Archive for June, 2010
Rapid View: Orasul antic Palmyra, locul de unde au plecat 4000 de arcasi sirieni in Dacia, unde s-au si stabilit, la Dunare. VIDEO
Exclusiv: Ion Cristoiu povesteste despre proza umoristica din “Gaina fara bilet”, cartea sa gata de lansare la Bookfest. VIDEO
Corneliu Vlad: Chiar ne mai e frica de Ceausescu?
De la sfarsitul (absolut salutar) al regimului Ceausescu si moartea precipitata si violenta (dar viu controversata) a lui Ceausescu au trecut mai mult de 20 de ani. Descendentii familiei Ceausescu au reusit, in sfarsit, sa cumpere petecele de pamant din Ghencea-Militar unde se presupune ca ar fi ingropati cei numiti, o vreme, doar “Dictatorul” si “Sinistra”. Ii era oare frica natiunii sa le spuna pe nume, asa cum dracului i se spune mai degraba Aghiuta, Cel pierit, Uciga-l toaca, Nichipercea etc.? Sau asta trebuia sa insemne exorcizare, cainta, dispret total, “autocritica” nationala, repudiere clocotitoare de manie? Marx zicea ca omenirea se desparte de trecut razand. Noi, dupa 1989, cu revolta si manie proletara. Un alt sef al statului roman are parte de o lege care ne interzice sa-l vorbim de bine. Lui Nicolae Ceausescu nu i s-a acordat o asemenea “favoare”din partea legiuitorului (chiar ma mir cum a scapat). E drept ca, mai zelosi, unii confrati de presa ii scriau pana la un moment dat numele cu litera mica, nici macar majuscula nu merita numitul, fost sef al statului, de altfel. Functiona un fel de obicei al moroiului, ca sa nu-ti mai faca rau si dupa moarte, decedatului suspectat i se infigea un o tapusa in cadavru. Lui Ceausescu, neinfricati cum suntem, i-am infipt macar o tapusa de ortografie.
Incet-incet, insa, lucrurile incep sa se aseze altfel. Nu-i mai scriem numele cu litera mica, are si un fel de muzeu kitsch pe undeva si apare un fel de nostalgie de tipul “Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”, “Ehei, daca ar fi trait Ceausescu…” etc. etc. Simplista, naiva, primitiva abordare, dar nu neaparat periculoasa. Oricum, performantele de lider ale lui Nicolae Ceausescu nu sunt comparabile cu crimele lui Hitler, Stalin sau Mao, iar acestia isi au in continuare fanii lor.
Dar istoricii – nu politicienii, nu ziaristii – sunt datori sa lamureasca fara ura si patima momentul istoric Ceausescu, pentru ca 25 de ani din istoria Romaniei nu pot ramane la nesfarsit o gaura neagra. Textul numit “Raportul Tismaneanu”, textele antemergatoare sau epigonice acestui asa-zis raport sunt exact ceea ce nu trebuie in abordarea perioadei ridicol numita “Epoca de Aur”.
A murit generalul Ion Stanescu, fondator al Unitatii Anti-KGB “Grupa 20”, UM 0110 si “Z”, in prezent desfiintata de SRI. Tot Ion Stanescu a avut sarcina sa-l cuminteasca pe agentul NKVD Leonid Tisminetki alias Leonte Tismaneanu
Jurnalul National si Ilarion Tiu informeaza despre moartea subita a generalului Ion Stanescu, un personaj complex cu numeroase functii de raspundere in aparatul de stat de dinainte de 1989, dat jos din postul de Ministru al Turismului de abia in martie 1990, odata cu constituirea noilor servicii de informatii, chiar in incaperile ministerului. Inmormantarea va avea loc marti, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar. Prezint mai jos un interviu interesant realizat cu fostul general, insarcinat printre altele si cu eliminarea agentilor NKVD din structurile romanesti. Dumnezeu sa-l ierte!
Generalul Ion Stanescu despre agentul GRU Nicolae Militaru (ce a descoperit Cartianu dupa 20 de ani, in “exclusivitate”)
“Ii primeam pe rusi cu foc de arma!”
Fostul presedinte al Consiliului Securitatii Statului, generalul Ion Stanescu, dezvaluie planurile lui Ceausescu in momentul invaziei sovietice din Cehoslovacia.
Invadarea Cehoslovaciei in 1968
Generalul Ion Stanescu, fost presedinte al Consiliului Securitatii Statului in perioada 1968-1972, face afirmatii extraordinare intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului ZIUA la 40 de ani de la reactia categorica a Romania la invazia sovietica din Cehoslovacia. Generalul Stanescu mai sustine ca in anul 1968 era programata si invadarea Romaniei. Timp de doua saptamani statul roman a fost in alerta generala. Tancurile rusesti s-au retras de la granita Romaniei cu RSS Moldoveneasca abia dupa 4 septembrie. Generalul arata ca momentul 1968 a fost culminant si pentru procesul de dekaghebizare a organelor statului roman inceput de Gheorghiu Dej inca din anul 1963 cand s-a hotarat infiintarea unitatii speciale anti-KGB, STASI, AVO si restul serviciilor statelor comuniste UM 0110. Numita initial “Grupa 20”, urmasa unitatii 0110 a DSS purta in SRI indicativul “Z” si a fost recent desfiintata. Generalul Stanescu ne ofera si o lista a spionilor sovietici in Romania carora li s-a pus in vedere sa-si inceteze activitatea anti-romaneasca. Printre cele circa 200 de persoane vizate se aflau si tatal lui Vladimir Tismaneanu, agentul Leon Tismenitki si tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander. Generalul Ion Stanescu s-a ocupat de Tismenitki, si Vasile Patilinet, seful sectiei militare, de Walter Roman. Ca o alta nota biografica, generalul Stanescu este si cel care l-a incadrat pe Virgil Magureanu in Securitate, in 1972.
