August 1st, 2009 
VR 
Posts Tagged ‘sfintii inchisorilor’
PARINTELE JUSTIN PARVU despre Manastirea de la Aiud: Tortionarii vor sa elimine detinutii politic. PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: Sa fie Manastire!
Posted in Uncategorized 
Tags: aiud, manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 
No Comments »DE LA AIUD LA IUDA SI RETUR – VIDEO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, capusele ortodoxiei, puricficare, sfintii inchisorilor 1 Comment »CONFUZIA lui Danion Vasile, greseala lui Dan Puric, eroarea Inaltului Andrei Andreicut si Proiectul Parintelui Iustin si al Dr-lui Chirila la Aiud
Proiectul Parintelui Iustin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la Aiud este atras intr-o spirala a confuziei.
Distinsul teolog Danion Vasile a intervenit dupa o buna bucata de vreme in ce priveste situatia Manastirii de la Aiud dorita de Parintele Justin Parvu, detinutii politici si credinciosi, printr-un articol lung si binevenit dar, din pacate, nelamuritor. Dimpotriva; Danion Vasile, reuseste, fara sa vrea, sa sporeasca mai abitir confuzia asupra acestui proiect. Dupa ce reliefeaza, potrivit, o parte din starea de fapt actuala, adanceste, din nefericire, cel mai probabil din necunostinta de cauza, falsa problema, creata de la bun inceput de catre dusmanii acestui Proiect.
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Dl Danion Vasile scrie cu vorbe frumoase: “Tocmai de aceea este potrivit ca, pe moaştele noilor mucenici de la Aiud, este potrivită ridicarea unei mănăstiri. Anumiţi intelectuali, care au sprijinul ierarhului locului – Ps Andrei Andreicuţ, îşi doresc ca la Aiud să fie un centru de cercetare martirologică, lângă care să se construiască şi o mănăstire. Unde apare problema?
O dovadă clară că avem de-a face cu o problemă a fost că părintele Justin Pârvu şi foştii deţinuţi politici nu au fost chemaţi la sfinţirea locului de la Aiud. Faptul acesta a arătat că avem de-a face cu confiscarea cazului Aiud, cu încercarea de a transforma Aiudul în altceva decât este.(…)
Pe de altă parte, cele două proiecte – unul susţinut de părintele Justin, celălalt susţinut de PS Andrei, de Dan Puric şi de alţi intelectuali, se diferenţiază foarte puternic. Unul e în lucrat în duh ortodox, celălalt nu. Imaginile celor două proiecte au fost puse de mai multă vreme pe net – şi astfel cei interesaţi au văzut care este raportul dintre ele. (…)
Mă doare mult faptul că problema mănăstirii de la Aiud a generat atâta dezbinare, că spiritele şi orgoliile s-au încins şi nimeni nu vrea să îl mai asculte pe părintele Justin. Părintelui i-a fost invocat numele de foarte multe ori, în conferinţe sau articole pompoase – dar acum, când părintele cere să fie sprijinit, nimeni nu mai vrea să îi stea aproape. (…)
Lupta este la alt nivel: se va face la Aiud o mănăstire, în care noii mucenici vor fi cinstiţi cu evlavie, sau se va face un centru martirologic pentru care mănăstirea va fi o anexă…”
Lasand de o parte faptul ca nici pomeneala ca “nimeni sa nu mai vrea sa il asculte pe Parintele Justin” sau ca “nimeni nu mai vrea sa ii stea aproape” – dimpotriva: sunt foarte putini aceia care nu vor!, practic ii numeri pe degete – concluzia dlui Danion Vasile este profund gresita: niciodata Proiectul Manastirii Parintelui Justin nu a exclus Centrul de Martirologie al doctorului Chirila. Aceasta a fost confuzia starnita de la bun inceput de rauvoitori pentru a crea disputa si a-l indeparta pe Parinte de doctorul Chirila si invers. Dupa cum am discutat chiar zilele acestea cu dl dr Pavel Chirila, si am lamurit, sper, definitiv, aceasta confuzie, Manastirea nu exclude existenta Centrului si viceversa.
Singura problema a fost cea a “Complexului Memorial” dorit de Dan Puric si cei din trena sa, eiusdem farinae-fariseum, care era construit pe tipul unui “Mall ortodox”, la care cele doua, Manastirea si Centrul erau anexe ale unei cladiri care domina nefast prin caracterul neortodox si lugubru. Nici macar doctorul Pavel Chirila nu a vazut aceste lucruri, ca urmare a confuziei create, in timp ce generatorii de confuzie, fariseii lui Plesu deghizati in ortodocsi de serviciu se prefac acum ca n-au sustinut de fapt nici un proiect, nici al lui Puric, nici al Parintelui. Ca vor, de fapt, democratie! Pacat ca nu mai traieste Codreanu ca le arata el democratie!
Dan Puric a gresit si nici macar acum nu vrea sa recunoasca. Orgoliul sau si launtrul luciferic nu-i dau pace ca sa se aplece si sa sarute mana Parintelui, dupa cum s-a vazut la intalnirea “intamplatoare” de la Aiud – aranjata de baieti – cand l-a sfidat pe Duhovnicul Neamului, expediindu-l din mers la Andreicut. Puric a gresit fundamental de la bun inceput, atunci cand, subestimand puterea duhovniceasca si, pot sa afirm cu toata greutate acest lucru, sfintenia Parintelui Justin, si-a permis sa-l ignore, desconsiderandu-l, ca pe un “batran ramolit si senil” – asa cum incearca sa acrediteze si agentii sai de influenta – incercand sa confiste intregul Proiect, dupa modelul intelectualo-bolsevic patronat de Ana Blandiana si kominternistii sai la Sighet.
E drept, procesul sau de invaluire a smintit multe minti, si o face in continuare. Chiar si Danion Vasile sporeste aceasta smintire, din nebagare de seama, pentru ca, dupa articolul legat de Proiectul Parintelui Justin pentru Manastirea de la Aiud (subminat de actorul Dan Puric), plaseaza alte doua postari, una a Parintelui si o a doua a lui… Dan Puric, despre sfinti, in engleza: Dan Puric: We should rise from the sin of forgetfulness and look up to our saints€Ś !
Nu este prima oara cand Danion, vrand sa limpezeasca apele, scurma malul de pe fund: cu ceva timp in urma anunta raspicat, cu o naivitate perfecta pentru scopurile autoritatilor, ca permisele auto nu contin cipuri. Desi se anuntase deja ca acestea exista, sub forma unor “cipuri invizibile” – vorba unui comisar – , iar Parintele Justin avertizase asupra acestui fapt – adeverit indubitabil. Ca sa nu mai vorbim ca, dupa cum cred eu, nici capacitatile sale de teolog si nici chiar cele de fost yoghin nu ii permit sa emita afirmatii tehnice asupra unor acte electronice, fara un studiu facut la nivel national, de specialisti in domeniu. Rezultatul: sute de oameni l-au ametit pe Parinte cu intrebari despre “expertiza” lui Danion. Cu toata dragostea, e bine sa recunoastem ca si teologii sunt oameni si, atunci, saracii, mai si gresesc, intorcand uneori armele chiar impotriva lor.
De altfel, de arma confuziei s-au folosit cu succes si adversarii campaniei anti-cip si cei personali ai Parintelui, care, cred, banuiti din ce zone intunecate vin. La fel si astazi, in privinta Aiudului. Nu degeaba Parintele, referindu-se la acestia a spus: “Cei care amesteca intunericul cu lumina sunt mai periculosi decat dusmanii fatisi ai lui Hristos, pentru ca induc pe cititori in eroare. Nu putem sluji si lui Dumnezeu si lui mamona. Unii propovaduiesc uneori pe Dumnezeu doar ca sa castige credibilitatea cititorilor, ca apoi sa isi strecoare cu viclenie si veninul invataturilor lor. Crestinul nu trebuie sa se increada decat in Hristos si in Sfintii Parinti si in cei care propovaduiesc pana la capat invatatura lor. Nu gazetarii increstineaza lumea, ci harul Sfantului Duh care se pogoara peste propovaduitorii in duh si in adevar”. Daca Danion si ratacitii intru cuvant pot sa stea “umar la umar” cu asemenea personaje, desigur, vor ajunge sa-si stinga singuri lumina.
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
Personal, cred ca daca nu se facea nimic, nu se spunea nimic si nimeni nu i-ar fi stat alaturi Parintelui – cum eronat scrie Danion – astazi aveam o mandrete de templu mai mult sau mai putin masonic la Aiud. Este adevarat, Dan Puric este un actor bun daca a reusit sa se foloseasca de Manastirea Petru Voda si sa faca chiar sa i se dedice capitole in lucrari ortodoxe, cu titluri de genul “Un Puric iubit de monahi”, in care afirma ca el face “teatru religios, teatru sacru”, pentru ca apoi sa joace in “Sinucigasul” si sa promoveze un “Mall cultural” cu cruce-n varf. De ce nu, daca sunt si destui cumparatori (de iluzii) si destui vanzatori (de neam)…
Insa cand Dan Puric a vazut ca incepe sa i se dezvaluie, prin simpla informatie, pura si nealterata, adevarata sa fata – de ce nu a anuntat singur niciodata ca face parte, de ani de zile, din comitete dubioase ale “dezvoltarii durabile globale” afiliate Clubului de la Roma?! – a predat rapid planurile Inaltului Andrei Andreicut, prefacandu-se “retras”, “in adormire”. Imediat, campania de dezinformare dusa de niste intarziati sufleteste a cotit-o spre “ierarhul locului”, care “are tot dreptul sa hotarasca”. Ei bine, NU!
