Scris deVictor Roncea Vin camioanele cu „dovezi“ ale PSD! Chiar acum le umple pentru a le devărsa la Realitatea TV domnu’ Vîntu, în calitatea sa de încărcător-descărcător al remorcii Coaliţiei ticăloşite. Desigur, manipulatorul preşedintelui-jucărie, Hrebenciuc, a avut grijă să pună deoparte câţiva saci cu „fraude“, adunaţi – ce coincidenţă! – chiar de pe „domeniile“ sale din Moldova. Şi fraţii săi minoritari, Vereştoy şi Vanghelie, l-ar mai putea ajuta, la nevoie. După ce le-ndeasă bine, cei patru arestabili – după toate criteriile criminalistice de recunoaştere facială a infractorilor – încep să tragă de sfori: unul de prostituatele sale guralive, cu său fără silicoane, altul de prostănacul decât preşedinte de-o noapte, iar ceilalţi sună gărzile maghiare şi clanurile „ninja“, gata de a instiga susţinătorii unei părţi sau a alteia, pentru a perfecta pe dedesubt o posibilă lovitură de stat în forţă. Nu e nicio glumă. Traian Băsescu se află în faţa unor grupuri politico-economice organizate, constituite pe model mafiot, care au ajuns să conteste puterea supremă a unei naţiuni, exprimată prin votul popular. Deasupra unor personaje care supurează cu ură otrăvitoare la adresa lui Băsescu, gen escrocii de partid şi de stat Vîntu, Patriciu, Voiculescu, tronează tata Ilici, cu şapca sa de colhoznic şi rânjetul morbid. Demenţa este doar una dintre fazele la care au ajuns groparii României, megalomanii miliardari auto-intitulaţi „oameni de afaceri“ după ce au supt de la petrolul naţional la cele mai mici economii din buzunarele amărâţilor de români. Dezmeticiţi cu adrenalina urii din ameţeala de după beţia falsei victorii, monstruoasa coaliţie dintre foşti comunişti, pretinşi liberali, peremişti şi minoritari de toate culorile, râneşte din nou, cu toate boturile deontologilor, la fundamentele democraţiei româneşti. Când la nicio zi după ce-i suflaseră în fund şi-au permis, pentru o clipă, să-l ridiculizeze pe merit pe Geonică-ţopăică, derbedeii de media au fost din nou întorşi cu cheia de mogulii KGB pentru a sări cu toate expectoraţiile pe Băsescu şi români. Scabros, presa violată în grup de moguli nu reuşeşte să se programeze singură la curăţătorie nici măcar după ce românii i-au dat cu flit. Iresponsabil, camionagii lui Vîntu se fac că nu înţeleg că generează, programatic, reacţii imprevizibile, prin titrări din arsenalul operaţiunilor speciale psihologice, cum ar fi „Războiul româno-român“. Ce război? Războiul unor hoţi cu legea, poate. Nu pot să nu mă gândesc că invitarea neobrăzată a unui patron al crimelor din 1989, cum este rusnakul Gorbaciov, chiar pe 21 decembrie – ce sacrilegiu! – era pregătită pentru serbarea celei de-a doua lovituri de stat la adresa românilor. Nu am înţeles niciodată de ce o persoană care este de deplâns pentru infirmităţile sale fizice, dă dovadă şi de infirmitate sufletească alegând să încarce camioane de ură, pentru a le arunca apoi chiar în capul celor care l-au făcut miliardar, a sutelor de mii de români sărăciţi şi obidiţi. Uzi-urile lucitoare ale gărzilor sale personale nu cred că sunt destinate valurilor de dragoste care s-ar revărsa asupra sa din partea poporului pe care-l scuipă zilnic, prin gurile larg deschise ale sclavilor săi de presă. Aşa cum binele e răsplătit cu bine, răul atrage rău. Un om care se pretinde inteligent ar trebui să ştie asta. Puţină pocăinţă nu i-ar strica. Vin sărbătorile românilor. Nu ale ruşilor. Dumnezeu e mare.
Prietenul intim al perdantului Mircea Geoana, Sorin Ovidiu Vintu, admiratorul declarat al lui Iliescu-KGB, a adoptat modelul Bogdan Chirieac in relatia rusinoasa cu presa. Dupa ce se laudase cu emfaza ca va face „dezvaluiri fulminante” pe exact precis fix 7 decembrie, ieri, miliardarul de carton a fugit de declaratii. Pretextul speculantului financiar al agoniselilor românilor a fost ca si-a amânat declaratia de presa promisa pentru ca „atmosfera politica este tensionata”. Controlorul trustului falimentar de presa Realitatea – Caţavencu, motorul principal al Coalitiei ticalosite si ventilatorul de minciuni al campaniei anti-Basescu a spus doar ca „mai asteapta”. Gurile rele afirma insa ca, dupa arestarea unui alt prieten si interpus al lui Sorin Ovidiu Vintu, Nicolae Popa, mogulul isi pregateste fuga, daca nu in Indonezia, cel putin in Transnistria. Presedintele Traian Basescu afirmase dupa capturarea directorului Gelsor la Jakarta ca trebuie vazut cine i-a favorizat acestuia fuga din tara, cine l-a ascuns si cine l-a sustinut financiar in toata aceasta perioada, timp de noua ani de zile. Urmeaza interogatorii ale complicilor, a dat de inteles Basescu. „Fratele lui Popa deja a dat declaratii”, a spus seful statului, la OTV. Faptul ca Sorin Ovidiu Vintu si-a deschis statie TV filo-rusa in Transnistria ne face sa credem ca puscariabilul ar putea face declaratiile promise, in direct, de la Tiraspol.
Epopeea oligarhilor Vintu – Patriciu (si minunatul prieten Nicolae Popa)
“Fratele lui Nicolae Popa a fost deja interogat” – Traian Basescu la OTV
Vestea “gasirii” lui Nicolae Popa, omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, care ar urma sa execute 15 ani de puscarie pentru rolul sau in uriasa frauda a FNI aduce fiori reci pe spinarea mogulilor pe care i-am putut vedea recent rascracarandu-se – ca Dinu Patriciu – pe ecranele televiziunilor, vituperand la adresa lui Traian Basescu din rasputeri. Patriciu si Vintu joaca cartea vietii lor in incercarea disperata a rasturnarii presedintelui. Aducerea lui Nicolae Popa in tara, din Indonezia, unde s-a stabilit de mai multi ani, il va pune atat pe Vintu intr-o situatie mai mult decat incomoda. Poate numai sinuciderea sa oportuna ar opri tavalugul care l-ar putea strivi pe mogul, daca Nicolae Popa ar incepe sa vorbeasca, inainte de a-si ispasi pedeapsa de 15 ani pe care ar urma sa o execute in locul lui Vintu.
Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis
In lipsa marturiei lui Nicolae Popa, Vintu nu a putut fi incriminat (pana in prezent). Toate documentele poarta semnatura lui Popa ca si la dosarele «FNA» sau «Banca Agricola», cauze in care Popa nu a putut fi niciodata audiat. El este singurul care ar putea ajuta anchetatorii in inculparea lui Vintu, inclusiv in «FNI». Daca Popa depune marturie, dosarul poate fi redeschis in baza articolului 394 din Codul de Procedura Penala. Daca va colabora cu anchetatorii, Nicolae Popa ar putea obtine o reducere a pedepsei in dosarul «FNA». Disparitia lui Popa in toti acesti ani a facut insa ca Vintu sa fie condamnat doar in dosarul „BID”, unde implicarea sa era directa dar si in aceasta cauza, Popa a fost „mandatarul ocult al lui SOV”. Faptul ca Nicolae Popa a fost interpusul lui Sorin Ovidiu Vintu in tunul FNI este binecunoscut. Chiar Vintu a recunoscut-o intr-un interviu din Cotidianul din data de 07.02.2006. Mai spune el aici ca “Nicolae Popa este unul dintre cei mai minunati prieteni pe care i-am avut vreodata”. Nu se stie insa – si Curentul dezvaluie in premiera – faptul ca Nicolae Popa n-a fost doar unul dintre minunatii prieteni ai lui Vintu ci si un minunat binefacator al lui Dinu Patriciu. In 1998 societatea GELSOR unde, omul zilei, minunatu’ Nicolae Popa, era director general (si patron totodata, fiind actionar alaturi de Vintu), detinea un numar de actiuni la ROMPETROL varsate catre Dinu Patriciu care a obtinut controlul ravnitei companii petroliere cu sprijinul direct al urmaritului general retinut astazi la Jakarta. Rafuiala lui Patriciu cu Traian Basescu, pleaca de la dosarul de cercetare penala a celei mai mari fraude din istoria Romaniei – cazul ROMPETROL. Acum s-a ajuns la apogeul acestei rafuieli. In 2007 Patriciu la atacat grobian pe Basescu numindu-l “maimuta”, “gorila”, “cioban”, “frana in calea progresului”. Despre ce fel de progres e vorba este usor de inteles – progresul jafului in beneficiul unor personaje acuzate de organizare de grupuri criminale, delapidare, inselaciune, care au prejudiciat sute de mii de romani de avutul lor. Si Vintu si Patriciu sunt cazuri ilustrative, ce exprima o tipologie a oligarhiei romanesti, amandoi fiind reprezentanti de frunte ai cleptocratiei. Pe scurt mogulii nostri personifica resurectia grupurilor ascunse – conspirate pana in prezent – care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Iesirea recenta la rampa campaniei electorale a lui Patriciu si Vintu este un semnal clar al temerilor pe care le inspira Traian Basescu celor doi moguli penali. Din aceasta pozitie, acum, cei doi dau lectii “gloatei”, plini de morga, de la strapontina Realitatii Tv.
