) aruncă în aer toate zăvoarele trase de Dan Voiculescu peste secretul unui imperiu creat cu migală în ultimii zece ani. Imperiul Crescent devine astfel mai uşor de înţeles pentru cei care se întreabă cine e Voiculescu şi al cui e el. “Greşeala” invocată constă în prezentarea cu tîlc, pe site-ul de pe Internet al SIE, a biografiei colonelului Constantin Rotaru, adjunctul cu rang de secretar de stat al Directorului SIE. Biografia lui Rotaru, cosmetizată după canoanele muncii secrete de informaţii, are un periculos punct de inflexiune localizat în perioada 1994-1998, ani de clacă ai colonelului-secretar de stat pe moşia arendată de Voiculescu.
De la “Dunărea”, via SIE, în solda lui Dan Voiculescu
Biografia oficială a colonelului SIE, Constantin Rotaru, conţine neadevăruri şi omisiuni ce ridică mari semne de întrebare atît asupra misiunii avute în ultimii ani de către ofiţer, cît şi a relaţiei dintre SIE şi Dan Voiculescu. Astfel, în biografia oficială a lui Rotaru scrie (vezi facsimil 1)
că în perioada 1986 – 1993 ar fi fost “Director adjunct al Direcţiei de Prognoză şi Evaluare Economică” din SIE. În realitate, în perioada 1986-1990 n-a existat o direcţie cu acest nume în serviciul de informaţii externe (CIE) de atunci al României. Constantin Rotaru a fost însă Director adjunct al unei celebre unităţi acoperite din cadrul fostului DSS, unitatea UM 0107, cunoscută sub numele de Întreprinderea de Comerţ Exterior “DUNĂREA”.
Pentru cei care au uitat reamintim că “ICE Dunărea” a fost o super structură gigantică de comerţ exterior, coordonată direct de Nicolae Ceauşescu si Tudor Postelnicu (ca şef al DSS), prin care s-au realizat operaţiuni de comerţ exterior de miliarde de dolari SUA in cei peste şapte ani de existenţă. A fost port- drapelul întreprinderilor de comerţ exterior şi, în semn de recunoaştere, i-a fost acordat de către fostul dictator de mai multe ori succesiv “Ordinul Muncii clasa I”. Pentru anul 1989 ICE Dunarea primise drept plan de execuţie sarcina de a finaliza operaţiuni de comerţ exterior în valoare de 1 miliard de dolari, cifră care vorbeşte de la sine atît despre dimensiunile implicării DSS cît şi a serviciului său de informaţii externe (CIE) în activităţile de aducere a valutei forte în “visteria” ţării.
Să mai amintim in treacăt ca firma Crescent, condusa atunci de Dan Voiculescu, derula masiv operaţiuni comerciale cu şi prin ICE Dunărea sau mai exact U.M.0107.Întrebarea care se pune este cine a preluat majoritatea operaţiunilor comerciale şi partenerii străini ai lui U.M. 0107, alias ICE Dunarea? Reidentificarea acestora în peisajul “noilor firme născute în economia de piaţă” de după 1989 ar putea fi nu numai interesanta dar şi benefică sub multe aspecte. Colonelul Rotaru a lucrat deci acoperit, ca funcţionar în comerţul exterior, fapt omis din biografia cifrată de pe Internet.
Oficial, Direcţia condusă de Rotaru nu există
O a doua ciudăţenie este însăşi presupusa “Direcţie de prognoză şi evaluare economică” în fruntea căreia Rotaru ar fi activat, în perioada 1993-1994 (respectiv 1998-1999) ca Director adjunct (respectiv Director). Conform organigramei SIE prezentate pe acelaşi site de pe Internet (vezi facsimil 2), în Serviciul de Informaţii Externe nu există o Direcţie cu acest nume.