FOTO: Parintele Justin, “neascultat de nimeni” si “fara nimeni aproape”
Singuri detinutii politici vor spulbera spirala si vor inalta Manastirea, cu toti cei ce stau alaturi de ei si de Parintele Justin
Oricat de Inalt ar fi IPS Andrei Andreicut – si, de fapt orice Inalt ar fi Episcop al locului – acesta nu poate fi indeajuns de Inalt pentru a substitui prin functie pamanteasca jertfa cereasca a detinutilor politici cu zecile, sutele si miile lor de ani de inchisoarea bolsevica, daca stam sa le adunam anii de suferinta si biruinta. Singuri fostii detinuti politici au dreptul sa hotarasca ce si cum va fi Proiectul de la Aiud iar simpla dezbatere publica asupra acestui Proiect National este un drept al oricarei democratii care nu poate fi ocultat prin nici un mijloc administrativ. Ca sa nu mai vorbim ca acest drept este stipulat expres chiar in reglementarile administratiilor locale privind avizele de construire, in baza Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.D. aprobat prin Ordinul nr. 37/N/2000 al M.L.P.A.T. ( M.T.C.T.), si a Ghidului privind metodologia de elaborare si continutul cadru al P.U.Z. aprobat prin Ordinul nr. 176/N/2000 al M.L.P.A.T. (M.T.C.T.).
Dar lasand aceste aspecte lumesti deoparte, eu unul sunt convins ca IPS Andrei nu va cadea in eroare si va intelege ca, daca vrea sa ramana in istoria ortodoxiei romane ca un adevarat ctitor national, va trebui sa binecuvanteze cat de curand Proiectul Manastirii si al Centrului de Martirologie aprobat de detinutii politici, dupa vrerea lor.
Nu pot sa cred ca, daca drept marturisitorii temintelor vor hotari ca cel mai vrednic dintre ei sa se ocupe de acest proiect, IPS Andrei se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va binecuvanta cererea celor care si-au aflat, dupa ani, oasele camarazilor lor in glodul de la Rapa Robilor, acum sfinte moaste.
Nu pot sa cred ca, daca biruitorii demonilor sovietici – care se confrunta azi cu urmasii lor -, vor hotari, pe buna dreptate, ca singurii care au dreptul sa spuna ceva in aceasta problema sunt ei, detinutii politici, IPS Barlomeu Anania, Arhiepiscopul locului, Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, el insusi un fost detinut politic, se va opune.
Dimpotriva, sunt convins ca va cadea de acord ca mortii care sfintesc pamantul Aiudului sa fie lasati, pentru imbratisare si cinstire, in primul rand, fratilor lor de suferinta.
Este nevoie sa se ridice o Manastire bizantina, traditionala, romaneasca, pe Golgota unde s-au lasat crucificati martirii anticomunisti! Este nevoie sa se cladeasca un Centru de Martirologie pentru consemnarea istoriei reale si invatatura generatiile viitoare! Este nevoie sa decida cel mai Inalt for moral al acestei tari, de atatea ori aruncat in desuetitudine de dusmanii romanilor si ai Romaniei – constituiti in grupuri de dialog social, fesenisti sovietici, disidenti fripturisti, kominternisti anti-crestini, intelectualisti culturnici, dilematici fara de Dumnezeu sau blogarasi cu cioc – dintre “cei care amesteca intunericul cu lumina”: forul detinutilor politici.
Sa luam aminte:
“Dumnezu a daruit tarii, pe vremea persecutiei comuniste, parintii spirituali si duhovnicii cei mai mari din istoria Bisericii noastre (romane). Acestia au mentinut credinta in inimile romanilor prin cuvnatul lor tare, adanc. Atunci cand ierarhia se plia si cand cuvantul ierarhilor era ambiguu, acesti parinti duhovnicesti au tinut sus inima romaneasca in nadejdea ca Dumnezeu nu ne-a parasit.
Dar Dumnezeu a pregatit in tot acest timp, in adanc, in ascuns, alti sfintiti parinti care au luat locul celor care au fost chemati la Domnul dupa caderea comunismului, oameni cu o mare putere de sacrificiu – si ma gandesc la Parintele Justin Parvu, caci a sta 17 ore in scaunul spovedaniei este un mare sacrificiu pentru Hristos si pentru semeni”… – Parintele Gheorghe Calciu.
… si, a sta 17 ani in peretii temnitei, cred eu, ar trebui sa-i confere Parintelui dreptul incontestabil de a hotari ce si cum sa faca pe locul jertfei si a suferintei sale si a camarazilor sai, sfintii inchisorilor comuniste.
Amin!
PS: Spre trezirea ratacitilor intru cuvant – care prin lipsa de logica saracesc in duh si produc smintire, intinand testamentul Parintelui Calciu – , public, pentru ultima oara, cu sila, din arsenalul dusmanilor adevarului, fratilor minciunii (despre care am auzit ca un sfant Parinte ar fi zis ca, daca ar fi fost mai tanar, s-ar fi luat de centura cu el, iar eu zic, ca, daca am fi trait alte vremuri, de mult le-as fi retezat, crestineste, excrescentele viermanoase, pentru a nu raspandi cangrena in tot trupul bietilor “frati”). Apropo: spune Puric, intr-una din cartile din vremea hipnozei: “Crestinul nu este tolerant. Iisus Hristos nu a fost tolerant”.
Ce aberatie! Pai, daca n-ar fi fost tolerant crestinul sau Mantuitorul, ar mai fi existat purici pe pamant?!
“Fratii” “crestini” care stau “umar langa umar” in campania de murdarire a Manastirii Petru Voda si de discreditare a Parintelui Justin Parvu:
Primejdia vine de la o facţiune “tradiţionalistă”, deci un al treilea curent al “puriştilor” ortodocşi.
Acţiunile de subminare cele mai eficiente nu vin din afara, ci dinăuntrul Bisericii. Tabăra zisă tradiţionalistă a fost supusă, în ultimele zece luni, unei asidue campanii de intoxicare, defăimare, discreditare şi disoluţie. Trupa de şoc care dă asaltul este alcătuită din cîţiva monahi şi “civili” care s-au afirmat ca “tradiţionalişti”. Pentru fluenţa textului, le voi spune “roncenieni”, avînd în vedere că îi au ca principali instigatori, coordonatori şi purtători de cuvînt pe jurnaliştii George şi Victor Roncea.
Cel mai grav însă mi se pare a fi faptul că l-au luat prizonier pe un mare duhovnic român, om cu viaţă sfîntă, care a jertfit 17 ani în puşcăriile comuniste, pentru Hristos şi neam, părintele Iustin Pârvu.
Profitînd de faptul că bătrînul duhovnic este atît de căutat de credincioşi, care îi cer cuvînt de folos şi ajutor duhovnicesc, încît nu se mai poate informa direct, îi furnizează informaţii tendenţioase, îl împing în conflicte inutile, îl îndepărtează de vechi – şi verificaţi prin fapte – ucenici, îi smulg binecuvîntarea pentru acţiuni cu efect contrar credinţei şi voinţei sfinţiei sale etc. etc.
Protejaţi de părintele Iustin, care nu mai cunoaşte “realitatea” decît prin intermediul lor şi care, din prea multă bunătate, îi acoperă cînd fac nefăcute, roncenienii au ajuns să aibă credit de la mulţi credincioşi şi o influenţă periculoasă în Biserică.
– l-au pus pe părintele Iustin Pârvu într-o lumină extrem de nefavorabilă, astfel încît există primejdia ca sfinţia sa să-şi piardă mare parte din capitalul de încredere pe care îl are între ortodocşi,
– au născut un curent schismatic în Biserică. (Voi reveni pe acest subiect.) (Oare cine canta apropierea de stilisti pentru a-i da apa la moara cumnatului de Marea Moarta?!!! – nota mea)
Se vede insa la cei care il tavalesc astazi in praful internetului pe Dan Puric sau pe Inaltul Andrei, ca nu au pic de dragoste. Pentru ca IPS Andrei si Dan sint totusi fratii nostri si ar trebui tratati macar cu o farima de dragoste. Am vazut in niste locuri cum sint confirmat in ce am spus nu demult: exista un curent de razvratire cumplit, din pacate alimentat si de unii calugari de la Petru Voda, care neaga orice autoritate ierarhiei bisericesti, ii umple de mizerii pe toti vladicii si indeamna la schisma (varianta extrem-stilista). Asta nu o fac din dragoste.Dar poate ca va ingadui Dumnezeu si se vor desparti intr-un final oile de capre. Poate ca e mai bine ca toti acestia care se ridica pe Apologeticum si blogul lui Roncea, si Vlad-Mihai si cine or mai fi, sa se duca toti la stilisti si sa ne lase cu neputinetele noastre. Desi, s-ar putea sa nu fie primiti, caci nici stilistii nu au nevoie de scandalagii.
