În Ungaria, poporul românesc e vexat de guvernanţii săi. Procese urbariale îndreptate contra averei lor private, legi electorale îndreptate contra voinţei lor legitime, voturi virile în municipie pentru a îneca voturile locuitorilor, c-un cuvânt un painjiniş întreg de măsuri arbitrare, adaos prin călcarea zilnică a tuturor dispoziţiilor din lege cari au mai rămas în favoarea naţionalităţilor.
Prin urmare, întorcându-ne de unde am plecat şi considerând asiduitatea cu care presa austriacă cere de la români ca în caz dat să se sacrifice pentru ,,civilizaţie”, ni se va da voie să întrebăm dacă civilizaţia austro-maghiară, în forma în care ni se arată, merită să ni ridicăm braţul pentru ea, dacă se poate cere de la români ca ei să meargă alături cu o putere care, stăpânind ea însăşi peste trei milioane de români, îi tratează într-adins şi într-una cu dispreţul celui mai elementar simt de justiţie; căci românii – să fie bine stabilit – nu cer privilegii, prerogative; ei cer în Ungaria cel puţin aplicarea conştiinţioasă a legei pozitive a naţionalităţilor, în Bucovina nu cer decât eserciţiul liber al confesiei lor, autonomia bisericei lor; o autonomie pe care-o au evreii, lipovenii, calvinii, nemaivorbind deloc de puternica poziţie a bisericei catolice; dacă, c-un cuvânt, se poate cere să ni vărsăm sângele pentru a asigura contra mişcărei slave supremaţia simulacrului de civilizaţie evreiască din Austro-Ungaria.
După tonul cu care vorbim, s-ar putea presupune că, în dreapta indignare, exagerăm lucrurile. De aceea vom vorbi asupra materiei în mod cu totul special.
După câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea o constituţie. Pare a avea, zicem, pentru că, în faptă, nu există decât pentru a fi batjocorită de-o mână de evrei şi de beamteri cari cârmuiesc acest complex de ţări în cari nimene nu-i mulţămit. Afară de aceea, libertatea religioasă este, dragă Doamne, garantată prin o mulţime de terfeloage de origine supremă, cari se vor fi respectând faţă cu alţii, numai faţă cu românii nu. Astfel, Constituţia din 4 mart 1849 § 1, Patenta din 31 dec. 1852, ,,Diploma” din 30 oct. 1860, în fine Constituţia (Reichsgrundgesetz) din 21 dec . 1867 art. 15 în care se zice: „Fiecare biserică recunoscută de stat are dreptul de a-şi exercita cultul după credinţa ei, a-şi conduce şcolile sale, a stăpâni şi întrebuinţa fondurile şi averile sale bisericeşti şi şcolare după trebuinţa şi dorinţa ei”.
Şi într-adevăr, acest articol se şi aplică – pentru lipoveni şi evrei, pentru români nu.
De douăzeci şi şase de ani românii bucovineni se primblă de la Ana la Caiafa, pe la ‘naltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de Constituţie şi de 26 ani îmblă în zadar.
Pentru a înţelege anomalia atârnării bisericeşti din Bucovina – atârnare eretică, contrarie canoanelor ritului răsăritean şi cea mai nedreaptă înrâurire asupra credinţelor poporului – vom trebui să caracterizăm în două cuvinte aşa numitul partid liberal – constituţional din Austria. Într-un mozaic de popoară cu un singur guvern a trebuit să se ivească oameni care nu se ţin de nici o naţie în special, oamenii interesului personal, cari cu aceeaşi uşurinţă pot fi maghiari, poloni, germani, c-un cuvânt ce li s-ar cere să fie. Aceşti indivizi fără nici o comunitate de principii, una fiind numai întru esploatarea naţionalităţilor, care nu au nimic sfânt în lume, nu ţin la nimic decât la sine, sunt ,,liberalii” din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniştri atotputernici , uniţi la escamotări ordinare cu evrei parveniţi, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniştri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători .
Mai toţi foştii miniştri liberali sunt astăzi milionari – din advocaţi fără pricini ce au fost. De unde?
ILARION TIU: Pe 19 noimebrie s-au încheiat la Tirana (Albania) lucrările Congresului Internaţional al Aromânilor, început marţi, 17 noiembrie. Participanţii la eveniment, care reprezentau asociaţii ale aromânilor din România, Albania, Macedonia şi Serbia au adoptat o rezoluţie, prin care se arată îngrijotaţi faţă de dezinteresul statelor de origine a aromânilor faţă de drepturile culturale şi etnice ale acestei comunităţi. De asemena, participanţii au combătut proliferarea la scară internaţională a unor entităţi „neo-aromâniste“, despre care susţin că au falsă legitimitate, cum ar fi: Fara Armânească (România), Uniunea Vlahilor din Albania, Asociaţia Vlahilor din Albania etc. Conducătorii acestor organizaţii sunt acuzaţi că promovează artificial drepturile aromânilor (pe care-i descriu ca un popor diferit decât cel român), fiind interesaţi de fapt să obţină unele beneficii materiale personale.
Rezoluţia cere statului român să-şi asume răspunderea pe care o are faţă de românitatea balcanică; să-şi asume public, prin acţiuni cu relevanţă diplomatică şi internaţională, interesul pentru românii din afara graniţelor; să continue şi să intensifice demersurile de susţinere a aromânilor de pretutindeni pentru ca aceştia să beneficieze, în statele de origine a aromânilor din spaţiul balcanic de drepturi şi libertăţi consacrate în documentele europene în materie; să continue şi să intensifice sprijinirea în ţară a păstrării şi a cultivării dialectului, culturii şi tradiţiilor aromâneşti, pentru a nu se alimenta frustrările ce ar putea fi speculate şi instrumentalizate de „neo-aromânişti“.