Fratia penala Nicolae Popa, Vintu, Patriciu
Preluarea ROMPETROL de catre gruparea Patriciu s-a facut cu ajutorul nemijlocit al lui Sorin Ovidiu Vintu. In 1998, ROMPETROL, colos al industriei petroliere, era una dintre cele mai profitabile firme romanesti. Numai din contractele externe avea de incasat peste 250 milioane de dolari, harta creantelor acoperind Libia, Egipt, Sudan, Irak, Rusia, Ecuador. Traiectoria ascendenta a companiei este stopata brusc prin intersectarea cu gruparea Patriciu. La acea vreme, Patriciu era asociat cu Sorin Marin in firma SG International (SGI) ale carei origini pleaca de la un obscur ONG din Liechtenstein, Tudori Foundation, creata de Dinu Patriciu in 1994. Citam din Rechizitoriul ROMPETROL: “Conform verificarilor efectuate in cauza, s-a stabilit ca la nivelul anului 1998 actionarii S.C. SG International S.A. erau urmatoarele persoane : Sasu Service AG – 48 ,97% ; Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A.– 48,97%; Patriciu Dan Costache – 0,51%; Marin Sorin – 0,51%; Gaita George – 0,51%; Ciobanu Gheorghe – 0,51% , iar ca administratori figureaza Marin Sorin, presedinte al consiliului de administratie, Patriciu Dan Costache, vicepresedinte, respectiv Nastase Dan. In ceea ce priveste actionarii S.C. Alpha Constructii si Investitii Imobiliare S.A., din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti a rezultat faptul ca 44% din capitalul social al acestei societati era detinut de Gaita George, in timp ce Patriciu Dan Costache controla direct si prin membrii de familie 55% din capitalul social al acestei societati, fiind astfel evident interesul sau in S.C. SG International S.A .” Cu sprijinul lui Alexandru Popescu si Nicolae Stoica, pe atunci membri in conducerea ROMPETROL, SGI a cumparat masiv actiuni ROMPETROL cu pretul de 10 -11 USD/bucata. “Investitorul” Patriciu nu avea dreptul legal sa faca investitia, SGI-ul avand mari datorii catre stat. La sfarsitul lunii septembrie, SGI detinea deja 18% din actiunile ROMPETROL, fara sa fi anuntat CNVM la depasirea pragului de 5%. Profitand de pozitia sa de atunci, de parlamentar al unui partid aflat la guvernare, Patriciu a incalcat flagrant legea sfidand CNVM. In luna octombrie 1998, prin functionarii ROMPETROL, SGI cumpara inca aproape 12% din actiuni aflate atunci in posesia lui Sorin Ovidiu Vintu. Vintu le achizitionase de la PAS – asociatia salariatilor, care si-au cedat naiv (?) actiunile catre SOV cu speranta ca astfel vor fi protejati de atacul lui Patriciu. Citam din nou tot din Rechizitoriul ROMPETROL: “Din acelasi material probator a rezultat ca in perioada 28 august 1998 – 14 decembrie 1998 S.C. SG International S.A. a achizitionat de la persoane fizice, salariati ai ROMPETROL, un numar de 41.541 de actiuni emise de societate, achitand un pret de 5.012.220.000 lei. Este de mentionat faptul ca acest pachet reprezenta 21,4% din capitalul social, actiunile fiind achizitionate la preturi variind intre 68.000 – 120.000 lei (vol. 12 fila 57)”.
GELSOR si “preluarea” ROMPETROL
Tot Rechizitoriul dosarului ROMPETROL lamureste si contributia GELSOR-ului condus si patronat de Nicolae Popa in preluarea de catre Patriciu a ROMPETROL. Citam: “In data de 3 decembrie 1998, S.C. SG International S.A. incheie un contract de vanzare cumparare actiuni cu S.C. GELSOR S.A., inregistrat la aceasta societate sub numarul 9156/07.12. 1998, avand ca obiect cumpararea unui pachet de 22.515 actiuni emise de ROMPETROL S.A. la pretul total de 3.269.000.000 lei, adica la pretul de 145.192 lei/actiune, pachetul de actiuni mentionat reprezentand 11,60% din capitalul social al S.C. ROMPETROL S.A.” Vintu si Patriciu erau intelesi si “i-au lucrat” pe ceilalti actionari fara probleme. Fara sprijinul lui Vintu insa Patriciu nu ar fi reusit sa puna mana pe ROMPETROL. GELSOR SA, firma condusa de Nicolae Popa, a votat in Adunarea Generala a Actionarilor, impreuna cu FPS si SG International, pentru atribuirea controlului companiei in favoarea lui Dinu Patriciu dupa care acesta executa o serie de miscari rapide, schimband abuziv componenta Consiliului de Administratie, in care Sorin Marin, omul sau de incredere, devine membru, la fel ca si reprezentantul FPS. Imediat ce si-a asigurat controlul Patriciu introduce modificari in Statutul de functionare al Companiei ROMPETROL care sa-i permita confiscarea definitiva si, mai ales, accesul imediat la activele fiscale ale ROMPETROL. Citam din nou din Rechizitoriu: “In perioada 28.12–14.12.1998 S.C. SG International a achizitionat in total un numar de 64.056 actiuni emise de S.C. ROMPETROL S.A., reprezentand un procent de 33,059% din capitalul social, pentru care a achitat suma de 8.281.220.000 lei. Dupa preluarea managementului S.C. ROMPETROL S.A. de catre reprezentantii S.C. SG International S.A., in vederea consolidarii pozitiei de actionar majoritar in aceasta companie, acestia au recurs la o majorare de capital prin conversia unor obligatiuni in actiuni, in mod ilegal, devenind in acest fel proprietarii a inca 144.200 de actiuni, care cumulat cu detinerea anterioara a asigurat obtinerea pachetului majoritar de actiuni”. Astfel cu suportul lui Sorin Ovidiu Vintu, Dinu Patriciu a devenit miliardar, obtinand controlul asupra ROMPETROL dar aceasta a fost doar o prima etapa a operatiunii deoarece in fapt cei care au devenit adevarati beneficiari, in final, au fost tot rusii, prin intermediul statului fondator al CSI Kazahstanul care a achizitionat prin Kaz Munai Gaz ROMPETROL-ul romanesc. Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta – se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse – energia, arma intrebuintata intens de Moscova in ultimii ani.
Moscova beneficiara lui Patriciu
Predarea Rompetrol catre KazMunaiGaz aduce Rusiei importante beneficii geopolitice si economice. Statul CSI kazah isi dubleaza capacitatea de rafinare, Rompetrol avand doua rafinarii in Romania si se alege si cu o vasta retea de distributie: benzinarii din Georgia pana in Franta. O retea care ajuta la amplificarea dependentei energetice a Europei fata de resursele din fostul spatiu sovietic. Mutarea lui Dinu Patriciu va avea impact major geo-economic si deoarece Kazahstanul este o piesa majora pentru strategia sectorului energetic al Rusiei inca din anul 2003. Subordonarea fata de Moscova s-a amplificat, avand in vedere faptul ca in mai 2007, Putin l-a pus pe Nazarbaiev, presedintele Kazahstanului, sa semneze un nou acord care implica si Turkmenistanul pentru constructia unui gazeoduct care sa contracareze proiectul Nabucco. Acordul facut de kazahi cu Putin intareste traseul Tengis-Novorossiisk, adica se inscrie in aria de interese ale Rusiei de mentinere a monopolului in domeniul transportului petrolului si al gazelor naturale. Romania este o tinta importanta a capitalului rus – dirijat de institutiile militare si serviciile speciale rusesti. Pe masura ce s-a conturat din ce in ce mai clar statutul strategic al Romaniei de “portavion fix” al bazelor militare americane insistenta rusilor de amplasare, la randul lor, in Romania, cat mai ferm, a crescut considerabil. Tara noastra devine un “cap de pod” pentru investitiile dinspre fosta URSS catre Uniunea Europeana. LukOil detine peste 25% din piata carburantilor din Romania, pe piata imobiliara rusii devin deasemenea importanti, COS Targoviste, industria de aluminiu si multe alte repere au fost preluate deja de “capitalistii” rusi.
Destructurarea economiei nationale
Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989. Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional creat si condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Compania SG International a fost vehiculul prin care Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat compania Rompetrol, cu sprijinul direct al GELSOR-ului lui Vintu, societate condusa de minunatul Nicolae Popa si, apoi, banii din creanta libiana. Cele mai “grele” parti din dosarul de urmarire penala in dosarul Rompetrol sunt legate de manipularea pietei de capital si de creanta Libia. Afacerea “topirii” creantei din Libia i-a adus lui Dinu Patriciu partea cea mai consistenta a dosarului penal in cauza Rompetrol, inclusiv acuza “de constituire a unui grup de crima organizata”. Patriciu a vandut cel mai bogat zacamant petrolier al Romaniei: este vorba de acordul EPSA in valoare de 75 mil. usd. Pe scurt, conducatorul Jamahiriei arabe libiene, care era bun prieten cu Ceausescu, drept rasplata pentru serviciile oferite Libiei, a facut cadou Romaniei un teren petrolier, exploatat din 1980 prin contractul dintre National Oil si Rompetrol of Libia. Ulterior s-a descoperit ca zacamantul era urias, poate unul dintre cele mai mari din lume. In 1993, “securisti de omenie” ai statului, in cardasie cu Patriciu, vand acest teren unei companii din Spania, Repsol. Plata de la Repsol urma sa soseasca in 6 transe Romaniei, dar Rompetrol se privatizeaza, iar cei 75 mil. de usd plus taxe, respectiv 88 mil. usd ajung in buzunarul lui Patriciu, in loc sa intre in vistieria tarii. In perioada 1996-2002 Dinu Patriciu a preluat, pe rand, Rompetrol SA, Rafinaria Vega si, in final, Rafinaria Petromidia. Prin firma SG International, Dinu Patriciu si Sorin Marin au preluat de pe piata bursiera actiunile Rompetrol, apoi pachetul majoritar de actiuni de la Rompetrol a trecut, prin mai multe societati, inainte de a fi concentrat la Rompetrol Group BV Olanda. In 2001, Sorin Marin si-a vandut actiunile detinute la Rompetrol si au fost introduse in joc alte societati “estice”.