Colonelul SIE acoperit de Presa lui Voiculescu
În al treilea rînd, colonelul Rotaru a îndeplinit oficial, în perioada 1994 – 1998, funcţia de “Director General al Companiei INTACT SA”, firmă a lui Dan Voiculescu (!). Numele complet al firmei este “Corporaţia pentru Cultură şi Artă INTACT SA”, firmă înfiinţată în 1991 cu un capital social de aproximativ 10 milioane dolari, iar asociaţii sînt : “Crescent Commercial and Maritime Cyprus Ltd” (46, 5993 %), “Grivco SRL” (49, 1213 % ), “Fundaţia Umanistă Dan Voiculescu” (2, 3304 % ), “Grivco Internaţional SA” (1,1652 %), “Intact Advertising SA” (0, 7838%). Trustul de presă al lui Dan Voiculescu s-a aflat deci, vreme de 4 (patru) ani, exact în perioada de maturizare, sub controlul direct al ofiţerului SIE Constantin Rotaru. Evident, Rotaru nu este singurul ofiţer provenit de la “Dunărea” şi recuperat în schema lui Voiculescu. Dacă Rotaru şi-ar fi continuat activitatea şi după 1998 în compania controversatului om de afaceri, n-ar fi fost nimic ieşit din comun; Dan Voiculescu are în subordine, cum spuneam, destui ofiţeri (fie ei în rezervă) din serviciile secrete române (cu experienţă şi ştate vechi ca ofiţeri acoperiţi), şi unul în plus n-ar fi modificat cu nimic coloratura personalului său. Ceea ce surprinde este însă altceva. În biografia oficială a lui Rotaru nu se precizează dacă a activat ca ofiţer acoperit, sau în rezervă, în solda lui Dan Voiculescu.
După cei patru ani de directorat în fruntea trustului ce avea în parohie postul de televiziune “Antena 1”, cotidianul “Jurnalul Naţional” etc., colonelul Constantin Rotaru reapare ca ofiţer activ în Serviciul de Informaţii Externe, cu acelaşi grad şi pe aceiaşi funcţie: Director al misterioasei “Direcţii de Prognoză şi Evaluare Economică”. “Sincopa” de patru ani în activitatea ofiţerului, altfel ascendentă pe linie profesională, fără precizarea trecerii în rezervă (1994) şi reactivării (1998), urmată de numirea (1999) ca adjunct cu rang de secretar de stat al Directorului SIE, este de natură să adîncească şi mai mult enigma asupra rolului jucat de ofiţer în imperiul Crescent. Trebuie spus că nu stă în practica serviciilor secrete să scoată un om din centrală, să-l trimită în civilie pentru cîţiva ani şi să-l reangajeze apoi cu aceiaşi funcţie în sistem. Astfel de cazuri pot fi posibile doar în măsura în care ofiţerul respectiv “a lipsit” cu misiune de la locul de muncă, lucrînd acoperit în altă parte, în cazul nostru, la “Intact”-ul lui Voiculescu. Faptul că la puţin timp de la “reactivare”, după staţionarea benefică în fruntea trustului de presă INTACT, colonelul C. Rotaru devine al doilea om din Serviciul de Informaţii Externe, nu poate avea decît două explicaţii: ori firma INTACT este, ca pe vremuri, una de acoperire pentru SIE, cam cum era la altă scară Institutul de Economie Mondială pînă în decembrie 1989 (fief-ul ofiţerilor acoperiţi cu diplome de mari invăţaţi şi care avea să ‘producă’ după 1989 unprim-ministru, miniştri şi o intreagă pleiadă de consilieri şi experţi ai preşedinţiei şi şefului guvernului), ori Constantin Rotaru este un geniu al “secret-service” – ului de pe Dîmboviţa.Cum ultima variantă este greu de acceptat (altfel n-ar mai fi părăsit centrala SIE), rămîne de constatat “mariajul” dintre SIE şi Imperiul Crescent, o continuitate de fapt a tipului de relaţii antedecembriste. Iată cum, urmărind traseul unui singur om aflat pe statele de plată ale lui Dan Voiculescu şi Cătălin Harnagea, şeful SIE, constatăm o periculoasă simbioză dintre zona mass-media şi serviciul român de informaţii externe. Dacă reamintim că Dan Voiculescu mai conduce şi un partid politic, lucrurile se complică. Patronul colonelului Constantin Rotaru tocmai a făcut oalianţă cu principalul partid de opoziţie, dovadă că nimic nu se pierde ci doar se rearanjează “întocmai şi la timp”, cum cere sfînta necesitate. Şi ar mai fi o nedumerire: dacă totul este “intact”, atunci de ce nu s-a sesizat nimeni pînă acum? Cît priveşte necesarele explicaţii din partea conducerii SIE, ele nu pot fi obţinute deoarece Cătălin Harnagea refuză, e drept, politicos, o discuţie pe această temă. Cel puţin aşa ni s-a dat de înţeles prin numeroasele amînări şi contramandări ale unei discuţii explicative. DAN BADEA
Casetă: Un BMW pentru grupa operativă a CIE de la Crescent Austria
Filiala Crescent-Austria era condusă de W. Redl (omul de faţadă al lui Dan Voiculescu la Eisenstadt). DacaVoiculescu spune, minţind cu atîta naturaleţe, ca nu avea legaturi deosebite cu Marin Ceauşescu şi nici cu CIE, atunci cum se face ca cel puţin unul (in realitate mai multe) dintre autoturismele filialei Crescent-Austria (BMW 525) a fost dat spre folosinţă Agentiei Comerciale a Ambasadei române din Viena, Crescent Austria plătind in continuare, oficial, inregistrarea, benzina şi asigurarile? Mai exact, autoturismul BMW 525 a fost dat în folosinţa grupei operative ce acţiona în cadrul agenţiei conduse de Marin Ceauşescu, grupă ce era compusa din ofiţerii acoperiţi trimisi la post de catre CIE, azi SIE. Acest lucru poate fi dovedit de autorităţile austriece însărcinate cu supravegherea şi protecţia Ambasadei Române la Viena.