De asemenea, participanţii la congres au decis ca, prin rezoluţie, să solicite forurilor europene şi internaţionale să întreprindă demersurile necesare pentru recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele de origine ale aromânilor din spaţiul balcanic şi pentru acordarea drepturilor ce decurg din acest statut.
Rezoluţia adoptată urmează să fie înaintată în cel mai scurt timp organismelor europene de la Bruxelles, în vederea acordării drepturilor culturale ale aromânilor de la sud de Dunăre.
Cu o zi inainte s-au tinut comunicarile. Moderatori au fost domnul academician Dan Berindei şi ÎPS Calnic, care a adus de la Bucuresti un clopot pentru biserica aromanilor. Lucrările au tratat istoria zbuciumată a aromânilor în Peninsula Balcanică, cât şi în România comunistă. Ilarion Tiu remarca: Frumos din partea celor care au conferenţiat – dom’le, adevărul! Nu au încercat să ignore apartenenţa la Mişcarea legionară a multor aromâni, cum adesea am întâlnit ipocrizii de genul. Asta e istoria, ne-o asumăm, n-o criticăm!
Delegaţii asociaţiilor şi organizaţiilor aromâneşti reprezentate la Congresul Internaţional al Aromânilor (Tirana, 17 – 18 noiembrie 2009),
Invocând corpusurile de documente relevante ale ONU, UE, OSCE şi CoE, la care statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic sunt părţi,
Declarându-şi îngrijorarea faţă de dezinteresul autorităţilor din statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic faţă de protejarea drepturilor etnice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, cu grave consecinţe în deznaţionalizarea şi în marginalizarea socială şi culturală a aromânilor,
Reamintind absenţa progreselor în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic în implementarea Rezoluţiei 1333 (1997) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei,
Îngrijoraţi de proliferarea la scară internaţională a unor entităţi ”neoaromâniste” cu falsă legitimitate (Fara Armânească – România, Uniunea Vlahilor din Albania, Asociaţia Vlahilor din Albania, ”Mandra Vlahă” – Albania, Consiliul Aromânilor/Macedonarmânilor etc.), care pretind dreptul de a-i reprezenta colectiv pe aromâni în relaţiile acestora cu instituţiile statale şi internaţionale,
Alarmaţi de tendinţele acestor entităţi ”neoaromâniste” de a manipula informaţiile istorice şi realităţile contextului prezent al existenţei aromânilor în diverse state de origine („home countries”) din spaţiul balcanic sau din statele de imigraţie, având ca efect alienarea conştiinţei identitare a aromânilor,
Reiterând specificitatea identitară cultural-istorică şi lingvistică a diferitelor grupuri de aromâni (fărşeroţi, grămusteni, pindeni, moscopoleni etc.),
În deplin acord şi în continuarea Rezoluţiilor emise de:
Congresul de Cultură Macedo-Română din America de Nord (1 – 4.07.2005, Fairfield, Connecticut, SUA);
În conformitate cu comunicatele şi declaraţiile de presă ale Societăţii de Cultură Macedo-Române, ale Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice Aromâne „Andrei Şaguna”, ale Asociaţiei ”Picurarlu de la Pind”, ale Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania”, ale Fundaţiei „Muşata Armână”, ale Fundaţiei Culturală Aromână „Dimândarea Părintească” ş.a.,
1. Avertizează asupra iminenţei consecinţelor grave pe care le va avea asupra păstrării şi conservării identităţii aromâneşti perpetuarea actualelor tendinţe de ignorare şi negare a drepturilor specifice ale aromânilor la educaţie, serviciu religios şi mass-media în limba maternă, în ţările de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic,
2. Condamnă mistificările prin care istoria şi identitatea aromânilor sunt deformate în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic în scopul neacordării pentru aromâni a statutului de minoritate naţională,
3. Protestează împotriva stratagemelor şi artificiilor de interpretare a legislaţiilor prin care autorităţile din ţările de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic caută să nu le recunoască acestora statutul de minoritate naţională şi drepturile aferente,
4. Reaminteşte statelor de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic că acceptarea diversităţii etnice cultural-lingvistice şi respectarea drepturilor etnice sunt precondiţii ale integrării în structurile europene şi euro-atlantice,
5. Critică vehement încercările mistificatoare ale unor entităţi neoaromâniste cu falsă reprezentativitate şi legitimitate de a crea o nouă identitate a aromânilor, sub denumirea de ”macedonarmâni”, creând în mod intenţionat o confuzie cu denumirea tradiţională de „macedo-români”. Este o diversiune cu caracter extremist, izvorâtă din interese mercantile şi politice ale unor cercuri din România şi din afara ei, ce ignoră adevărata istorie a acestei ramuri a romanităţii răsăritene şi a dialectului aromân care, împreună cu cel dacoromân, cel meglenoromân şi cel istroromân, formează limba română.
6. Condamnă ca aberantă, provocatoare, periculoasă şi falsificatoare teza potrivit căreia aromânii („macedonarmânii”) ar fi un popor diferit de poporul român şi ar trebui recunoscuţi ca minoritate naţională în România. Aromânii au început să apară în spaţiul din nordul Dunării după formarea statelor româneşti şi numărul lor a crescut continuu de-a lungul timpului. Ei au considerat, fără excepţie, că s-au stabilit între fraţii lor, în ţara lor, având conştiinţa clară că sunt parte a neamului românesc.
7. Reafirmă apartenenţa aromânilor la românitate, deopotrivă cu dacoromânii şi indiferent de denumirea folosită în ţările de origine ale aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic pentru a-i numi pe aromâni.