Va veni probabil timpul să mă refer şi la un călugăr impostor de la Petru Vodă, care le suflă în pînze fraţilor Roncea, şi care, deşi nu este preot, s-a apucat să “boteze” în Iordan credincioşii şi să-i binecuvînteze (am fotografii relevante). Acelaşi călugăraş, care a reuşit să-i înşele încrederea părintelui Iustin, mai are şi alte pete la dosar (penal), despre care voi spune ce ştiu la momentul oportun. El este secondat de o monahie a cărei principală îndeletnicire este intriga şi despre care va veni cu siguranţă clipa să vorbim. Ca şi despre un băieţaş cu pregătire şi ocupaţie incerte, Gabriel Cioacăş, sau cam aşa ceva, care, după ce a fost respins la spălat vasele prin cele străinătăţi, s-a aciuat la Petru Vodă şi face pe apărătorul internautic al ortodoxiei (desigur, la adăpostul anonimatului, cu un mare curaj ortodox), întreţinînd o cloacă de ură şi minciună numită Apologeticum.
De dragul părintelui Iustin şi crezînd că sfinţia sa se va scutura de aceşti duşmani ai ortodoxiei, am tăcut pînă azi. cele cîteva avertismente pe care le-am dat au fost fără nume, destinate numai cunoscătorilor şi tocmai celor care trebuiau să se debaraseze de roncenieni. Însă, părintele rămîne, din păcate, şi cu mare durere o spun, prizonierul acestora. În pofida informaţiilor şi dovezilor pe care le-a primit de la oameni de mare ţinută morală şi în care se arăta încrezător, părintele Iustin se lasă în continuare influenţat de roncenieni.
Da, e un mare duhovnic, in sensul ca are puterea rugaciunii si uneori tamaduieste suflete cu un cuvint. Dar nu este infailibil. Poate fi si sfintia asa inselat, manipulat etc. Va indoiti?
E de ajuns daca amintim ca unul dintre ei a spus ca “parintele Justin si manastirea Petru Voda este inconjurata de securisti”.
Etc, etc, etc
Dumnezeu sa-i ierte!
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Biserica biruitoare, IPS Andrei Andreicut, IPS Bartolomeu Anania, manastirea petru voda, Martirii anticomunisti, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 3 Comments »DR FLORIN MATRESCU, istoricul comunismului bolsevic adus in Romania: La AIUD, singuri detinutii politici pot reda istoria reala nedenaturata VIDEO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor No Comments »PARINTELE JUSTIN PARVU pune capat campaniei de dezinformare si diversiune privind Manastirea Sfintilor Inchisorilor din Aiud si implicarea strainilor
In urma unor comunicate false aparute pe internet, ca parte a campaniei de dezinformare si diversiune intretinuta de anumite bloguri pretins ortodoxe, in care aparea faptul ca Parintele Justin Parvu il incredinteaza pe actorul Dan Puric sa se ocupe de un asa-zis “Complex Memorial” (de tip mall) la Aiud, Manastirea Petru Voda a facut astazi urmatoarea precizare, care trebuie sa intre in cap si ratacitilor intru cuvant:
Despre comunicatele aparute pe internet cu privire la Manastirea Aiud:
Urmarind articolele de pe internet aparute in ultima vreme, am aflat o serie intreaga de lucruri care nu sint deloc adevarate, si care se lanseaza in urechile poporului nostru, niste aberatii care nu-si au locul in conceptia noastra cu privire la manastirea de la Aiud.
Biserica Manastirii Aiud nu a ramas pe seama nimanui. Nimeni nu este in masura sa ne dea indicatii Рcum trebuie sa fie ridicata, cum trebuie sa fie aparata, cum trebuie sa fie slujita Рdecit numai cei care au participat la toate durerile generatiei de la 1948 si pina in prezent. Si aceia, insa, care inca mai au capacitatea de gindire si pot sa dea un sfat; numai ei sint in masura. Iar, cit priveste chestiunea aceasta pe care am discutat-o noi acum la Aiud, n-a fost vorba sa fie lasata pe seama nici unui alt barbat vrednic sau mai putin vrednic. De altfel, nu s-a vorbit despre a ramine cineva in situatia de a dirija o opera ca aceasta a Aiudului, care, de altfel, depaseste si viata noastra spirituala, si viata morala, si viata crestin ortodoxa, pentru ca aici nu mai este vorba de niste oameni. Aici este vorba de Sfinti, de Martiri care depasesc granitele natiunii noastre. Aici este vorba de Martirii intregii crestinatati europene si ai lumii intregi. Sfintul care traieste in Rusia, sau care traieste in Iugoslavia, sau in Rom̢nia, este un merit al acestei natiuni, pentru ca acolo s-a nascut acest mare om de valoare. Dar asta nu inseamna ca el ramine aici; pentru ca rugaciunile pe care le face sint pentru toata lumea, si pentru unii, si pentru altii, si pentru buni, si pentru rai, si pentru tradatori, si pentru Sfinti, si pentru toate manifestarile noastre crestine.
Iar cit priveste asezarea unei biserici, desi sint atitea discutii, socotesc ca intr-adevar aceste discutii au loc, dar nu din partea celor binevoitori, ci din partea rau-voitorilor, care au fost de la inceput rai si ramin in veci in rautatea lor. Pentru ca diavolul nu se schimba, ramine in aceeasi rautate si lupta impotriva binelui. Asta, ca avem discutiile acestea intre noi si se produc aceste neintelegeri, nu este altceva decit, oarecum, opera lor distructiva. Dar noi nu ar trebui sa fim furati de aceasta inselaciune diabolica, ci ar trebui sa raminem in armonia noastra, in tendinta noastra de bine, ca lucrurile sa mearga mai departe inspre realizarea acestei mari opere de invatatura teologica si morala si ortodoxa pentru Biserica noastra.
Biserica de la Aiud nu este o biserica oarecare. Nu este o biserica de parohie; si acolo, cind vorbim despre biserica, ea trebuie sa ramina pentru viata sufleteasca a omului, a crestinului. Biserica nu este supusa curentului politic sau indemnului politic sau ajutorului politic, pentru ca Biserica este curata, nepatata inaintea lui Dumnezeu, fara prihana, si de aceea si ajutoarele care se dau aici trebuie sa fie o jertfa curata si fara impatimire si fara intentii altfel decit frumoase, pentru cinstea si ridicarea neamului nostru, a martirilor nostri si a celor ce urmeaza inca sa mai traiasca pentru aceasta gindire crestina ortodoxa.
La Aiud nu au fost, intr-adevar, numai legionari. A fost tineretul nostru, au fost generatiile noastre din 1948, 1952, pina in 1964. Caci au intrat in puscarie si unii care au fost incarcerati inainte cu citeva ore, si li s-a dat drumul imediat, intrind in decretul din Martie 1964. Ei, dar si acestia sint eroi, sint martiri, sint oameni care s-au angajat cindva; ca au venit in ceasul al noualea, in ceasul al doisprezecelea, numai iconomia lui Dumnezeu stie cum isi va lua fiecare plata dupa ostenelile lui.
De aceea, as avea un cuvint cu toata seriozitatea: Sa nu mai primiti nimic din tot ce apare cu privire la aceasta opera de structura ortodoxa, bizantina, decit numai ceea ce se publica din partea noastra cu toata seriozitatea si greutatea.
Arhimandrit Justin Parvu
Descarca interviul din 2009 Iulie 27
www.petruvoda.ro
Posted in Uncategorized Tags: manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, sfintii inchisorilor No Comments »SFINTII INCHISORILOR comemorati in Fagaras
Comemorarea eroilor Rezistenţei Anticomuniste din Ţara Făgăraşului a avut loc duminică, 26 iulie 2009, la Crucea-monument de la Mănăstirea Brîncoveanu
„Cu mulţi ani în urmă, nişte adolescenţi, încă aproape copii, aflîndu-se la o răscruce de viaţă, v-au cerut să le scrieţi pe o carte de rugăciuni un cuvînt călăuzitor. Şi ne-aţi scris: „Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc“. Şi aţi desenat dedesubt o cruce …
…şi un steag dac, simbolizînd pe Dumnezeu şi neamul nostru. Dumneata ai trăit, ai luptat şi ai închis ochii aşa cum ai scris. După 50 de ani, unul dintre acei copii, azi la rîndu-i bătrîn, îţi depune pe mormînt această carte, în care e cuprinsă viaţa, lupta şi moartea tinerilor de atunci şi a altora ca ei. Nu ne-am ridicat totdeauna la înălţimea devizei, dar am năzuit mereu spre aceasta“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în prefaţa primului volum al cărţii „Brazii se frînd dar nu se îndoiesc“, în memoria lui Traian Trifan. De trei ani, luptătorul Ion Gavrilă Ogoranu s-a alăturat eroilor anticomunişti şi lui Bădia Traian, acolo sus, în ceruri. Şi privesc de la depărtare ce s-a ales din lupta lor. Comemorarea anuală se păstrează însă aşa cum le-a fost voia lor, la Crucea ridicată lîngă Mănăstirea Brâncoveanu de la Sîmbăta de Sus, în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie. Din păcate, an de an vin tot mai puţini luptători, pentru că timpul nemilos vrea să-i adune laolaltă, acolo, în ceruri.
