October 27th, 2009 
VR 
Surse: ideiindialog.ro si icr.ro – Declaratie de Avere “Patapievici – Patru Case”
Vezi si: Băsescu despre Pleşu, mentorul lui Patapievici – Cotidianul
Vezi si: Băsescu despre Pleşu, mentorul lui Patapievici – Cotidianul
Posts Tagged ‘sclavii lui Vintu’
AL CUI ESTE HORIA ROMAN PATAPIEVICI? Al lui Traian Basescu sau al lui Sorin Ovidiu Vintu? Al lui Tismaneanu sau al lui Hurezeanu? FOTO-DOVEZI
Posted in Uncategorized 
Tags: Basescu, catavencu-kgb, GDS - noul komintern, icr - noul pcr, Realitatea TV, reteaua tismaneanu - patapievici, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu 
2 Comments »RONCEA SI GUGULANUL cu guerilla digitala au "spariat" Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI si trompetele Realitatea TV – Catavencu-KGB. JURNAL DE CAMPANIE – VINEE!
Doi oameni liberi cu doua simple conturi pe YouTube – https://www.youtube.com/VictoRoncea si https://www.youtube.com/googulanul, cu site-urile https://www.victor-roncea.blogspot.com/ si https://www.guerilla.gugulanul.com/, au bagat in boala Coalitia KAZ-GRIVCO-FNI cu trompetele Realitatea TV si Catavencu-KGB si au aparut postati pe https://www.basescupresedinte.ro/.
B`sescu [i-a postat pe un site un film cu poze trucate, \n care critic` politicieni [i patroni media
BUCURE[TI (MEDIAFAX) – Traian B`sescu [i-a postat pe unul din site-urile de campanie un filmule] intitulat “Dup` 20 de ani, asta e REALITATEA”, \n care sunt critica]i politicieni [i patroni ai trusturilor de pres` printre care Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Iliescu, Crin Antonescu, Mircea Geoan` [i Dinu Patriciu.
Filmule]ul este o succesiune de fotografii trucate cu politiceni [i patroni ai trusturilor media care ]in \n mâini pancarte cu lozinci.
Astfel, Dan Voiculescu poart` inscrip]ia “Noi manipul`m, \n t`cere, România, din spate”, Sorin Ovidiu Vântu – “Noi [tim c` justi]ia ne scap` mereu”, iar Sorin Ro[ca St`nescu – “Noi ne tr`im, dup` o via]` f`r` munc`, b`trâne]ea \n lux”.
Dinu Patriciu poart`, \n filmule], mesajul “Noi nu ie[im \n fa]`”, iar primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu – “Noi ne na[tem luând [pag` [i murim cu ea”.
Pre[edintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, poart` lozinca “Noi nu trebuie s` ducem România \nainte”, iar Crin Antonescu – “Noi vrem doar func]ii [i putere. Noi avem \ncredere \n acei oameni care s-au obi[nuit s` v` mint`”.
Œn film mai apar Mircea Geoan`, care transmite mesajul “Noi nu cerem nimic pentru c` lu`m singuri”, Viorel Hrebenciuc – “Noi suntem cei care abandon`m politicienii care nu au grij` de noi”, iar Corneliu Vadim Tudor – “Noi nu ne sim]im \n pericol”.
Filmule]ul postat pe www.basescuprededinte.ro are 1 minut [i 10 secunde [i a fost postat [i pe siteul www.youtube.com.
Totodat`, \n lumea virtual` a mai ap`rut un site de campanie – https://www.basescu-live.ro, \n care pot fi vizionate [tiri \n format video despre activitatea lui Traian B`sescu
“Din momentul \n care am \nceput lupta cu sistemul, am devenit subiectul principal al unor trusturi media, ai c`ror patroni vor s` confi[te statul! Din acel moment, zilnic, am fost criticat pe nedrept [i acuzat de lucruri neadev`rate! Este dreptul lor. [i l-au câ[tigat \n decembrie 1989 [i nu-l contest”, se arat` pe frontispiciul site-ului.
Posted in Uncategorized Tags: alegeri 2009, alegeri prezidentiale, Basescu, catavencu-kgb, Realitatea TV, sclavii lui Vintu 1 Comment »UITE DE CE-MI PLACE DE BASESCU: Le da la cap mafiotilor de presa. Adevaratele clipuri "NOI VREM RESPECT!" pe Basescu Presedinte. Ro – VIDEO
Posted in Uncategorized Tags: alegeri 2009, alegeri prezidentiale, Basescu, coalitia curat-murdara, sclavii lui Vintu No Comments »ION CRISTOIU observa decaderea ZIUA si complicitatea presei ticalosite la crimele lui Ion Iliescu din decembrie 1989. De la Iliescu-KGB la Sanchi-ZIUA
Ion Cristoiu scrie astazi, joi, 22 octombrie, despre un document extraordinar publicat de ziarul Ziua sambata trecuta: “Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată.”
O parte a motivatiei este cea remarcata de Ion Cristoiu: matrasirea subiectului de catre presa ticalosita. O completare insa: din aceasta face parte si Ziua. Declaratia de senzatie a trecut neobservata pentru ca si conducerea proasta a Ziua a vrut asa, ingropand stirea in fundul internetului si dandu-i un titlu… “la misto”. Unde este Ziua, celebra prin scandalul si procesul ILIESCU-KGB? Ce ironie a soartei: aceeasi Ziua, pentru care acelasi director, Sorin Rosca Stanescu, era sa fie inculpat de “Iliescu-KGB”, astazi ingroapa intr-o zi de week-end si intr-un colt de internet un subiect si un document istoric, obtinut de jurnalistul Razvan Savaliuc in exclusivitate, care altadata ar fi revolutionat societatea. Fara sa fie cap de ziar, asa cum merita – normal, cap de ziar a fost obsesia Basescu -, fara sustinere prin editorial, fara interviuri aditionale cu istorici si participanti la “revolutie”. Fara cea mai mica promovare. Ingropat in asa fel incat nici nu a reusit sa intre in Top-ul accesarilor pe internet (vezi foto). Dar ce mai intra in Top? Nici macar capul ziarului, teoretic cel mai important articol al publicatiei, nu reuseste sa ocupe primul loc in top, ceea ce dovedeste alegerea frapant de stupida a subiectului principal al zilei, fara profesionalism, ignorandu-se total interesul cititorilor. Cititori care dau tot mai la fund editorialistii lipsiti de logica si credibilitate aruncandu-i afara din acelasi Top (vezi foto). Cata prostie si fudulie!
In acelasi timp, desi bietii jurnalisti ai Ziua nu si-au mai primit lefurile – fiind anuntati prin mail ca nu se stie cand le vor mai primi – Ziua se lauda pe site ca se apuca de construit un bloc-turn! Ce ipocrizie! Poate daca ajunge iar Iliescu presedinte si Nastase prim ministru! Altfel, adio Ziua! O spune chiar Vintu.
PS: Pe blogul meu, la postarea de sambata PREMIERA – DECLARATIA lui Ion Iliescu la Parchet in “Dosarul Revolutiei”, data in 20.02.2009. FACSIMIL INTEGRAL, am avut, numai la acest articol, peste 5.000 de accesari unice. Pe “Sanchi – Ziua”, cu titlul “Iliescu anchetat la misto” a adunat abia 1400 de vizitatori… Jalnic sfarsit! Pe mana lui Iliescu, ca sa zic asa.
Articolul maestrului Ion Cristoiu din Jurnalul National de azi (care va avea si continuare!):
ABURELILE LUI ILIESCU LA PARCHETUL GENERAL
Un procuror complice la ascunderea Adevărului
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor.