8. Cere statului român:
să-şi asume deplin răspunderea pe care o are faţă de românitatea balcanică, în continuitatea şi spiritul valoroasei tradiţii istorice, aşa cum rezultă şi din documentele diplomatice române şi europene;
să-și exprime public, prin acţiuni cu relevanţă diplomatică şi internaţională, interesul pentru aromânii din afara graniţelor, în calitate de stat înrudit (kin-state) al acestora;
să continue şi să intensifice demersurile de susţinere a aromânilor/rrămănilor/vlahilor de pretutindeni, pentru ca aceştia să beneficieze , în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic, de drepturile şi libertăţile consacrate în documentele europene în materie, astfel încât să-şi poată păstra, dezvolta şi afirma identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă;
să continue şi să intensifice sprijinirea în ţară a păstrării şi a cultivării dialectului, culturii şi tradiţiilor aromâneşti, şi pentru a nu se alimenta frustrările ce ar putea fi speculate şi instrumentalizate de „neoaromânişti” pentru alienarea identităţii aromâneşti şi erodarea unităţii naţionale a poporului român.
9. Solicită forurilor europene şi internaţionale îndrituite să întreprindă demersurile necesare pentru recunoaşterea aromânilor ca minoritate naţională în statele de origine a aromânilor („home countries”) din spaţiul balcanic şi pentru acordarea drepturilor ce decurg din acest statut.
10. Punctele 8 şi 9 se referă şi la celelalte două ramuri ale românităţii: meglenoromânii şi istroromânii.
11. Decide constituirea Forumului Internaţional al Aromânilor (pe bază colegială, cu întruniri periodice), al organizaţiilor legitime şi reprezentative ale aromânilor de pretutindeni, şi a unui Secretariat Permanent al acestuia (cu sediul la București), care să gestioneze problematica aromânească în perioadele dintre congrese şi să le pregătească. Statutul Forumului Internaţional al Aromânilor şi al Secretariatului Permanent vor fi stabilite ulterior.
Notă:În contextul prezentei Rezoluţii, prin “state de origine a aromânilor (« home countries ») din spaţiul balcanic” trebuie să se înţeleagă state în care aromânii sunt autohtoni, în opoziţie cu statele de imigraţie a aromânilor, în conformitate cu termenii rezoluţiei 1333 (1997) a APCE.
Vangjel Shundi,
Preşedintele Asociaţiei Culturale “Aromânii din Albania”
Aureliu Ciufecu,
Preşedintele Congresului de Cultură Macedo-Română din SUA
Mesajul presedintelui Romaniei Traian Basescu de Sfintele Pasti
“Sărbătoare a speranţei şi a luminii, Sfintele Paşti sunt primite de fiecare dintre noi cu bucurie, redescoperind tradiţiile care fac parte din identitatea noastră şi regăsindu-ne în frumuseţea şi pacea bisericilor şi mănăstirilor din ţară.
De Paşti avem prilejul de a trăi valorile comuniunii în familie, împreună cu cei apropiaţi, dar şi cu cei care au nevoie de ajutorul nostru. În bucuria sărbătorilor, să nu uităm solidaritate şi să avem încredere că orice moment dificil poate fi depăşit.
Urările mele cele mai calde se îndreaptă acum, în mod special, către românii de pretutindeni şi către militarii români aflaţi departe de casă. Tuturor românilor care sărbătoresc astăzi Învierea Domnului, le doresc pace, speranţă şi bucurie în lumina pascală! Hristos a înviat!”
Daniel “home alone” cu Iliescu
PF Daniel nu a avut la slujba sa speciala nici un inalt demnitar al tarii. Presedintele Traian Basescu si-a petrecut noapta de Inviere la Manastirea Humor, aflata in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor pastorita de IPS Pimen, premierul Emil Boc a mers la Cluj, la IPS Bartolomeu, iar familia regala la Iasi, la IPS Teofan, cu totii mai mult sau mai putin apropiati Patriarhului… Si Ion Iliescu a stat acasa, pentru ca, dupa cum a declarat, nu-l prea mai tin picioarele sa mearga la biserica de Pasti.
În Ungaria, cuvântul scris românesc este incomod Fundaţia Publică pentru Minorităţi din Ungaria a decis în Joia Mare: săptămânalul „Foaia românească” va primi pentru acest an doar 50% din suma de finanţare destinată presei scrise româneşti din Ungaria (13,8 milioane forinţi). Cealaltă jumătate a fost votată pentru susţinerea revistei Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, „Cronica”, care până acum a apărut lunar şi de un an bilunar, iar de pe acum vrea să apară săptămânal. „Foaia românească”, revista tradiţională a românilor din Ungaria apare din anul 1951. Revista cu apariţie lunară în primii ani, din 1978 apare săptămânal. Pe lângă tradiţie, atuurile acestei publicaţii sunt că până acum a supravieţuit tuturor schimbărilor, fiind azi o revistă vie, cu mulţi abonaţi, iar varianta online (www.foaia.hu) este citită lunar de 10–11 mii de cititori. „Foaia” a fost înfiinţată şi este editată şi azi de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, principala organizaţie civilă a românilor de aici, care este o uniune a asociaţiilor locale româneşti. „Cronica” este o publicaţie a AŢRU, ce apare din 2001 şi este în primul rând o portavoce a conducerii Autoguvernării pe Ţară. Cei care vor s-o citească, cu chiu cu vai pot încerca la adresa: www.atruroman.hu. Arhiva n-o căutaţi, pentru că nu are. Pentru necunoscători, în două cuvinte despre AŢRU: este aleasă pe baza foarte democraticei Legi a Minorităţilor din Ungaria de către numeroşi neromâni şi astfel este compusă din numeroase persoane care nu au nici o legătură cu comunitatea românească din Ungaria, nu cunosc limba, cultura, tradiţiile române. Membrii Curatoriului (= consiliul de administraţie) Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, care cu toţii sunt delegaţi ai autoguvernărilor pe ţară a naţionalităţilor, au spus cu gura că decizia nu a fost una politică. Însă, e una să spui cu gura, şi să faci altceva cu fapta. Iar noi nu suntem proşti. Înţelegem mai bine din fapte, decât din vorbe. Mesajul transmis de Curatoriu către comunitatea românească din Ungaria este unul pe care-l înţelegem foarte bine: 1. Băgaţi-vă pumnul în gură şi înghiţiţi tot! 2. Acceptaţi odată pentru totdeauna că în această ţară singurul for legitim este Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Nici să nu vă mai treacă prin cap altceva! 3. Nu mai faceţi scandal! Nu mai adunaţi semnături, pentru că părerea voastră nu interesează pe nimeni! Bucuraţi-vă că mai existaţi! 4. E criză financiară. Să nu vreţi mai mulţi bani! Vremurile sunt cum sunt, ne acomodăm, dar niciodată nu o să acceptăm nedreptatea care s-a făcut revistei româneşti cu un trecut de aproape 60 de ani, care este o moştenire incontestabilă a comunităţii noastre. S-au înjumătăţit banii „Foii” pentru a se da unei gazete de perete a AŢRU, care nu va deranja niciodată pe nimeni la Budapesta şi care va asista la asimilarea totală şi definitivă a românilor din Ungaria. Şi încă ceva: e o porcărie parşivă să dai vina pe criză, să iai banii dintr-o parte şi să-i bagi în buzunarele altora, care se prefac că scriu revistă românească.