Revenind la textul despre Rotaru (prezentat mai sus), după ce l-am propus spre a fi publicat…a intrat în “amânări”. Pentru că începusem să mârâi prin redacţie, neînţelegând de ce e blocat materialul, într-o zi am fost chemat în cabinetul lui Nistorescu. Bănuind despre ce e vorba, nu l-am lăsat să aştepte.
“Tot maior aţi rămas?“, l-am întrebat, făcând aluzie la un carton aflat pe biroul lui şi pe care scria “Mr. Cornel Nistorescu”. “Ei, pe dracu, dacă tu găseşti vreo hârtie pe care să scrie că am fost securist, atunci ies din presă!“- mi-a răspuns.
M-a atacat apoi frontal: “Uite, am vorbit cu Harnagea şi el zice că nu e bine să dăm materialul cu Rotaru. În schimb, ne-a dat un document de la ei din care rezulta o chestie tare. E o legătură între Voiculescu, Dunărea şi nişte generali egipteni. Deci tranzacţie de armament! Tare, nu? Ce zici?“…
Ce era să zic? Un document de la SIE în schimbul unei speculaţii era un schimb demn de luat în seamă…”Şi eu ce fac cu materialul pe care l-am scris?“- am încercat un simulacru de cârteală, convins fiind că, de vreme ce primise deja documentul de la Harnagea, se bătuse palma cu Rotaru. “Uită-l şi ocupă-te de ăsta!“, mi-a mai zis.
M-am ocupat, evident, de document, dar numai după ce mi-a cerut să fac o radiografie a ceea ce a însemnat ICE Dunărea precum şi o prezentare a relaţiilor avute cu Crescent. “Băgăm documentul, mai bagi şi nişte facsimile de la tine, punem titlul “Deschideţi arhiva Dunărea” şi gata!“. Atacul meu speculativ asupra lui Rotaru, adjunctul lui Harnagea, urma să fie înlocuit cu un atac sprijinit de şeful SIE, deci oarecum documentat, asupra lui Dan Voiculescu.
Aşa a şi fost. Pe 7 iulie 2000 am publicat materialul “Deschideţi arhiva ICE Dunărea“, iar 10 zile mai târziu a fost trimis la SIE, să cerceteze arhiva, şeful de la Anticorupţie, procurorul Buduşan. CSAT-ul şi-a făcut şi el treaba, arhiva fiind desecretizată, deci Nistorescu avea motive clare de mândrie patriotică: misiunea fusese îndeplinită cu succes, întocmai şi la timp!
Din punctul meu de vedere, ca ziarist, eram câştigat pentru că obţinusem un document important care mă ajuta să creionez o stare de fapt ascunsă atâţia ani. Cât priveşte materialul blocat, am avut grijă ca informaţia centrală să apară, sub altă formă, într-un alt cotidian. Astfel, toată lumea a fost mulţumită.
Întâmplarea face ca, nouă ani mai încolo, personajele direct implicate în răsunătorul atac mediatic asupra lui Dan Voiculescu să fie promovate pe televiziunea acestuia, într-o sforţare comună de demonizare a lui Traian Băsescu, preşedintele în funcţie al României.