Cotidianul Ziua a publicat recent un document senzaţional: Declaraţia olografă dată de Ion Iliescu la Parchet în 20 februarie 2009 în legătură cu morţii din decembrie 1989. Altădată, atât documentul, cât şi informaţiile oferite în premieră de Ziua ar fi stârnit un interes uriaş în ziare şi la televiziuni. Acum însă Ion Iliescu e unul dintre liderii Coaliţiei politico-mediatice anti-Băsescu. Din Băiatul Rău – omul cu teroriştii, cu mineriadele, cu FSN-ul – s-a transformat în Băiatul Bun, arhanghelul Democraţiei care trebuie salvată de sub Dictatorul de la Cotroceni. Dezvăluirea din Ziua a trecut neobservată. Că n-a sesizat-o Mircea Geoană e de explicat. Ion Iliescu e cel care-l duce de mânuţă, hopa-hopa, să nu cadă pe scări, spre vârful Dealului prezidenţial. Mai greu de explicat e tăcerea lui Crin Antonescu. Liderul PNL denunţa din greu pe vremuri crimele din decembrie 1989 comise de neocomunistul Iliescu.
În apropierea împlinirii a 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, ar fi fost mai mult decât interesant să dezbatem ce a întreprins Parchetul pentru a afla adevărul despre aşa-zisul fenomen terorist, responsabil de moartea a 944 de persoane (942 oameni simpli şi doi oameni importanţi, totuşi cetăţeni ai României, Nicolae şi Elena Ceauşescu!). Aşa cum am mai scris, nu e vorba de adevărul din punct de vedere juridic. Câtă vreme nu sunt probe zdrobitoare la dosar, nici unul dintre cei implicaţi în evenimentele obscure din decembrie 1989, în frunte cu Ion Iliescu, nu poate fi pus sub acuzare. E vorba însă de contribuţia pe care ar fi putut-o avea şi ar putea s-o aibă Parchetul în descoperirea Adevărului istoric.
Cel mai grav moment al lui decembrie 1989 îl constituie, indiscutabil, cel al aşa-zişilor terorişti. Spun al aşa-zişilor pentru că, deşi el a fost folosit de echipa perestroikistă a lui Ion Iliescu în zilele respective, toate investigaţiile ulterioare au arătat că n-a fost vorba de terorişti în adevăratul sens al cuvântului. A fost vorba pur şi simplu de o diversiune pusă la cale pentru ca oamenii să se împuşte între ei. O diversiune uşor de realizat, în atmosfera din zilele lui decembrie 1989, de câţiva inşi beneficiind de simulatoare, de reţeaua de împrăştiat zvonuri, dar mai ales de Televiziunea Română. Urmare a acestei diversiuni au murit 944 de oameni. Alte momente din decembrie 1989 ţin mai mult de descoperirea Adevărului istoric decât de descoperirea Adevărului. În cazul celor 944 de morţi, descoperirea Adevărului e o chestiune de interes naţional. Dacă după 20 de ani o ţară nu poate descoperi pe cei responsabili de moartea a aproape 1.000 de persoane, echivalent cu un genocid, pretenţia ei de a fi stat de drept e o iluzie. Înseamnă că şi azi, când spunem că avem Justiţie, Presă, Opinie publică la standarde democratice, responsabilii pentru crimele din decembrie 1989 sunt în libertate şi, mult mai grav, pot acţiona împotriva descoperirii Adevărului. Să ne mai mirăm atunci că avem Corupţie fără corupţi pedepsiţi de tribunale?!
Despre momentul cu teroriştii am scris încă din februarie 1990. N-am probe şi nici alţii nu au pentru a dovedi implicarea lui Ion Iliescu din punct de vedere penal. În investigarea unui eveniment mai mult sau mai puţin misterios, un ajutor preţios îţi dau răspunsurile la întrebarea: Cui a servit el? Fenomenul terorist a servit pentru:
1) Legitimarea noii Puteri, întruchipate de Ion Iliescu prin înfăţişarea noii echipe drept cea care a salvat ţara de la furia teroriştilor.
2) Asasinarea soţilor Ceauşescu.
Aşa cum am mai scris în eseul Aşa-zişii terorişti au justificat executarea Ceauşeştilor din cartea De la o lovitură de stat la alta, lui Ceauşescu i s-a pus în cârcă afacerea cu teroriştii din punct de vedere penal. Actul de acuzare se referă la acţiunile aşa-zişilor terorişti. Ca imagine publică, asasinarea sa a fost posibilă prin invocarea pretextului că, astfel, teroriştii depun armele. Pretext reluat de Ion Iliescu în Declaraţia de la Parchet.
3) Scoaterea din joc a posibililor contracandidaţi ai lui Ion Iliescu din rândul CPEx.
Erau legaţi nu numai de Dictatorul, dar şi de Criminalul Ceauşescu.
4) Spălarea Armatei de crimele de la Timişoara prin înfăţişarea drept eliberatoare a patriei.
5) Compromiterea definitivă a comunismului, care, după ce se prăbuşise prin revoluţia de catifea, se prăbuşea în România printr-o baie de sânge.
Excepţie făcând chestiunea cu compromiterea comunismului. Toate celelalte răspunsuri la întrebarea: La ce-au servit teroriştii? ne dau un răspuns la întrebarea: Cui au servit teroriştii? Lui Ion Iliescu.
În relatarea care însoţeşte documentul, cotidianul Ziua arată cum a muşamalizat procurorul Liviu Sutiman adevărul despre responsabilitatea lui Ion Iliescu faţă de cei 944 de morţi din decembrie 1989, de după fuga Ceauşeştilor. Plecând de aici, ziarul îl acuză pe Liviu Sutiman de complicitate cu infractorul. Aceasta deoarece, aşa cum relatează ziarul şi cum ne arată declaraţia olografă a lui Ion Iliescu, procurorul, un membru al unui corp profesional elogiat de Traian Băsescu, înghite pe nemestecate toate poveştile lui Ion Iliescu despre decembrie 1989. Nu împărtăşesc acuzaţia adusă de ziar. Cred însă că procurorul, mulţumindu-se cu o declaraţie în care Ion Iliescu vorbeşte despre cărţile sale – cel mai probabil scrisă de acasă -, a fost complice la ascunderea Adevărului despre moartea a aproape o mie de oameni nevinovaţi.
(Continuare în numărul viitor)
Posted in Uncategorized Tags: cristoiu, iliescu-kgb, rosca stanescu, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu, ziua No Comments »SORIN OVIDIU VINTU FACE NAVETA LA CHISINAU. Desi Realitatea TV e falimentara, Vintu se intinde peste Prut, fara releu. Interesul, se vede, e grabnic
Винтл запускает Pеальностью-ФСБ в Кишиневе
Moartea lui Radu Timofte se pare ca l-a prins pe prietenul sau cel mai bun din oraselul Roman, Sorin Ovidiu Vintu, la Chisinau, in cea de a treia vizita pe care o face in mai putin de o luna. Planurile mogulului vizeaza lansarea postului romano-rus (sau ruso-roman) Realitatea TV la Chisinau in decembrie. Desi la Bucuresti angajatii televiziunii-mama (de fapt, saraca, fara mama fara tata) au inceput sa moara de foame, lasati pe drumuri sau doar cu banii de pe cartea de munca, iar datoriile la stat cresc zilnic, Vintu incearca sa dea o lovitura, care-l si costa, peste Prut. Va imaginati, nu este o opera filantropica sau pro-romaneasca. Altfel ar fi facut-o pana acum, in conditiile dictaturii capitalist-comuniste anti-romanesti. Interesant ca site-ul https://www.realitatea.md/, inregistrat anul trecut, daca ii apartine, cuprinde mai mult stiri in limba rusa. De altfel, sursele mele de la Chisinau m-au informat ca intentia patronatului Realitatea-Catavencu este ca postul sa fie bilingv, in romana si rusa (totusi, e o grava discriminare pentru ucraineni si gagauzi!). Nu degeaba Florin Calinescu zicea ca se cam inmultisera tablagii intereselor rusesti prin redactia Catavencu-KGB. Se pare ca, o data cu schimbarea garzii de KGB-isti de la Chisinau, Vintu are posibilitatea sa intre mai usor in spalatoriile de bani din sectorul bancar, catre care pare sa-si indrepte atentia, pe langa influenta politicului prin mica lui masinarie de “onorabilitate” si “respect” TV.