Motto: „Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost învăţaţi.” (Matei 28:15)
În momentul când scriu aceste rânduri, deja peste 700 de români din toată lumea au semnat petiţia online pentru susţinerea apariţiei săptămânalului „Foaia românească”. Conducătorii principalelor noastre instituţii şi persoane particulare, români simpli din satele noastre tradiţionale au scris scrisori, emailuri, au făcut liste cu alte sute de semnături, unii chiar au venit personal la redacţie să-şi iscălească numele pe scrisoarea de protest.
Cel mai mult dintre toate m-au impresionat totuşi semnăturile online ale numeroşilor români din Chişinău, Republica Moldova. În timp ce în ţara lor este revoluţie, se fraudează alegeri, se falsifică adevăruri, ei se simt responsabili (şi) pentru mănunchiul de români din Ungaria şi luptă alături de ei contra desfiinţării unei reviste. Nu avem cuvinte să le mulţumim. Ştim doar că semnătura fiecărui român de dincolo de Prut înseamnă pentru noi, românii din Ungaria, o lecţie. O lecţie cum să-ţi păstrezi limba şi identitatea şi în cele mai vitrege condiţii. Cum să lupţi pentru adevăr şi pentru dreptate. Cum să nu laşi să domnească răul şi minciuna.
Suntem în Săptămâna Patimilor, săptămâna în care ne spovedim, ne mărturisim păcatele, ne căim şi cerem iertare pentru tot răul ce l-am făcut în viaţa noastră. Aceasta este săptămâna pe care o începem cu tristeţe, pentru că ne amintim de trădarea lui Iuda, de răstignirea lui Hristos pe cruce, dar o încheiem în linişte şi lumină, deoarece credem în Înviere, în izbânda binelui asupra răului. La începutul acestei săptămâni, când aştern pe hârtie aceste gânduri, asupra existenţei săptămânalului „Foaia românească” stăpâneşte incertitudinea. Soarta ei se va decide în Joia Mare (Nota mea: S-a decis deja: pe Cruce cu romanii). Cei care vor lua decizia finală, membrii Curatoriului Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, vor hotărî dacă revista noastră tradiţională va mai dispune de fondurile necesare apariţiei (la care Ungaria se obligă prin lege) sau, după 30 de ani de apariţie săptămânală, se va reduce la apariţie lunară, aşa cum era prin anii 1950–60, după care încetul cu încetul se va desfiinţa total.
La fel ca în vremurile când Iisus trăia pe pământ, şi azi se găsesc destui oameni asemănători cu Iuda Iscarioteanul, care pentru 30 de arginţi îşi vând aproapele, neamul, fratele. Din voinţa de a avea şi mai mulţi bani (şi nicidecum pentru a face o gazetă săptămânală mai bună), Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria i-a trădat, şi nu pentru prima dată, pe românii din Ungaria. Să mârşăveşti la desfiinţarea unei instituţii a comunităţii din care pretinzi că faci parte, este o trădare de cel mai înalt nivel. Fundaţia Publică este pusă în rolul judecătorului, exact aşa cum era Pilat. În acest moment nu putem şti dacă istoria se va repeta şi membrii Curatoriului măcar îşi vor spăla simbolic mâinile, votând apoi, totuşi, după voinţa AŢRU.
Un lucru este cert: trădarea Foii s-a făcut din interior, dar asistă la ea toate neamurile Ungariei, pentru că în Curatoriu sunt reprezentate toate cele 13 naţionalităţi şi partidele ungureşti ale ţării. Departe de noi voinţa de a ne asemăna cu Cel care şi-a luat asupra Lui păcatele noastre, care a suferit toată umilinţa semenilor săi şi care i-a răsplătit numai cu dragoste. Noi suntem plini de păcate. Noi nu i-am iubit pe cei care în numele nostru au furat şi fură bani în continuare de la stat. Noi nu i-am susţinut pe cei care au votat contra limbii strămoşilor noştri. Şi nu i-am ajutat nici pe cei care au vrut să păcălească şcoala în care au învăţat părinţii, bunicii noştri şi sperăm că vor învăţa şi nepoţii noştri.
Avem credinţa că toate acestea sunt lucruri sfinte, pe care trebuie să le apărăm cu orice preţ. Şi orice atentat împotriva sufletului unui neam este o palmă pe obrazul lui Hristos. Iar dacă nu am crede în Înviere, ce rost ar mai avea toate luptele noastre pământeşti?
