Ati folosit fata de domnul Vitalie Dobinda termenul de interpus.
Sorin Ovidiu Vintu:Da.
Definiti, va rog, acest termen.
Sorin Ovidiu Vintu: Este un termen juridic si inseamna un om care ma reprezinta in diverse situatii. Si nu e singurul, am un staff imens, operez pe toata planeta asta si e normal sa operez prin tot felul de interpusi. Dar la vedere, nu ascunsi ca sobolanii.
Nicolae Popa a fost interpusul dvs.?
Sorin Ovidiu Vintu: Evident, a fost un interpus de-al meu.
Ioana Maria Vlas?
Sorin Ovidiu Vintu: Niciodata.
Ea zice ca a fost.
Sorin Ovidiu Vintu: Eu am dat-o afara de la Gelsor. Dinsa poate sa spuna, si a si spus, o gramada de chestii. Dar cind a fost sa dovedeasca, mai usor.
Domnul Nicolae Popa a fost condamnat in cazul FNI.
Sorin Ovidiu Vintu: Din nefericire. Domnul Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata. El plateste stupiditatea.
A cui?
Sorin Ovidiu Vintu: Daca-mi permiteti. Plateste stupiditatea, servilismul organelor de ancheta de la acea vreme.
CURENTUL – Bogdan Chirieac dezvaluie cum fabrica Realitatea TV executiile de presa Înregistrarea discuţiilor purtate de şantajiştii Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac cu şeful ANI, Cătălin Macovei, este încă plină de surprize. Dacă iniţial anumite pasaje nu ne-au părut relevante pentru interesul public, iată că evoluţia războiului murdar declarat de moguli lui Traian Băsescu transformă o discuţie ce părea într-o primă fază banală într-un element-cheie de înţelegere a campaniei anti-Băsescu. Atacul realizat de mogulul Dinu Patriciu, printr-un clip trucat şi difuzat prin intermediul Trustului lui Sorin Ovidiu Vîntu, pare să fi fost deja perfectat încă din luna septembrie, cånd a avut loc înregistrarea şantajului la şeful ANI. Fostul ziarist zburat de la Adeavrul, Gandul, ProTv si TVR dar ramas la Realitatea si Antene, Bogdan Chirieac, i se confesează lui Cătălin Macovei asupra tsunami-ului mediatic care se va abate asupra preşedintelui Traian Băsescu. Zilele trecute am fost martori vii ai execuţiilor mediatice practicate de trusturile mogulilor, odată cu difuzarea de sute de mii de ori a unei casete trucate, conform experţilor, în care ni se arăta la nesfårşit imaginea unui Traian Băsescu bătăuş de copii. Deşi au prezentat imaginea de mii de ori într-o zi, multă vreme deontologii de la Realitatea nici măcar nu au pus sub semnul întrebării credibilitatea casetei, ca şi cum cuvåntul lui Patriciu ar fi literă de lege şi expertiză în Romånia.
Simţind însă că li se clatină pămåntul şi credibilitatea după ce numeroşi experţi au afirmat că această casetă este trucată, trustul lui Vîntu vrea mai nou certificat de bună practică jurnalistică de la Federaţia Europeană a Jurnaliştilor, căreia i-a cerut un punct de vedere din care să reiasă dacă a acţionat corect sau nu difuzånd caseta fără să verifice veridicitatea imaginilor aflate pe ea.
La vremea în care am prezentat cazul şantajului la şeful ANI, am trecut cu vederea unele aspecte care dezvăluie însă, acum, într-o lumină clară reţeta execuţiilor de presă fabricate de trusturile mogulilor. Aceasta ne obligă să prezentăm un extras mai larg al înregistrării audio, în care Chirieac, tovarăşul de şantaj al lui Roşca Stănescu şi un apropiat al mogulilor Patriciu şi Vîntu, se scapă, „prieteneşte“, asupra MO-ului – Modus Operandi – metoda de operare a loviturilor murdare de presă „Made in Realitatea TV“. După ce îl anunţă pe Macovei că va începe o campanie dură anti-Băsescu, concepută de Vîntu, Patriciu şi Roşca Stănescu, Chirieac îi prezintă şefului ANI tartorii „adevărului“: mogulii. Este întrerupt însă de un apel telefonic, prin care Marius Pieleanu, un apropiat al PSD, îi spune că îl aşteaptă la masă cu Alecu Racoviceanu şi Răzvan Dumitrescu, instrumente prin care, „întåmplător“, s-a pus în scenă şi execuţia în direct, nereuşită, a lui Traian Băsescu. După care, „maestrul“ Chirieac revine: „O campanie de presă trebuie ridicată la putere“. Întåi într-un ziar al Trustului SOV, „Ziua“ sau, după caz, „Gardianul“, dar apoi, pentru amplificare şi finalizare, ea este preluată de Realitatea, caz în care, explică Chirieac, „se soldează cu demiterea ta“. „Maestrul“ Chirieac este ferm convins că adevărul nu mai are nicio relevanţă: „Nu trebuie dovedit nimic“. Protestele lui Macovei la adresa unor asemenea practici nedeontologice şi acuze nedovedite, ca şi în cazul atacului la preşedinte, sunt clasate cu o replică specifică limbajului mogulilor care vor să-l dăråme pe Băsescu şi să confişte statul român: „Mi se rupe pula. Chiar mi se rupe pula. Unde, cånd a mai dovedit presa din Romånia ceva?!“. Fără comentarii. Citiţi stenograma mai jos şi ascultaţi înregistrarea audio pe site-ul ziarului „Curentul“.