O alta legatura de afaceri posibila este cea legata de miliardarul Anatol Stati, proprietarul Ascom Group, apropiat al boss-ului PSD Viorel Hrebenciuc, care l-a angajat la conducerea unei companii a sa, Tristan Oil, pe o cunostinta mai vechea de-a partenerului de afaceri al lui Vintu, Liviu Luca, respectiv pe fostul director general al Petrom, Ioan Popa, care a fost si consilier al premierului Adrian Nastase pe probleme de energie (ca sa vezi coincidenta!).
Chestiunea este ca Vintu se grabeste. Nu mai vrea lansare in februarie, dupa cum anuntase cu ceva timp in urma ci acum-acum, De ce, ramane sa aflam, negresit. In celalalte “vizite de lucru” discrete, de la sfarsitul lui septembrie si inceputul lunii octombrie, mogulul dambovitean a incercat sa-si cumpere o televiziune locala. Se pare insa ca negocierile s-au impotmolit, pentru ca acum, in disperare, echipa lui Sergiu Toader, care il insoteste, cauta o alta metoda, de avarie, pentru a putea transmite in eter.
Pana la momentul critic, zilele acestea au avut loc “interviuri” cu jurnalisti basarabeni mai tineri dar si cu profesionisti. Intentia grupului condus de Toader este sa smulga pionii de baza de la PRO-TV (post care, desi dupa nume tine de Sirbu ii apartine de fapt mafiotului politic Vladimir Filat) si EU-TV (culmea, post aflat sub controlul lui Iurie Rosca) dar si de la televizunea ruseasca NIT, plus jurnalisti de valoare de la RFI si Europa Libera, sectiile locale. Regizorul artistic al noii investitii eoliene pare sa fie furat de la EU-TV, in persoana profesionistei Svetlana Frumusache, ceea ce a animat speculatiile ca Vintu a luat in colimator postul lui Rosca.
Interviurile s-au desfasurat insa la un birou al unei agentii de presa de pe Stefan cel Mare 180, care editeaza si o publicatie economica exclusiv in limba rusa – “Economiceskoe Obozrenie” (vezi foto).
Acum incep sa mi se aprinda mai bine becurile, daca ma gandesc la ultimul meu editorial de la ZIUA – MOLDOVA NU ESTE A VOASTRA -, in care le dadeam o Moneda Unica Europeana direct in bot noilor KGB-isti “democrati” la putere peste Prut, si in urma caruia am primit telefoane de tot felul. Si imi mai amintesc cum mi se cerea in ultimul timp sa public intr-un fel, asa, mai temperat, mai cu laude la adresa circotecii “democratiei moldovenesti”, ceea ce eu, evident, am respins, drept urmare fiind incredintat un tovaras de bine, neam cu Tismaneanu, cu preluarea cazuisticii Moldova. Aha, ca sa zic asa. Nu-i nimic! Sunt convins ca mercenarii lui Vintu o sa aiba cat mai multe succesuri peste Prut…
Sosirea lui Vintu la Chisinau o data cu atentatul cu grenada din Piata Marii Adunari Nationale a nascut deja controverse pe piata media basarabeana. ”Mă interesează de ce Realitatea nu a venit acum opt ani, de ce a relatat de la Chișinău doar când a ars Parlamentul, de ce nimănui nu i-a păsat acum opt ani de zile când ni s-a pus pumnul în gură și ni s-a închis oxigenul. Acum va veni multe lume ca să facă bani aici. În altă ordine de idei, ne bucurăm că vine Realitatea, că vom avea un concurent, dacă vom avea, demn de luat în seamă, atâta doar că Vintu ar putea să aibă surprize – și nu numai el – și telespectatorii vor urmări un meci extraordinar de antrenant: miliardele lui Vintu contra unei echipe de jurnaliști profesioniști basarabeni care vor să facă o televiziune inedită în Republica Moldova”, a declarat Val Butnaru, director al “Jurnalului de Chisinau” si coordonator al unei alte televiziuni care se va lansa in decembrie, cu un parteneriat german, Jurnal TV, urmata de un post de radio, „Jurnal FM”.
La Bucuresti, pentru ca postul de stiri s-a remarcat in primii ani prin adularea lui Basescu, – pentru a se crea un tip de trafic de influenta “live” in fata judecatorilor care il aveau in vizor pe Vintu -, televiziunea fusese “branduita” de jurnalistii normali la cap Baselitatea TV. Acum, ca la Chisinau va fi instalat omul lui Voronin si Medvedev, Lupu, cum va fi poreclita investitia lui Vintu – cumva Lupulitatea TV?!
Posted in Uncategorized Tags: "revolutia kgb", Chisinau, comunisti si kaghebisti mascati, Republica Moldova, sclavii lui Vintu, sorin ovidiu vintu, SOV No Comments »EXCLUSIVITATE – Din memoriile lui Nicolae Manolescu (I). CATAVENCU sparge piata si publica amintirile criticului despre Dej, Ceausescu, Iliescu, Vintu
Exclusivitate – Din memoriile lui Nicolae Manolescu (I)
Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 14 Oct 2009 | Cristian Teodorescu | 0 comentarii | 003 vizualizări
Au intrat la tipar, la Editura Paralela 45, memoriile lui Nicolae Manolescu. Viaţă personală, viaţă şi politică literară, dar şi politică propriu-zisă povestite neiertător atît cu sine însuşi, cît şi cu persoanele care devin personaje în amintirile sale. Cu Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă, criticul literar va stîrni cu siguranţă valuri în lumea literară şi nu numai. Iată un prim fragment, spre edificare.
Placerea de a scrie la “Contemporanul” pentru Ceausescu si la “Catavencu” pentru Vintu
„Aici se înscriu două episoade cu totul neobişnuite din colaborarea mea cu Ivaşcu. Retrăind atmosfera de la începutul anilor ’60, îmi dau seama că nu părea normal, lui Ivaşcu, poate, mai puţin decât altora, ca un critic literar să scrie pur şi simplu despre cărţi, fără nici o altă implicare, să-i zicem politică. Asa ca, atunci cand din proprie initiativa, am vrut sa scriu despre muncitorul roman si literatura la un 23 August, desi mirat a acceptat sa publice. Asa nu mai trebuia el sa puna pe cineva. Am scris abnegatie”Înnoire” si a aparut in “Contemporanului”, chiar a doua zi, pe 24 august 1962. Am acceptat, la rugamintile fierbinti ale prietenului si subalternului meu Cristian Teodorescu, sa ofer in exclusivitate pentru “Catavencu”, un mic extras din acel articol revolutionar. E drept, i-am ramas intr-un fel pe state distinsului poet (a debutat la mine, la “Romania literara”, parca adus de Mirciulica Dinescu) Sorin Ovidiu Vintu, care m-a facut milionar, pentru ca asa-i place lui, dupa cum spune, sa-si bage intelectualii in buzunarelul de maruntis de la vesta. Asadar, are toata indreptatirea sa ma “debuteze” si el pe mine, acum, in “Catavencu” cu “Innoirea” mea. Iata:
“Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune”
“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. Dar nu numai muncitorul reflecta chipul omului nou. Noi, scriitorii de ieri si de azi avem aceeasi misiune, dupa cum ne-au trasat-o diferitele forte politice conducatoare: “Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.”
Asta scriam in 1962, asta credeam si in 1992, cand i-am pacalit la directivele cui trebuie (he, he!) pe fraierii de legionari si le-am luat banii pentru Alianta Civica impreuna cu alinatoarea batranetilor lui Gogu, tovarasa Ana. Fiica de legionar, doar, ca si mine! Ce daca tatal ei a murit de inima rea cand a iesit din inchisoare si a vazut ce fiica are?! Ce, il iubea si ea pe Lenin! N-avea voie? Vai, si ce versuri frumoase scria. Si-acum imi dau lacrimile… “Slava vesnica lui Lenin”, “Candoarea ca un zid va masura dragostea mea, Partid”, “Noaptea uda ca o ploaie”, “Vibratoarele de Arges”… Ce vremuri!