Decizia de vinerea trecuta a Comisiei de presa a Fundatiei Publice pentru Minoritati, fata de „Foaia romaneasca”, saptamanalul cu un trecut de 58 de ani al romanilor din Ungaria este una categorica: desfiintarea, imposibilitatea de functionare, adica moartea. Decizia finala a fost luata, ieri, în Joia Mare, de catre Curatoriul Fundatiei Publice, care însa, de obicei, voteaza tot ce propune comisia. Practic, Foaia a fost pusa pe Cruce. Propunerea Comisiei de presa este ca redactia „Foii romanesti” nu va mai fi un atelier de creatie al comunitatii noastre, cum a fost mai bine de jumatate de secol. Revista va putea aparea la fel ca în anii 1950-70, lunar sau maximum bilunar. Da, la Budapesta se va lua aceasta decizie, dar ea este propusa de catre asa-numita Autoguvernare pe Tara a Romanilor din Ungaria, care demonstreaza din nou ca nici nu este romaneasca si nici nu reprezinta interesele romanilor din Ungaria. Toata lumea stie ca Autoguvernarea Romanilor este cuibul etnobusiness-ului, dar toti asista la acest abuz, dealtfel legal, care se face în numele romanilor! Stie Parlamentul, stie Oficiul Primului Ministru, stie Presedintele tarii, stie Departamentul pentru Minoritati din Budapesta, cum se stie foarte bine si în Bucuresti, de la Presedintie pana la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni. Autoguvernarea pe Tara – unealta ungurilor pentru asimilarea totala si definitiva a romanilor din aceasta tara – pana în acest moment (cu toate ca ravagii a facut în mai multe parti), nu a reusit sa desfiinteze nici o institutie romaneasca. Dar acum, credem ca au gasit momentul si partenerii potriviti. Pe motiv ca vor sa-si faca propriul saptamanal (în care sa scrie nu stim ce si nu stim de catre cine), vor distruge ceea ce aceasta comunitate a sustinut vreme de atatea decenii. Conducerea ATRU, cam slaba la gandire si fara identitate, fara sentimente romanesti, crede ca prin desfiintarea saptamanalului „Foaia romaneasca” poate închide gura oamenilor, poate îngradi gandirea romanilor din Ungaria. Se înseala singuri! Prin parsivenia tipica, editorialistul anonim al Kronicii va încerca sa ne convinga (adica, sa-i abureasca pe romanii din Ungaria), argumentand ca, din pacate, criza a ajuns si la noi. Cu toate ca criza a ajuns, de fapt, doar la ei. În mintea lor. Sa distrugi un bun pe care l-a creat o comunitate, în numele acelei comunitati, este o anormalitate. Este o noua dovada ca ATRU reprezinta doar interesele unui mic grup de oameni, ale celor care îi servesc orbeste, nu pun întrebari si nicidecum nu îi ia la rost pentru ca se cheltuiesc milioane de forinti anual pentru doua Passat-uri sau pentru salarii grosolane, fara munca si fara pricepere. Cu data de 27 februarie am trimis o scrisoare directorului general al Departamentului pentru Minoritati de la Budapesta, în care am descris situatia presei scrise a romanilor din Ungaria, solicitandu-i sustinerea pentru saptamanalul traditional al romanilor. Cum este, de altfel, prevazut textual în protocolul bilateral dintre guvernele roman si maghiar. Pana în ziua de azi nu am primit nici un raspuns. La fel cum nu am primit raspuns nici de la presedintele Sólyom László, care aflandu-se într-o vizita oficiala la Jula, a preluat un dosar si o scrisoare deschisa în care se prezinta toate abuzurile si falsurile de la alegerile de autoguvernari minoritare romanesti. Asta a fost acum 2 ani. Din pacate, nici presedintele tarii noastre nu si-a gasit trei minute libere sa ne raspunda! În ce priveste Bucurestiul, acesta motaie. Poate ar fi timpul sa se trezeasca. În caz contrar, va demonstra din nou, cum din pacate a mai facut-o, ca Romania i-a parasit pe romanii din Ungaria si nici nu mai vrea sa se îngrijeasca de ei. Un material deEva Iova
Pe langa aceasta si situatia legata de platoul continental din zona Insulei Serpilor, Ucraina continua sa-si bata joc de romanii din Basarabia, Bucovina si Maramuresul istoric, asa ca orice pretins dialog amiabil ar fi fost surpat de realitatea dezastroasa din provinciile romanesti ocupate de fosta URSS. Vezi doua-trei exemple mai jos, din presa zilei. Slava Domnului ca presedintele Romaniei nu a fost facut de ras de neprietenii nostri.
Vizita de miercuri şi joi a preşedintelui Traian Băsescu în Ucraina a fost amânată BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – (adaugă elemente de background) Vizita oficială a preşedintelui Traian Băsescu în Ucraina, programată pentru miercuri şi joi, a fost amânată de către cele două părţi. Potrivit unei informări de presă a Ministerului Afacerilor Externe, “la data de 24 februarie 2009, în baza consultarilor, părţile au convenit continuarea pregătirii vizitei oficiale în Ucraina a preşedintelui României, cât mai curând, la o dată care va fi stabilită pe canale diplomatice”. În informare nu se fac alte precizări. Un site ucrainean anunţa, pe 23 ianuarie, că Traian Băsescu va efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25-26 februarie. Site-ul preciza că Iuşcenko a discutat cu ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, în timpul vizitei acestuia la Kiev de la finele lunii ianuarie, despre organizarea vizitiei omologului său român. Administraţia Prezidenţială anunţa, pe 5 februarie, că într-o discuţie telefonică ce a avut loc la iniţiativa şefului statului ucrainean, preşedintele Traian Băsescu a precizat faptul că va onora invitaţia lansată anul trecut de a efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25 – 26 februarie, “având în vedere calendarul contactelor la nivel înalt dintre România şi Ucraina, ce prevede întâlniri anuale ale şefilor de stat”. Vizita urma să aibă loc în contextul în care Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut, la începutul lunii februarie, jurisdicţia şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de kmp, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina. Cele două ţări au anunţat că vor respecta decizia. Recent, Ucraina a cerut României să adopte măsuri astfel încât acordul între Guvernele celor două ţări cu privire la micul trafic la frontieră să poată fi semnat în timpul vizitei şefului statului român. În cursul vizitei era programată şi cea de a doua întâlnire a comisiei prezidenţiale România-Ucraina. De asemenea, preşedintele Traian Băsescu avea programată, joi, o deplasare la Cernăuţi.