Execuţia Grupului Dabija
Mulţi oameni se întreabă azi, la peste şase decenii de la lupta anticomunistă, de ce se face atîta vorbire despre cei care au crezut în această rezistenţă, de ce trebuie să fie declaraţi cetăţeni de onoare, de ce trebuie să fie recompensaţi cu onoruri sau bani, de ce să aibă caziere curate că doar au fost încarceraţi. Sînt întrebări nu doar ale generaţiilor tinere care n-au deschis un volum de carte scris de cei care au trecut prin gulagul comunist, sau care au aflat despre rezistenţa anticomunistă numai din cartea de istorie actuală şi care i-a rezervat acelei perioade doar cîteva fraze. Sînt însă şi adulţi sau chiar vîrstnici care ignoră acea parte a istoriei pentru că în acei ani ei n-au simţit teroarea şi persecuţiile regimului. Pentru aceia dintre ei, redau doar una dintre numeroasele execuţii în masă ale luptătorilor, cea a grupului Dabija, descrisă chiar de comunişti. „După aceasta, condamnaţii au fost legaţi la ochi. În care moment Dabija s-a exprimat că el nu vrea să fie legat la ochi, fără a i se îndeplini această dorinţă. Au fost aşezaţi la locul execuţiei şi înainte de deschiderea focului au început pe rînd să se manifeste prin anumite exprimări. Astfel Traian Mihălţean a spus: Cu aceeaşi monedă vă vom plăti!, Bolfea Silvestru: Doamne ajută, iar Dabija a strigat: Trăiască România!“. A urmat apoi împuşcarea lor, apoi medicul legist a constatat moartea tuturor celor şapte“. Căpitanul de Securitate Gheorghe Crăciun raporta atunci cu atîta mîndrie colonelului Dulgheru (Dulbetgher) executarea grupului Dabija, „Atît Tov: Lt. Colonel care a citit degradarea celor doi condamnaţi cît şi procuroreul, au avut o atitudine demnă. Plutonul de execuţie s-a comportat conform instrucţiunilor primite de la comandantul de pluton, care după execuţie a spus ostaşilor: „Tovarăşi ne-am îndeplinit datoria faţă de clasa muncitoare“. Cadavrele celor şapte au fost transportate de la locul execuţiei şi au fost îngropate de către organele de miliţie şi Securitate sub supravegherea directă a noastră. Execuţia celor şapte a decurs în ordine, asistenţii fiind Comandanţi militari din Sibiu, avocaţii apărători şi membrii din Biroul Judeţenei PMR Sibiu. Paza a fost în tot timpul asigurată de către organele noastre, ajutate de către organele de miliţie.“ LT. Colonel de Securitate Gh. Crăciun; Lt de Securitate V. Nistor. Precum această execuţie au fost şi altele. Trupurile tinerilor luptători au fost secerate de gloanţe. Grupul făgărăşenilor executaţi în 1957, la Jilava, grupul Săplăcan, grupul Mogoş şi Mazilu, etc. Stau mărturie documentele Securităţii, căci o cruce sau un mormînt al lor, nu există.
În cazul reprimării Rezistenţei Anticomuniste un rol la fel de important, un rol criminal, l-au avut atît străinii cît şi românii. „Ce aveau comun cu România Ana Pauker, Luca, Nicolski sau Teohari Georgescu şi alţii ca ei? Dar examinînd de aproape crimele, nu aceştia le-au executat. Aceştia numai au dat ordin. Treburile murdare ale regimului au fost făcute în marea majoritate de români. Ei ameninţau populaţia, ei băteau în case, pe uliţe, la securitate. Ei ucideau din ordin sau din zel, ei condamnau. Românii erau cei care-i executau pe condamnaţii la moarte, ei îi chinuiau în închisori, ei colectivizau satele, ei strămutau satele în Bărăgan, ei au făcut reeducările la Piteşti, Gherla şi Aiud. Şi făceau acestea cu zel pentru a fi lăudaţi şi recompensaţi de stăpînii lor, străini de neamul românesc. Cum a fost posibil ca în sînul neamului nostru să fie atîţia executannţi ai crimei? pentru că nu pot crede că erau convinşi că fac acest lucru pentru România. Aici trebuie căutat un răspuns de către istorici, psihologi, etnologi şi scriitori. Cum a fost posibil ca un popor să-şi plece capul şi să nu se revolte în faţa atîtor umilinţe? Vom învăţa ceva din această lecţie vie a istoriei?“ scria Ion Gavrilă Ogoranu în volumul III al cărţii.
Veşnica pomenire s-a auzit din nou
La Crucea monument de la Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta de Sus s-au adunat şi în acest an supravieţuitorii gulagului comunist, urmaşii şi rudele acestora. Este al 14 an cînd preoţii mănăstirii oficiază parastasul şi slujba de pomenire pentru eroii Ţării Făgăraşului. Pentru cei care au pierit în luptele directe cu securitatea comunistă, pentru cei împuşcaţi de comunişti în închisori sau în lagărele de muncă şi pentru toţi cei care şi-au dat viaţa pentru a-i sprijini pe luptătorii anticomunişti. Toţi deopotrivă au fost pomeniţi duminică, 26 iulie a.c., în prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie.
O cruce din marmură, simplă, dar care a strîns toată suferinţa, moartea şi chinul îndurat de Ţara Făgăraşului în regimul comunist. Au fost înşiruite numele tinerilor făgărăşeni care au avut curajul să-i înfrunte pe comunişti. Şi care au murit pentru idealul de credinţă, dreptate şi adevăr. Nu s-a reuşit inscripţionarea numelor tuturor eroilor pentru că sînt mii. S-a auzit din nou „veşnica pomenire“ pentru eroii martiri ai Făgăraşului. Au făcut posibilă organizarea evenimentului Fundaţia „Ion şi Ana Gavrilă“, Partidul Pentru Patrie, Monitorul de Făgăraş şi AFDPR. Ca în fiecare an, organizatorii au avut sprijinul stăreţeiei Mănăstirii Brîncoveanu care a asigurat cazarea şi masa participanţilor şi SC Transbus SA care a asigurat transportul participanţilor de la Gara Făgăraş la mănăstire şi retur.
Istoria Crucii – monument
Locaţia actuală a Crucii de Mănăstirea Brâncoveanu a fost stabilită în anul 1952 de către luptătorii grupului Gavrilă aflat în acel an pe crestele Munţilor Făgăraş. Era sărbătoarea Paştelui, o zi frumoasă de primăvară, iar ei ascultau slujba Învierii oficiată la mănăstire de către părintele Arsenie Boca. „Ne gîndeam la cei căzuţi dintre noi pînă atunci: Marcel Cornea, Silviu Socol, Porîmbu, căpitan Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cosma şi ceilalţi despre a căror soartă nu ştiam nimic. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Baciu, fratele lui Ghiţă Haşu. Am rămas tăcuţi cît a ţinut slujba. Nu ştiu care a avut părerea, parcă Brâncoveanu (N.R. Remus Sofonea din Drăguş), pe care a spus-o cu glas tare: Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lîngă această mănăstire. În 1990 mi-am adus aminte de acest legămînt şi le-am amintit lui Ilioi şi celorlaţi legămîntul făcut cu 40 de ani în urmă şi am pornit la realizarea lui. Trupurile morţilor nu aveam de unde le lua, noi nu ştim unde sînt, nimeni n-a venit să ne spună, pe ucigaşi nimeni nu i-a deranjat să spună locul unde i-au aruncat. Rămînea doar să ridicăm o cruce seacă undeva ca amintire“ scria Ion Gavrilă Ogoranu. Sfinţirea crucii a avut loc în 17 octombrie 1995 după multe ezitări, aprobări şi umilinţe. „După ridicarea crucii m-am simţit eliberat ca de-o povară grea. Tocind scările de piatră ale instituţiilor de care depindea aprobarea ridicării crucii, căciulindu-mă în faţa multora, încercînd să-i convong că noi vrem să ridicăm o cruce pentru cei care n-au nici mormînt, nici cruce, şi nu un monument de care să se mire lumea, purtam teama de a nu muri înainte ca aceată datorie să fie împlinită“ scria şeful Rezistenţei Anticomuniste, Ion gavrilă Ogoranu. De atunci, an de an este îndeplinită şi dorinţa luptătorului de a se organiza la Cruce, comemorarea eroilor. În prima duminică după sărbătoarea Sfîntului Ilie, aşa cum ei au vrut.
Monitorul de Făgăraş
semnalat de
www.vlad-mihai.blogspot.com
Posted in Uncategorized Tags: Badia Ogoranu, fagaras, rezistenta din munti, sfintii inchisorilor No Comments »CE SPUN SIMPLII CRESTINI despre lucifericul Dan Puric si Inaltul Andrei, care, din eroare, se impotriveste proiectului Parintelui Justin pentru AIUD
Natalia a zis,
07/21/2009 la 7:22 PM
Eu v-am spus de mai mult timp ca Puric e duplicitar, dar s-au gasit unii grijulii sa-l apere. Acum ce vor mai zice “aparatorii” lui neplatiti ?
Mircea a zis,
07/21/2009 la 7:25 PM
Doamne, nu-mi vine sa cred! Aceasta este reactia lui Dan Puric in fata duhovnicului neamului, Parintele Justin Parvu? Asa il tratezi pe acest monument de demnitate romaneasca? Vazand imaginile, incep sa inteleg ca Dan Puric s-a fosit doar de numele Parintelui. Convingerea imi este intarita si de informatia privind pierderea banilor dedicati Memorialului (despre care inca n-am inteles ce va fi).Citind blogul lui Tarziu am crezut ca Puric s-a smerit in fata Parintelui. Cand colo, n-am vazut decat mandrie si agresivitate.M-a durut si atitudine IPS Andrei, vizibil intoxicat (santajat) de gruparea lui Puric si cel mai probabil amenintat de PF Daniel. Cum sa ne explicam altfel atitudinea Sfintiei Sale, dupa ce mult timp s-a opus proiectului ne-ortodox al lui Puric? O sa aduc si dovezi in acest sens.