S-au îngrămădit în spatele sticlei care ne desparte de groapa cu dejecţii Emil Constantinescu, Cătălin Harnagea, Cornel Nistorescu şi, obişnuitul casei, Mugur Ciuvică. Adică exact aceia care, pe vremuri, voiau capul duşmanului public nr.1, de atunci, Dan Voiculescu. Acesta este şi motivul pentru care, în faţa mea, complotiştii descrişi mai sus nu sunt decât nişte derbedei. DAN BADEA
“Padre” Bichir – transferat la Libertatea-Ringier – reuseste o performanta demna de Mircea Toma: in articolul sau de azi nu pomeneste originea infractorilor potentiali criminali din Afacerea ovocitelor. Tare. Eu ii urez succes in continuare!
Cu ovulele pe tarabă
21 Iulie 2009 Scandaluri privind traficul de ovule apar periodic, nu sunt deloc o noutate. Asta pentru că în destule ţări europene procedura era ilegală, iar Comisia Europeană a cerut tuturor statelor membre să investigheze comerţul cu embrioni.
Evident, cele mai expuse ţări sunt cele est-europene, unde sărăcia face ravagii. În schimbul câtorva sute de euro, femeile sunt supuse unui tratament hormonal, pentru a produce cât mai multe ovocite. Acestea sunt folosite pentru inseminare in vitro, intervenţie de pe urma căreia se câştigă şi câte 10.000 – 15.000 de euro. Nimeni nu va putea stăvili dorinţa unui cuplu de a avea un copil, de aici şi această afacere înfloritoare.
România nu putea face nici ea excepţie de la această afacere a “fabricilor de bebeluşi la borcan”, cum au denumit-o jurnaliştii de la BBC News. În 2005, aceştia au scris despre cazul embrionilor comandaţi prin poştă, după ce o româncă de 19 ani care donase ovule a avut probleme mari de sănătate.
Anul trecut, un român de 41 de ani a fost arestat în Creta, pentru trafic şi vânzare de ovule umane. Împreună cu amanta sa, sechestrase două tinere cărora le injectau în stomac hormoni, iar ovulele erau vândute pentru sume între 600 şi 2.000 de euro bucata. Într-o ţară vândută sub pretextul privatizării la tarabă, într-o comunitate în care au fost înfiaţi de-a valma mii de copii, iar prostituţia e înfloritoare, ce mai era de vândut? Ovule, fireşte!
Scris de George Roncea România are câteva simboluri iconice – nu multe, dar cu valoare mondială. În afară de marii români – morţi – intraţi în panteonul de valori universale, cum ar fi Paulescu, inventatorul insulinei, Eliade, eminentul istoric al religiilor, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, constructorul primului avion din istorie, Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie, Ştefan Odobleja, inventatorul ciberneticii, Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, Gogu Constantinescu, inventatorul sonicităţii, sunt câţiva mari români – vii încă – mai cunoscuţi datorită performanţelor sportive, Gigă Hagi, Ion Ţiriac, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci, cea care a inventat nota zece în gimnastică, la celebra Olimpiadă din 1976. Oriunde în lume, din Japonia până în Egipt, din Washington la Paris, aceste foste glorii sportive ale României comuniste sunt cunoscute şi admirate. Există însă un apetit demolator care-i vizează şi pe aceşti puţini români de notorietate mondială, adevărate branduri de ţară. Cu precădere un anumit trust străin de presă şi-a încordat puterile pentru a lovi şi denigra aceste mărci ale României, exact în contextul în care statul român încearcă astăzi să-şi contruiască un profil, o imagine consolidată în familia europeană. Atacul la efigii nu este întâmplător, dacă avem în vedere numeroasele exemple care probează manipularea cu intenţie a imaginii României. De la National Geografic, care prezintă România drept patria ţiganilor, ilustrând cu imagini cu ţigani din Kosovo secţiunea dedicată ţării noastre, la relatările din presa actuală europeană, care utilizează încă imagini din anii ’90 cu casele de copii orfani, care făceau înconjurul lumii în acea perioadă.
Demolarea imaginilor-simbol, obiectiv economic al Ringier?