Adevarul: Românii din Ucraina, oprimaţi de Kiev
După ce au pus gând rău şcolilor cu predare în limba română din Ucraina, “prooccidentalii” de la Kiev continuă să vină cu decizii care încalcă drepturile minorităţilor. În vizorul autorităţilor se află, mai nou, emisiunea în limba română a postului de radio “Bucovina”, din regiunea Cernăuţi. În urma unei monitorizări atente, Consiliul Naţional al Audiovizualului din Cernăuţi a constatat că licenţa postului de radio „Bucovina“ a fost eliberată doar pentru emisiunile în ucraineană şi, drept urmare, a solicitat eliminarea programului în română. Nemulţumirea ucrainenilor vine în contextul în care emisiunea în cauză dura aproape o oră şi se adresa în special românilor aflaţi în satele din regiunea Cernăuţi. În urma sesizării “organelor de control”, postul de radio “Bucovina” a redus formatul programului la numai patru minute de ştiri în limba română, precum şi un concert, dar cu prezentare în ucraineană şi română.
Ignorarea Tratatului bilateral
Ion Popescu, preşedintele Uniunii Interregionale “Comunitatea românească din Ucraina”, a atras atenţia, în Parlamentul ucrainean, că, prin aceste demersuri, Kievul încalcă prevederile Cartei europene a limbilor regionale, precum şi articolul 22 din Constituţia Ucrainei, “prin care se interzice reducerea volumului şi formelor drepturilor şi libertăţilor existente”. Prin astfel de demersuri, Kievul ignoră şi articolul 13 din Tratatul de bază cu România, prin care s-a angajat să respecte drepturile minorităţilor, privind folosirea limbii materne. Dornici să se apropie de UE şi NATO; prooccidentali de la Kiev au anunţat, anul trecut, modificarea substanţială a programele de predare în limbile minorităţilor, pentru ca, până în 2011 majoritatea materiilor să fie predate în limba ucraineană. Decizia reprezintă o ameninţare pentru cele 80 de şcoli cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi, dar şi pentru instituţiile din Transcarpatia şi Odesa. De menţionat că românii reprezintă a doua comunitate ca mărime din Ucraina, după ruşi. Luminita Bogdad 24 feb 2009
Reporter în Basarabia de Sud: “Subversiva” limbă română
La intrarea în satele locuite de români ‘veghează’ încă secera şi ciocanul
Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.
Cine a trecut graniţa româno-sovietică prin anii ’80 nu poate uita uşor tratamentul care se aplica străinilor în vamă. Cozi, bagaje cercetate cu de-amănuntul, suspiciune, dispreţ. S-a schimbat ceva astăzi din toate acestea? Ne-am dus să vedem.
CĂRŢILE – TERORIŞTI INTERNAŢIONALI 13 februarie 2009, ora 14:00. Ne oprim la bariera de intrare în vama ucraineană şi cineva ne dă formulare să le completăm cu datele personale. Textul chestionarului e destul de confuz.
Ora 14:15. Suntem direcţionaţi către poliţia de frontieră. Urmează un lung interogatoriu, trebuind să declarăm scopul călătoriei, profesia, locul de muncă, domiciliul temporar în Ucraina, persoana la care stăm, profesia şi locul său de muncă. Deşi suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, ni se cere suplimentar (ca pe vremuri) să arătăm invitaţia de a vizita Ucraina, făcută nouă de un cetăţean ucrainean. Ce bine că am fost prevăzători şi avem la noi un astfel de document! Totul merge foarte încet, deşi operaţiunile s-au simplificat prin ridicarea obligativităţii de viză pentru cetăţenii UE.
Ora 14:40. Facem declaraţiile vamale. Trecem totul, după formular: camera foto, reportofonul, micile cadouri pentru prieteni… Urmează aceleaşi întrebări care scormonesc trecutul, prezentul şi viitorul. “Aveţi cărţi?” Nu, n-avem cărţi. Pe site-ul Ministerului Român de Externe scrie clar: fără cărţi şi tipărituri în Ucraina! Şi asta doar pentru că suntem români. Remarcaţi cât de bine sunt păzite cărţile (editate în limba română), aceşti terorişti culturali internaţionali, ca să nu intre în teritoriile istorice româneşti, Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud!
Ora 15:00. Părăsim vama cu sentimentul că am avut totuşi noroc.
MOLDOVENI VS ROMÂNI –TEHNICI DE DEZNAŢIONALIZARE Cât de “subversivă” este limba română – mai ales în Regiunea Odessa, în Basarabia de Sud – aveam să ne dăm seama în orele şi zilele care au urmat, pe măsură ce informaţiile aveau să se strângă. În primul rând, e important de ştiut că în Regiunea Odessa, din cei în jur de 130.000 de etnici români, la recensământul din 2001 au fost declaraţi ca atare doar 724, ceilalţi fiind înscrişi în statistici ca etnici moldoveni. În Ucraina este convenabilă această formulare, care vine, pe de o parte, din istoria comună a Ucrainei şi Republicii Moldova (pe timpul defunctei URSS) şi, pe de altă parte, din trucul de a scoate de sub incidenţa tratatului româno-ucrainean o minoritate care, nefiind oficial declarată română, nu ar trebui să preocupe statul român.