Kazahstanul, CSI-ul si Rusia
Esticii nostrii, kazahii in mainile carora a cazut ROMPETROL-ul nu sunt nici pe departe niste independenti in raport cu Rusia. Kazahstanul este fieful unui dictator sustinut de Rusia. Partidul presedintelui kazah, Nursultan Nazarbaiev, aflat la putere inca din vremea URSS tocmai a castigat toate locurile parlamentului de la Almaty, iar noua Constitutie, printr-un ultim amendament, ii permite presedintelui Nazarbaiev sa detina toata puterea cat timp va dori. Oponentii presedintelui sfarsesc subit. Zamanbek Nurkadilov, fost ministru al Cabinetului si aliat-cheie al presedintelui Nursultan Nazarbaiev, l-a acuzat pe acesta de autoritarism si i-a cerut acestuia sa demisioneze dupa care a fost gasit ciuruit de gloante. Kazahstan face parte din Organizatia de cooperare de la Shanghai (SCO – alaturi de Rusia, China, Kirghizia, Tadjikistan si Uzbekistan), structura vazuta de rusi drept o contrapondere la NATO. Abil, Nazarbaev a facut la Bruxelles declaratii de amor Aliantei Atlantice, declarand ritos ca “Armata noastra are nevoie de cooperare cu NATO pentru a se dezvolta”, insa armata Kazahstanului marsaluieste disciplinat alaturi de Rusia. Acum doi ani zeci de mii de militari din Rusia si China au participat la manevrele militare din cadrul unei adevarate demonstratii de forta, cu cateva zile inaintea summitului SCO. Desi rusii sustin ca SCO nu se va transforma in alianta militara, Occidentul vede aceasta alianta creata sub pretextul luptei impotriva terorismului drept o replica la extinderea operatiunilor NATO in Asia. Rusia face eforturi majore pentru cresterea potentialului sau militar intentionand sa cheltuiasca aproximativ 200 miliarde de dolari pentru aparare – bani care vor veni din petrolul cumparat de europeni. Fostul stat sovietic a refuzat sa se alature GUAM, organizatie eurasiatica sustinuta de Washingnton, iar presedintele kazah Nursultan Nazarbayev a criticat deschis pozitia proamericana a liderilor din Ucraina, Georgia si Azerbaidjan. Nazarbayev s-a distins ca un sustinator al retragerii din cadrul GUUAM a Republicii Uzbekistan, cu ocazia summitului din 2005, desfasurat la Chisinau. Pe langa manevrele militare marile manevre energetice continua pe toate fronturile, inclusiv in Balcani. Nazarbaiev participa la un proiect major de consolidare a pozitiilor ruse pe piata energetica mondiala. Valeri Iazev, presedintele comitetului Dumei de Stat pentru energetica a anuntat ca Moscova vrea crearea unei aliante mondiale pentru controlul preturilor la gaze. In componenta acestei aliante, ar trebui sa intre alaturi de Rusia – Turkmenistan, Uzbekistan si Kazahstan, Ucraina si Belarus dar si Iranul, in perspectiva. Aceasta alianta ar constitui, conform strategilor rusi, o contrapondere la Uniunea Europeana.
“Grupul de criminalitate organizata”
Scena politica romaneasca a luat foc de fapt odata cu finalizarea de catre Parchet, in septembrie 2006, a Rechizitoriului cazului ROMPETROL. Celebrul dosar Rompetrol, afacere juridica ce a determinat criza majora a sistemului politic din Romania, odata cu refuzul lui Traian Basescu de a “rezolva” problema penala a lui Patriciu, dupa cum ii cerea Tariceanu in celebrul biletel din 2006. Dosarul Rompetrol, finalizat in septembrie 2006, a avut parte pana acum de vreo 25 de amanari, din motive care mai de care mai hilare. Ultima amanare, a 25–a, din luna septembrie, s-a datorat grevei magistratilor. Patriciu urmeza sa fie judecat pentru: initierea unui grup de crima organizata, spalare de bani in forma agravanta, asociere in vederea savarsirii de infractiuni, inselaciune, delapidare, divulgare de informatii cu caracter secret. Continutul exploziv al materialului in baza caruia Dinu Patriciu a fost trimis in judecata riscand zeci de ani de puscarie reprezinta esenta tipologiei “privatizarii” prin jaf a economiei nationale. Mai bine de un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu, impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un “grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului – grup de criminalitate organizata”. In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: “In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia”. Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor rosii” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”. Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare – Dan Voiculescu, Vintu, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. In aceeasi cauza mai sunt implicati patru reprezentanti ai (CNVM): Gabriela Anghelache – presedinte, Paul Miclaus – vicepresedinte, Victor Eros – membru si Elena Albu – sefa Corpului de control din CNVM. Un fost ministru PNL, Sorin Pantis este acuzat de manipulare a pietei prin tranzactii sau ordine de tranzactionare. Alexandru Bucsa, vicepresedinte The Rompetrol Group Olanda este judecat pentru complicitate la delapidare, complicitate la spalarea de bani si pentru asociere in vederea savarsirii de infractiuni. Sorin Rosca Stanescu, directorul ziarului “Ziua” este si el acuzat de utilizare de informatii privilegiate si aderare la un grup infractional organizat. 11 persoane sunt nominalizate in Rechizitoriu, dar numarul celor implicati in mega-teapa Rompetrol este cu mult mai mare. Statul, in primul rand, prin reprezentanti corupti a fost principalul favorizant al jafului national. Personaje importante de pe scena politica, au beneficiat de pe urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare, devenind ulterior pioni ai dosarului penal ROMPETROL. Printre acestia pot fi enumerati: Camelia Rodica Voiculescu, Attila Verestoy, Calin Popescu Tariceanu, Rosca Stanescu si inca vreo cateva zeci. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie.
Nicolae Popa omul de paie al lui Sorin Ovidiu Vintu, groparul FNI
Afacerile lui Vintu au plecat din zona Iasi, prin GELSOR, o societate care a fost infiintata in 1995 de Gelu Teodorescu, profesor de matematica la Universitatea din Iasi, prieten cu Dan Condurachi si cu Sorin Ovidiu Vintu. GELSOR a plecat din start printr-o teapa clasica: la fabrica de seringi de unica folosinta SANEVIT Arad, una dintre primele societati listate la bursa, GELSOR a cumparat masiv actiuni la pretul minimal. SANEVIT avea exclusivitate de la Ministerul Sanatatii pentru vanzarea produselor sale in sistemul sanitar iar afacerile fabricii mergeau bine astfel ca pretul actiunilor a urcat spectaculos. “Coincidenta” GELSOR a vandut participatia sa la SANEVIT cu doar cateva zile inainte ca guvernul sa decida ca nu este normal ca statul sa cumpere seringi numai de la un singur producator, fara licitatie. Profitul rezultat din vanzarea la timp a actiunilor a fost enorm. GELSOR a avut un profit rezultat in urma afacerii SANEVIT de aproape 15 ori mai mare decat suma investita initial. Apoi insa cei care au cumparat (printre care si SIF Muntenia) au avut surpriza sa constate, in scurt timp, ca actiunile nu valoreaza mare lucru in conditiile in care nu mai este unic furnizor. Mai departe, in cascada, reteta a functionat la nesfarsit…
FNI: jaf protejat de statul mafiot
“In Romania, ca oriunde in lume, o afacere trebuie sa se bazeze pe lege. (…) In privinta moralitatii unei afaceri, asta este alta dezbatere. Legile moralitatii nu le poti aplica in afaceri. Nu mai sunt de actualitate. Asa este oriunde in lume.” – Sorin Ovidiu Vintu
Sute de mii de romani care si-au investit economiile in unitati FNI au dormit linistiti hipnotizati de sloganul lui Vintu. Dupa trei ani si ceva de jaf organizat cei care au condus la vedere FNI (interpusii lui Vintu) au fugit, banii s-au evaporat, iar anchetele pornite de autoritati au mascat de fapt aflarea adevarului. Reteta falimentului a fost simpla. Fondul nu a fost infiintat pentru ceea ce se astepta lumea, potrivit denumirii, ci pentru scoaterea din buzunarele oamenilor a ultimelor economii, dupa escrocheria Gerald si Caritas. FNI tot un joc piramidal, a “desavarsit” jumulirea romanilor inceputa prin Caritas si Gerald, “jocuri” organizate tot de mafia lucratorilor in servicii. A fost pus in miscare un angrenaj urias care a promovat agresiv “investitia” la FNI, prin utilizarea exclusiva si complice a mass-media. Oamenii au fost prostiti prin asocierea FNI cu bancile comerciale si cu institutii ale statului, iar “adormirea” s-a facut prin aruncarea pe piata media a unor bugete enorme de publicitate si uitilizarea unor lideri de opinie de tipul lui Tatulici, la fel ca si in cazul Caritas. Sutele de mii de oameni care si-au investit economiile in unitati FNI au fost “vrajiti” cu sloganul “Dormi linistit, noi veghem pentru tine”. Actiuni necotate, fara valoare, actiuni cotate, dar cumparate la suprapret, tranzactii fictive si rascumparari de unitati la randamente uriase – iata reteta uriasei fraude FNI, sustinuta prin politica agresiva de marketing, implicarea institutiilor statului si a unor banci comerciale. Existau, de ochii lumii, in portofoliul FNI si ceva actiuni ale unor societati listate la bursa, dar ele fusesera cumparate la preturi duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. SOV Invest, administratorul FNI, nu avea o autorizatie de functionare pentru Bucuresti. Cu alte cuvinte, Fondul a functionat ilegal mai toata perioada. “S-a retinut ca SC SOV Invest SA nu a solicitat la CNVM aprobarea schimbarii sediului din Constanta in Bucuresti, nedepunand un dosar special pentru avizarea schimbarii sediului, dar, indirect, in modificarile prospectului de emisiune avizate de CNVM prin Decizia 3136/14.07/1998, se prevede schimbarea datelor de identificare ale societatii de administrare. Nu exista autorizatie prealabila de functionare a SC SOV Invest SA, societatea a fost infiintata prin Sentinta Civila a Tribunalului Constanta (…). Se constata astfel incalcarea regulamentului CNVM (…)”, se arata intr-un control al CNVM realizat ulterior caderii FNI. Angrenajul s-a bazat exclusiv pe “abureala” populatiei: strategia investitionala a FNI suna, oficial, in felul urmator: “Optimizarea portofoliului fondului administrat in conformitate cu prevederile legal-normative in vigoare, pentru asigurarea cresterii unitatii de fond. Dinamizarea activitatilor pe piata de capital si cu precadere a tranzactiilor in Bursa si pe piata RASDAQ”. Pe scurt “legenda” de acoperire suna ca o investitie in siguranta. De fapt FNI a investit majoritatea banilor in actiuni necotate pe pietele reglementate iar majoritatea achizitiilor de actiuni s-au facut prin tranzactii cu persoane fizice…care de fapt nu existau, erau fictive! Iata ce scria un politist, dupa ce a inceput ancheta FNI, in procesul-verbal: “Astazi (…) fiind in continuarea verificarilor privind contractul de cesiune de actiuni incheiat intre Grigore Ioan, in calitate de cedent, si FNI prin SOV Invest, in calitate de cesionar pentru un numar de 7.760 de actiuni la purtator emise de SC Industrial Export SA, ne-am deplasat la domiciliul mentionat in contract al cedentului respectiv, str. Tunari nr 156. Adresa nu a putut fi identificata, intrucat strada Tunari din sectorul 2 este numerotata de la 1 la 87. Pentru care am incheiat prezentul proces-verbal”.