Just another name a zis,
07/21/2009 la 7:25 PM
Cred ca acest tip de comportament nu face decat sa confirme ceea ce stiam de multa vreme. Este incredibila indrazneala cu care actioneaza Dan Puric, tupeul lui de neinchipuit si strigator la cer.
Tot ceea ce s-a scris pana acum aici a fost foarte adevarat, poate multi condamna limbajul uneori agresiv, dar cred ca trebuie abordata o asemenea maniera pentru ca numai asa poti trezi constiintele adormite.
Este pacat ca sunt putini cei ca Roncea, Danion Vasile, bloguri ortodoxe ca saccsiv sau razboi intru cuvant, marturisitoare in adevaratul sens al cuvantului si care au mentinut aceeasi linie pana la capat fara sa tradeze pe parcurs cauza pe care o sustineau.
fevronia a zis,
07/21/2009 la 7:48 PM
cata mihnire i-a putut fi provocata parintelui Iustin,dar sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a descoperit adevarul despre acesti oamneni care se laudau ca-i sunt ucenici.ar trebui ca toti sa facem rugaciune,macar acoperamantul Maicii Domnului ca sa-i impiedice sa puna in lucrare ce si-au propus.sfintilor de la Aiud rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!!!!!!!!!!
stefania a zis,
07/21/2009 la 9:02 PM
e dureros ceea ce se intampla, am ramas socata cand am citit articolul lui Claudiu Tarziu si am zis Doamne fereste, ce usor o iau oamenii razna.Deja in unele comentarii se spunea ca pana la urma e necesar si cipul, ca nu poti conduce o masina fara el, e de-a dreptul cutremurator ce fac banii si interesele din om, nu mai zic de rautatea fata de dvs.Dumnezeu sa va dea putere sa rezistati in continuare asa cum ati fost de la inceput, ma bucur ca nu va dati dupa cum bate vantul si pastrati linia adevarului ortodox.
Valentin a zis,
07/21/2009 la 9:29 PM
Nu-mi vine sa cred!!
elena a zis,
07/21/2009 la 9:43 PM
Am urmarit cu durere cele doua inregistrari video,este absolut ingrozitor,cui se adresa episcopul,Parintelui Iustin Parvu? In felul acela, cu obraznicie? O fi episcopul…episcop, dar Doamne iarta-ma, Parintele Iustin este un Parinte cu o viata sfanta,cum poti vorbi asa cu Sfintia Sa,de parca ar fi fost vreun copilas sau un batran senil?
De altfel, asta incearca toti contestatarii Parintelui sa faca, vor sa credem ca nu mai este in deplinatatea tuturor facultatilor mintale si ca il manipuleaza unii si altii cum vor!
Dupa apostazia lui Corneanu, sa ma ierte Bunul Dumnezeu, asta mi se pare a fi cea mai mare greseala pe care o face un ierarh al BOR!
Ce se intampla, eu il credeam pe episcopul Andreicut un om extraordinar, chiar am fost, sufleteste, alaturi de el in momentele scandalului cu CNSAS…ce forte incearca sa puna bete in roate in problema martirilor din inchisorile comuniste?
Ce sa mai vorbesc despre marea deziluzie pe care mi-a provocat-o Dan Puric, despre care o persoana mai varstnica si cu mai multa experienta de viata crestina,imi spusese de demult,ca nu este ceea ce vrea sa para… acum,citesc ca este si mason, membru al Clubului de la Roma…maestre, cum ramane cu slujirea la doi stapani, la Dumnezeu si la mamona? Jos mainile de pe Parintele Iustin, toti cei care incercati sa-i faceti rau…. comunistii ar fi invidiosi pe cei care, in zilele de astazi, il chinuie pe Batran, ale carui suferinte fizice, sub calaii rosii, or fi fost mai usor de suportat decat batjocura la care este supus astazi!
Bunul Dumnezeu sa ii ierte si sa ne ierte pe toti,sa ne lumineze mintile, pentru ca nu stiu cat ne va mai rabda, daca vom continua astfel!
pr.mihai a zis,
07/21/2009 la 9:58 PM
Vai,vai!Ce atitudine a lui Dan Puric si mai ales a InaltPreasfintieiei Sale Andreicut!Domnul Hristos sa-i ietrte si sa-i lumineze ca sa se indrepte.Sfintii de la Aiud sa-i ajute sa-si revina in fire pana nu e prea tarziu pentru iei!Mi se rupe sufletul ce am vazut!
Florin BC a zis,
07/21/2009 la 10:37 PM
Chiar daca cei care lupta impotriva parintelui Iustin deturnand planurile si scopul lucrarilor se considera victoriosi mahnind-ul ,nu fac decat sa-i adauge cununi peste cununi ; si chiar daca parintele se roaga pentru iertarea si luminarea lor , acest lucru nu le este de nici un folos daca nu se vor pocai si smeri in fata cutremuratoarei jertfe a Martirilor neamului romanesc ! Mai presus de vointa noastra trebuie sa fie amintirea, pilda si exemplul daruirii acestor ,,nemuritori”.
Dana BC a zis,
07/21/2009 la 11:13 PM
puric,esti un dezertor ! Nu uita, mai presus de episcop este Dumnezeu,care vede tot.Ce pacat ca viata nu se opreste la mormant…Voi cei care va credeti puternici in aceasta lume aveti de dat mare raspuns in fata lui Dumnezeu pentru turma pastorita.Dar sa stiti un lucru;noi poporul ORTODOX ne dezicem de voi.Nu ne reprezentati pe noi cei multi.
Vremurile de pe urmă a zis,
07/21/2009 la 11:29 PM
Nu pot să cred ! Dan Puric mi se părea un om bun,la locul lui……..Mi-am schimbat părerea despre el . Să îi fie rușine ! Se foloesește și îl trădează pe Părintele Iustin !
Antonia a zis,
07/22/2009 la 12:42 AM
Am o incredere oarba ca Sfintii Inchisorilor vor veghea astfel incat chiar si in aceste timpuri sa se faca tot voia lui Dumnezeu. Povestea cu banii actorului Puric e un prim indiciu ca Sfintii sunt alaturi de cine trebuie. Asa ca, sa spunem cu nadejde ,,Doamne, miluieste-i pe cei binecredinciosi!”‘ E posibil s-o mai pateasca si altii daca se vor opune construirii acestei manastiri.
Codreanu a zis,
07/22/2009 la 1:14 AM
Din surse sigure Andracut a fost amenintat de catre ss Daniel cu dezvaluirea dosarului de la securitate. I s-a spus ca nu-i de-ajuns ca-l numesc unii “securist”, vrea sa fie numit si “legionar”, provocandu-l sa nu accepte nimic ce vine din partea manastirii PetruVoda. Dar din fericire la acel dosar au si altii acces si in cateva zile va vom trimite pagini din dosarul de colaborare a lui Andrei Andracut cu securitatea. Speram sa aveti taria si curajul de ale publica si pe acest blog. In rest, nadejde, caci pentru rugaciunile Sfintilor din Inchisori si ale parintelui Iustin, Domnul nu ne va lasa. Doamne ajuta!
praslea a zis,
07/22/2009 la 9:37 AM
Ha, ha! In sfarsit mascariciul isi scoate masca. Eu mai vad ceva dureros in acea filmare. Stiu ca de administarea lucrarilor de la Aiud se ocupa Parintele Tudor Stanescu, fost detinut politic 20 de ani. Am ramas uimit sa vad cum IPS Andrei se poarta cu dansul in acea filmare de parca ar fi ultimul pusti de pe strada. Cum adica nu are dreptul sa se implice cel ce a sufeerit nenumarate chinuri si torturi de la tortionarii neamului? Sa-i fie rusine acestui episcop nerusinat, caruia nu-i tremura sufletul sa mustre un marturisitor, dupa cum nu i-a tremurat nici mana sa semeze turnatoriile la Secu. Cu ce drept vorbeste acest turnator, acum chipurile dictator episcop, unui marturisitor, care acum incearca sa reabiliteze memoria fratilor sai de suferinta si sa nu o murdareasca in continuare aceeasi nefartati prin manii muradari ai masonilor? Slava Domnului ca s-au pierdut.
praslea a zis,
07/22/2009 la 9:46 AM
Eu zic, fratilor, sa ne implicam cu totii! Toti avem dreptul sa participam la ridicarea acelei biserici memoriale, pentru ca aceasta biserica s-a cladit nu din banii masonilor, ci mai intai din sangele curs prin santuri, de unde vor sa suga astazi parazitii societatii. Nu pentru Puric sau pentru IPS Andracut si-au varsat sangele acei tineri, ci pentru noi, trupul bisericii, neamul romanesc.Fratilor! Ne cheama sfintii mucenici din inchisori! Sa mergem cu totii si sa le facem dreptate! Noi, poporul, sa le construim biserica, noi cei ce ii iubim si ne rugam sa ne fie alaturi! Ei nu vor fala si cladiri savante, ci simplitate si dragoste frateasca in adevarul pe care ei l-au marturisit si pentru care si-au dat viata.De aceea sa cerem spre dezbatere publica acest proiect. Sa cerem interventia lui IPS Anania, care tot pe acolo s-a nevoit si dansul si ar avea un cuvant puternic.Tristetea si lacrimile Parintelui Justin sa cada pe sufletele lor si glasul proorocului Iezechiel, cel care s-a praznuit ieri, sa le zguduie constiintele.