Campania mogulilor anti-Băsescu
Bogdan Chirieac: Începe o campanie anti-Băsescu… Vîntu, Patriciu, Roşca Stănescu, pula mea… (maşina rulează; Chirieac revine la problema lui Macovei) Ştii cine îl poate bloca pe Roşca? CM: Mm? BC: Dar scapi de dracu, dai de fra-su: Vîntu! CM: Şi Vîntu o să vrea acelaşi lucru. BC: Vezi? Pula mea! Ei nici de şantaj nu poţi să-i acuzi. Nu ţi-au cerut nimic. Ţi-au cerut să-ţi faci datoria. CM: (råde) Păi da, dar mi-a cerut să-i dau lui cum ar veni. BC: Ca ziarist, să-i dai lui ca să publice, că neavånd raportul ăsta ţi-a cerut să-i dai informaţii ca să le publice. Acum, ca să le publice sau să-i şantajeze pe Videanu, Berceanu… CM: Asta nu mai ştiu. BC: Dar oficial (oficial însemnånd la EL CAPITANO – n.r.) ţi-a cerut ca să dai acte să le publice. Pentru „interesul public“, pentru „a salva ţara“. CM pufneşte Bogdan Chirieac este sunat de la restaurantul Hotelului Parc, unde îl invitase anterior şi pe Cătălin Macovei şi unde urma să se întålnească printre alţii cu Marius Pieleanu (PSD), Alecu Racoviceanu („Gardianul“) şi Răzvan Dumitrescu (Realitatea TV). BC: Da, frate, sunt în Otopeni Marius Pieleanu: Mai vii astăzi? BC: Pai ţi-am spus două jumate, că ajung eu… Sunt în Otopeni. MP: Dacă eşti în Otopeni, ajungi fix pula la două jumate. BC: Pula mea, dacă ne-ai pus pe toţi în funcţie de pula domniei tale: că ai tu emisiune ne-ai tras pe toţi. MP: Nu-i adevărat de loc. Răzvan a pus ziua de vineri. El a vrut astăzi. BC: A zis la două. Răzvan a venit? MP: Răzvan a venit, Alecu a venit, suntem la ciorbe acuma. Ia o ciorbă că eşti comunist de bine… BC: Bine, păi o să iau şi eu o ciorbă de văcuţă… Pa, pa! BC (către Cătălin Macovei): Vrei să mănånci cu noi? (E a doua oară cånd îl invită să vină la această masă de prånz, la Hotel Parc, şi să se întålnească cu Alecu Racoviceanu şi cu Răzvan Dumitrescu – n.r.) CM: Nu, nu, că am o întålnire acuma. BC: Fi-ţi-ar întålnirea să-ţi fie… CM (revine la subiectul şantajului): Bogdane, să ştii că eu nu sunt atåt de îngrijorat. Am curu’ tare, ca să zic aşa… Evident că-i o chestie absolut neplăcută, dar, băi frate, dacă ciordeam ceva, dacă aveam vreo implicare, atuncea tremuram. BC: Bătråne, Cătălin: eu te apăr! Deci eu o să spun aşa: domnul Macovei era avocat. CM: Eram consultant, nu eram avocat. Dar eram în domeniul privat. BC: Aşa. În domeniul privat. Şi, ca martor, a girat un împrumut. Ca martor. CM: N-am girat. Am fost de faţă. Nici măcar n-am girat. C-altfel mă trecea girant, garant. BC: Un împrumut între două persoane private. CM: Exact! BC: Ce i se poate reproşa, mai ales că le cunoştea pe-amåndouă? CM: Da. BC: Deci, asta nu-i o problemă. Dar o campanie de presă ridicată la putere… că dacă apare în „Ziua“, „it doesn’t make sense“… CM: Da. BC: Adică „Ziua“ singură n-are putere. Dacă o preia Realitatea, se finalizează cu demiterea ta. Demisie sau demitere, cum vrei. (Cazul cu trucajul forţat de „Gardianul“ şi Realitatea cu Băsescu – n.r.) CM: Nu-s foarte convins. Adică Realitatea!, bun, şi ce: „Preşedintele ANI e în mafie!“? Eu habar n-am; adică arătaţi-mi mafia imobiliară. Dacă era Popoviciu, dacă era vreun magnat de-ăsta. Dar sunt două persoane fizice, Bogdane. Unde-s mafioţi? Pånă la urmă, hai, trebuie să dovedeşti… BC: NU, nu! Chiar nu trebuie să dovedeşti. CM: Ca ăia-s mafioţi? Păi n-au cazier, n-au dosare penale, unu-i avocat! BC: Mi se rupe pula. Chiar mi se rupe pula. Unde, cånd a mai dovedit presa din Romånia ceva?! CM: Acu’ zece ani poate… BC: Aşa, cam aşa ceva… Să fim serioşi! CURENTUL PDF
Către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Litigii de Muncă
CC: Federatia Internationala a Jurnalistilor, Federatia Europeana a Jurnalistilor, Reporteri fara Frontiere, Comitetul de Protectie a Jurnalistilor (SUA), Uniunea MediaSind, Uniunea Ziaristilor Profesionisti, Clubul Roman de Presa, Asociatia Jurnalistilor din Romania
DOMNULE PREŞEDINTE
Subsemnatul RONCEA VICTOR-ALEXANDRU, de profesie jurnalist, cu domiciliul în Bucureşti, prin avocat Rapcea Mihai, cu sediul profesional în Bucureşti, str. Zmeica nr. 12, Sector 4, unde vă solicităm să ne comunicaţi şi actele procedurale ce vor fi efectuate în acest dosar, în contradictoriu cu S.C. ZIUA S.R.L., cu sediul în Bucureşti, str. Constantin Mille nr 17, sector 1, formulez prezenta
CONTESTAŢIE
Împotriva deciziei nr. 510 din data de 30.10.2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al subsemnatului, încheiat cu pârâta, potrivit disp. art. 61 lit. a) din Codul Muncii.
Solicit anularea deciziei contestate şi repunerea în drepturi a subsemnatului, având ca efect reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă, urmând să obligaţi pârâta la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei (noi).