Bătălia imagologică are componente diverse – desfiinţarea efigiilor naţionale, devastarea simbolurilor unei naţiuni, desconsiderarea şi minimalizarea reperelor culturale, impunerea unui fals set de valori. Campioni ai acestei operaţiuni – întâmplător sau nu, sunt publicaţii sau trusturi media care aparţin unor grupuri economice străine, cu atitudine ostilă în general României, exact pe tiparul coordonatelor menţionate mai sus. Tot aceleaşi publicaţii se află în top din punctul de vedere al campaniei deşănţate pentru homosexualitate, în topul obsesiei pentru violuri, jafuri şi violenţe, sex şi demenţă degenerativă. Modelele impuse de acest gen de media au dus la apariţia unei generaţii care imită ţinuta şi atitudinea „vedetelor“ agreate de trust. Efectul cel mai grav al acestui tip de „educaţie“ prin media este unul cumulativ, instaurându-se o cultură a violenţei, pornografiei şi sodomiei, o epocă a „piţipoancelor“ sau „cocalarilor“. Treaba se execută însă cu program, sistematic, cu temă şi obiective. Cum doar ziariştii citesc presa sistematic, de la cap la coadă, în timp, orice jurnalist cu experienţă descoperă persistenţa şi revenirea unor teme. Astfel, recent, Trustul Ringier o atacă pe Nadia Comăneci, dar tot acelaşi trust l-a atacat cu violenţă şi pe Ilie Năstase, bălăcărit în fel şi chip, până acolo încât acesta şi-a luat lumea în cap şi a lăsat baltă un proiect care ar fi pus România pe harta mondială a tenisului – un sport de domni, jucat cel mai bine de români, treabă care a ofuscat tot felul de neamuri proaste de pe la curţile europene.
Nadia – „cea mai de încredere personalitate din România“
Ţinta noii campanii demolatoare este acum Nadia Comăneci, cea care, potrivit unui studiu realizat de prestigioasa revistă „Reader’s Digest“, este cea mai de încredere persoană din Romånia. „Diferenţa între modelul Nadia şi cel al vedetelor de carton de astăzi se datorează valorilor care au năvălit după 1989 în societatea noastră: consumismul, valorile materialiste, comerciale. Avem nevoie de modele pentru a ne forma identitatea în cadrul societăţii“, explica psihologul Aurora Liiceanu. Faptul că Nadia este recunoscută drept cea mai mare gimnastă a tuturor timpurilor este mai puţin relevant în acest context. Faptul că Nadia este vector purtător de încredere la nivel naţional şi internaţional interesează însă în cel mai înalt grad. Modelul Nadia nu convine Trustului Ringier. Criza de mentori naşte monştri, iar patronii Ringier doresc popularea cu monştri a spaţiului public românesc.
Miza atacului la adresa Nadiei
Chiar acum când turismul românesc pariază pe Nadia, Hagi şi Ilie Năstase, trustul elveţian o târăşte pe Nadia într-o poveste mizeră, reîncălzită şi asezonată cu detalii noroioase – istorie lăbărţată la nesfârşit în cotidianul „Libertatea“. Personajul căruia „elveţienii“ îi acordă largi spaţii şi credit este un jeg uman căruia i se oferă tribună cu un scop precis – decredibilizarea şi împroşcarea cu noroi a Nadiei. „Nadia era o beţivancă“, „o hoaţă“ după cum zice altă ex-nevastă a celui care o face beţivancă pe Nadia. Cine ar lua în serios vreodată, în afară de elveţienii noştri de la „Libertatea“, astfel de alegaţii cretinoide? Poate doar cititorii „Libertatea“ – care nu sunt cu mult mai inteligenţi decât textierii cotidianului fanion al Ringier, cot la cot cu Evenimentul Zilei. Ofensa însă rămâne, şi spălarea obrazului te costă mai mult pe tine decât pe acela care ţi l-a murdărit. „Calomniaţi, calomniaţi, până la urmă tot va rămâne ceva“, zice un dicton celebru atribuit lui Machiaveli. În cazul „Libertatea“ se potriveşte zicerea perfidului politician – chiar dacă nu era elveţian de origine – cu menţiunea că rămâne, pentru Ringier, ce rămâne pe hârtia de veceu folosită.