Actiunile necotate, smen pentru Vintu
In iunie 1997, FNI a cumparat actiuni la Bucuresti Turism SA, o societate aflata in…cadere. Vanzatorul actiunilor era Sorin Ovidiu Vintu care a cedat 5.787 de actiuni si a primit 2,488 de miliarde de lei, adica 430.000 de lei pentru fiecare actiune. Bucuresti Turism nu era cotata pe piata bursiera, dar era “foarte valoroasa” pentru FNI astfel incat a fost trecuta in activul net cu suma de achizitie desi, potrivit CNVM, acest lucru incalca grav legislatia in vigoare. Tranzactii de acest tip au fost facute cu zecile, fie ca era vorba despre Sorin Ovidiu Vintu personal sau de interpusi sau SVM-uri “inventate” de el. Intr-un raport din martie 1998, Comisia Nationala de Valori Mobiliare atragea atentia asupra faptului ca portofoliul FNI are o structura riscanta, fiind constituit in proportie de aproape 70% din actiuni necotate. Doar putin peste 15% erau titluri cotate pe piata bursiera, iar acestea nu valorau mai nimic. Intr-o alta situatie intocmita de CNVM (30 iunie 2000), rezulta ca actiunile fusesera cumparate la valori duble sau chiar triple fata de valoarea lor reala. Astfel, pentru titluri Rafo Onesti s-au cheltuit 460 de milioane de lei, desi valoarea de piata a actiunilor era de aproape cinci ori mai mica. Aceasta este doar una dintre directiile spre care s-au scurs banii FNI. Situatia era identica si in ceea ce priveste societatile cotate pe RASDAQ si aflate in portofoliul FNI.
Bankcoop, CEC, Ciorbea
CEC-ul taranistilor intrase in combinatia FNI pe calea batatorita de – Bankcoop. Pe 30 mai 1997, cele doua parti semnasera un contract de fidejusiune/cautiune (contract nr. 2509). Bankcoop a intrat in incapacitate de plata, asa ca inlocuitorul a fost CEC, institutia bancara (de stat) cea mai afectata de “afacerea” Fondului National de Investitii. Situatia investitiilor nu era contabilizata exact, iar numarul unitatilor de fond aflate in circulatie nu era unul real. Dupa caderea FNI, s-a aflat ca managerii Fondului aveau aruncate pe piata (in aprilie 2000) peste 75 de milioane de unitati de fond. CNVM a observat ca in scriptele oficiale, nu figurau decat aproximativ 34 de milioane de unitati. De doua ori mai putine! O luna mai tarziu (mai 2000), in actele FNI nu mai exista nici macar o unitate de fond. Omul cheie al lui Vintu, Nicolae Popa a fost scos din tara de ofiteriul SRI Veliscu.
Nicolae Popa, profilul unui minunat prieten
Nicolae Popa a fost directorul general al Societatii de Valori Mobiliare GELSOR, patronata de Sorin Ovidiu Vintu – firma care a administrat actiunile SOV Invest, societate care, la randul ei, a administrat Fondul National de Investitii (FNI) si Fondul National de Acumulare (FNA). Prin declaratie-angajament semnata de Popa acesta era autorizat in scris de S.O. Vintu sa efectueze tranzactii la FNI in numele si in interesul sau propriu in baza instructiunilor date de Vintu. Aceste date sunt atestate si de faptul ca SC Sovinvest SA, ca administrator al FNI, a virat direct in conturile personale ale lui S.O. Vintu, din rascumpararile de unitati de fond efectuate de pe carnetele de investitor emise pe numele lui Popa, sume in valoare totala de peste 516 miliarde de lei. Conform declaratiilor Mariei Vlas, in angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut fostii ofiteri SRI, iar de recrutarea si angajarea lor, intr-o prima faza, s-a ocupat cadrul SRI Victor Veliscu, asociatul lui Vintu. In 1994, Veliscu este recrutat de Sorin Ovidiu Vintu, care il pune sa amenajeze sediul GELSOR, iar in iulie 1995, devine actionar la SOV Invest, firma ce avea sa administreze dezastrul FNI. Vlas a afirmat ca, la inceput, ea a lucrat pentru Vintu la Societatea de Valori Mobiliare GELSOR SA si ca a incheiat cu Veliscu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Veliscu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest. Prin intermediul lui Popa Nicolae, disparut fara urma, pana ieri, SOV a retras din fond 516 miliarde de lei. Potrivit expertilor, Vintu nu era investitor FNI, desi, initial, pe numele sau a existat un carnet de investitor. Ulterior, acelasi carnet apare pe numele inculpatului Popa Nicolae. Concluzia expertilor a fost ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a fost investitor FNI prin persoane interpuse”, respectiv prin Popa Nicolae. Banii investiti in FNI de Sorin Ovidiu Vintu erau gestionati de Nicolae Popa, interpus in scopul mascarii implicarii acestuia in devalorizarea fondului. Ioana Maria Vlas a declarat, pe parcursul anchetei, in calitate de martor, ca Nicolae Popa era „mana dreapta a inculpatului (n.r. Sorin Ovidiu Vintu) ca orice spunea acesta era ca si cum ar fi spus insusi inculpatul, prefigurandu-l drept mandatar al inculpatului, aceleasi aspecte rezultand si din declaratiile altor martori atasate acestui dosar“. Tribunalul Bucuresti insa nu a gasit „suficiente probe care sa ateste ca SOV a avut vreo implicare“, iar Vintu nu ar fi incalcat legea cånd l-a folosit pe Popa ca mandatar al banilor investiti la FNI . Cel mai important element al cazului – Nicolae Popa, cel care ar fi putut sa-l duca pe Vintu in pragul puscariei, a fost „exfiltrat“ din tara de insusi Victor Veliscu, care l-a scos din tara cu masina condusa de el personal.
Nicolae Popa si SRI-ul lui Radu Timofte
Dupa deosebitele servicii prestate catre Vintu, Veliscu este reactivat si angajat la UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), iar ulterior ajunge inapoi la SRI, direct in dreapta lui Timofte. In 2001, Victor Veliscu, reactivat in SRI, va fi consilierul directorului Serviciului Roman de Informatii pe probleme de logistica, pana in 2005, cand este trecut in rezerva cu rangul de general de brigada. Pensionarul fericit si-a infiintat apoi o pensiune, iar de FNI si de implicarea sa in marele jaf nu s-a mai suflat un cuvant, desi pe data de 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma in plenul Parlamentului: „Cetatenii, societatea si chiar institutii ale statului au fost victimele unei mari manipulari puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea si compunerea retelelor crimei organizate internationale, care mai sunt inca in umbra, fiindca cei scosi in fata nu sunt decat niste pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost intotdeauna peste granita. Au fost si pioni pe teritoriul Romaniei. Va asigur ca s-a stiut totul in legatura cu FNI“. Aici, directorul Timofte pe de o parte mintea de ingheta apele, pe de o parte spunea adevarul pe deplin: intr-adevar „s-a stiut totul in legatura cu FNI“, intr-adevar „au fost scosi in fata niste pioni“, insa ce a uitat sa precizeze Timofte era faptul ca chiar omul de la dreapta sa era unul dintre artizanii escrocheriei, iar cel care ii dadea raportul lui Vintu era chiar el, Raducu, prins de ofiterii de la E in flagrant. Oamenii au fost matrasiti, scosi la pensie – desigur nu au primit pensii atat de grase ca Veliscu, deoarece ei si-au servit doar tara, nu si pe Vintu.