MOTIVE:
ÎN FAPT: Arăt că odată cu schimbarea brutala a conducerii editoriale a ziarului, prin fortarea demisiei redactorului sef Adrian Patrusca si pe masura ce se apropia termenul alegerilor prezidentiale din Romania, s-a perturbat agresiv politica editorială a ziarului Ziua, noua conducere impunând ziariştilor teme, subiecte şi poziţii pronunţat anti-prezidenţiale si declarat anti-Basescu, cu preţul nerespectării deontologiei profesionale a ziaristului. Pe fondul unui conflict mai vechi, din perioada Referendumului anti-Basescu, cand am sustinut democratia ca simplu cetatean si presedinte al Asociatiei Civic Media, am devenit o tinta a cadrelor specializate in informatii care deserveau patronatul din umbra al ziarului Ziua, respectiv pe Sorin Ovidiu Vintu si acolitul sau, Sorin Rosca Stanescu.
În aceste conditii, majoritatea colegilor de redacţie au acceptat noua linie editorială, la acea data nedeclarata oficial, fără a obiecta în vreun fel, patronii de presa folosindu-se de criza economica pentru a umili jurnalistii si a ingenunchea libertatea presei in Romania. În ceea ce mă priveşte, am considerat din totdeauna că rolul ziaristului este în primul rând acela de a informa cititorii publicand adevarul in interesul public si cu orice pret si nu distorsionand informatia conform unor interese personale sau de grup, netransparente, inclusiv prin practicarea cenzurii, un act interzis prin conventii internationale solide in orice stat democratic al lumii.
Din aceste motive, am obiectat de mai multe ori când directorul ziarului, Mihai Pilsu, ori a interzis, ori a obstructionat ori a schimbat substanţial anumite articole, inclusiv interviuri luate diferitelor personalitati, din dorinţa de a fi prezentata o imagine vădit nefavorabilă, tendenţioasă, asupra conducerii Statului Roman, in mod special a presedintelui Traian Basescu.
Astfel, a izbucnit un conflict surd între mine şi actuala conducere a ziarului, care îmi urmărea cu mare atenţie materialele şi le modifica uneori grosolan, după bunul plac. Intr-unul dintre aceste cazuri, un interviu luat publicistului Ion Cristoiu, in care acesta critica mogulii de presa, a fost complet obliterat, fiind cenzurat la scurt timp dupa ce fusese publicat pe site-ul de internet al ziarului Ziua.
Ca urmare a solicitarii de lamuriri asupra acestui gest, am fost ameninţat cu sancţionarea, iar apoi chiar am fost sancţionat disciplinar, fara indeplinirea normelor legale si sindicale, pentru abateri inventate. Ulterior, fără nici o explicaţie credibila, mi s-a desfacut abuziv contractul pe drepturi de autor si am fost demis din funcţia de Senior Editor si editorialist al ziarului Ziua, dupa 14 ani de munca la faurirea acestui brand.
Hartuirea la locul de munca a continuat cu umiliri institutionale intreprinse cu intentia de a provoca o demisie, acte degradante pentru conditia de conducator al unei redactii de publicatie centrala odinioara respectabila, si cu amenintari explicite cu demiterea mea in orice circumstanta si in pofida tuturor normelor legale, venite abuziv din partea directorului Mihai Pilsu, dupa cum pot dovedi cu prisosinta in instanta.
Deşi pârâta nu a implementat la locul de muncă nici o modalitate de verificare a prezenţei angajaţilor (cartele de pontaj, registru de prezenţă, etc.), aceasta a înţeles să foloseasca aceast pretext pentru a îmi desface în mod nejustificat contractul de muncă pe motiv de lipsă de la locul de muncă, fără a dovedi în vreun fel acest lucru si fara a respecta drepturile mele de ziarist profesionist, membru al Uniunii Sindicale MediaSind si al Federatiei Internationale a Jurnalistilor.
Desfacerea contractului de muncă pentru un presupus absenteism, în condiţiile în care nu mi se mai publicau articole si deja fusesem sanctionat pe nedrept cu scopul de a mi se forta demisia, cat si cu toate ca nu există nici acum un sistem de pontare al orelor de muncă în redacţie, este aberantă, întrucât, prin natura obiectului muncii, activitatea publicistică şi randamentul acesteia se măsoară după rezultat (munca ziaristului nu se măsoară în şaibe pe oră ci în materialele redactate şi publicate), iar nu după orele de stat în spatele unui birou. Cenzura asadar asupra materialelor mele predate redactiei a continuat si dupa sanctionarea arbitrara, contestata de asemenea, conform Codului Muncii si drepturilor jurnalistilor in Romania si Uniunea Europeana.
Pentru aceste considerente, vă solicităm să aveţi în vedere că:
– Sancţiunea desfacerii contractului de muncă a fost dispusă în mod abuziv şi nelegal, fără a se dovedi în vreun fel încălcarea de către mine a prevederilor contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă.
– Motivele reale ce au stat la baza emiterii acestei decizii sunt cu totul altele decât cele invocate în decizia contestată, avand de fapt un pronuntat caracter politic, Ziua devenind unul dintre gurile de foc ale masinariei angrenate in daramarea lui Traian Basescu si acapararea tuturor institutiilor statului de catre un grup de interese politico-financiar care sfideaza normele democratice, inclusiv la nivelul drepturilor jurnalistilor si a libertatii presei.
Pentru aceste considerente, vă solicit admiterea contestaţiei, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi reîncadrarea subsemnatului în funcţia deţinută în cadrul societăţii pârâte, cu obligarea acesteia la plata retroactivă a salariului pe perioada în care a operat desfacerea contractului de muncă urmând să obligaţi pârâta la scuze oficiale tiparite in ziarul Ziua si difuzate la Realitatea Tv si la plata de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit de subsemnatul, în cuantum de 10.000.000 lei.
ÎN PROBATORIU solicit proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtei.
Scris deVictor Roncea Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională şi morală a şefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcţie, ca şi conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnalişti „preşedintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputaţia noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înfiinţate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ţinem seama că Barroso şi-a început cariera ca lider al mişcării maoiste a „proletariatului revoluţionar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este şi preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste din România şi care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a şi extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel şi legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiaşi ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieşea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la Bucureşti după îndepărtarea violentă a lui Ceauşescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB şi GRU în România. Aşa se explică probabil şi plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de faţă cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roşu“. Cu speranţa că visurile mogulilor vor rămâne deşarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziţia scriitorului Vladimir Bukovsky faţă de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“.