Dar se ocupă Republica Moldova de această aşa-zisă minoritate moldovenească? Este o întrebare la care răspunsul merită căutat.
Vorbim însă despre o minoritate situată pe locul al patrulea în rândul naţionalităţilor care conlocuiesc în Regiunea Odessa – după ucrainieni, ruşi şi bulgari – asupra căreia se fac tot mai frecvente şi mai vizibile presiuni care să conducă la o deznaţionalizare forţată. Ne-a atras atenţia asupra acestor fapte jurnalistul Vadim Bacinschi, unul dintre fervenţii apărători ai drepturilor minorităţii româneşti, corespondent pentru Basarabia de Sud al săptămânalului Concordia (tipărit în limba română la Cernăuţi).
În cele câteva “şcoli naţionale” care funcţionează în satele şi oraşele cu comunitate românească mai importantă s-a obţinut, la un moment dat, ca în programa şcolară să fie menţionată denumirea de “Limba română”. Ulterior, ea s-a transformat în “Limba maternă”, apoi în “Limba moldovenească”, în momentul de faţă fiind admisă şi varianta “Limba moldovenească – (română)”.
ÎN DISPREŢ FAŢĂ DE LIMBA ROMÂNĂ Chiar şi aşa, în ultimii ani, aceste şcoli s-au împuţinat (vom relua acest subiect pe larg într-un articol viitor), iar la nivel universitar au apărut deja situaţii flagrante. De exemplu, în “Regulamentul admiterii la studii în instituţiile de învăţământ superior din Ucraina pentru anul următor 2009-2010”, disciplina “Limba şi literatura română” nu mai apare pe lista materiilor de studiu în baza cărora se face admiterea la facultate la specialitatea “Limba şi literatura română”, aceasta fiind posibilă doar pe baza certificatelor de evaluare la “Limba şi literatura ucraineană” şi la… “Istoria Ucrainei”!
Profesorul Gheorghe Jernovei, şeful catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, e de părere că documentul în discuţie este “o tristă greşeală a unui departament ministerial”. Tot domnia sa crede că documentul exprimă “dispreţul faţă de etnicii români din Ucraina, cetăţeni ai statului ucrainean, faţă de limba lor maternă, pe care părinţii şi strămoşii lor o vorbesc de mai mult de un mileniu în locurile lor natale, faţă de şcoala cu limba română de predare din Ucraina – pe de o parte, şi faţă de materia şcolară «Limba şi literatura română», pe care nici un regim de stat precedent, nici chiar comuniştii sovietici, la timpul lor, nu au ignorat-o şi nu au exclus-o atât de brutal, pe de altă parte”.
Uimeşte această măsură luată într-un spaţiu recunoscut ca multilingvistic (numai în Regiunea Odessa sunt 134 de minorităţi etnice!), singura limbă maternă afectată de Regulament fiind cea română. La Cernăuţi şi la Odessa, ca şi la Ismail – unde se află singura instituţie de învăţământ superior care pregăteşte cadre didactice pentru şcolile româneşti din Basarabia de Sud – se vorbeşte tot mai insistent despre epurarea lingvistică a minorităţii românofone.
Ştie asta şi preşedintele Traian Băsescu? Iar dacă ştie, va face ceva pentru a apăra drepturile minorităţii româneşti la proxima lui vizită în Ucraina?
Jurnal National / 23/02/2009 / de Tudor Cires , Simona Lazar
Ministrul de Externe Cristian Diaconescu vorbeste despre prioritatile MAE si diplomatia Romaniei, pornind de la Rasarit pana la UE si SUA
Domnule ministru, care sunt prioritatile mandatului dumneavoastra? In primul rand, maximizarea proiectelor in structurile din care facem parte, si anume UE si NATO. Aici este vorba despre planul general de participare la nivelul de luare a deciziilor in cadrul UE. Apoi, o serie de proiecte separate, dar care au o logica intrinseca. Este vorba de modul in care ne pozitionam in ceea ce priveste politicile generale ale UE, iar in ceea ce priveste NATO, trecerea de la stat contributor, mai ales prin forte militare, la un stat care participa mult mai atent la decizia politica, si aici este vorba despre lupta impotriva terorismului, situatia din Afganistan, Irak, aspectele care tin de frontiera. Aceasta participare ne permite si o abordare bilaterala ceva mai de substanta. Adica in momentul in care avem un proiect european in ceea ce priveste vecinatatea apropiata, este mult mai simplu pentru Romania sa aiba si un proiect bilateral privind relatia cu Republica Moldova, relatia cu Ucraina sau criza energetica. Deci, pornind de la acest gen de atitudine si de incercare de maximizare a pozitionarii Romaniei in UE, decurg si celelalte consecinte.A doua chestiune: dimensiunea economica. Am facut, din punct de vedere organizatoric, o directie generala in MAE, pentru a sintetiza informatia pentru ca, din pacate, nu avem nici la misiunile noastre in strainatate, si nici in centrala un coridor de informatii si analiza pe tot ceea ce intra, ca si informatii, in structurile ministerului. Al treilea lucru, de care ma voi ocupa in mod direct este zona consulara. Pe aceasta zona vom avea pana in iunie o evaluare la doua oficii consulare pe care trebuie sa le aducem la nivel Schengen, la standarde europene. In cele patru domenii fata de care Romania trebuie sa aiba o capacitate de reactie mai serioasa, pentru MAE revine domeniul vizelor, si din acest punct de vedere probabil Chisinaul va fi unul din cele evaluate.Toate drumurile duc la MoscovaLa investitura dvs, presedintele Traian Basescu a reluat o tema de la inceputul mandatului sau, privind