…procurorul Irinel Paun minunatul salvator al lui Sorin Ovidiu Vintu
Toate retragerile ilegale de actiuni si bani de la FNI poarta semnatura lui Nicolae Popa, insa marturiile si expertizele financiar-contabile au dus la punerea sub acuzare in aceasta cauza si pe Sorin Ovidiu Vintu. Acesta a scapat insa de acuzatii, in 2004, dupa ce procurorul Irinel Paun (fost sef al Directiei Generale Anticoruptie) a apreciat ca o buba la un picior al mogulului facea imposibila anchetarea sa. In rechizitoriul dosarului FNI intocmit de procurorul Irinel Paun, cel care l-a facut scapat pe Vintu, acesta recunoaste ca nelegiuirile in functionarea si administrarea fondului s-au facut inclusiv in perioada in care SOV era tatal FNI-ului. Astfel, anchetatorul precizeaza ca una dintre cauzele care au generat pagube in activitatea FNI a fost diminuarea numarului unitatilor de fond aflate in circulatie, fapt ce a avut ca efect direct cresterea nereala a valorii unitatilor de fond in raport de care s-au efectuat rascumpararile si care a generat plata unor sume de bani in plus, necuvenite, din fondurile investitorilor FNI. Acelasi rechizitoriu precizeaza ca o alta cauza importanta care a determinat intrarea FNI in incapacitate de plata a constituit-o reevaluarea nejustificata a actiunilor aflate in portofoliul FNI. Prin disjungerea datorita bubei la picior a lui Vintu, Nicolae Popa si Ioana Maria Vlas au ramas singurii inculpati in aceasta cauza. Prin decizia definitiva si irevocabila a Curtii Supreme de anul acesta, Vlas a fost condamnata la zece ani de inchisoare, sub acuzatiile de inselaciune si abuz in serviciu. Popa are de efectuat 15.
Disjungerea lui SOV si scutirea medicala pentru bubitza de la picior
Modul in care Parchetul – respectiv Paun – explica la acea data – 7.12. 2004 – disjungerea dosarului este de-a dreptul hilar. Procurorul Irinel a apreciat ca “inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a suferit o interventie chirurgicala ca urmare a unui accident casnic, fiind in imposibilitatea de a participa la efectuarea unor acte de urmarire penala”. Odata cu aducerea in tara a lui Nicolae Popa, Vintu nu ar mai avea multe optiuni sa scape, banuiesc, decat asumandu-si o dauna totala la toate membrele care i-au mai ramas neologite. Un internaut a trimis urmatorul comentariu la unul dintre articolele scrise despre FNI si Sorin Ovidiu Vintu, care inchide in putine cuvinte “cazul Vintu”, si pe care nu pot sa nu-l citez, chiar daca se exprima mai contodent, justificat avand in vedere ca si-a pierdut toata averea deoarece el nu a avut parte de un minunat prieten ca Nicolae Popa. “Vintu este un nenorocit de infirm care a nenorocit sute de mii de oameni in foamea sa nebuna si bolnava dupa bani. Din cauza ca nu i se scoala a ramas cu o singura pasiune – posesia banilor. Schiop, infirm, neputincios, mitocanul asta neghiob si analfabet ajuns smecher de oras, isi da acum aere de Harvard, cu trabucul infipt intre dinti, dupa ce pe vremuri se tara prin fata gurilor de metrou tranzactionand certificate. Starpitura asta ne scuipa acum din spatele garzilor sale inarmate, selectate din randurile fostilor ofiteri SPP, SRI, ETC. Familia mea a ramas fara nimic dupa caderea FNI. Tot ce au muncit batranii o viata s-a dus p..lii de suflet. Sper sa-i crape burdihanul espropiatului, cu un trabuc infipt in c..r si sper sa apuc momentul pentru a scuipa pe fereastra puscariei care-l asteapta pe jegul uman – Sorin Ovidiu Vintu”. Personal nu cred ca victima lui Vintu va avea ocazia sa-si vada visul cu ochii dar speranta moare ultima, nu-i asa?…
Candidatul PSD la presedintie, Mircea Geoana, s-a intalnit miercuri cu Sorin Ovidiu Vantu, putin dupa miezul noptii, rezulta dintr-un set de fotografii si informatii primite astazi la redactia HotNews.ro. In fotografii se vede cum Geoana intra noaptea in resedinta omului de afaceri. Contactat de HotNews.ro, Vantu a declarat ca refuza sa faca orice declaratie pana pe 7 decembrie. Doi apropiati ai candidatului PSD sustin Geoana a avut un program incarcat si ca nu cred ca s-a intalnit cu Sorin Ovidiu Vantu. Mircea Geoana a admis intr-un interviu acordat ziaristului Catalin Tolonan ca s-a intalnit, in trecut, de doua sau trei ori cu Vantu cu care a vorbit despre “sistemul financiar bancar din Romania”. Mircea Geoana a fost la emisiunea lui Gadea si a stat in studio-ul Antenei 3 pana la orele 23:00. Conform informatiilor mele, inainte de intrarea in emisie a fost informat cu privire la articolul din “Curentul” despre a treia vizita a sa la Moscova. A intrebat: “Au si documente?”. La raspunsul pozitiv primit, Geoana s-a facut livid si a ramas crispat si pe parcursul emisiunii Sinteza Zilei, dupa cum se poate constata si in inregistrare. Potrivit informatiilor HotNews.ro, candidatul PSD s-a intalnit cu Sorin Ovidiu Vantu o ora mai tarziu, in jurul orelor 24:00. Intalnirea a avut loc la resedinta acestuia din strada Paris, in contextul arestarii fostului director al Gelsor, Nicolae Popa. El a fost arestat in cursul zile de miercuri de autoritatile din Jakarta, Indonezia. Cunoscut ca “mana dreapta” a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, Popa a fost condamnat in 2006 de Tribunalul Bucuresti la 15 ani de inchisoare, pentru inselaciune, alaturi de Ioana Maria Vlas, informeaza Mediafax. Mai multe detalii la HotNews
Vă prezentăm astăzi proba audio care demonstrează că încă din 2006 Vîntu lucra intens, prin intermediul amicului său Maricel Păcuraru, pentru a pune måna şi pe Poştă, şi pe patrimoniul UGSR. Interesant este că aceste două obiective, Poşta şi UGSR, alături de CEC, apar şi în cuprinsul notei informative care arată cum lideri marcanţi ai PSD, Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Mircea Geoană, au împărţit mogulilor Vîntu, Voiculescu şi Patriciu cåteva hălci importante din economia ţării, în schimbul susţinerii în campania prezidenţială. Uitånd proverbul „dacă tăcea, filosof rămånea“, Vîntu a intrat în direct la televiziunea sa, în cadrul emisiunii „Ora de foc“, susţinånd în stilul cunoscut că: „În privinţa Poştei, domnule Adrian Ursu şi domnilor invitaţi şi telespectatori, aveţi cuvåntul meu de onoare că nici măcar o clipă nu mi-a trecut prin cap să cumpăr o adunătură de mortar şi ciment. Eu nu sunt speculator imobiliar. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu a dezinformat“. Contrariat de declaraţiile mogulului care-i plăteşte salariul, Ursu l-a întrebat: „Nu s-a auzit foarte bine. O adunătură de mortar şi ciment aţi spus?“. Iar mogulul i-a răspuns pe acelaşi ton superior: „Vă rog? Păi ce înseamnă Poşta? Clădiri. Eu nu cumpăr clădiri. Eu mă ocup de retail. Eu mă ocup doar cu cash. Sunt speculator financiar şi atåt. Punct“. El a pus punct, iar noi continuăm şi vă demonstrăm cum încă din 2006 Sorin Ovidiu Vîntu punea la cale acapararea Poştei Romåne şi a patrimoniului UGSR, spre disperarea asociatului său Maricel Păcuraru, care şi le dorea pentru sine.
Cum minte public Vîntu despre interesele sale faţă de Poşta Română Continuarea plus Audio la
ULTIMA ORA: SRI cere autosesizarea organelor abilitate in cazul Rosca Stanescu-Hayssam-Nastasiu
In urma articolului „Curentul” in care atrageam atentia asupra faptului ca, din disperare, in campania sa impotriva sefului statului, Traian Basescu, mogulul Sorin Ovidiu Vintu incepe sa scoata pe piata documente „Strict Secret” cu antentul SRI, prin intermediul lui Sorin Rosca Stanescu, incalcandu-se grav prevederile legale privind protectia informatiilor clasificate intr-un stat NATO si UE, Biroul de Presa al SRI ne-a remis urmatorul Comunicat, care vorbeste de la sine:
Referitor la materialele publicate in mass media in data de 30 noiembrie a.c., SRI face urmatoarele precizari:
În strictă conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu prevederile protocolului de cooperare dintre SRI şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţia noastră a întreprins, la solicitarea procurorului Ciprian Nastasiu, o serie de măsuri de sprijin tehnic pentru punerea în aplicare a unor autorizaţii obţinute de DIICOT, potrivit normelor procedural penale.