A cincea coloana a URSS conduce Europa
Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele uşilor închise, în cele mai bune tradiţii ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naţionale, presa şi publicul nu au avut nicio şansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Şi, bineînţeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, şi nu numai, există mari probleme care se ridică faţă de ea în Marea Britanie. Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier şi apoi vicepreşedinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Cu bună ştiinţă sau nu, activiştii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donaţii uriaşe din partea unor binefăcători neindentificaţi, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceştia rămânând anonimi până în ziua de azi. Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanţială, a fost, de asemenea, finanţată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul partidelor comuniste şi a altor organizaţii pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le creşte influenţa în „mişcarea de pace“. Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 şi s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donaţii voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceştia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“. După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puţin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist şi CND-ul la sfârşitul lui 1980 şi şi-a petrecut restul vieţii ca om de afaceri şi militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008. Dacă eşti trezorier al unei organizaţii anti-NATO, şi un comunist făţiş îţi aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi şi doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună ştiinţă pentru agenţii sovietici plătiţi pentru subversiune. Ea era fie o conştiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioţii folositori“. Tertium non datum. Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarăşii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea şi două comuniste britanice au alcătuit delegaţia CND până la organizaţia olandeză controlată de comunişti „Opriţi bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferinţa anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreşedinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist. Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relaţiile cu Rusia? Ea nu ar fi obţinut niciodată o asemenea poziţie într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR. Aşadar, tovarăşi, ar trebui să ne felicităm pe noi înşine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit. Vladimir Bukovski
Reputatul luptător anticomunist afirma tranşant că regimul Iliescu a fost instaurat de Moscova
Scriitorul anticomunist rus Vladimir Bukovski a fost prezent de mai multe ori în România, la reuniunea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste de la Braşov, ca invitat special al Asociaţiilor Civic Media şi „15 Noiembrie 1987“, el devenind de altfel preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste. La una dintre aceste întâlniri, reputatul cercetător a făcut declaraţii care l-au scos din minţi pe „Iliescu-KGB“, mai ales după ce Bukovski a reiterat public că deţine documente care dovedesc clar că planurile revoluţiilor din estul Europei au fost întocmite la Moscova. Socotim necesar să facem o recapitulare a acestora, într-un moment critic, când ţara risca să încapă din nou pe mâinile celor care au înfăptuit lovitura de stat din 1989.
Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“
Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescu este bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând: „Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuit pe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi, în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS să pregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am aceste documente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Am găsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declarat Bukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facă ceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţarea ţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, există un singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe care alţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism. Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. România are acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski la Braşov.
Petrolul românesc să nu ajungă la mafia KGB
O altă temă a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale României. Bukovski considera că „singura şansă de supravieţuire a poporului român este organizarea unui proces public în care să se dezbată modul în care sistemul energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor“. În opinia lui Bukovski, „străinii“ care au acaparat resursele energetice ale României sunt organizaţii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul îl vede pentru ca românii să-şi recâştige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denunţat contractele frauduloase făcute în deserviciul statului român. El a afirmat că Lukoil-ul este o instituţie care aparţine KGB şi că există multe alte domenii industriale în România în care urmaşi ai KGB îşi fac simţită prezenţa.
România, „ţara în care tot timpul se întâmplă ceva“
Bukovski a susţinut că, în opinia sa, poporul român este unul dintre puţinele popoare, alături de polonezi şi israelieni, înzestrat cu putere interioară şi dinamism şi că trebuie ca oamenii să facă eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secătuieşte ţara. Bukovski a salutat atunci intenţia creării la Braşov a unui Centru al Rezistenţei Anticomuniste şi şi-a manifestat intenţia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care îşi asumă sarcina realizării Procesului Comunismului. În finalul discursului său, disidentul rus a precizat că „se întoarce oricând cu interes în România pentru că această ţară a rămas una dintre puţinele interesante, în contextul în care aici se întâmplă tot timpul ceva“.
Românii riscă să dispară ca naţie
„Dacă România nu reuşeşte să scoată comuniştii din spaţiul public pentru 5-6 ani, o să dispară ca naţie. Comuniştii oricum nu vor muri dacă se retrag o perioadă în afacerile private. Dacă nu reuşim să împiedicăm reorganizarea comuniştilor într-o Mafie în fostul bloc sovietic, şansele de supravieţuire sunt foarte mici“, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: „La ora actuală, în Rusia, la conducere se află eşalonul al doilea al KGB, care încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Aceasta nu se poate întâmpla deoarece URSS a putut supravieţui doar într-un vid informaţional, iar în ziua de azi, Internetul reprezintă cea mai importantă piedică pentru refacerea URSS“.
„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“
„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la o conspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, a afirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite ale sale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia românească este începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât de aşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o fac până când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, din arhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes se află şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărul întotdeauna – dar întotdeauna – va ieşi la lumină. Voi aveţi misiunea asta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor de victime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îl ameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecată împreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiit să spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989, soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.
Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei
Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu: „Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şi Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că au existat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite să împiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar fi creat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţină statu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut» Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doi comunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Pur şi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc, aşa cum o arată documentele.“ „Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreia Iliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai să te gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi, să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi în faţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice. Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şi alţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului, nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeşti pentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantă problema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta. Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând: „Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în Blocul Sovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestui teritoriu“. Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideri pro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc că a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decât oricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceea bănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au ales pe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu se poate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.
Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei
„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul – nota red). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutat într-un fel sau altul… nu neapărat de KGB, putea să fie Departamentul Internaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European al CC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova – dacă pe linie politică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează, de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât aceste relaţii erau «speciale». (…) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică, toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapărat de către KGB – putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cu Moscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declara disidentul rus refugiat în Marea Britanie. „E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorul partidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei – printre care şi Iliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi de sfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăuga Bukovski. „Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nu contează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţi cunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simplu Consiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte că aceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând după decembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicat anticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi avea încredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibă încredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia că fusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsură alegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum am trecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot din arhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“, ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski. VEZI AICI CURENTUL PDF
Vă prezentăm astăzi proba audio care demonstrează că încă din 2006 Vîntu lucra intens, prin intermediul amicului său Maricel Păcuraru, pentru a pune måna şi pe Poştă, şi pe patrimoniul UGSR. Interesant este că aceste două obiective, Poşta şi UGSR, alături de CEC, apar şi în cuprinsul notei informative care arată cum lideri marcanţi ai PSD, Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană, au împărţit mogulilor Vîntu, Voiculescu şi Patriciu cåteva hălci importante din economia ţării, în schimbul susţinerii în campania prezidenţială. Uitånd proverbul „dacă tăcea, filosof rămånea“, Vîntu a intrat în direct la televiziunea sa, în cadrul emisiunii „Ora de foc“, susţinånd în stilul cunoscut că: „În privinţa Poştei, domnule Adrian Ursu şi domnilor invitaţi şi telespectatori, aveţi cuvåntul meu de onoare că nici măcar o clipă nu mi-a trecut prin cap să cumpăr o adunătură de mortar şi ciment. Eu nu sunt speculator imobiliar. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu a dezinformat“. Contrariat de declaraţiile mogulului care-i plăteşte salariul, Ursu l-a întrebat: „Nu s-a auzit foarte bine. O adunătură de mortar şi ciment aţi spus?“. Iar mogulul i-a răspuns pe acelaşi ton superior: „Vă rog? Păi ce înseamnă Poşta? Clădiri. Eu nu cumpăr clădiri. Eu mă ocup de retail. Eu mă ocup doar cu cash. Sunt speculator financiar şi atåt. Punct“. El a pus punct, iar noi continuăm şi vă demonstrăm cum încă din 2006 Sorin Ovidiu Vîntu punea la cale acapararea Poştei Romåne şi a patrimoniului UGSR, spre disperarea asociatului său Maricel Păcuraru, care şi le dorea pentru sine.
Cum minte public Vîntu despre interesele sale faţă de Poşta Română Continuarea plus Audio la
Scris deDana Iliescu Disperat că atacurile mogulilor asupra lui Traian Băsescu îl întăresc pe acesta, Vîntu, cel care pånă acum stătea în umbră, începe să decarteze prin intermediul lui Sorin Roşca Stănescu documente vechi provenite de la SRI, de pe vremea cånd Radu Timofte era director al acestei instituţii. În urmă cu trei ani, ziarul „Curentul“ publica o înregistrare audio explozivă care scotea la iveală cum Radu Timofte îi preda documente strict secrete lui Vîntu. Ieri, Sorin Roşca Stănescu a publicat documente „Strict Secrete“ ale SRI, într-o nouă încercare disperată de compromitere a preşedintelui Traian Băsescu. Este vorba de nişte Note SRI şi Autorizaţii de interceptare care poartă menţiunea explicită de „Strict Secret“ şi care datează din perioada în care Timofte conducea această instituţie. Fostul ziarist, exclus din breaslă de Clubul Romån de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din Romånia, publică documentele sustrase de la SRI în condiţiile în care simpla deţinere a unor astfel de acte oficiale clasificate se pedepseşte cu închisoarea. Într-un caz similar, în care un CD cu date ale Armatei, care purtau pe alocuri ştampila de „Secret“, a fost transmis presei, autorul copierii şi difuzării CD-ului a fost arestat şi cercetat, conform Codului Penal. Codul Penal al Romåniei pedepseşte divulgarea secretului care periclitează siguranţa statului. Astfel, art. 169 din Codul Penal stabileşte că „ divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani. Cu pedeapsa prevăzută în alin. (2) se sancţionează deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgării, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa statului. Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvårşite de orice altă persoană, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani“. Conform Legii 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, un document clasificat cu „STRICT SECRET“ de către şeful SRI conţine „informaţii a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securităţii naţionale“, iar conform Codului Penal, deţinerea unor astfel de documente şi divulgarea lor se pedepsesc cu închisoarea. Înregistrarea pe care v-o prezentăm în continuare constă într-o convorbire între controversatul om de afaceri Maricel Păcuraru, asociat al lui SOV în firma PRESTIGE MEDIA ADVERTISING SRL, şi patronul ziarului „Curentul“, Mihai Iacob. Astfel, în noiembrie 2006, Mihai Iacob relata în ziarul „Curentul“ cum într-una din discuţiile sale cu Maricel Pacuraru acesta i-a confirmat faptul că Radu Timofte, fostul şef al SRI, era un vizitator frecvent al lui SOV, atåt înainte de alegerile din 2004, cåt şi după. Păcuraru