Asta scriam in 1962, asta credeam si in 1992, cand i-am pacalit la directivele cui trebuie (he, he!) pe fraierii de legionari si le-am luat banii pentru Alianta Civica impreuna cu alinatoarea batranetilor lui Gogu, tovarasa Ana. Fiica de legionar, doar, ca si mine! Ce daca tatal ei a murit de inima rea cand a iesit din inchisoare si a vazut ce fiica are?! Ce, il iubea si ea pe Lenin! N-avea voie? Vai, si ce versuri frumoase scria. Si-acum imi dau lacrimile… “Slava vesnica lui Lenin”, “Candoarea ca un zid va masura dragostea mea, Partid”, “Noaptea uda ca o ploaie”, “Vibratoarele de Arges”… Ce vremuri!
Recitand colectivului despre tovarasul Gheorghe Gheorghiu Dej
Dar sa ma-ntorc la “Contemporanul” si al doilea episod cu Ivascu. Primise atatea felicitari pentru cantarea mea de 23 august, in ’62, incat, in ’64 m-a rugat, ca si Cristi Teodorescu azi, sa scriu, daca se poate, mai inaltator si mai innoitor. Tinuse minte cat de mult a contat pentru Partid, textul meu despre “Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană” si Ghe Gheorghiu Dej, aparut in numarul 18 din “Contemporanul”. M-a pus chiar sa-l recit, cu voce tare, colectivului. Am fost si sunt profund emotionat, si-acum, cand retraiesc acel moment:
„Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:
«Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».
Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fabrici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării.”
Desi unii radeau pe la colturi, in redactie, eu nu i-am luat in seama si am continuat cu elan:
“Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat. Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Eliberare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.“
«Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».
Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fabrici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării.”
Desi unii radeau pe la colturi, in redactie, eu nu i-am luat in seama si am continuat cu elan:
“Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat. Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Eliberare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.“
A XX-a aniversare a Eliberarii patriei de sub jugul fascist
“Bravo, mai, baiete!”, mi-a spus Ivascu. Tot asa sa scrii pentru maretul eveniment ce vine: a XX-a aniversarea a Eliberarii patriei de sub jugul fascist. M-am pus pe scris, constiincios si responsabil de insarcinarea de seama, pe care marele George Ivascu mi-o incredinta, din nou. Asa am scris, cu patrundere, textul aparut pe 21 august 1964, in anticiparea sarbatorii de peste doua zile:
“23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…”
Calinescu m-a facut “ipochimen”, Ceausescu – om
Nu stiu de ce, dar la scurt timp dupa acest articol atat de inaltator, George Calinescu i-a reprosat lui Ivascu faptul ca tine “un asemenea proletcultist” in redactie. Chiar a mers pana-ntra-colo incat, intr-un articol de fond de-al criticului, probabil din senilitate, aparut tot in “Contemporanul”, m-a facut “un ipochimen care nu pricepe codul cultural romanesc”. Bosorogul dracului! A murit inainte de a-i arata eu ce pot, cand, dupa un an, in ’65, am publicat impreuna cu Micu “Literatura română de azi. 1944-1964”, la Editura Tineretului (o gasiti si azi daca o cautati). I-am aratat eu atunci ce inseamna “ipochimen”! Ce sa zic! Sa spuna Cristi Teodorescu daca nu sunt demne sa apara si azi, in minunatul “Catavencu” al dragului de Sorinache, aceste falnice randuri:
“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă”; “O participare activă la mişcarea literară are organul central al partidului, “Scânteia“, care exercită de pe acum un rol îndrumător”; “Mergând în întâmpinarea scriitorilor şi a întregii intelectualităţi democrate, partidul a arătat de la început, cu claritate, direcţia pe care aceştia trebuiau s-o urmeze pentru a contribui eficient la sprijinirea cauzei poporului, la făurirea unei culturi noi”; “Memorabile cuvântări ţinute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat cu oamenii de artă şi cultură, din mai 1965, şi la conferinţa din iunie 1965 a organizaţiei de partid a oraşului Bucureşti. Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR”.
De la Cenaclul de luni aprobat de Secu la Cenaclul de la Comana al tovarasului Gogu
Cand m-au vazut asa de bazat, tovarasii de la Securitate nu au ezitat sa ma contacteze. Asa a aparut “Cenaclul de luni”. Misiunea mea era sa-i strang la un loc pe toti tinerii scriitori care putea deveni “turbulenti”. Era, da fapt, un balon de oxigen cetos, o refulare in grup. Prin ’83 deja cu totii erau indosariati, asa ca n-a mai fost nevoie de cenaclu. M-am orientat spre “Cenaclul de la Comana” (he, he!), ca sa zic asa. Sa vezi acolo, cu tovarasul Gogu, ce mai orgii – intelectuale, evident – cu spume – de sampanie, evident – si icre pe pereti – de Manciuria, evident -, pe-alea negre le pastra tovarasul Gogu si doamna Dorina Rudich pentru baietii de la Ambasada, care veneau cu votca (he, he!).
Si-uite asa trecea timpu’. Cam prin ’80 se incinsese treaba cu nenorocitii de protocronisti care isi inchipuiau ca Romania a avut o cultura proprie, dintotodeauna. Javrele! N-au vrut sa recunoasca niciodata ca Stalin si poporul rus cultura si libertate ne-au adus. Mai credeau si-n Dumnezeu! Bine ca l-au arestat pe jigodia aia de Edgar Papu si l-au bagat la zdup, pe cand eu scriam frumoasele ode despre comunism. Dar degeaba!, ca el tot cu Dumnezeu a iesit din inchisoare sa ne-mpuie capul. Si-a aparut si animalul de Paul Anghel, care il cita pe senilul de Calinescu, spunand ca, cica, “Romania nu e o tara expansiva, ci una intesiva, propasirea ei se face in spatiul launtric!”. Futu-l in ma-sa de nationalist cu Eminescu-al lui cu tot! – sa ma scuze domnu’ Vintu… Auzi, tu, Teodorescule! Atunci nu s-a mai putut.
La masa cu tovarasul secretar general al Partidului
Pentru ca stiau ca am relatat si despre conferinta pe tara a tovarasului Ghe Gheorghiu Dej cu activul scriitorilor, tovarasii colegi m-au rugat sa-i reprezint la intrunirea din 13 martie 1981 cu tovarasul secretar general al Partidului nostru, si sa-i prezint problema. Tremurand putin, de emotie, m-am ridicat imediat dupa tovarasul Doinas:
„Mult stimate tovarase secretar general, îmi permit sa arat foarte putine lucruri care vor veni in completare – asa cum, de altfel, ati precizat si dumneavoastra – la ceea ce a spus colegul meu, Augustin Doinas. Si eu cred ca avem totala libertate de a raspunde, prin volumele noastre, eforturilor care se fac, de a darui oamenilor carti care sa oglindeasca realitatea si realizarile societatii noastre contemporane.
Domnia Voastra, de multe ori, ne-ati spus, ne-ati aratat ce se cere de la literatura, ce ar trebui sa fie aceasta literatura. (…) De obicei se leaga valoarea literara de libertatea acestei literaturi. Si eu, tovarase secretar general, am sa merg mai departe cu aceasta valoare a literaturii, spunand ca ea se leaga de legalitatea restaurata de 15 ani incoace, de cand Domnia Voastra ati instaurat aceasta legalitate, facand sa se cunoasca operele unui popor prea adesea incercat si lipsit in istoria sa de acest cadru firesc. Cea mai grandioasa legatura care se poate face intre dezvoltare si literatura in acesti 15 ani, si acest cadru legal, se face datorita si gratie eforturilor Domniei Voastre.
Poate ca nu mai este cazul s-o spunem, dar este un lucru clocotitor, afirmarea acestei legalitati.”
Si tot asa, si tot asa, mai Teodorescule. Ce sa-ti mai zic?, ca stii si tu cand am pupat in fund, cum faci tu acum cu mine, mai pulifriciule, mai – sa ma ierte domnu’ Vintu, asa ne mai alintam noi, ca catarii, cum ne-au invatat astia cu menaju’ a trois Plesu-Liiceanu-Patapievici.