Conform procedurilor, rezultatele acestor măsuri au fost transmise în varianta clasificată, integral şi în exemplar unic, procurorului de caz Ciprian Nastasiu, fără ca SRI să păstreze copii ale acestora. Având în vedere această situaţie, nu ne putem pronunţa asupra veridicităţii materialelor prezentate în mass media.
Serviciul Român de informaţii îşi exprimă îngrijorarea faţă de modul în care sunt respectate dispoziţiile legale privind protecţia informaţiilor clasificate şi sunt prezentate în spaţiul public documente cu însemnele instituţiei, context în care solicită organelor abilitate să se autosesizeze în situaţia încălcării prevederilor legale.
SRI îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legea şi respinge orice încercare de atragere a instituţiei în dispute cu caracter politic.
Anul trecut, în perioada 10-11 iunie 2008, Note ce păreau ale SRI au fost trimise de pe o adresă de mail cu indicativul UM 0201 – se pare un indicativ militar al STS – mai multor ziare şi au fost publicate însoţite de comentarii diverse. Tabăra presei PC-PSD – “Jurnalul”, Antena etc, le-a dat drept “intoxicări”, mai ales că era menţionat – pe langă Ion Iliescu – şi numele lui Voiculescu.
Notele SRI consemnau unele mişcări artistice ale regizorului, Bunicuţa bolşevică ce trasa indicaţii echipei primadonei, doctorul “independent”.
Sifonarea către presă a fost dezminţită urgent de către purtătorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, care a afirmat că notele “seamănă cu cele utilizate de SRI”, dar, vezi Doamne, ar fi fost contrafăcute, iar Ion Iliescu a susţinut acelaşi punct de vedere, afirmÂnd că totul e o făcătură şi că el nu ar fi vorbit în viaţa lui despre campania lui Oprescu, d-apoi să pună la cale organizarea acesteia.
SRI-ul a susţinut că instituţia condusă de George Maior nu are în atribuţii supravegherea informativă a activităţilor cu caracter politic desfaşurată de liderii diverselor partide, atÂt timp cÂt nu constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. BătrÂnul sforar Ion Iliescu, cu obsesia sa pentru lovituri de stat cu hoarde de mineri şi acţiuni subversive, a constituit însă dintotdeauna o ameninţare la adresa siguranţei naţionale. El însuşi este de fapt o ameninţare ambulantă (real and prezent danger) la adresa romÂnilor încă de pe băncile şcolilor moscovite de unde şi-a tras snaga.
Anul acesta, a venit confirmarea clară şi indubitabilă că notele transmise redacţiilor de cineva din breasla securiştilor de bine erau autentice. În transcrierea din nota SRI a discuţiei conduse de Ion Iliescu apărea următorul pasaj: “Cozmâncă va mobiliza resursele echipei sale. Octav ştie ce are de făcut ca mobilizare”.
Cozmâncă, unul dintre dinozaurii sistemului de partid, fost preşedinte executiv al PSD, secretar general şi unul dintre principalii directori de campanie ai formaţiunii conduse de Ion Iliescu până în 2004, a ajuns, după cum se ştie, în vârful “mobilizării” lui Oprescu, nu fără un mic scandal de formă cu partidul-mamă. Cică fiorul moral şi revelaţia mistică l-au zdruncinat pe hipopotamul utecist din menajeria lui Ion Iliescu, cadristul de partid “cel mai priceput în mobilizare” şi, brusc şi dintr-o dată, omul de bază al lui Ion Iliescu a sărit în tabara “independentului”, cu care nu ar mai fi avut niciodată de-a face. Cam asta a fost povestea pentru proşti.
Pentru restul lumii, a ieşit la iveală adevărul că notele SRI scoase la lumină de presă conţineau date autentice, confirmate cu vârf şi îndesat de evenimentele aflate în derulare. Acele blamate bileţele, considerate apocrife şi respinse violent de Ion Iliescu, la trecerea unui an de la apariţia lor pe piaţă, s-au confirmat.
Redacţia noastră se află de mai multă vreme în posesia unor alte “bileţele” găsite în apropierea redacţiei, care ne-au atras atenţia deoarece conţineau elemente de identificare specifice. Iliescu, mare intrigant şi sforar, repetă faza care a precedat eliminarea lui Petre Roman organizand “ostilităţile” în vederea eliminării lui Băsescu. Personal, mă aştept la orice dinspre moroiul (strigoiul n.n) bolşevic Ion Iliescu, esenţa răului şi blestemul istoric pentru acest popor. Ca şi în notele precedente, se observă în actualele informări că Iliescu este regizorul, “cappo di tutti capi”. Nu le-am dat însă publicităţii aşteptand să vedem ce se confirmă şi ce nu, pentru a nu ne expune unei dezinformări grosolane.
Ultimele evenimente au demonstrat că informaţiile explozive cuprinse în interceptările ambientale sunt mai mult decat autentice, astfel că oferim şi publicului fotocopiile notelor găsite la colţul străzii, fără a ne mai face iluzii că vreodată cineva ar recunoaşte cine şi de ce le-a scăpat pe jos.
Textul informaţiei
Propunerea de valorificare nu intră în atribuţiile noastre. Informaţia cuprinde sumarul discuţiilor purtate de către cei vizaţi pe teme de interes economic cu referire la repere industriale aflate în atenţia Div. noastre. Segmentele principale extrase din contextul dialogului sunt cuprinse în nota rezumativă de mai jos. La mapa info. se găsesc în amănunt restul datelor.
Cadrul general al discuţiei a reliefat aspectele campaniei electorale şi mai ales perspectiva turului doi al alergerilor. Adrian Năstase şi-a exprimat părerea că nu vor fi prezenţi cei peste nouă milioane de alegători necesari validării Referendumului propus de Traian Băsescu, iar Ion Iliescu a revenit asupra subiectului afirmând că trebuie explicată populaţiei lipsa de rost a acestei manevre care ar ameninţa statul de drept. Mircea Geoană a intervenit reiterand punctul de vedere al lui Adrian Năstase şi susţinÂnd că principala problemă o reprezintă obţinerea sprijinului total al liberalilor pentru susţinerea sa în turul doi. Şi-a exprimat ideea că mesajul lui Antonescu este slab şi acesta nu va reuşi să ridice partidul, dar că procentele sale contează deşi la nivel local este posibil să nu se ralieze unele organizaţii mai ales în Ardeal. Situaţia din Ardeal este sensibilă, a precizat Ion Iliescu, dar Viorel se va ocupa să compenseze prin accesarea liderilor maghiarimii – el este cel mai potrivit în solidarizarea celor de la UDMR. Viorel poate merge pe ce vor ei mai mult, pe autonomie locală extinsă – chiar cu includerea zonei Mureş, Cluj, Oradea, deoarece oricum nu vor face logistic şi deficitul de imagine se va echilibra cu timpul. Trebuie stranse randurile şi dată imaginea de forţă în plan public, a mai afirmat Ion Iliescu, indicandu-i lui Adrian Năstase să ia legătura cu Dinu Patriciu pentru a-l linişti cu Romgazul, unde au marşat puternic mai înainte şi udemeriştii. Interesul asupra obiectivului este mare, iar dinspre partea noastră ar fi fost de folos un acord ferm pe mai mulţi ani cu Rusia, cu garanţii serioase. Mircea Geoană a afirmat că are toate garanţiile şi că vor fi şi semnate nişte protocoale cu rol informal la proxima vizită la nivel oficial. Partenerii noştri de la Moscova nu sunt convinşi că putem asigura stabilitatea investiţiei, dar un regim politic consolidat ar aduce beneficii importante. Ei sunt pregătiţi să investească masiv şi vor veni dacă sunt agreaţi, a mai întărit Mircea Geoană. Oltchimul este o problemă, se vor supăra mulţi dacă îl cedăm lui Voiculescu, pe de altă parte nu avem de ales, altfel riscăm să ne alegem cu inamiciţii de care nu avem nevoie, a zis Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a completat că înţelegerea rămâne înţelegere şi Voiculescu este un partener loial care trebuie să rămană alături de noi. Vîntu vrea şi Poşta, şi CEC-ul, a spus Mircea Geoană, nu se poate să pierdem CEC-ul, iar Poşta este oricum în mare parte sub controlul său, aşa că nu va fi o problemă, deşi la nivel de imagine se vor genera teme conflictuale. O să-l ajutăm în schimb şi noi, şi Voiculescu la patrimoniul UGSR. Are el grijă să-şi acopere golul de imagine, a intervenit Adrian Năstase, iar Ion Iliescu a închis această parte a discuţiei recomandând concentrarea pe următoarele puncte legate de contextul desfăşurării planului de campanie.
Băsescu în deschiderea şedinţei Colegiului Director National al PD-L / Transcript / 26 nov 2009
Bine v-am regăsit! Dragii mei, suntem după 22 noiembrie. Eu cred că avem toate motivele să fim optimişti în continuare. În primul rând, ceea ce nimeni nu credea că se va întâmpla s-a întâmplat: s-a validat referendumul. Dacă vă aduceţi aminte, la referendumul pentru Constituţie se umbla cu urnele şi prin Carrefour şi s-a prelungit la două zile referendumul, ca să iasă acelaşi scor care a ieşit acum, în intervalul 7:00-21:00. Cred că acesta este un mare succes, cu atât mai mult cu cât singurii care au susţinut referendumul aţi fost dumneavoastră, dumneavoastră şi eu. În rest, au vrut să nu se ştie despre acest referendum, numai că n-au ştiut cât sunt românii de inteligenţi – au înţeles foarte bine care este miza referendumului. Vă mărturisesc că am un regret formidabil: că n-am introdus şi a treia întrebare, cu eliminarea imunităţilor pentru miniştri, parlamentari şi Preşedinte. Dar, poate, obţinem la negocierile pentru Constituţie, pentru revizuirea Constituţiei, pentru că acest referendum implică revizuirea Constituţiei. Dacă voi constata că politicienii nu vor să mergem pe eliminarea imunităţilor – nu toţi politicienii, majoritatea – voi mai organiza un referendum: să spună românii dacă vor ca politicienii şi miniştrii, Preşedintele să aibă imunitate. Şi eu cred că românii nu mai vor treaba asta.