Demiterea lui Marius Draghici de Tiberiu Lovin Ieri, Evenimentul zilei i-a desfacut contractul de munca lui Marius Draghici, ziaristul de investigatii cu care se afla in litigiu de munca. Motivele sunt hilare, iar decizia s-a luat in urma anchetei facute de comisia disciplinara il al carei proces-verbal este consemnata atitudinea presedintele organismului, recte Vlad Macovei. Redactorul sef a iesit de la lucrarile comisiei si si-a motivat gestul pe un ton superior ca se duce sa faca pipi… Motivele concedierii 1. Principalul motiv este insubordonare: ”Faptul ca salariatul nu a tinut cont de solicitarea dlui Laurentiu Ciornei de a-si muta biroul intr-un spatiu nou deoarece aceasta nu a fost facuta in scris, nu este un motiv pentru a nu respecta ordinul superiorului ierarhic, respectiv domnul Macovei”. ”Insubordonarea, prin refuzul salariatului de a-si muta biroul intr-un spatiu nou, in data de 6 aprilie 2009, incalcand astfel obligatia de a nu tulbura ordinea si disciplina”. (Da’ ce-a facut fratilor? S-a legat cu lanturile de birou, s-a zbatut, a dat din picioare cand il tarati pe pardosea? – nota mea) 2. Nu a propus articole spre publicare. (Ce magar! Mai ales ca vreo cinci stateau cenzurate, in sertarul red-sefului! Asta a uitat si Mirciulica Toma de la Passive Watch Me sa scrie in raportuletul lui – n.m.) 3. Lipsa (absente) nemotivata de la redactie in perioada martie-aprilie. (E adevarat! L-am vazut si eu, in Iran, la un moment dat. Mi s-a parut mie ca fugise de la ziar ca sa indure lipsa berii la Teheran. Insa parea sa munceasca pentru EvZ: scria, a trimis corespondente, ne-am consultat – doar ca n-au intrat. Ce mai e si Iranul?! Poate era un seminar cu Tismaneanu si Mama Omida, sau fusese violata Ioana Lupea in Parcul Brezoianu sub un clopot de sticla chiar de Laszlo Tokes si i-a placut, mai stii?! Desi n-am citit articolul asta… n.m.) Sedinta de cercetare disciplinara la care a raspuns la intrebarile comisiei de cercetare prezidata de Vlad Macovei a durat aproape patru ore si s-a finalizat cu un proces verbal de 20 de pagini de declaratii scrise olograf. Raportul lui Macovei este sustinut de declaratiile a trei ziaristi, iar ele stau la baza concedierii lui Marius Draghici. Pentru ca Marius era liderul grupei MediaSind din Ringier, Cristi Godinac, seful federatiei mi-a declarat ca: ”Trustul Ringier Romania SRL dovedeste, inca o data, ca aplica standarde duble. Ceea ce s-a intamplat cu membrul nostru de sindicat insemna o razbunare pentru faptul ca Marius Draghici a avut curajul sa isi ceara drepturile si sa actioneze in instanta compania Ringier. Citeşte tot articolul la Reporter Virtual
Se pare că piaţa media din România nu i-a priit deloc lui Michael Ringier, patronul Evenimentului Zilei. Şi de aici toată strategia “ameţită” pe piaţa românească de care a dat dovadă trustul patronat de elveţian. Ce nu a ştiut Michael Ringier cînd a decis să facă afaceri pe plaiurile mioritice? Nu a ştiut că aici nu poţi să adopţi stilul pragmatic şi rece al filosofiei de afacere occidentală. Nu a ştiut că în România trebuie să-ţi “balcanizezi” afacerea şi să nu te aştepţi imediat la profit cîteodată trebuind să aştepţi chiar ani buni. Dorind cu orice preţ să-şi vadă afacerile bine unse precum un mecanism de ceas elveţian, Michael Ringier de fapt, a dat-o în bară. Iar acum, în ceasul al 12-lea vrea să vîndă. Probabil că într-un final va decide să vîndă tot. Şi probabil că singura lui grijă este ca măcar vînzarea unei părţi din publicaţiile ce aparţin grupului Ringier să fie făcută “pe profit”. De altfel, Michael Ringier a declarat recent că trustul său de presă este supus unui audit pentru a vedea cine pleacă şi cine rămîne în barca Ringier. Ce se ştie în acest moment este că grupul elveţian se află în negocieri avansate cu PubliMedia ce aparţine grupului Pro patronat de Adrian Sîrbu.
formată din reprezentanţii părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media: Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind Uniunea Naţională a Patronatului Român – UNPR Patronatul Presei din România – ROMEDIA Ieşire Secretariat CP: nr. 006 / 30.04.2009
Informare de presă
Secretariatul Comisiei Paritare constituite la nivel de ramură mass-media, formată din reprezentanţi ai părţilor semnatare la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, vă comunică hotărârile luate de Comisie în cazurile SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL.
Având în vedere probele prezentate în cadrul şedinţei Comisiei Paritare, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Ringier România SRL, cu numărul P100/316/26/02.2009, precum şi în urma audierii reprezentanţilor SC Ringier România SRL şi a sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnului Marius Drăghici, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Ringier România SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document. În cazul domnului Marius Drăghici, Comisia a luat act că nu i s-au plătit toate obligaţiile financiare prevăzute în Contractul pe ramură şi s-a constatat că a fost plătit în baza unui Contract Individual de Muncă şi, în acelaşi timp, în baza unui Contract de Cesiune a Drepturilor de Autor întocmit de către aceeaşi societate, pentru aceleaşi activităţi, având aceleaşi atribuţii, lucru considerat ilegal de către Comisia Paritară.”