Spalator de cadavre pentru Nelu Iliescu, Omul nostru din Moskba
Hai sa inchei cu dupa ’89, cand m-am dus la Iliescu sa-l rugam sa-l elibereze pe domnu’ Gogu. Eram cu dragul de Zigu Ornea care i-a si zis: “Mai, Nelule, hai sa-ti ia Niki un interviu, sa te spele de povestea asta cu mineriada lui peste. Au murit cateva zeci de bezmetici. Da-i in ma-sa!, ca erau flamanzi si goi. Iti baga Niki ceva stilat, in “Romania literara”, cu esti de-al nostru, mai, Nelule, mai”.
O sa-mi aduc aminte toata viata acel moment din iulie 1990. Paseam pe coridoarele de marmura ale Palatului Cotroceni, incet, chiar sagalnic, exersand pentru momentul in care, dupa cum imi promisesera si Zigu si Gogo, eu voi fi presedintele acestor “stupid people”, cum zicea dragul de Silviu. M-am facut comod in fotoliu asteptand rabdator sa-i spal cadavrele lui Nelu. Rememoram nostalgic anii Ceausescu, cand, dupa ce se daduse semnalul in Time Magazine, in 1986, ca Iliescu va urma, toata lumea il adula; normal! Am inceput, fidel ca un pudel:
„Domnule Preşedinte, daţi-mi voie să încep cu o întâmplare. Ea este semnificativă în privinţa speranţelor pe care mulţi intelectuali le-au nutrit, încă din epoca Ceauşescu, în legătură cu eventuala dumneavoastră carieră politică. Un prieten scriitor, care nu vă cunoştea personal, s-a prezentat, când v-a văzut acum un an şi ceva pe coridoarele Editurii Tehnice, v-a strâns mâna (n-aţi discutat nimic), şi apoi mi-a spus mie, după o zi sau două când ne-am întâlnit întâmplător: «Acesta va fi Omul». Istoria l-a confirmat. Credeţi – şi vă rog să mă iertaţi că vă pun atât de direct întrebarea, dar eu reprezint aici o revistă literară, principala revistă literară din ţară şi sunt obligat să o fac – credeţi că aţi păstrat simpatia scriitorilor şi a intelectualilor, care a fost într-un fel cel dintâi şi (îndrăznesc să spun) poate cel mai preţios capital politic al dumneavoastră?”
Domnul Presedinte Iliescu a raspuns, doct (am mai lucrat eu putin pe text inainte de tiparire): “Întrebarea dv. se referă, într-adevăr, la o problemă reală. Mă întreb însă dacă am putea afirma că acesta a fost sau este cel mai preţios capital politic, cu toate că simpatia scriitorilor şi intelectualilor constituie un element important prin el însuşi. Şi nu mă lasă indiferent. Alegerile au arătat însă o structură foarte diversificată a sprijinului politic. Ceea ce nu mă împiedică să constat, cu părere de rău, că sunt oameni care m-au cunoscut, de a căror stimă şi simpatie mă bucuram (sentimentul era reciproc) şi care, acum, nu numai că s-au îndepărtat de mine, dar se şi pronunţă de o manieră care nu este doar neelegantă. Asta mă amărăşte şi e o amărăciune personală. Nu vreau să caut explicaţii; viaţa noastră, atât de complexă şi complicată, face să se reaşeze multe lucruri, inclusiv atitudinile şi relaţiile dintre indivizi. De altfel, nu este vorba de toată intelectualitatea şi nici de toţi scriitorii. Continui să am relaţii foarte bune cu mulţi intelectuali, inclusiv scriitori de valoare, care au constituit şi constituie un important sprijin moral. Este vorba, însă, de unii oamenii; dar, pentru că este vorba de oameni pe care i-am cunoscut şi pe care îi şi preţuiam, nu este mai mică amărăciunea personală. Eu sper că este vorba de accidente specifice acestei perioade, care în timp vor fi depăşite. Sigur că, în cazul unora, sunt şi opţiuni fundamentale care ne deosebesc. Dar mie mi se pare că perioada pe care o trăim pune pe prim plan interese naţionale supreme – interesele noastre, ale tuturor, – care, indiferent de diferenţierile de opinii şi opţiuni, trebuie să devină interese comune, care să unească oamenii, nu să-i despartă.“
De la Gheorghiu Dej la Ceausescu, de la Iliescu la Basescu, de la Patriciu la Vintu: prosti sa fie!
Asa cu Iliescu. Dupa Gheorghiu-Dej si Ceausescu, nea Ilici era ca cireasa de pe tort. E, si dup-aia, cum ti-am spus, m-am bagat si eu in joc. Da’ nu-mi pare rau. Uita-te la mine azi: sunt ambasadorul lui Basescu la UNESCO, si dau numai pe chirie, de la “stupid people”, 10.000 de euro, la Paris? Sunt. Sunt si editorialist la “Adevarul” fratilor Patriciu si Plesu? Sunt. (Eram si la “Cotidianul” pana a venit boul ala de Nistorescu si la “Evenimentul Zilei”, pana mai ieri, baga-i-as undeva). Dar sunt si director la “Romania literara”, unde mi-am batut joc de animalul ala de Eminescu? Sunt. Sunt barosanul Uniunii Scriitorilor cu toate fondurilor ei pe mana? Sunt. Sunt si profesor si aspirator de pasarici proaste la Universitate? Sunt. Am scris “Istoria literaturii” din care lipseste laureata Nobel pentru literatura, Herta Muller? Am scris. E, ce sa zic, nu m-au primit bosorogii aia, a treia oara parca, in Academia Romana (da’ eu mai sunt roman?!). Ei si? Nu sunt sef de sala la Clubul Prometheus al devalizatorilor Rompetrol? Sunt. Imi baga fisicuri de euro prin orificii si Patriciu si Vintu si Basescu? Imi baga. Si nu ma pupi tu si altii ca tine, Teodorescule, zilnic, in fund si asa fac economie la hartie igienica, pe langa stocurile din buda de “Romania literara” si “Catavencu”? Ce-mi mai trebuie? Prosti sa fie! “Respect!”
Săptămîna viitoare, nu ratati: despre plagiatul lui Gabriel Liiceanu, scrisorile lui Andrei Plesu catre Nicolae Ceauşescu si reactia tovarasului secretar general al Partidului la informarile maiorului de Securitate Vasilie Malureanu, viitor general SIE. Plus, bonus: creatiile literare ale lui Sorin Ovidiu Vintu.
Posted in Uncategorized Tags: Adevarul, catavencu-kgb, Cinci limbrici ai mintii - Manolescu Plesu Patapievici Liiceanu Cartarescu, Patriciu, sclavii lui Vintu No Comments »REALITATEA TV catre pagubitii FNI : NOI VREM RESPECT! Parazitii au si ei o Moneda Unica Europeana pentru Catavencu si Coalitia SOV-GRIVCO-KGB
(Rebengiuc, pomanagiul SOV, si-a schimbat hartia igienica cu un sul de euro)
NOI VREM RESPECT! Tunurile Realitatea TV sunt date de fosti spioni, generali care si-a tradat juramantul militar de dragul trabucurilor lui VINTU
Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI apropiaţi de Vîntu fac bani din energie şi imobiliare.
Doi generali şi un colonel din serviciile secrete au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza: zeci de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul.
Nicolae Iană. General SIE. Intră în DIE în 1977. În perioada 1983-1988 spionează la Amman (Iordania), sub acoperirea de secretar II la Ambasada RSR. Următoarea misiune: Cairo (Egipt). Tot sub paravan diplomatic. În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine şeful unei direcţii operative din SIE, unde activează şi soţia sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.
Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-şef în Ministerul de Interne (MAI). Conduce regimentul de blindate de pe Şoseaua Olteniţei (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluţiei. Ion Iliescu îl numeşte totuşi consilier prezidenţial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înfiinţează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ş’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere
EADS, de securizare a graniţelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitaţie să grăbească procedura de achiziţie.