Laurentiu Ganea a zis,
07/22/2009 la 10:09 PM
Nu ma mira de atitudinea dictatoriala a ierarhului Andrei. Acest ierarh a alungat de la manastirea Sub Piatra pe pr Nectarie Apostol iar la schitul Livezile a schimbat-o pe stareta Fevronia cu o maica de la o manastire din Oltenia care a facut tulburari prin Gorj impreuna cu pr Siluan, pila exarhului Andrei de Alba. Acestea cu aportul relatiilor si influientei ce o are staretul Melchisedec de la Lupsa in zona Albei. Pe pr. Nectarie l-a alungat in urma unei indelungi crize de gelozie a maicii Semfora Stefan care a jucat un rol important in aceasta actiune de care PS Andrei a stiut sa profite cu dibacie. In urma plecarii pr Nectarie obstea de maici a vrut sa plece impreuna cu duhovnicul lor dar ierarhul de Alba le-a interzis sa il urmeze impunandu-le sa se spovedeasca la exarhul Andrei, cel care a tras sforile in aceasta “actiune” misterioasa.
Liana a zis,
07/22/2009 la 11:18 PM
@ monica suslanescuCred ca ar trebui sa-l lasati in pace pe Parintele Iustin Parvu, ca dumnealui nu poate sa se si roage, sa stea si pe campul de lupta; ce fac cei din ASCOR in aceste zile? Sunt in vacanta? Ar fi trebuit sa fie cu miile la Aiud, ca sa pazeasca “cel mai sfant loc din Romania”(am citat pe cineva, si personal cred ca asa este) si atunci nu ar mai fi venit “din greseala” nici Puric, nu-i zic domn, si nici Andreicut, nu-i mai zic nici acestiua nicicum, Domnul sa-i miluiasca si sa-i faca sfinti mari, si sa ma miluiasca si pe mine pacatoasa !Daca tinerii din ASCOR ar avea credinta celor care au murit la revolutie, sau ce-o fi fost, ar fi facut o noua Piata a Universitatii la Aiud, si Parintele Iustin Parvu, ar fi putut sa-si implineasca visul de a face ceva sfant pe un loc sfant, si slugile vrajmasului nu ar fi indraznit sa se apropieFaceti zid de aparare cu trupurile voastre si la Aiud, si langa Parintele Iustin Parvu; eu nu mai pot ca sunt batrana, iar celor care asteapta ca totul sa faca Parintele Iustin le spun: sa va fie rusine !
Victoria Haiduc a zis,
07/22/2009 la 11:00 PM
Referitor la ce a scris Laurentiu Ganea as mai adauga: La manastirea Cergau era staret un parinte cuminte si linistit, pr Leonid. Luna trecuta IPS Andrei l-a destituit fara nici un motiv inlocuindu-l cu un hot de magazine, un anume Calinic, care in timpul studiilor teologice se ocupa cu furturi din magazine. Stirea despre acest Calinic a fost data si pe PRO-TV fiind interogat in sectia de politie. Acest Calinic e de loc din Piatra Neamt si a intrat in manastire la Petru Voda. Dupa mai multe abateri pr Iustin l-a mustrat pe Calinic si neindreptandu-se l-a lasat sa plece in treaba lui. Lui Calinic ii place luxul si viata comoda. Acest Calinic era pe placul exarhului (om cu influienta la curtea episcopului de Alba) deoarece stie sa faca cadouri si sa fie “cuminte”, fiind chiar apreciat de sefi in acest sens. Iata inca cateva dedesupturi din culisele “blandului” ierarh de alba. Ca ziarista, in viitor promit ca voi face un articol pe acest subiect cat si pe cele prezentate de Laurentiu Ganea mai sus. E interesant.
marius liviu a zis,
07/23/2009 la 12:43 AM
tinere, puric, sa-ti fie rusine! si cu smerenie o spun! si inca ceva, te imbraci foarte prost…
Alexdall a zis,
07/23/2009 la 9:30 AM
Deci toată problema este “Memorial cu anexe” unde mănăstirea e una din anexe, şi “Mânăstire cu anexe” unde memorialul ar fi una din anexe. După părerea mea ar trebui consultaţi supravieţuitorii anticomunişti ai închisorii de la Aiud. Judecând după gestul IPS Andrei, acela de a nu invita niciunul dintre foştii deţinuţi luptători anticomunişti la sfinţirea locului “Memorialului”, concluziile vin de la sine.
PS. Am încercat şi eu să postez pe blogul lui Claudiu Târziu, comentariul însă n-a apărut. Sângele apă nu se face.
nume a zis,
07/23/2009 la 9:47 AM
Ce atacuri perverse la acesti inchipuiti “razboi intru cuvant”! Priviti fratilor cum il catalogheaza pe autorul acestui site!“Uneori e vorba doar de rataciri ale busolei duhovnicesti, de o ravna sincera, dar fara socoteala, cum cred ca este cazul la unii frati tineri apologeti”
De mult n-am mai citit ceva atat de pervers; cred ca “razboinicii” sunt manipulati din umbra de forte antiortodoxe cu masca ortodoxa din interiorul BOR, care le spun pas cu pas ce cand si cum sa scrie. Poate ca nici ei n-au habar ce jocuri fac si se conformeaza ca niste roboti; ‘idioti utili’ cum spunea tov. lenin… Asa era si in ASCOR inca de acum 10-15 ani! De fapt e o agentura veche securista (partida anti-ciobotea) care apara pe falsii ierarhi Teofan si Andreicut, dovediti ca eretici si securisti! Vai de noi, in Romania noastra avem coruptie fara corupti si erezie (ecumenism) fara eretici!! Pe nimeni nu intereseaza ortodoxia. Vai si amar ce a ajuns BORul! Artena de lupta intre gastile noilor masoni ciobotea si compania si vechii securisti Teofan, Andreicut etc. si toti la mana lui ciobotea care ii santajeaza!
Sumanele Negre a zis,
07/23/2009 la 1:36 AM
Andreicut a fost omul Securitatii. Dovedit de CNSAS. Basmul cu “nu a facut politie politica” este o gaselnita din legea CNSAS asa cum a fost ea facuta de comunistii camuflati din Parlament pt a nu fi deconspirati. Dar e certificat ca Andreicut a fost informator oficial. Ce calitate are un astfel de individ sa se adreseze astfel unui om care a facut detentie politica in regimul comunist, in timp ce Andreicut si securistii lui din BOR isi umflau burtile de satietate si huzur prin manastiri si episcopii? Sa nu ma in telegeti gresit. Cred in Biserica lui Hristos, dar nu am incredere in biserica intekleasa ca structura administrativa. Am in familie preoti care au suferit mult de pe urma colegilor olor preoti securisti, care au si murit din acest motiv. Iar unii din securistii si informatorii de atunci, dovediti cu documente, sunt acum profesori la Teologie, sunt acum preoti pe la parohii “bune” din centrul Bucurestiului, inclusiv la biserici zise “legionare”, sunt acum in consistorii, sunt acum episcopi sau mitropoliti.Si, revin: ce calitate au acesti colaborationisti sa decida ce se face pe oasele mortilor nostri din Aiud? Ce calitate morala au? Sa-si ia labele murdare de sange nevinovat de pe Rapa Robilor ! Sa se ocupe de afacerile lor veroase si de comisioanele lor de la nunti si inmormantari ! Dar macar mortii acestui neam sa-i lase in pace, caci vad ca acum au poftit si la moaste de martir. Biserica Ortodoxa Romana nu-si va putea reface reputatia morala inaintea Tarii pana nu va elimina din sanul ei securistii, coruptii si francmasonii.Un crestin-ortodox
bogdan a zis,
07/22/2009 la 1:50 PM
Doamne ajuta.
Nu pot ramane fara replica la aceea ce am citit si vazut.
Despre Dan Puric s-au vehiculat multe, si bune si rele.Cred ca de multa vreme ar fi trebuit ca unii dintre noi sa spuna niste intamplari care sa duca la niste concluzii clare. Poate nu le-am dat importanta pana acum. Dumnezeu sa ne pazeasca si sa ne lumineze.Iata cateva intamplari adevarate:
1- Cu timp in urma (sa fie vreo jumatate de an) intr-o vizita facuta de Puric insotit de “niste prieteni” in Banat la o manastire, unui parinte care a primit delegatia domnilor de la Bucuresti i s-a facut “invitatia” de catre cei ce-l insoteau pe Puric in acel “pelerinaj” sa ia loc impreuna cu ei la o masa din manastire sa mai stea de vorba, invitatia sunand cam asa: “parinte haideti sa luam loc la masa masoneriei …..” Parintele i-a repezit, dupa care i-a poftit sa mearga sa se inchine si dupa ce i-a condus cu privirea pana acestia au plecat, s-a retras in chilie
2 – Dan Puric, in dorinta de a restaura sala Rapsodia din Centru Istoric m-a instiintat intr-o discutie telefonica legata de cu totul alt subiect ca are nevoie de fonduri si l-am rugat sa-mi trimita o prezentare sa vad daca acea cladire este monument istoric sau nu, daca se poate incadra pentru o posibila finantare europeana. Mailul trimis pentru a-mi oferi detalii a fost o descriere mai mult personala. Incercand sa stabilesc o intrevedere sa aflu mai multe detalii despre proiect si nu despre Puric, am fost chemat la unul din spectacolele dumnealui unde maicile de la Diaconesti au fost invitate sa cante si unde a fost lansat albumul martirilor inchisi in inchisorile comuniste. Am fost surprins sa constat ca in sala erau mai multi preoti evanghelisti si catolici (sa fie oare o dorinta ascunsa de a transmite mesajele sale crestin ortodoxe si altor crestini neortodocsi sau dorinta de a expune public o atitudine pro ecumenica?!?). Terminandu-se spectacolul am avut intentia de a-i adresa cateva cuvinte referitoare la acel proiect: atitudinea.. n-as vrea s-o descriu. Pur si simplu m-a lasat fara replica si m-am gandit ca poate o fi fost obosit.