Acum, cred că avem motive să fim mulţumiţi, chiar dacă am fi dorit mai mult, inclusiv eu, să fim mulţumiţi că la alegerile prezidenţiale suntem pe primul loc, după primul tur, cu un avans mic, dar îl avem. Şi când ai un avans ai o poziţie de plecare mai bună, indiscutabil. Dar eu aş vrea să ştiţi cu ce luptăm. Noi nu luptăm cu populaţia, populaţia este aliatul nostru şi vrem să ne convingem aliatul să vină la vot. Însă ce s-a întâmplat zilele acestea în spaţiul public – şi trebuie să mulţumim acelor ziarişti oneşti care au lăsat informaţiile să treacă înspre public – este de natură să confirme tot ceea ce am susţinut în mandatul meu, şi anume că sunt politicieni controlaţi de moguli, de grupuri de interese şi, de fapt, în momentul de faţă, noi nu luptăm doar cu politicieni, ci şi cu forţa financiară şi mediatică a acestora.
Sunt convins că din cauza embargoului mediatic n-aţi putut vedea intervenţia mea de ieri, de la ora 18:05, aşa că am să v-o prezint şi dumneavoastră. Sigur că televiziunile mogulilor nu sunt interesate să transmită aşa ceva. Dar vreau să vedeţi exact cu ce luptăm. Deci, pe 13 octombrie, în ziua în care în Parlament majoritatea a votat căderea Guvernului Emil Boc, seara, la sediul firmei domnului Voiculescu, la Grivco, s-au întâlnit cu Voiculescu în capul mesei, Ion Iliescu, Hrebenciuc, Stroe de la PNL, domnul Crin Antonescu, care a venit şi dânsul, şi au stabilit strategia politică, structura viitorului guvern şi numele premierului – deci, la o firmă privată şi cu moguli în capul mesei. Douăzeci de zile mai târziu, adică luni, 23 noiembrie, de data aceasta la sediul fundaţiei domnului Patriciu, s-au întâlnit Adrian Năstase, turnatorul Sorin Roşca Stănescu, Meleşcanu şi, de bună seamă, Patriciu. Declaraţia lui Meleşcanu, care a fost întrebat de presă “Pentru ce v-aţi întâlnit?”, a fost: “Am stabilit strategia economică şi programul politic al Guvernului”. Ieri, s-a întâlnit domnul Patriciu cu domnul Vântu – lanţul slăbiciunilor. Cu siguranţă, au discutat despre privatizări.
Deci, trebuie să înţelegem că suntem într-o realitate: la Voiculescu la firmă se stabileşte strategia politică, structura Guvernului şi cine este premier, la Patriciu la firmă se stabileşte strategia economică iar la Vântu acasă se stabilesc privatizările şi vânzările. Eu cred că aceste întâmplări, devoalate de presă, ne arată, confirmă ceea ce eu susţineam, şi anume că Mircea Geoană, ca de altfel şi premierul acestei majorităţi, sunt doar nişte perdele în spatele cărora mogulii să stabilească ce-i de făcut în ţara asta.
Şi, din punctul meu de vedere, mai am o întrebare: este corect, este cinstit ca oameni politici importanţi să fie chemaţi la sediul firmelor mogulilor? Face Voiculescu din deget şi se prezintă în pas alergător şi Iliescu, şi Hrebenciuc, şi Crin Antonescu, şi Radu Stroe la firmă la el, la Grivco. Face Patriciu din deget şi dă fuguţa şi Adrian Năstase, şi Meleşcanu, şi turnătorul Sorin Roşca Stănescu, de bună seamă. Cred că această putere politică îşi face iluzii că va guverna România – şi priviţi în ce tip de transparenţă, dacă asta este transparenţă decizională. În momentul când se iau asemenea decizii – strategie politică, strategie economică, privatizări – cum este posibil să fie luate în locuri nepotrivite şi de oameni neautorizaţi să facă aşa ceva? Dacă acesta este sistemul de transparenţă pe care ni-l propune domnul Geoană, nu are decât o singură variantă în alegerile pentru funcţia de Preşedinte, şi varianta lui este să piardă.
România nu se poate transforma într-un stat controlat de oameni care nu au gir politic, dar au bani şi televiziuni. Foarte interesant este că la astfel de discuţii – structură politică a Guvernului, strategie economică – nu este chemat spre a fi consultat sau spre a lua decizii cel pe care l-au nominalizat a fi prim-ministru. Despre ce independenţă vorbim? Poate discutăm despre un prim-ministru la fel de absent în exercitarea funcţiei cum ar putea fi Mircea Geoană, dacă ar ajunge Preşedinte. Deci această adunare de rechini, Voiculescu – Vântu – Patriciu, şi-a găsit oamenii potriviţi pe care să-i manipuleze pentru ambele funcţii, şi pentru cea de Preşedinte al României, şi pentru cea de prim-ministru. Cred că realizăm toţi către ce fel de Românie vor să îndrepte lucrurile aceşti oameni. Au însă o problemă, trebuie să recunoaştem. Ei reuşesc să-i controleze pe cei care au acceptat să fie plătiţi de ei, răsplătiţi de ei. Mai au şi oameni care i-au considerat ca fiind toxici, pentru a avea influenţă politică, şi din acest motiv nu i-au putut nici chema la ordine, nici plăti, şi cred că asta îi înnebuneşte în momentul de faţă, dar vor trebui să ia lucrurile aşa cum sunt. Nu aş vrea să înţeleagă cineva că îl învinuiesc pe Johannis, el nu ştie în ce s-a băgat, dar Mircea Geoană ştie perfect în ce s-a băgat. Ştie foarte bine că este controlat şi subordonat acestor rechini: Voiculescu, Patriciu, Vântu.
Ce pot să vă spun este că în 12 ani de serviciu pe mare am învăţat să rup şi colţii rechinilor. Asta au uitat. Însă, oameni buni, altceva mi se pare extrem de important în discuţiile astea în care, după părerea mea, ei au prefigurat împărţirea prăzii. România este prada pentru ei, dacă reuşesc să-şi implanteze cei doi oameni, prim-ministru, Johannis, sau Preşedinte, Mircea Geoană, România va fi o pradă pentru rechinii aceştia. Credeţi că în discuţiile lor s-au întrebat vreo clipă ce facem pentru ca românii să treacă mai uşor peste criză? Credeţi că şi-au pus această întrebare? Eu vă asigur că întrebarea care i-a frământat este cum profită ei de criză, ce trebuie să facă un eventual guvern pe care îl controlează, pentru ca ei să fie profitorii crizei. Din acest motiv, cred că avem obligaţia să rămânem extrem de fermi în opţiunea noastră, iar eu, alături de dumneavoastră şi de români, avem obligaţia să câştigăm aceste alegeri. Eu sunt foarte determinat să o fac şi am să şi reuşesc. Am sa reusesc pentru ca asta vreti si dumneavoastra, asta vor si majoritatea romanilor. Nu avem dreptul sa lasam tara pe mana unei asemenea haite de rechini care, uite asa, se invart in jurul datei de 6, dau tarcoale. Timp de cinci ani au trebuit sa traiasca din ce au furat in timpul lui Iliescu. Inca au, dar vor mai mult. In acelasi timp, trebuie sa stiti ca au si interese economice imediate, interese economice si interese prin justitie.
Domnul Patriciu este foarte interesat sa aiba un Guvern si un presedinte subordonat, pentru ca are dosarul in instanta si crede ca si-l poate opri daca va avea un presedinte care sa il asculte, sau un premier care sa il asculte. Va aduceti aminte celebra incercare a premierului Tariceanu, cu biletelul: „Traiane fa ceva sa oprim dosarul lui Patriciu de la Parchetul General”, acum e in instanta. Sigur, e in instanta, are foarte multi bani si implicit multi avocati asa ca se tot dau termene, da?
Pe domnul Vantu, aduceti-vi-l aminte cat de angajat a fost alaturi de magistrati, la greva magistratilor. El avea dosarul in instanta cu BID-ul in care era cu domnul Vacaroiu si trebuia sa se prelungeasca judecata pana ajungea la prescriptie, pentru ca fusese deja condamnat la doi ani si jumatate, si i-a sustinut pe magistrati si uite ca i s-a intamplat prescriptia.
Domnul Voiculescu, slava domnului, are si el mari interese sa-si opreasca dosarele din instante. Domnul Patriciu mai are o problema, pentru ca in 2010 trebuie sa ramburseze 600 de milioane de dolari, cu care Adrian Nastase l-a imprumutat pentru vreo 8-10 ani, deci mizele lor sunt foarte mari, si se numesc bani si nu-i intereseaza reforma Romaniei. Nu ii intereseaza reformarea statului, ci ii intereseaza controlul pe oameni politici. Acesta este un motiv serios sa ne mobilizam pentru a castiga aceste alegeri.