Ion Badea. Colonel SRI. În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primeşte informaţiile culese de ofiţerii operativi, le pune cap la cap şi poate face previziuni. Se retrage în 2004 şi colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crişan“, a lui Mircea Andrei, vicepreşedinte PDL Bucureşti. Acesta e avocatul ofiţerilor SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache (acuzaţi de corupţie). PDL-istul Andrei reprezintă şi Petromservice (patronată de Sorin Ovidu Vîntu), iar colonelul Badea concepe regulamentele de funcţionare şi organigrama grupului media Realitatea TV – NewsIn (patronat tot de Vîntu). Este mason în Marea Lojă Naţională din România.
ÎNTRE „PĂRINTELE FNI“ ŞI FONDURI UE
Plimbă banii lui Vîntu
Kuweit, 1993, Keefan Sector 4, Ambasada României. Trupele americane se retrag. Armata lui Saddam nu mai mişcă de mult în front, iar colonelul SIE Nicolae Iană intră în misiune. Reconstrucţia emiratului înseamnă bani. În ruinele clădirilor bombardate de irakieni şi lângă sondele care ard în deşert este loc şi pentru firmele româneşti. Spionaj comercial
, recrutări de specialişti, lobby, supraveghere operativă…
Conducând „antena“ SIE din Kuweit, Iană primeşte şi acoperire oficială: diplomat însărcinat cu afaceri. Ministerul local al Petrolului e mai ofertant ca niciodată, iar speculanţii români de locuri de muncă apar pe piaţă. Cel mai vizibil e grupul Alpha al lui Dinu Patriciu, viitorul boss al Rompetrol, care pe atunci intermedia slujbe pentru români în emirat. Iană monitorizează traficul cu resurse umane, intermediază contracte, cimentează prietenii şi conectează leul la dolar. Până în 1996, când e retras la Centrala SIE din Bucureşti, colonelul „învaţă“ interesele petrolifere ale Orientului Mijlociu.
Om de bază pentru SOV
Bucureşti, aprilie 2008, cafeneaua „News Cafe“. Pe Nicolae Iană îl defineşte un aer şmecheros şi debordează de umor urban. Dar timpul îngheaţă când Iană devine serios: „Am fost ofiţer operativ şi cunosc tensiunea pe teren. Mi-am servit ţara… Ia zi, ai venit însoţit? Nu? Păi, vezi că ne fixează unul, din dreapta! Nu te întoarce brusc…“.
În prezent, spionul este retras în afaceri. În afacerile lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai precis, Iană conduce Direcţia de Asociaţiuni şi Participaţii din Petromservice SA – companie externalizată din Petrom şi fondată de sindicatul mogulului Liviu Luca. „Creierul“ operaţiunii a fost „părintele FNI“, cel care, ulterior, a şi preluat Petromservice, prin intermediul unui off-shore din Cipru (Elbahold Ltd.).
„Vîntu e un tip foarte inteligent“, comentează generalul. „I-am făcut un plan să investească strategic profitul Petromservice. De ce să-l impoziteze statul? Ce rost are? Odată a cerut soluţii, iar eu am avut ideea potrivită. Am scris strategia, propunând ca banii câştigaţi să fie investiţi în terenuri. Plasamente imobiliare. A citit şi m-a chemat la el. A vrut să mă vadă. M-am dus, şi atunci mi-a zis: «Domnule general, este foarte corect ce scrieţi dv. aici. Am un singur amendament: la punctul b, vă rog să faceţi aşa şi pe dincolo…». Mă pricep şi fac consultanţă imobiliară“, conchide generalul (r) SIE. De altfel, direcţia condusă de Nicolae Iană gestionează afacerile colaterale ale Petromservice.
Anul trecut, compania lui Vîntu şi-a cedat către Petrom (OMV) activităţile de servicii petroliere, constând în mentenanţă, foraj, workover şi activele aferente. Şi astfel, Vîntu şi oamenii lui Liviu Luca au încasat peste 320 de milioane de euro, vânzând ce au preluat de la statul român cu doar 85.000 de euro, în 2002.
Fonduri europene
În civilie, Nicolae Iană a renunţat la vechiul său nume de cod din spionajul comunist: „Prahoveanul“. Dar simte din plin binefacerile integrării în Europa. S-a reprofilat pe atragerea fondurilor europene şi îi merge. Lucrează cu doi primari din Ilfov, dar refuză să-i nominalizeze. „Unuia i-am adus deja şase milioane de euro ca să reabiliteze primăria, grădiniţa şi şcoala. Cu celălalt am un proiect pe mediu.“ Relaxat, Iană adaugă: „Noi trăim din ce facem acum. Nu poţi mânca amintiri, aşa cum fac alţii la Asociaţia rezerviştilor din SIE“.
OFIŢERII DE „LEGĂTURĂ“ CU STATUL
Epoleţii „Grupului Snagov“
Snagov, decembrie 2006. Se înfiinţează firma IBC & Management SRL. Profilul: consultanţă pentru afaceri. În acest SRL, spionul rezervist Nicolae Iană este direct asociat cu prietenul său Gheorghe Carp – generalul (r) de Armată şi Interne. Primul deţine 6% din IBC, iar al doilea stăpâneşte 28 de procente. Interesanţi sunt şi partenerii celor doi ofiţeri. Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu – un personaj extrem de controversat – este unul dintre ei (28%). Altul se numeşte Lucian Rusu (5%) şi a fost directorul Şantierului Naval Olteniţa (intrat în faliment). Misteriosul afacerist Victor Dombrovschi este şi el băgat în IBC (28%), în timp ce un anume Viorel Petcu (5%) joacă rol de administrator al firmei. Adus în schemă chiar de Iană, şi Petcu are legături cu SIE.
Pentru ce a fost înfiinţată firma din Snagov? Generalul Iană are cuvântul: „Intenţionam să accesăm fonduri UE prin proiecte de ecologizare a lacurilor din Ilfov, spaţii verzi etc. Dar ne-am ocupat fiecare de altceva şi acum ies din firmă“.
Asociatul său, Victor Dombrovschi, are mai puţine de ascuns: „Domne, IBC trebuia să ecologizeze minele din Valea Jiului. Adică să reciclăm şlamul de cărbune (reziduuri), care poate fi folosit ca sursă de energie sau pentru fabricarea brichetelor. În prima etapă trebuia să cumpărăm patentul de utilizare a tehnologiei de pompare. Apoi, utilajele. Aveam un studiu de la Compania Naţională a Huilei care nu plătea niciun leu. Noi luam şlamul şi-l foloseam. Numai că ceilalţi nu au investit în firmă…“, explică Dombrovschi pentru EVZ.
Sediul IBC & Management a fost înregistrat în Casa de Cultură din Snagov, exact la adresa punctului de lucru al societăţii Gaz Sud.
„Naşul Carp“
Bucureşti, aprilie 2008, sediul central al Gaz Sud SA. În biroul lui Viorel Gheorghiu, directorul general al companiei Gaz Sud, răsună doar vocea sonoră a acestuia: „Planul e ca pe IBC să construim una sau două platforme industriale în sudul ţării. Iei sau concesionezi terenul de la administraţia locală (primărie sau consiliul judeţean) şi ridici platforma industrială cu depozite, spaţii de producţie, descărcare etc. Toate amenajările! După care, investitorul străin vine şi închiriază spaţii de la tine. Şi, vă daţi seama, într-un judeţ ca Giurgiu sau Călăraşi, forţa de muncă e ieftină. Firma străină e interesată. Oricum, schimbăm acţionariatul IBC. Rămân eu şi Carp“, devoalează Gheorghiu intenţia sa de afaceri pentru IBC & Management.
Fostul deputat PSD este tranşant şi când vorbeşte despre asocierea spectaculoasă cu cei doi generali: „Gheorghe Carp este naşul meu, dacă nu ştiaţi! El a venit cu Iană. Se cunosc de mult. Ambii provin din mediile de informaţii. Carp a fondat „doi ş’un sfert“, serviciul secret al Internelor (actuala Direcţie Generală de Informaţii si Protectie Internă – n.r.), alături de generalul Dan Gheorghe“, se mândreşte Viorel Gheorghiu cu naşul său în timp ce răspunde la telefonul mobil care sună ascuţit. E ziaristul Sorin Roşca-Stănescu, prietenul şi partenerul său.
