May 24th, 2010 
VR 
Elie Bufnea, un nume, un destin şi un erou încă prea puţin cunoscut, dar demn de a sta alături de alţi bărbaţi ai neamului românesc, făuritori ai României Mari.
Născut şi crescut în Ardealul supus tiraniei austro-ungare, în satul Runc, judeţul Alba, la declanşarea primului război mondial trece în România, unde intră în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi participând la cumplitele lupte de apărarea a Moldovei în vara lui 1917.
Pacea de la Buftea-Bucureşti, în urma defecţiunii ruse, îl face să se hotărască să continue lupta, alături de Corpul Voluntarilor Români din Siberia, constituit din foştii prizonieri români din armata austro-ungară, capturaţi de ruşi între 1914-1916, şi care aveau posibilitatea să opteze pentru a fi încadraţi în armata română, acum aliată în Imperiul Rus. Procesul de recrutare decurge încet, dar totuşi, peste trei mii de voluntari dintre foştii prizonieri ardeleni şi bucovineni ajung să presteze jurământul de credinţă către România şi Regele Ferdinand şi să participe la aprigele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara lui 1917.
Defecţiunea rusească, urmată de războiul civil dintre ruşii albi şi bolşevici, a izolat restul voluntarilor români, cehoslovaci, iugoslavi, lituanieni sau letoni. Voluntarii români aveau nevoie de lideri care să-i conducă în luptele care se preconizau, şi i-au găsit în persoana ofiţerilor români care au ales să traverseze întreaga Rusie cuprinsă în vâltoarea războiului civil pentru a ajunge alături de ei. Pe copertă îi regăsim într-o fotografie pe unii dintre ei.
Posted in 
Tags: 