De asemenea, în urma examinărilor probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi raportul Inspecţiei Muncii efectuat la SC Adevărul SA, cu numărul P946/330/17.04.2009, precum şi în urma sesizărilor primite, cum ar fi cea a domnişoarei Gina Vişan, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media constată că „SC Adevărul SA a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media prin neacordarea sporurilor prevăzute în acest document”.
În cazul SC Active Soft SRL, în urma analizării probelor prezentate în cadrul şedinţei, cum ar fi sesizarea primită de domnul Florin Budescu, Comisia Paritară la nivel de ramură mass-media a constatat, de asemenea, că „SC Active Soft SRL a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media”.
Comisia Paritară a solicitat angajatorilor SC Ringier România SRL, SC Adevărul SA şi SC Active Soft SRL să întreprindă toate demersurile necesare pentru intrarea imediată în legalitate şi a cerut ca, în termen de 15 zile, angajatorul să acorde la zi, pentru toţi angajaţii, coeficienţii de ierarhizare şi sporurile prevăzute în Contract, cum ar fi sporul de vechime, de fidelitate, pentru ore suplimentare, de condiţii deosebite, de periclitate maximă şi clauza de mobilitate (acolo unde este cazul).
Potrivit legislaţiei naţionale şi Regulamentului privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, hotărârile adoptate de Comisia Paritară sunt obligatorii pentru toţi angajaţii şi angajatorii din domeniul mass-media. Totodată, conform art. 5, alin. (4) din Regulamentul privind funcţionarea Comisiilor Paritare la nivel de ramură anexat la Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Mass-Media, în termen de 5 zile de la comunicarea deciziei de către Comisia Paritară instituţia are obligaţia de a o publica prin propriile mijloace de informare.
Secretariatul Comisiei Paritare la Nivel de Ramură Mass-Media, Denisa Nica 30.04.2009
Să dãm Slavã lui Dumnezeu pentru pãrinţii mãrturisitori ai dreptei credinţe În virtutea Articolului 10 din Codul deontologic al jurnalistului («Ziaristul şi redacţia au datoria de a face corecţiile necesare în cazul în care, din vina lor, vor fi date publicitãţii informaţii inexacte. În asemenea cazuri, instituţia respectivã de presã are obligaţia de a publica/difuza, în termen de 5 zile de la primire, pentru publicaţiile cotidiene, agenţiile de ştiri, posturile de televiziune şi radio, şi în proxima apariţie, pentru publicaţiile periodice, dreptul la replicã al reclamantului, ca forma esenţialã de reparare a prejudiciului adus acestuia») şi a Articolului 2 din acelaşi Cod («Ziaristul poate da publicitãţii numai informaţiile de a cãror veridicitate este sigur, dupã ce în prealabil le-a verificat, de regulã, din cel putin 2 surse credibile»)solicit ziarului Evenimentului zilei sã revinã şi sã-şi cearã scuze public pãrintelui Nicolae Burlan de la Parohia Sf. Vineri din Dr. Taberei. În numãrul 5470/16 martie 2009 Evenimentul zilei publicã un articol tendenţios intitulat «Enoriaşi trimişi de preot la manifestaţia „Noii Drepte”».