După ce a promis că răspunde întrebărilor EVZ, generalul (r) Gheorghe Carp s-a eschivat. El derulează alte două afaceri separate: într-una s-a asociat cu generalul Tudor Cearapin, fostul şef al Jandarmeriei Române (2001- 2005), iar în cealaltă cu soţia lui Viorel Gheorghiu (fiica baronului PSD Bebe Ivanovici).
SRI-stul de la Gaz Sud
Fostul şef al unităţii de analiză din SRI, colonelul (r) Ion Badea, este directorul comercial al Gaz Sud. Prudent şi echilibrat, ofiţerul de informaţii este amic cu generalii Iană şi Carp şi un fidel apropiat al grupării de afaceri „Snagov“. În 2001, trei dintre membrii acesteia (Viorel Gheorghiu, Victor Dombrovschi şi avocatul Mircea Andrei) au fondat compania Gaz Sud.
În acest an, fondul de investiţii ceh PPF Investments a preluat distribuitorul de gaze. Preţul: 50 de milioane de euro. Portofoliul de contracte şi concesiuni al Gaz Sud e, de fapt, cheia tranzacţiei. Cu autorizaţii obţinute pe vremea PSD, societatea intermediază gaz natural de la furnizorul Romgaz (de stat) către populaţia din localităţile rezidenţiale de la marginea Capitalei: Snagov, Pantelimon, Moara Vlăsiei, Afumaţi, Gruiu, Baloteşti şi Ciolpani.
E vizat Otopeniul şi se proiectează extinderea în tot judeţul Ilfov. De aceea, afacerea Gaz Sud are şi o puternică miză imobiliară. Colonelul Badea a auzit şi el că în acţionariatul fondului de investiţii PPF ar fi intrat ruşii. „Cred că ar putea fi o acţiune concertată a ruşilor.“VIOREL GHEORGHIU
Controversat şi influent
În iunie 2001, fostul deputat PSD a fost acuzat de procurori că şi-ar fi înscenat furtul propriei maşini, pentru banii de asigurare. Instanţa l-a achitat. El a ajuns din nou sub reflectorul presei când un consilier de-al său ştiut în lumea interlopă – Ioan Potoroc – a fost arestat sub acuzaţia de trafic de droguri de mare risc. Viorel Gheorghiu (foto) a răzbit în afaceri pe mâna socrului său, Bebe Ivanovici, expreşedintele Consiliului Judeţean Ilfov. Înainte de Revoluţie, Gheorghiu a fost şef de secţie la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.
VICTOR DOMBROVSCHI
Gaze şi gunoaie cu Mafia italiană
Plecat din ţară între 1977-1994, Victor Dombrovschi a venit cu bani din Australia. El controlează Gaz Vest, care distribuie gaz (de la Romgaz) în 35 de localităţi. Un alt biznis de-al său este salubrizarea. Dombrovschi este asociat cu fraţii Sergio şi Giuseppe Pileri – cercetaţi în Palermo pentru asociere de tip mafiot şi spălare de bani. Cei trei administrează gropile ecologice de la Glina (Bucureşti), din Tulcea şi curăţă Mangalia. Pentru fraţii Pileri a lucrat şi colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea, judecat pentru corupţie.
„DA“ PENTRU ROŞCA
Tun imobiliar
Anul trecut, Viorel Gheorghiu (PSD), avocatul Mircea Andrei (PDL) şi ziaristul Sorin Roşca-Stănescu au fost artizanii unui tun imobiliar, obţinând unul dintre cele mai râvnite terenuri din zona limitrofă Bucureştiului. EVZ a dezvăluit cum şase hectare din Parcul Snagov le-au fost puse pe tavă celor trei afacerişti de către administraţia locală a comunei.
În mai 2007, firma Captain Port Service Product – în care Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu erau acţionari – a cumpărat de la Primăria Snagov 60.000 de metri pătraţi cu doar şapte milioane de euro, adică la jumătate de preţ.
Apostol Muşat, edilul din Snagov, care a parafat ciudata tranzacţie, este un apropiat al celor trei. Fiul său, Bogdan, e asociat cu Gheorghiu, Andrei şi Roşca-Stănescu într-o altă firmă, înfiinţată chiar de Muşat senior. Totuşi, Viorel Gheorghiu spune că lovitura este „neprofitabilă“ şi vor să vândă terenul din Parcul Snagov. De data asta, la preţul pieţei.
Mihai MUNTEANU / EvZ
Vezi si
Aventurile si erorile serialului Cupola
JOS CU RONCEA! CRISTOIU SAU STATUILE? Parerea mea e ca amandoua plus inca o stafie anti-Romania. Oricum ar fi, e pentru adevar, asa ca este o onoare
In primul rand multumesc zecilor de prieteni care m-au cautat si au tinut sa-mi trimita mesaje si celor care s-au solidarizat cu ceea ce tinde sa fie starea de facto a jurnalistului roman: banii sau viata, carnatul sau onoarea. Va multumesc tuturor pentru cele gandite si scrise si celor de la manastire pentru rugaciuni. Ii multumesc senatorului Iulian Urban, fratelui sau foarte bine informat intotdeauna, Viorel Urban, lui Dan Badea, celebrul ziarist de investigatii, la randul lui executat, lui Florin Budescu, aflat in aceeasi familie de jurnalisti loviti pentru ca spun adevarul, fratilor de la Basarabia libera, fiicei lui Cezar Ivanescu pentru dedicatie si solidaritate, Grupului Independent pentru Democratie , bunilor mei colegi de la ZIUA (exista si exceptii), tuturor celor care m-au sprijinit si bineinteles, Danei Iliescu, si echipei de la Curentul, care, ambele, au fost atat de dragute incat sa ma invite public sa scriu la ei editoriale fara cenzura (si da, Dana, zvonul acela e real :). Asa ca trebuie sa mai fac o precizare: nu sunt pro-Basescu – in ce priveste cazul ZIUA era o chestiune de deontologie profesionala – ci, personal, sunt anti-tot, si aici ma refer la intreaga clasa politica plus ideologii lor de serviciu, neo si vechio-kominternistii.
Multi dintre cei care au comentat sau mi-au trimis mesaje pe e-mail se intreaba acum daca nu e si chestiunea cu statuile la mijloc pe langa cenzurarea interviului cu Cristoiu si contestatia facuta la tribunal. Acelasi lucru l-am intrebat si eu pe Vantu care, dupa ce a spus ca este regretabila manifestarea catavencilor (desi el “nu poate fi educatorul lor”) mi-a transmis ca o sa investigheze personal daca exista vreo legatura intre cele doua evenimente. La ora la care am vorbit parea sa n-aiba habar. M-a asigurat ca nu el are ceva cu mine si nici n-ar putea sa aiba, pentru ca ma stimeaza. Stiu – am cazut de acord – mafiile de la nivelele inferioare sunt cele activate in cazul meu. Oricum, suprapunerea celor doua incidente da nastere la interpretari care pot fi extrapolate, i-am spus. A ramas ca ma suna sa ne lamurim. Pentru ca s-ar putea sa fie si o a treia chestiune, ceva mai interesanta…
Fiecare o sa plateasca dupa masura. In orice caz, ce onoare mai mare mi se putea face decat sa fiu atacat si lovit pe la spate, la propriu si la ziar, pentru ca am aparat astfel de simboluri, ca statuile inaintasilor nostri de la Universitate, Mihai Viteazul si pilonii educatiei nationale, Spiru Haret, Heliade Radulescu si Gheorghe Lazar? Iar apoi personalitati reale ale Romaniei – academicieni, istorici si profesori, sa-ti dea dreptate si sa-ti sara in aparare. Pai, tot asa, atunci!
A, sa nu uit: salutari si peste Ocean!