3 – Am fost surprins sa vad ca pe toate tarabele cartile lui Puric expuse la vedere au poza dumnealui mare pe coperta. De ce nu a pus o cruce? Sau un simbol crestin? Poate responsabil este cel care a facut creatia pentru coperta.. nu stiu…insa un lucru e cert: sa nu judecam noi, dar sa fim cu luare aminte si sa ne pazim!
Domnului Puric ii transmit un sfat: “Lucifer din mandrie a cazut! Aveti grija la cei cu care va intovarasiti ca speculeaza slabiciunile, asta daca nu cumva sunteti de-ai lor, ca vine ziua cand toti raspundem in fata Lui Dumnezeu”.
Continuarea mesajelor la www.apologeticum.wordpress.com
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Dan Puric, manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, puricficare, sfintii inchisorilor 1 Comment »CALUGARUL SAVATIE BASTOVOI intervine din Basarabia in apararea proiectului Parintelui Justin Parvu pentru Manastirea Sfintilor Inchisorilor de la AIUD
Deşi sînt atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul proiectului de la Aiud, m-am reţinut să-mi exprim public părerea din mai multe motive. Mai întîi, pentru că este vorba de un loc cu o neînchipuită încărcătură duhovnicească şi istorică, un loc cu adevărat sfînt şi sfinţitor, de care ar trebui să ne apropiem cu o evlavie pe măsură. În al doilea rînd, pentru că încă mai sînt în viaţă parte din martirii care au pătimit în acel loc, dar şi în alte locuri de suferinţă şi de jertfă creştină care s-au înmulţit în România prin lucrarea celui rău şi a slujitorilor lui. Aşadar, a vorbi despre lucruri atît de înalte nu mi s-a părut cuviincios, atîta vreme cît sînt încă în viaţă oamenii care sînt cei mai în măsură să vorbească: martirii înşişi.
De la o zi la alta şi de la an la an se pare însă că tocmai martirii rămaşi în viaţă sînt excluşi din sfatul cu privire la „proiectul Aiud”. Deoarece însăşi nevoia de a ridica un „monument” al „victimelor” comunismului (prefer cuvîntul jertfă), a venit foarte tîrziu, aproape prea tîrziu, avînd în vedere că între timp mulţi dintre supravieţuitorii iadului comunist din România s-au mutat la Domnul, se creează, vrei nu vrei, impresia că acest „complex” sau „monument” are menirea de a îngropa mai întîi toţi martorii, ca mai apoi să ia calea unui muzeu fără viaţă şi personalitate.
În acest sens glasul acelor puţini supravieţuitori ai calvarului comunist, care se aude azi doar în condiţii de „samizdat”, este perfect îndreptăţit. România nu are nevoie de un muzeu al comunismului şi nici de un centru de cercetări, România are nevoie de un loc viu al cinstirii martirilor din acest neam în duh creştin, prin rugăciune şi liturghie, aidoma cinstirii martirilor din primele secole, cinstire care era nedespărţită de liturghie.
Altminteri, ne-am putea trezi ca acest „muzeu” şi „centru de cercetări”să se transforme într-un loc fără coloană duhovnicească, areligios şi paraconfesional, sau că, ceea ce iarăşi nu este exclus, va deveni, în timp, un loc de cinstire al unui alt popor şi alte religii. Acest lucru nu este deloc exclus în condiţiile în care tot mai mulţi cercetători evrei susţin tot mai deschis că teroarea comunistă, ca şi nazismul, a fost îndreptată cu precădere împotriva evreilor. Verva şi puterea de persuasiune a unor astfel de cercetători este bine cunoscută, ei fiind susţinuţi şi de legislaţia care clasifică orice polemică referitoare la istoria evreilor drept un act de antisemitism.
Avînd în vedere timiditatea cu care BOR îşi afirmă solidaritatea cu martirii anticomunişti, tolerînd atacuri inadmisibile ale comunităţii evreieşti la adresa martirilor noştri, scenariul expus este posibil. Nu mai departe decît în toamna trecută martirii anticomunişti au fost numiţi, în jargonul comunist de altă dată, „bandiţi” şi „antisemiţi” de către directorul Institutului pentru Cercetarea Holocaustului din România. Expunerea fotografiilor celor pe care ortodocşii îi cinstesc ca martiri a fost catalogată o sfidare la adresa poporului evreu. Drept urmare expoziţia „Destine de martiri” a fost închisă cu scandal la Iaşi.
Mă întreb cum va fi tolerat un memorial al martirilor creştini-ortodocşi, cînd pînă şi simpla expunere a fotografiilor lor într-o expoziţie temporară a stîrnit atîta scandal, fiind închisă cu brutalitate? De aceea, cred că proiectul de la Aiud va fi unul extraconfesional, mai exact unul ce nu va avea ca scop principal cinstirea martirajului creştin. Cel mai probabil, cercetările ce se vor face acolo, pentru că tot trebuie să existe un centru de cercetări, se vor ocupa de partea exotică a lucrurilor, cum ar fi clasificarea tipurilor şi a uneltelor de tortură, a urmelor violenţei rămase pe oase, a descrierii perimetrelor celulelor şi a materialelor din care au fost construite. Dar cred că nu se va vorbi deloc sau aproape deloc despre motivul pentru care oamenii erau închişi acolo şi schingiuiţi, principalul motiv fiind acela de a crede în Hristos şi de a i se închina Lui ca unui Dumnezeu.
Avem toate motivele să credem că monumentul de la Aiud, dacă va urma proiectul arhitectonic de tip masonic, precum şi conceptul de centru de studii, s-ar putea transforma în cel mult 20 de ani într-un loc în care nu doar liturghia ortodoxă, ci pînă şi rostirea cuvîntului „ortodox” vor fi considerate o sfidare, aşa cum au fost considerate crucile polonezilor şi sîrbilor morţi la Auschwitz, fiind în cele din urme scoase.
Iată de ce cererea martirilor care au pătimit la Aiud, clerici şi laici, de a întemeia pe locul suferinţei lor şi a fraţilor lor de suferinţă a unui lăcaş de cinstire prin rugăciune şi liturghie, şi nu a unui centru ce cercetare rece şi străin de duhul Ortodoxiei, este o condiţie principială şi profetică. Îndărătnicia cu care această condiţie este înfruntată tocmai pe linie bisericească nu face decît să confirme suspiciunile ridicate în ultima vreme faţă de ceea ce a devenit „proiectul Aiud”.
În condiţiile în care muzeul Holocaustului, prevăzut a fi ridicat în Bucureşti, constituie un angajament şi un demers oficial al statului Român, este regretabil că recunoaşterea martirajului creştin din timpul comunismului nu este recunoscut prin lege, iar proiectul de la Aiud nu este unul al statului Român, ci unul mixt, incluzînd, înafara Arhiepiscopiei de Alba, unele organizaţii şi persoane cel puţin dubioase.
Cinstirea memoriei colective a Bisericii trebuie să devină un drept recunoscut prin lege în România, la fel ca cinstirea memoriei Holocaustului, pentru a evita atacurile sau amestecul din partea unor persoane sau grupuri străine.
Este de datoria Bisericii Ortodoxe Române să ceară printr-o adresare oficială recunoaşterea prin lege a martirajului creştin în perioada comunistă, aşa cum au făcut-o evreii, care şi-au delimitat foarte clar victimele propriului popor, dînd astfel o încărcătură religioasă şi naţională suferinţei pe care au îndurat-o, din varii motive, de-a lungul istoriei.
Atîta vreme cît chestiunea martirajului creştin din România comunistă nu va fi rezolvată prin lege, iar asta nu se va întîmpla dacă BOR nu va face demersuri oficiale în acest sens, confuziile smintitoare de tipul celor iscate în cazul proiectului Aiud vor rămîne nerezolvate. Patriarhia Română trebuie să instituie în regim de urgenţă o comisie care să formuleze în detalii proiectul de lege care să fie înaintat instanţelor statului român. Principalii consultanţi ai acestei comisii trebuie să fie în mod obligatoriu foştii deţinuţi politici, iar clericii dintre ei trebuie să se bucure de un statut aparte, în sensul de a-şi fi dublat propria suferinţă cu experienţa duhovniciei, experienţă din care cunosc profund şi nemijlocit frămîntările societăţii civile româneşti.