i-a povestit, în detaliu, un episod din aceste întålniri, în care acesta l-a transportat cu maşina sa pe directorul de atunci al Serviciului Romån de Informaţii, Radu Timofte, de la sediul SRI la o locuinţă conspirativă a Serviciului, aflată în afara Bucureştiului, unde-i aştepta chiar Sorin Ovidiu Vîntu. În timpul deplasării, potrivit afirmaţiilor lui Păcuraru, Timofte a primit alarmă de gradul 0 şi s-a prezentat de urgenţă la guvern. În timp ce-l aştepta pe Timofte în maşină, Păcuraru s-a dus la biroul său aflat pe strada Sevastopol, în apropierea Palatului Victoria, unde a fotocopiat toate documentele aflate în geanta lui Timofte, pe care acesta o lăsase în maşină. Ulterior, cei doi s-au dus la întålnirea cu Vîntu, la casa conspirativă a SRI, unde s-au fotocopiat din nou documentele lui Timofte, la insistenţele lui SOV, care-i cerea şefului SRI să nu-i lase puterea absolută lui Traian Băsescu. O parte din documentele fotocopiate au fost predate de SOV lui Tăriceanu, pentru a echilibra raportul de forţe dintre cele două Palate. Trebuie să precizăm că nu avem semne de întrebare în legătură cu veridicitatea celor povestite de Păcuraru, întrucåt pånă în prezent toate informaţiile „våndute“ de acesta ziarului „Curentul“ (ilegalităţile de la Poşta Romånă, mita dată de Allianz Ţiriac şi Astra pentru a încheia asigurări la Poşta Romånă, denaturarea contractelor de publicitate ale ziarului „Gardianul“) s-au dovedit reale. O dovadă în plus că cele spuse de Maricel Păcuraru sunt reale este şi publicarea în ziarul „Gardianul“ din 13 noiembrie 2006 a unui document al SRI purtånd menţiunea „Strict Secret“ şi semnat de Radu Timofte. Vă prezentăm în continuare stenograma unor discuţii cu Maricel Păcuraru, ulterioare evenimentelor prezentate mai sus, şi care face referire, bineînţeles, la cele povestite de proprietarul de atunci al ziarului „Gardianul“. Audio si stenograme la
Dupa ce cand eram la “Ziua” Ion Iliescu, pe atunci presedinte, m-a amenintat ca ma da in judecata pentru ca am publicat date provenind de la celebrul scriitor anticomunist Vladimir Bukovski, extrase din arhivele KGB, privind legaturile sale conspirative cu alti complotisti anti-Romania (vezi ILIESCU-KGB si dosarele Gorbaciov-Bukovski, o ciorba care fierbe iar), acum aflu ca prim-bloggerul PSD, Adrian Nastase, ameninta ca face plangeri penale si da in judecata ziarul “Curentul”, pentru ca a publicat informatii veridice provenind posibil din arhiva SRI. Asta-i buna! De cealalta parte, presedintele Basescu, lezat de manevrele rusoilor Patriciu-Vintu-Voiculescu, a anuntat azi ca da in judecata ziarul Gardianul si pe filfizonul de Snagov, Dan Costache Patriciu, vecinul lui Sorin Rosca Stanescu, pentru campania agresiva si calomniatoarea dusa prin filmul trucat si difuzat obsesiv de Antene si Realitatea TV. Maine le voi face o noua placere si voi difuza inca o inregistrare despre cum se fac campaniile “pline de respect” ale mogulilor. Pentru ca e duminica nu voi cita din noua stenograma mizerabila prin limbaj si continut si pe care nu poate sa o conteste nici un SRI data fiind autenticitatea de netagaduit a personajelor care se produc audio.
Pana atunci sa vedem ce zic “arogantul”, “prostanacul” si “carpa kaghebista”:
Arogantul: Dupa aparitia filmuletului cu Basescu lovind un copil, in campania prezidentiala din 2004, Curentul – un ziar care, se pare, are un rol important in campania negativa a candidatului Basescu, publica un articol, semnat de cunoscutul ziarist de investigatii, D.P. (oare Dinu Patriciu? – nota mea), intitulat ”Pretul marii tradari nationale”, in care, invocandu-se o nota a SRI, este mentionat si numele meu in legatura cu diverse tampenii.
Voi solicita SRI sa confirme sau sa infirme nota invocata si, pe baza raspunsului, voi actiona in instanta pe autorul articolului si ziarul, in conformitate cu legea.
Ceea ce a publicat astazi Curentul, cumparat – se pare – de o politiciana pretuita mult pentru relatiile sale cu Cotroceniul – reprezinta minciuni jenante. Serviciul roman de informatii a dat un cumunicat aratand falsitatea surselor invocate. Pe aceasta baza , am facut o plangere penala impotriva autorilor.
Prostanacul: Candidatul PSD la Preşedinţie, Mircea Geoană, a declarat, vineri, că publicarea documentelor atribuite SRI privind discuţii între liderii PSD privind campania electorală reprezintă “o intoxicare de presă şi o lovitură de campanie”.
Întrebat, într-o conferinţă de presă susţinută la Oradea, cum comentează apariţia şi publicarea stenogramelor SRI privind discuţii între liderii PSD cu privire la relaţiile acestora cu oameni de afaceri precum Sorin Ovidiu Vântu sau Dan Voiculescu, Mircea Geoana a afirmat ca acestea sunt “o intoxicare de presa”.
“Eu cred în instituţiile statului român, eu cred că faptul că purtătorul de cuvânt al SRI a ieşit public şi a infirmat oficial aşa-zisele note şi aşa-zisele stenograme trebuie să pună punct acestei discuţii. Este o intoxicare de presă şi o lovitură de campanie“, a spus Geoană.
Carpa kaghebista: Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a declarat, vineri, că documentul apărut în presă şi atribuit SRI reprezintă “o făcătură ordinară”, el precizând că nu a avut niciodată discuţii pe temele relevate sau cu persoanele la care fac referire respectivele stenograme.
“Am prins numai un fragment, aseară, la «Naşul» – care se comportă de o manieră execrabilă acest individ.E o făcătură ordinară. Niciodată nu am avut, noi, în trei, vreo discuţie, şi mai ales cu asemenea teme. E o făcătură ordinară. Altceva nu am ce să comentez”, a spus Iliescu, răspunzând unei întrebări.
Basescu da in judecata pentru minciuna si ticalosie ziarul Gardianul si pe Dinu Patriciu
MEDIAFAX: “Pentru minciună şi trucarea unor filmări îl dau în judecată pe Dinu Patriciu şi cotidianul “Gardianul“. Fac acest lucru pentru că au prezentat un film trucat. Înainte de orice, cred că presa care a introdus în circulaţie un film trucat ar trebui să răspundă în mod elementar la câteva întrebări. În primul rând, dacă înainte de a introduce filmul în circuitul public, acest film a fost verificat la Institutul Naţional de Expertiză“, a arătat Traian Băsescu.
El a mai întrebat conducerea cotidianului Gardianul dacă măcar după introducerea în circuitul public a “unui film trucat a avut curiozitatea” să facă o expertiză a acestui film şi, în caz afirmativ, să facă public rezultatul.