Posted in Uncategorized Tags: catavencu-kgb, cristoiu, Roncea, sclavii lui Vintu, SOV, ziua No Comments »ZIUA – MOARTEA UNUI BRAND. Roncea nu se lasa! Hartuit pentru a-mi da demisia, culmea, tot din cauza lui Basescu. Dar si a securistilor :)
La futilul Referendum anti-Basescu, fostul director al ZIUA, Sorin Rosca Stanescu, mi-a tras pentru pozitia mea “pro” doua avertismente “de munca”, motivate politic, si mi-a taiat salariul, incercand sa ma dea afara cu forta. L-am sustinut pe Basescu pentru ca era slab si l-am infruntat pe Rosca pentru ca era puternic. Dreptatea a fost de partea mea si a presedintelui. Basescu a castigat iar Rosca a fost nevoit sa bata in retragere. Avertismentele sale erau ilegale. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca pentru noul sef cu ZIUA de pe plantatia lui Vintu, Mihai Pilsu, acestea au ramas… legale. Motiv pentru care, inventand o problema tehnica total mincinoasa, a cenzurat un interviu cu Ion Cristoiu vs moguliada anti-Basescu, dupa care, pentru ca “faceam gat”, mi-a tras si un “ultim avertisment scris”. Carevasazica, celalalte doua au ramas la dosar. Bravo, Rosca, m-ai “facut”!
In fond, care era problema cenzurarii interviului cu Cristoiu? In primul rand, Jack le demonstra prostia; si asta poate sa si doara, am auzit. Esenta interviului: cu o haita de hiene urland cu spume la gura si muscandu-l de cur pe Basescu nu o sa determini electoratul sa nu-l mai voteze, ci dimpotriva. Rezultatul va fi acelasi ca si la Referendum: majoritatea va vota tot cu Basescu, victima dar si omul cu trei coaie, care se bate singur cu toata cloaca de moguli corupti si inavutiti securistic furand si sugand din averea poporului.
E, in loc sa bage la cap sfaturile lui Cristoiu, sfertodoctii l-au ras. Chipurile pentru ca spunea despre Realitatea ca e o colivie de aur si “n-ar fi colegial”. Pai Cristoiu e un finut: Realitatea TV – azi Geoanalitatea TV maine iar Becalitatea sau Baselitatea TV -, dupa cum stim bine cu totii, cei care cu adevarat facem presa, e doar poleita cu aur. In “realitate”, rugina a mancat demult sandramaua. Le cade-n cap!
Pe acest fond, ca sa nu se mai repete vreun “caz”, o rabufnire de adevar ca problema in cauza, ideologii de Monte Carlo au trantit un “manifest” anti-Basescu, scufundandu-se – si luand cu ei la fund si ziarul – dreeept la fundul Snagovului: “ZIUA anti-Basescu”. Pai priviti singuri unde a dus tampenia asta: un ziar care, in vremurile sale normale, bune, la un pamflet de-al meu batea la aproape 8000 de accesari, a ajuns astazi sa se chinuie sa atinga 2-3000 de afisari la un “cap de ziar” – “anti”! Super inteligent, nimic de zis. Asta in timp ce acest simplu blog, fara nici o sustinere financiara sau vreo promovare, alta decat cea facuta de prietenii internauti, multi necunoscuti – si carora le multumesc din suflet – ajunge la circa 10.000 de accesari zilnic (si 2.000.000 de cititori intr-un an si jumatate)!
Inapoi la “anti”: pe noi, ziaristii care facem ZIUA, ne-a intrebat cineva? Pe mine, unul, nu. Desigur, nu sunt actionar (desi ar fi fost normal sa fiu pana acum, la cate beneficii am adus ziarului) dar am, totusi, o functie de conducere – Senior Editor – la care am ajuns dupa 14 ani (Dumnezeule!) de munca la acest ziar, pornind de la reporter de teren si foto-reporter cu o experienta castigata in Statele Unite, unde m-am refugiat, temporar, dupa mineriada. Am luat vreo zece premii de presa, am scris niste carti, m-au impuscat unii-altii, pe cateva fronturi ale lumii, am fost otravit in “campul muncii”, am stat la masa cu Bush tatal, am procese grele, deschise de dusmanii libertatii presei si ma ameninta otrepe anti-Romania, am infiintat mai multe organizatii viabile, nationale si internationale, am dus cateva campanii de rasunet si am militat pentru adevar, de cand ma stiu. Conteaza? Probabil ca nu. In vremuri de sclavie si de pupincurism, a spune adevarul nu este un act revolutionar, cum spunea Orwell, ci de-a dreptul sinucigas.
Sa ma-ntorc la ragetul ultimilor neuroni: bunul simt cerea sa fie informat fiecare redactor, indiferent de functie: bai, ziaristule, bai boule, uite, muschii mei “vrea” asa. Iti convine, bine; nu, cara-te! Dar iti spun ca sa ai timp sa-ti faci bagajele.
Dar daca tin cu Oprescu, am voie sa dau din coada si din pix? Ce legatura are optiunea politica a unui cetatean cu profesionalismul si meseria si datoria de a spune si scrie adevarul? Suntem ziaristi sau sclavi vanduti si cumparati la bucata? Daca va castiga tot Basescu ce se va intampla cu ziarul: se va auto-dizolva (oricum acolo se ajunge!)?
Cum ar putea un om normal la cap, un ziarist responsabil, sa fie de acord cu o asemenea aberatie, ca cea inventata la masina de stors – vorba senatorului Iulian Urban – flegme pentru Basescu? Ce rahat mai e Constitutia, care apara negru pe alb libertatea de expresie? Bun, sa zicem ca azi am de ce sa il critic pe Basescu si o si fac, cu nerv(i), dar daca maine salveaza Romania de la un dezastru, eu, ca ziarist “anti-Basescu”, ce trebuie sa fac: sa-i trag un scuipat intre ochi?
Si daca eu sunt “anti-tot”, si sunt “pentru” cei independenti de politica, cei 80% scarbiti, ca si mine, de aceeasi si aceeasi cloaca abjecta? Cand vad, ca ziarist, vreun prostanac, cum calca-n strachini, zi de zi, ce fac? Ma duc si zic: Sefu’, pot sa-i dau o Moneda Unica Europeana in bot candidatului Karzai? Dar lui Buscu?, ca veni vorba de MUE.
Una peste alta, eu mi-am facut contestatia la “ultimul avertisment”, conform Codului Muncii, si am asteptat linistit, ca legea sa faca ordine. Nu m-am dus sa urlu pe la televiziuni ca sunt cenzurat, cum facea agenta pitigaita de la Cotidianul (desi articolul ei era on line), ca sa nu afectez imaginea ziarului; la care tineam. Am zis sa astept Justitia. Daca nu ar fi fost greva magistratilor, pana acum poate era solutionata si contestatia si s-ar fi rezolvat legal si pretinsa “incalcare a liniei editoriale” in baza careia a fost eliminat interviul neconvenabil, sub un pretext cel putin stupid.
Dar… a mai intervenit ceva… Hop si-asa. Deocamdata atat.
Pot sa va mai informez ca azi/ieri (depinde cand cititi – deci miercuri) mi-au fost confiscate mijloacele de munca: calculatorul si telefonul mobil, impreuna cu numarul, care odata era personal, si mi s-a oferit un nou birou, intr-o debara. Salariul mi-a fost redus pana la cel minim pe economie, conform smecheriilor patronilor de presa.
Azi imi dau demisia! (era o gluma 🙂
Voi reveni! Cu afacerea securisto-ziaristica si un Raport detaliat despre “Cazul Roncea” (cum ii placea lui Rosca sa zica) “reloaded” si statutul jurnalistului roman. Raportul Oxford Analytica, o palida reflectie a situatiei reale… Promit sa va placa, unora, si sa va stea in gat, altora.
PS: Imi spune un prieten azi: daca prostia ar durea s-ar auzi un muget peste oras, deasupra redactiei ZIUA. Eu as adauga si Piata Victoriei si alte cateva locatii “selecte”…
Posted in Uncategorized Tags: Basescu, catavencu-kgb, Roncea, Rosca, sclavii lui Vintu, SOV, ziua 33 Comments »