Va mai pot spune, pentru ca dvs. nu trebuie sa cadeti in capcana minciunilor: eu am propus public cate o intalnire incepand de vineri, in fiecare seara, cu Mircea Geoana pe cate o tema pana vineri, saptamana viitoare. Ieri am cerut domnului Sever Voinescu sa raspunda televiziunilor care ne-au propus dezbateri intre cei doi candidati sa raspunda pozitiv si s-a propus o dezbatere la TVR 1 pentru luni, dezbatere la Realitatea pentru miercuri, dezbatere la Antena 1 si Pro tv pentru joi si, din nou, TVR 1 pentru vineri. Sa vedem cat de deschis va fi Mircea Geoana pentru aceste dezbateri, poate sa vina si cu mogulii. Daca nu vine Mircea Geoana poate vine Vantu si Patriciu la o dezbatere, ca tot ii reprezinta Mircea Geoana. Eu sunt gata de o dezbatere si cu toti trei in locul lui Mircea Geoana, cu Vantu, Voiculescu, Patriciu, sa vedem cum vad ei Romania si cum o vad eu. In orice caz, sunt flamanzi tare, sunt cinci ani de cand nu si-au mai putut face jocurile in economia romaneasca si as vrea sa aveti acest argument care se refera la lupta impotriva coruptiei. In mandatul meu nu s-a facut nicio privatizare discutabila, n-ati auzit despre niciun scandal legat de privatizari, si procesele de privatizare au continuat, nu le-a oprit nimeni, dar nu au mai fost tunurile controversate din timpul lui Iliescu si al lui Adrian Nastase, si acesta a fost unul din obiectivele mele majore in lupta impotriva coruptiei, iar dumneavoastra il puteti folosi oricand, ca unii spun: „ Cati au fost judecati?”. Frate, nu presedintele judeca. Presedintele a avut grija sa lase libere Parchetele si Instantele, dar nu eu judec. Sunt totusi 20 de dosare penale de fosti ministri si parlamentari care sunt deja in Instanta, iar mai zilele trecute il vedeam pe Remes in fata judecatorilor declarand ca il va da in judecata pe presedinte, ca si cum presedintele ar fi luat caltabosul si pachetele cu bani, nu el.
Deci, oamenii s-au obisnuit sa minta, si un ultim element as vrea sa vi-l spun legat de minciuna. Va aduceti aminte la dezbaterea la care a participat si Mircea Geoana?; am spus ca nu-l puteam gasi la telefon, am sunat si de doua ori, pentru ca era ocupat cu Vantu, iar el a spus: „ Nu, minte presedintele, n-am fost ocupat cu Vantu”, iar aseara a spus Vantu ca-l chema in Delta, la prelucrat. E, omul asta trebuie sa inceapa campania pentru turul doi cerandu-si scuze ca a mintit in plina campanie la o ora de audienta maxima, l-au auzit milioane de romani spunand : „Nu-i adevarat, nu m-am intalnit cu Vantu”, iar aseara Vantu a spus, cu gurita lui, ca l-a chemat in Delta, ca s-au intalnit, deci nu stiu daca un om care crede ca ii poate minti pe romani in halul acesta poate fi si presedinte, sau in orice caz ar putea candida, dar sa inceapa prin a-si cere scuze. A mintit, atunci cand romanii asteapta de la candidati adevarul.
Oameni buni, eu va las sa va faceti treaba de partid. Am vrut sa va vad, sa va multumesc pentru efortul pe care l-ati facut in primul tur, vreau sa va precizez inca o data aduceti-va aminte ca in 2004, in alianta am luat 33.9 procente, de data aceasta la presedintie am luat 32.5, singuri. Este, dupa parerea mea, un salt extraordinar. Nu se fac procente peste noapte, mai ales intr-o tara care are probleme de criza economica, oamenii sunt nemultumiti. De comun acord cu premierul Boc am stabilit sa nu franam procesele de restructurare ale aparatului bugetar, sa nu franam procesele de reasezare pe baze corecte ale sistemelor de salarizare si de pensii, sa dam atentie mentinerii in deficitul bugetar si, decat sa se reduca salariile, mai bine sa se ia niste zile libere. Deci, in plina campanie noi ne-am asumat aceste masuri pentru ca trebuiau luate ca sa nu intram intr-un derapaj. Deci, nu avem situatii ca la alte alegeri in care Guvernul arunca cu bani si apoi mai vede el ce face, sau de regula vede urmatorul Guvern ce face. Candidatura mea este o candidatura care se deruleaza in conditii grele, nu mai punem ca dupa trei ani, dupa ce am castigat referendumul, televiziunile au mers pe programe sistematice de discreditare. Deci, candidam in conditii grele, eu va multumesc ca m-ati adoptat, pentru ca datorita Constitutiei sunt independent, va multumesc ca v-ati asumat aceasta candidatura si va cer sa o duceti pana la capat cu toata energia. Sa stiti ca, va spun asa, ce am observat in teritoriu, chiar ca va puteti bizui pe sprijinul PNTCD-ului si va rog sa colaborati cu ei. Eu va multumesc mult, va las cu conducerea partidului sa va stabiliti programul de activitati si ne auzim pe 6, dupa ora 21:00, cu un rezultat in mod cert favorabil. Eu va multumesc mult!
Scris deVictor Roncea
Onorabilii“ „lideri de opinie“ ai trusturilor lui Vîntu şi Voiculescu, agenţii şi traficanţii de influenţă Chirieac şi Roşca, au fost reduşi prin demersul nostru jurnalistic la adevărata lor dimensiune: de şantajişti ordinari de presă. Faţa lor „secretă“, bine ascunsă sub masca „onorabilităţii“ abil construite, era însă cunoscută în mediile informative, dintotdeauna, ca să zic aşa. De exemplu, pe vremea când Mircea Geoană era ministru de Externe, se zvonea în rândul jurnaliştilor acreditaţi la MAE că distinsul analist Bogdan Chirieac, cunoscut şi drept „jurnalistul-Motorola“, mijlocea o întrevedere de afaceri cu ministrul, percepând o atenţie valutară cu cel puţin patru zerouri în coadă. Se pare că aşa l-a cunoscut Chirieac pe actualul preşedinte PSD la reala lui valoare, din moment ce zilele acestea, în înregistrarea difuzată de „Curentul“, răspândacul de Realitatea TV şi TVR afirmă sus şi tare că Geoană, cunoscut şi drept „preşedintele de carton“ al lui Vîntu şi Voiculescu, fură banii de campanie produşi prin vânzarea funcţiilor, pentru a-i ascunde, „cu zecile de milioane“, la soacra sa, Costea, la rândul ei o „revoluţionară de carton“.
În ce-l priveşte pe fostul ziarist Roşca Stănescu, un fost redactor-şef de la „Ziua de Cluj“, Alin Fumurescu, s-a „autodenunţat“ zilele trecute despre cum aducea victime de presă însoţite de plicuri consistente în plasa directorului „Ziua“, pentru a fi scăpate de câte o lovitură de imagine, posibil fatală.
După cum am scris şi eu în materialul „Cum mi-a reclamat Ambasada SUA şantajul practicat de «Ziua» şi Naşul Roşca Stănescu“, acesta era cunoscut nu numai în ţară, ci şi la Departamentul de Stat al SUA, aruncând într-o lumină nu tocmai plăcută întreaga presă din România. Pentru că Asociaţia Jurnaliştilor din România şi Clubul Român de Presă s-au hotărât, după vreo săptămână, să analizeze cazul şantajului celor doi „băieţi de la pădure“ la şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, le recomand să cerceteze şi reclamaţiile firmelor cu capital american din România, aduse la cunoştinţa Ambasadei Statelor Unite, privind practicile ziarului „Ziua“. Stilul de şantajist la drumul mare a fost condamnat oficial la o vizită întreprinsă la „Ziua“ de o delegaţie a Ambasadei SUA formată din jurişti şi consilieri economici şi condusă de ofiţerul de presă Mark Wentworth (foto stanga). Roşca Stănescu a susţinut că nu are habar de asemenea practici şi că este probabil vina Departamentului de Publicitate, care va fi sancţionat exemplar. Eram încă un jurnalist naiv şi mai credeam că fostul luptător cu Iliescu-KGB nu poate ataca reprezentanţi ai SUA la drumul mare doar pentru a-şi mai ridica la vila sa de la Snagov încă un etaj printr-un nou şantaj. Însă, la plecare, când am condus diplomaţii americani, Mark Wentworth mi-a zis că acum înţelege de ce i se spune „Naşul“ şi că Ambasada va acţiona în consecinţă. Aşa a şi fost.
Nu degeaba, cred, cei doi tovarăşi de presă şi şantaj îl susţin acum, împreună cu mogulii lor cu tot, pe Mircea Geoană, navetistul de pe ruta Bucureşti-Moscova, cu destinaţie finală gara GRU. Pe lângă vizita sa secretă făcută pe urma firului roşu întins de Iliescu-KGB, şeful PSD s-a făcut remarcat zilele acestea printr-o fraudă majoră, cu atingere la siguranţa naţională a României. Informaţia a ajuns, după trei zile, în „Evenimentul Zilei“ şi, apoi, pe televiziuni: oamenii PSD au furat bazele de date cu rezerviştii Armatei şi ai serviciilor speciale, SRI şi SIE, care sunt secrete. În scop electoral evident, Mircea Geoană le-a trântit tuturor rezerviştilor câte o scrisoare de propagandă, care se putea rezuma, de fapt, la un singur rând: Trăiască şi să înflorească scumpa noastră Edinaia Rossia!
December 8th, 2009 
VR 
Scris de Victor Roncea 
Posted in Uncategorized 
Tags: 