Cum se poate ca supravieţuitorii Holocaustului evreiesc să fie consultaţi în probleme de geopolitică la scară mondială şi să-şi permită să înfrunte Guverne, de fiecare dată cu succes, cum este cazul domnului Elie Wiesel, a cărui părere figurează frecvent alături de preşedintele SUA şi a altor lideri mondiali, iar supravieţuitorii Holocaustului creştin să fie trataţi cu dispreţ chiar şi atunci cînd nu cer nimic mai mult decît să fie consultaţi într-o problemă care îi priveşte în primul rînd pe ei şi pe cei alături de care au suferit? Ce-i lipseşte, de pildă, părintelui Iustin Pîrvu pentru a fi un Elie Wiesel al românilor, după cei 17 ani de chinuri? S-ar părea că nimic. Şi totuşi…
SAVATIE BAŞTOVOI
Ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, filozofie şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova.
Posted in Uncategorized Tags: aiud, manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, parintele savatie, sfintii inchisorilor No Comments »DETINUTII politic Raul Volcinschi si Octav Bjoza, presedintele AFDPR, despre Cazul Dan Puric vs Manastirea de la Aiud – VIDEO/AUDIO
Posted in Uncategorized Tags: aiud, Dan Puric, IPS Bartolomeu Anania, manastirea petru voda, octav bjoza, Parintele Justin Parvu, PS Andrei Andreicut, puricficare, Raul Volcinschi, sfintii inchisorilor 2 Comments »UMILIREA GROTEASCA A PARINTELUI JUSTIN PARVU. Tristete in Biserica: masonul-mim Dan Puric si acolitii lui submineaza Manastirea Sfintilor Inchisorilor
Complotul noilor tortionari de la Aiud
Apologeticum informeaza: Momente de revelatie a ceea ce au trait Sfintii Inchisorilor in temnitele comuniste, cand erau defaimati si impinsi la lepadarea de Hristos, s-au intamplat azi, la Aiud, cand Parintele Justin Parvu a fost supus din nou la umilire si tradare de cei ce se lauda a-i fi apropiati si il numesc, de fatada, “sfant”. Nu mai trebuie absolut nici o dovada si de acest lucru s-au convins toti cei de fata, ca “maestrul” Dan Puric – “imaginea oficiala” a Bancii Carpatica si membru al obscurului IPID – are pur si simplu o obsesie si crede ca nimic nu-l poate opri in a face jocul vrajmasului in proiectul de la Aiud.
Cursul evenimentelor a fost urmatorul:
Parintele Justin a ajuns la Aiud in jurul orei 11, fiind intampinat de parintele staret, Augustin. Decizia de a merge la Aiud a fost luata cu doar cateva ore inainte si parea exclus ca cei potrivnici vor afla de acest lucru (ceea ce demonstreaza ca gruparea masonica din care face parte Dan Puric dispune de turnatori si este conectata la structurile de informatii). Uimitor, la cateva minute este anuntata venirea lui Puric, care dupa spusele sale era in trecere, dupa o vizita facuta in prealabil la inaltul Andrei din Alba-Iulia. Sa fi fost sau nu in trecere, nu stim, caci poate nadajduia la o mangaiere din partea Parintelui Justin si a vrut sa profite de aceasta intaalnire cu sfintia sa la Aiud. Insa nu a fost deloc asa. Parintele era pe de-o parte uimit, cum de Puric se afla in acel moment la Aiud si pe de alta parte nu s-a bucurat de nici un fel de intrevederea cu “actorul non-stop”. A fost o intalnire de gheata, Parintele evitand sa schimbe macar doua vorbe cu actorul, dandu-i doar o binecuvantare smulsa de acesta din urma. Nimeni nu se bucura de aceasta situatie, insa aceasta intrevedea ce-o sa urmeze.
Aceasta atitudine de raceala din partea Parintelui, l-a determinat pe Puric sa-si schimbe planul si a inceput o serie de zeci de telefoane. Parea foarte tulburat si a facut sute de metri invartindu-se in cerc cu telefonul in mana. Nu mai pomenim de inchinarea sa in osuarul cu Sfinte moaste, care a fost de o durata fulgeratoare, ce a constat in prezentarea acestor marturii sfinte ca pe niste obiecte de arta, amicului care-l insotea. Apoi, dupa ce a trantit vreo cateva jigniri la adresa parintelui Teodor Stanescu (fost detinut politic, 20 de ani de temnita), ce vietuieste la acest schit, a iesit val-vartej pe poarta, increzator in ceea ce a pus la cale prin intermediul acelor telefoane. In inregistrarea de mai jos se observa cum Puric – care altfel se pretinde in fals “fiu duhovnicesc” al Parintelui Justin – il repede pe Parintele, salutandu-l din mers, si sunt surprinse si alte momente umilitoare la adresa Parintelui, care adeveresc cele scrise. (Multumim pe aceasta cale fratelui nostru prezent la Aiud, care ne-a furnizat imaginile)
La cateva minute dupa plecarea lui Puric apare si Andreicut, care tot in trecere se afla in drum spre Targu Mures. Dar sa zicem ca a fost pura intamplare si asta, nu? Cu o voce ce trada frica, episcopul a cerut ca sa discute doar cu parintele Justin, oprind pe ceilalti invitati sa intre la discutii. Mentionam ca Parintele Justin era insotit de catre arhitectul sau, cu proiectul manastirii facut dupa dorinta sfintiei sale. Astfel, confiscandu-l pe Parintele, Andreicut a inceput sa-i spuna Parintelui ca trebuie sa se retraga din proiectul de la Aiud si ca se vor ocupa ei de toate.
Cu durere va aducem la cunostiinta mahnirea provocata Parintelui de aceste cuvinte, caci s-a indreptat direct spre Biserica schitului pentru a se ruga Sfintilor, citind acatistul inchinat acestora. Va prezentam imagini cu atitudinea dictatoriala a acestui ierarh ce se lasa santajat de Puric, patriarhul Daniel, printr-un alt personaj, preotul Neofit, ce locuieste in casa lui Dan Puric si care trage sfori importante in blocarea construirii unei manastiri la Aiud.
Lucrul cel mai dureros intamplat astazi este mahnirea mare pricinuita Parintelui Justin, sfintia sa zicand ca nu credea ca mafia este atat de mare si de organizata. S-a clarificat faptul ca lui Puric nu-i pasa de dorinta Parintelui Justin si chiar cu pretul de a-i provoca durere, ca el nu se retrage din proiectul de la Aiud, dupa cum au dezinformat diversionist acolitii sai. Asa ca fiii minciunii ce scriu pe blogurile si in revistele lor – cu stipendii total nedefinite – se vadesc si ei ca sprijina un nemernic. Ca dovada este minciuna de articol a acestui lingau-purtator de vorba a lui Puric, Claudiu Tarziu, in care minte cu viclenie, la nici un minut de la plecarea lui Puric, ca intalnirea a fost una de “reapropriere”. Mai curand, atat intalnirea cat si minciuna postat rapid au fost pregatite cu atentie, de dinainte, de catre cadrele care ii pregatesc informativ pe aceste capuse ale Ortodoxiei romanesti.
Un alt lucru deosebit de grav a fost dezvaluit la aceasta intalnire, anume ca Dan Puric ar fi pierdut toti banii stransi pana acum prin conferintele sale, chipurile pentru “Memorialul” de la Aiud. Mai precis, managerul care se ocupa de aceste fonduri a facut disparuti acesti bani – 30.000 de… euro-arginti – , ce au fost jecmaniti de la oameni, sub imbold crestin, contra spectacolelor sale penibile, unele chiar blasfemiatoare.
Va rugam sa fiti alaturi de Parintele Justin si sa ne rugam la Sfintii de la Aiud, ca sa se faca Voia Domnului cu aceasta manastire inchinata lor. Tineti seama la cine aveti evlavie de-acum incolo, ca sa nu cadeti prada vrajamasului, prin acesti slujitori mincinosi ai lui.
Doamne miluieste!
Vezi si
MASCA LUI PURIC. O alta fata a “Maestrului” Dan Puric. Cine si ce vrea la Rapa Robilor de la Aiud, locul de drept al Manastirii Sfintilor Inchisorilor
BLESTEMUL AIUDULUI. Parintele Justin Parvu pune capat initiativelor actoricesti de la Rapa Robilor. La cinci luni de la Apelul Parintelui, Puric tace
BLESTEMUL AIUDULUI. Parintele Justin Parvu pune capat initiativelor actoricesti de la Rapa Robilor. La cinci luni de la Apelul Parintelui, Puric tace
PARINTELE JUSTIN PARVU si Manastirea Petru Voda au repudiat revista pseudo-ortodoxa ROST, care militeaza pentru implantarea cu cipuri biometrice
PREDICATORUL DAN PURIC sponsorizat de colegul sau predicator, penticostalul Radu Tirle de la Oradea, tovarasul lui Sofronie Drincec, apostatul
PREDICATORUL DAN PURIC sponsorizat de colegul sau predicator, penticostalul Radu Tirle de la Oradea, tovarasul lui Sofronie Drincec, apostatul
Conferinta DICTATURA si MARTIRAJ despre SFINTII INCHISORILOR si DICTATURA BIOMETRICA – cipul controluluitotal
Descarcati conferinta de la https://www.ortodoxradio.ro/arhiva/live/Dictatura-Biometrica-25-mai-2009.mp3
Posted in Uncategorized Tags: aiud, capusele ortodoxiei, Dan Puric, manastirea petru voda, Parintele Justin Parvu, sfintii inchisorilor 5 Comments »