Băsescu a apreciat că la 20 de ani de la Revoluţie românii nu mai pot fi păcăliţi sau manipulaţi cu filme trucate, în care este amestecată viaţa unui copil. “Un copil care este supus unei presiuni mediatice extraordinare doar în interesul candidatului Mircea Geoană, utilizându-se pentru aceasta filme trucate. Nu vreau să mă întreb cum s-ar fi simţit oricare dintre noi, dacă în această situaţie ar fi fost un copil al nostru”, a mai spus Bîăsescu.
El a opinat că, în ultimele zile ale acestei campanii, “a ieşit la suprafaţă toată mizeria din spatele lui Mircea Geoană”. “O mizerie pe care eu, în 2004 o calificam a fi sistemul ticăloşit. Şi am văzut ieşiri publice ale domnului Patriciu, la Realitatea TV, domnul Patriciu care în timpul lui Iliescu şi al lui Năstase, a fost beneficiarul privatizării Rompetrol şi Petromidia. L-am văzut pe domnul Vântu, cel care a escrocat peste 350.000 de români, care au rămas fără case, fără bani”, a adăugat Băsescu.
De asemenea, el a mai susţinut că nici trustul lui Dan Voiculescu nu rămâne mai prejos în “denigrare şi atacuri la persoană” şi a apreciat că folosirea trusturilor de presă în favoarea unui singur candidat este necinstită. “Obiectivele acestor rechini ieşiţi la suprafaţă, Voiculescu, Vântu, Patriciu, care manipulează conştiinţe prin trusturile de presă sunt legate de ceea ce nu au putut să înhaţe în timpul liniştii garantate de Iliescu, Adrian Năstase şi Geoană, ca ministru de externe, şi sunt flămânzi să smulgă noi bucăţi de pradă din economia românească“, a conchis Băsescu.
Dupa spectacolul mediatic de joi seara, cand gurile invitatilor din platourile televiziunilor si-au impartit mai multi pumni decat a dat sau nu Traian Basescu in urma cu cinci ani, presa si politicienii din Romania ar trebui sa intre intr-o pauza de cateva zile pentru a-si odihni mintile.
De la primele imagini cu pumnul lui Traian Basescu in gura copilului de langa scena electorala, repetate apoi la infinit pana dimineata pe toate posturile de televiziune si site-urile din Romania, nimeni nu a mai avut mintea rece pentru a judeca lucid ceea ce s-a intamplat atunci.
Joi seara Romania s-a culcat tarziu. Pumnul lui Basescu a blocat si a ingreunat Internetul, care si-a revenit abia spre dimineata. Pe telefoanele mobile incepusera sa circule, la doar cateva ore de la prima difuzare a filmuletului, mesaje prin care erai indemnat sa nu il crezi pe martorul cutare ce tocmai negase autenticitatea intamplariii.
In fine, OTV-ul a reusit sa dea peste copilul vedeta, adolescent acum, l-a contactat si incercat sa rezolve misterul si destinul Romaniei. Dan Diaconescu in actiune a pasit, cu metoda cazului Elodia, pe urmele pumnului presedintelui, transformand intreaga dezbatere intr-o tragi-comedie cu un adolescent care dadea raspunsuri la marginea cretinismului.
Joi seara opinia publica din Romania a trait cea mai mare isterie de dupa Revolutie. Presedintele statului fusese pus fata in fata cu adevarata sa natura. Dincolo de orice alta problema, doua intrebari au devenit obsedante – 1. sunt imaginile autentice? si 2. raspunsul lui Traian Basescu dupa vederea imaginilor.
Si 1. si 2. se leaga in mod logic si vital. Indiferent daca imaginile sunt sau nu autentice, raspunsul lui Traian Basescu le certifica, confirmand virtual poate si alte gesturi mai grave. Insa nici macar aici nu sta marea problema a interpretarii imaginilor si gestului lui Traian Basescu.
Cat de normal poate fi integrat gestul lui in acel context? Este el uman, normal, omenesc sau este un gest pe care nimeni dintre noi nu l-ar putea face niciodata? Atunci cand il condamnam, nu ar trebui sa uitam nicio clipa aceasta intrebare. Abia dupa ce ne-am dat un raspuns, am putea sa ne ridicam si noi pumnii catre presedinte.
Sa revenim insa asupra reactiilor care au urmat lansarii filmuletului pe net si la televizor. Jurnalistii, analistii si politicienii, in majoritatea cazurilor, si-au pierdut cumpatul mai mult decat a facut-o Traian Basescu in urma cu cinci ani si au rostit sentinte dure catre presedinte. Mai irationale decat gestul lui Basescu din urma cu cinci ani, din gurile jurnalistilor au iesit lovituri de o duritate infioratoare.
“Traian Basescu nu mai este un om, este o specie ce apartine subumanului”.
Aceasta fraza rostita la gramada de analisti, jurnalisti si politicieni a fost pumnul din gurile noastre cu care am lovit infinit mai puternic decat a lovit Traian Basescu acel copil in 2004. Noi ne-am pierdut capul aseara mai mult decat a facut-o Basescu in urma cu cinci ani.
Din bun simt, pentru acel copil macar, nicio televiziune nu a fost atat de corecta incat sa blureze fata minorului, asa cum ar fi trebuit potrivit normelor audio-vizualului. Nu se putea pentru ca astfel nu am mai fi vazut cum pumnul presedintelui il desfigureaza pe copil! Cu “bunul simt” cu care ne-a obisnuit, Crin Antonescu le-a cerut aseara, in direct, tuturor “intelectualilor lui Basescu” sa iasa public si sa se dezica “ACUM, ACUM, ACUM” de acest om care cu greu poate fi numit om… Poftim am auzit-o pana si pe asta!
Reactiile isterice ale adversarilor lui Traian Basescu, care, daca nu ar fi fost cenzurate, ar fi mers probabil pana la linsaj fizic, au o explicatie usor de oferit: ura pe care toti dusmanii presedintelui au adunat-o fata de el de-a lungul timpului.