atentia deosebita pe care trebuie sa o acordam dimensiunii rasaritene a politicii externe, si aici ma refer si la Rasaritul romanesc si la relatia cu Moscova.In primul, este chestiunea de reprezentare. Sunt din ce in ce mai putini tineri si oameni care in MAE stiu, de exemplu, limba rusa. In al doilea rand, in plan de cariera trebuie regandit, plecand de la un statut al corpului diplomatic mai bine pus la punct. Aici, cat de rapid posibil, vom incerca, pe de-o-parte sa reluam formula concursurilor traditionale cu foarte bune evaluari in ceea ce priveste intrarea in minister si dobandirea gradelor diplomatice. Ideea de a face concurs de dosare, pe puncte, mi se pare total neadecvata. As dori sa introducem si sistemul de trimitere la post pe regulile care functioneaza in Europa si dincolo de Ocean, si anume pe patru categorii de oficii diplomatice, in functie de dificultatea, si de distanta geografica, de conditiile mai dificile. Stiti ca exista, ca sunt patru categorii: A, B, C si D. Cine face un post de categoria C sau D, urmeaza la rand pentru un post de categoria A sau B. In multe ministere de Externe, un diplomat stie cu doi ani inainte la ce post urmeaza sa fie trimis, avand timp sa se pregateasca, sa cunoasca limba. Si in al treilea rand, planul de cariera. Nu vin tineri, pentru ca nu stim, dincolo de intrarea in MAE, ce urmeaza sa faca. Sa revenim la Rasarit… Este o zona foarte dinamica, lucrurile evolueaza, nu intotdeauna intr-un sens pozitiv, dar evolueaza, si, pentru cineva care doreste sa isi asume in diplomatie si o dimensiune ceva mai activa, este o zona foarte interesanta. Fata de alte zone, ceva mai aproape de noi, in care matricea este deja formata. In al doilea rand, in ceea ce priveste dimensiunea politica, cred ca pe undeva este nevoie de un coeficient ceva mai mare de viziune. Sunt mai multe teme care nu au fost solutionate la timpul lor, legate mai ales de tehnicalitati juridice. Sunt zone, mai spre Caucaz, in care tot pentru ca nu am avut viziune si reprezentare corespunzatoare nu am reusit sa potentam o relatie bilaterala care sa ne dea apoi argumentul pentru o relatie multilaterala ceva mai serioasa pentru problemele legate de coridoarele energetice. Trebuie sa ne sporim personalul diplomatic din aceste zone. V-ati propus o strategie speciala pentru Moldova, pentru Rusia sau pentru Caucaz? Relatia cu Moldova prezinta o formula de libera circulatie, de deschidere a frontierelor, asigurarea unor fonduri de finantare in euro regiunile din acel perimetru ca Prutul Superior si Dunarea de Jos, aici se poate vorbi si de Ucraina. Mai inseamna dezvoltarea unei dimensiuni culturale si respectarea valorilor UE. Din aceasta perspectiva, a vorbi cu Republica Moldova in numele UE reprezinta un argument politic important si la Chisinau. Din discutia cu domnul Stratan, ministrul de Externe, avuta in cadrul ultimei vizite la Chisinau, ei isi doresc o relatie bazata pe parteneriatul european in sensul propus de partea romana. Sigur, este o chestiune de accente. Pentru ei accentele legate de Tratatul politic, de frontiera, de diverse acorduri privind infiintarea consulatelor ar reprezenta o prioritate in acest moment. Nu vad de ce aceste domenii nu pot merge in paralel. Sa va dau un exemplu: din punctul de vedere al Republicii Moldova este important un dialog direct si bilateral intre UE si Republica Moldova in raportare cu Parteneriatul Estic. In Ucraina abordarea este diferita. Aceasta tara crede foarte tare in proiectul Parteneriatului Estic si isi pune mai putine sperante in dialogul direct. Aceste domenii au fost abordate in cadrul ultimelor vizite la Chisinau si Kiev. Intalnire “secreta” la Chisinau Continuarea la Romania merge spre Est, gandind ca-n Vest Foto: Alexandra MIHALE
Traian Basescu, presedintele tuturor romanilor, a primit ieri, pentru dragostea si preocuparea sa pentru Basarabia si congenerii din jurul Romaniei, premiul cu care m-a onorat, anul acesta, Fundatia Mihai Eminescu. In cadrul discutiilor avute dupa emisiunea “Nasul”, presedintele Romaniei a reafirmat necesitatatea adoptarii in noul an a Legii redobandirii cetateniei romane pentru cei deposedati abuziv de ea – si a urmasiilor acestora – in urma ocupatiei sovietice a Basarabiei si Bucovinei. Doamne ajuta!
Fundatia Pentru Romania si Centrul de Geopolitica, Universitatea Bucuresti, va invita vineri, 31 octombrie 2008, ora 17.00, la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, din str Schitu Magureanu nr 9, pentru a lua parte la dezbaterea publica, deschisa presei:
“Ai cui sunt romanii din jurul Romaniei? – Solutii, probleme, provocari”
Participa: Prof dr Ilie Badescu, prof dr Gheorghe Zbuchea, Universitatea Bucuresti, Pr Radu Ilas, profesor Universitatea din Cernauti, col (r) Cristian Scarlat, Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Dorin Matei, Magazin Istoric, George Damian, Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti, Septimiu Roman, Radio Romania, Eugen Popescu, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, Eugen Tomac, consilier pentru relatiile cu romanii de pretutindeni, Administratia Prezidentiala. Detalii lawww.fundatia.org
June 18th, 2011 
VR 
Tratamentul românilor din Imperiul Austro-Ungar
Posted in 
Tags: 