În calitatea mea de fiicã duhovniceascã a pãrintelui şi de membrã a Comitetului Parohial al Bisericii Sfânta Vineri mã doare nedreptatea atacului la adresa Pãrintelui Nicolae Burlan şi doresc sã fac câteva precizãri. Menţionez cã lucrez la Radiodifuziunea Românã, acum în funcţia de economist, dar am realizat de-a lungul anilor emisiuni, interviuri şi reportaje, aşa încât ştiu foarte bine cum se realizeazã profesionist un material de presã. Încã de la început în articolul din Evenimentul Zilei sunt douã lucruri inexacte: În primul rând, mittingul de luni, 16 martie 2009 nu este organizat de cãtre Noua Dreaptã. Un simplu click pe site-ul acestei organizaţii ar fi lãmurit-o pe jurnalista care a scris articolul cã Noua Dreapta nu este implicatã. Pe site-ul respectiv nu se face nici o referire la acel miting. În schimb am gãsit pe blog-ul lui Victor Roncea (https://victor-roncea.blogspot.com/2009/03/miting-de-protest-la-senat-contra.html) informaţia cã manifestarea din faţa Senatului este organizatã de cãtre Asociaţia Pentru Apărarea Libertăţilor Publice. În al doilea rând pãrintele Nicolae Burlan a pomenit despre miting, însã nu i-a trimis pe creştini sã protesteze, afirmând, în schimb, în mod repetat, cã armele creştinilor sunt rugãciunea şi postul. În articolul 3 din Codul ziaristului se spune cã «Ştirea de presã trebuie sã fie exactã, obiectivã şi sã nu conţinã pãreri personale». Ori semnatara articolului îşi exprimã opinia cã pãrintele a îndemnat lumea să meargă la miting. Adevărul este însă cu totul altul. Părintele a chemat şi îndemnat lumea la rugăciune şi, referindu-se marginal la miting, a afirmat că nu opreşte pe nimeni să meargă acolo : «dacă cineva vrea sa meargă, nu zic nu». Aceasta a fost singura referire pe care părintele a făcut-o la acest miting! Nu este pur şi simplu mult prea mult să transformi o astfel de replică în «acuzaţie principală» şi idee centrală a unui articol? Am fost acolo, am participat la slujbã şi la rugãciune. Părintele a tras un semnal de alarmã asupra pericolelor care ne aşteaptã şi cinste Prea Cucernicei Sale pentru acest lucru. Oare de ce jurnalista nu a spus cã pãrintele s-a rugat cu lacrimi în ochi pentru binele ţãrii? M-am întors de curând din America, unde Dumnezeu m-a învrednicit sã ajung în multe locuri binecuvântate. Am fost şi în Arizona, acolo unde pãrintele Efrem Filoteitul, ucenic al Sfântului Gheron Iosif a întemeiat în deşert o mãnãstire deosebitã. Am stat de vorbã cu pãrintele Paisie, ucenicul stareţului Efrem despre situaţia de la noi cu paşapoartele biometrice. Şi pãrintele Pãrintele Paisie este de acord cã aceasta este o realã problemã. L-am întrebat pe pãrintele dacã este bine ca preoţii sã vorbeascã din faţa altarului despre astfel de lucruri. Şi rãspunsul a fost foarte clar: «Da, este foarte bine ! ». Cred cã ar trebui sã-I multumim lui Dumnezeu cã în marea Sa dragoste faţã de noi ne trimite pãrinţi demni, neclinitiţi în credinţa lor, care au curajul sã fie vrednici ucenici ai lui Hristos. Sã ne amintim cã Mântuitorul a spus : «Dacă vor tăcea aceştia (adicã ucenicii n.r.), pietrele vor striga». Aşadar, solicit ziarului «Evenimentul zilei» sã înfãptuiascã acest gest de reparaţie moralã la adresa pãrintelui Nicolae Burlan, un preot extrem de apreciat şi de iubit de cãtre sute de credincioşi, un om de o conduitã moralã ireproşabilã, animat întotdeauna de cele mai curate gânduri, principii şi intenţii şi dedicat întru totul misiunii sale creştine. Raluca Tãnãseanu Sursa:https://www.razbointrucuvant.ro/
Nota mea:Dreptul la Replica solicitat trebuie trimis ca Sesizare si Clubului Roman de Presa si celorlalte asociatii de media din Romania. In cazul in care nu este publicat, cotidianul in cauza trebuie dat in judecata in termen de 60 de zile.
May 10th, 2010 
VR 
Sorin Rosca Stanescu, mogulul mediu de Snagov, a avut astazi termen intr-un nou dosar cu trustul lui Michael Ringier, fostul patron al “Evenimentului Zilei” si mega-mogulul european care “Libertatea” ne-a adus, pentru a-i cere sa puna in practica ceea ce deja a castigat printr-un proces cu acesta, finalizat cu obligatia Trustului Ringier de a publica decizia judecatoreasca in trei ziare centrale plus cel faptuitor. Desi, teoretic, nu reprezinta patronatele de presa din Romania, pentru aceasta existand alte doua structuri, respectiv Patronatul Presei Romane (PPR) si Clubul Roman de Presa (CRP), in apararea Trustului Ringier si a “libertatii de exprimare” a sarit saptamana trecuta Conventia Organizatiilor de Media din Romania (COM).
Posted in 
Tags: 