In toata nebunia comentariilor la foc automat, uitam ca problema cea mai grava sta in alta parte. Dincolo de aceste imagini, asa cum il stiti cu totii, il considerati sau nu capabil pe presedinte de astfel de gesturi? Pentru cine are memorie si isi aminteste reactiile lui contextuale in diferite ocazii si intamplari – vezi telefonul furat, episodul “tiganca imputita” si toate celelalte gesturi ale presedintelui – pumnul lui Basescu din 2004 nu mai reprezinta nicio supriza.
Gestul se incadreaza perfect in imaginea lui Basescu pe care o stim atat de bine si cu care suntem obisnuiti – un personaj coleric, care se enerveaza repede, reactioneaza emotional mereu, plange si rade cu aceeasi usurinta, injura si isi face cruce cu aceeasi degajare. Sa ridice acum primul pumnul cel care se simte fara de vina si sa dea cat il lasa inima in Traian Basescu.
PS: Despre “maretia” personajului politic Dinu Patriciu, despre revenirea sa in politica din lumea “Adevarului” cel depolitizat, despre memoria petrolistului recuperata, in sfarsit, dupa cinci ani de zile brusc si fix in ultimele zile de campanie pentru turul II al alegerilor prezidentiale, despre toate acestea…. e suficient atat.
DOVADA TRUCAJULUI EXPLICATA PRIN VIDEO SI FOTOGRAFII
Adevarul este acesta: Iliescu a ucis romani. Si in 1989 si in 1990
TRUCAJUL CARE TRADEAZA DISPERAREA MOGULILOR COALITIEI ANTI-BASESCU
In poza de mai jos, incerc sa explic sursa de lumina a flashului din sec 15. Cum se face ca al doilea flash nu lumineaza alte obiecte care ii stau in cale. Singura explicatie ar fi un fascicul subtire de lumina (un creion de lumina) venind de jos in sus, strecurandu-se printre obiecte (Base, femeia), limitandu-se doar la fata copilului si aparand in chiar miimea de secunda a loviturii. Inexplicabila sursa. E limpede ca reflexiile si texturile suprafetelor nu au fost lucrate suficient de bine de designerul care a facut acest proiect. Treaba de mantuiala, eu as fi avut grija sa distribui irizatiile celui de-al doilea flash pe toate obiectele. Insa rolul celui de-al doilea flash e limpede aici, el e facut ca sa estompeze in mod “natural” toti pixelii modificati. In general in efectele speciale din filme flashurile de lumina sunt folosite la tranzitii de genul asta (si asta inca inainte de Computer Generated Images: vezi Blade Runner, vezi Das Boot).
Secunda 15 a trucajului video
Flash-ul din chiar clipa loviturii este de data asta asta localizat doar pe fata copilului. De unde vine acest flash? De ce reflexia luminoasa de mai sus se limiteaza doar la fata si umarul drept al copilului? Toate celelalte suprafete nu reflecta acest flash.
Secunda 14 a trucajului video
In acest frame de mai sus, flash-ul albastrui al unui blitz lumineaza toate suprafetele obiectelor. Se poate gasi un ton de albastru pe hainele negre, pe fata copilului si pe chelia lui Base. Cineva, de altfel, ar trebui sa cronometreze durata acestui blitz.
Secunda 13 a trucajului video
In acest frame (0:13), se vad texturile suprafetelor si reflexiile luminoase de dinainte de lovitura. In secunda urmatoare, un flash de blitz fotografic va lumina toate suprafetele din prim plan. Sursa Explicatie Video: vatifcom Sursa Explicatie Foto:https://calinionescu1.wordpress.com/
BONUS: Basescu l-a omorat pe Kennedy. In bataie.
Tot mai multe fapte abominabile din trecutul lui Traian Basescu par sa iasa la iveala dupa ce Dinu Patriciu a oferit presei o caseta din 2004 in care Presedintele bate un copil cu propria mana, il sileste sa si-o inghita, il crestineaza si apoi il obliga sa jure ca nu o sa creasca niciodata mai inalt decat Emil Boc si n-o sa-l voteze niciodata pe Geoana. Ajuns la maturitate, in Italia, victima, pe numele sau de carlan Dumitru Batut, este in continuare bantuit de experienta traumatizanta pe care a suferit-o insa reuseste sa supravietuiasca de pe o zi pe alta vanzand tricouri cu “Ghici ce am in comun cu laptele batut” de pe id-ul sau de messenger: [email protected].
Din pacate Traian Basescu nu s-a limitat doar la a-i distruge copilaria lui Dumitru. Potrivi unor informatii de ultima ora ajunse la redactia noastra presedintele se face vinovat personal de peste 3 milioane de batai, crime, violuri si parcari ilegale, atat in tara cat si in strainatate, fiind in acelasi timp atat unul dintre cei mai cautati infactori din Europa si din Univers cat si posesorul unui rever pe care Ilie Nastase il individiaza.
Cea mai abominabila fapta de pana acum a lui Traian Basescu ramane insa asasinarea in bataie a presedintelui John Fitzgerald Kennedy care “probabil l-a injurat” pe acesta sau a facut referiri necuvincioase care l-au facut pe Basescu sa-si piarda cumpatul, sa sara din spatele gardului dupa care se ascundea i a-i arda mai multe scatoalce presedintelui democrat pana ce acesta a decedat. De asemenea reporterii nostri au informatii conform carora Basescu a scufundat Titanicul, l-a impuscat pe JR, i-a facut knock-ut atat pe Mike Tyson cat si pe tigrul acestuia, i-a rupt picioarele lui Stephen Hawking, l-a batut pe Chuck Norris cu laba piciorului si nu in ultimul rand, periodic se deghizeaza in Alba-ca-Zapada, Yeti si Big Foot ca sa sperie turistii.
December 3rd, 2009 
VR 
Ati folosit fata de domnul Vitalie Dobinda termenul de interpus. 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