21 august 1968 a constituit momentul-cheie in care Romania s-a rupt de URSS si politica bolsevica represiva. Dar acesta a fost anticipat si de alte acte ale statului, printre care si eliberarea detinutilor politici. Puteti sa le amintiti?
Generalul Ion Stanescu: Da, intr-adevar, asa stau lucrurile. Trebuie inceput cu retragerea trupelor Armatei Rosii, in urma cu zece ani, in 1958, apoi indepartarea consilierilor sovietici, desfiintarea sovromurilor etc. Sigur ca toate acestea au declansat nemultumirea sovieticilor. Apoi a venit plenara Comitetului Central din aprilie 1964, denumita si Declaratia de Independenta, in care ne-am exprimat clar pentru neamestecul in treburile interne ale altor state socialiste. In 1968, situatia a devenit de-a dreptul exploziva. Dupa alegerea lui Dubcek, in ianuarie 1968, se simtea un aer de redesteptare nationala. Dar lucrurile s-au complicat. Rusii au avut mai multe consfatuiri cu alte state din blocul sovietic pentru a atrage atentia cehilor si slovacilor ca e bine sa-si infraneze sentimentele.
Apoi au aparut brusc “turistii” sovietici care au ocupat apoi institutiile, cand s-a dat semnalul, ca si la noi, in ’89. In celalalte tari s-au activat imediat agentii acoperiti.
200 de agenti sovietici
La noi ce s-a intamplat cu agentii sovietici?
Asta este o poveste cu totul speciala si are si ea un istoric: in noiembrie 1963, raposatul Gheorghiu Dej m-a chemat pe mine si pe seful sectiei militare, Vasile Patilinet. Mai erau de fata Draghici si Ceausescu. Si ne-au aratat o lista cu vreo 160 de agenti cunoscuti si ni s-a spus asa: uite, trebuie stat de vorba cu fiecare. Sa le puneti in vedere sa respecte statul si partidul si sa inceteze colaborarea cu NKVD/KGB si GRU. Si am facut doua echipe. Eu una, Patilinet alta. Si i-am chemat in sediul Comitetului Central si am stat de vorba cu toti. Eu am luat 90 si 70 Patilinet. Din cei 160 s-au facut vreo 200, pentru ca primii au mai deconsiprat altii. Ii stiu si acum pe toti, pe dinafara. Printre ei se afla si Leon Tismenitki, tatal lui Tismaneanu Vladimir, pe care l-am avut eu, iar tatal lui Petre Roman, Walter Ernest Neulander, a fost audiat de Patilinet. Majoritatea au decis sa inceteze colaborarea. Oricum, noi ii verificam pe toti, regulat, cu unitatea 0110.
Romania a stiut ce va urma in Cehoslovacia?
Corespondenta din Belgrad de la George Roncea: In Serbia pacea a luat sfarsit inainte de a incepe. Cu Mile Carpenisan si Sorin Bogdan pe acoperisul hotelului Toplice. REMEMBER 1999
Belgradul nu vrea sa joace pe melodia cantata de NATO
Ieri asa-zisele convorbiri de pace s-au blocat. Adjunctul Sefului de Stat Major al Armatei iugoslave, generalul Zvetozar Marianovici, s-a ridicat de la masa tratativelor, informandu-l pe Michael Jackson ca nu-i place nici dansul, nici melodia pe care vrea sa-i puna pe sarbi sa joace. Michael, starul britanic al NATO a iesit din cortul sau de la Kumanovo si cu o expresie razbunatoare intiparita pe figura, a anuntat ca avioanele Aliantei vor ataca Iugoslavia si mai salbatic decat pana acum. Discutiile s-au intrerupt, pe termen nedeterminat, si aviatia a atacat la scurta vreme. Putin dupa miezul noptii, la ora 1.20, vuietul prelung al alarmei ne-a facut sa tasnim pe acoperisul hotelului Toplice, foisorul nostru preferat. Obosita de atata uz, sirena a ragusit, spre final, auzindu-se ca un fel de gajait sinistru. Impreuna cu ceilalti doi ziaristi romani aflati la Belgrad de atata vreme, Mile Carpenisan si Sorin Bogdan, tocmai ne faceam planuri de plecare catre Kosovo, convinsi ca totul s-a terminat si ca de-acum incepe tragedia Serbiei, infranta si umilita de propria clasa politica. Ultimele trei zile au fost un cosmar pentru noi, ca si pentru marea majoritate a poporului sarb, deoarece a trebuit sa asistam la spectacolul greu de inghitit si de descris al ingenunchierii Serbiei. In primele doua zile in care s-au purtat discutiile de “pace” dintre ofiterii sarbi si cei ai Aliantei, bombardamentele NATO au continuat. Au fost aruncate ca de obicei sute de rachete si bombe cu fragmentatie la Prizren, la Pristina, la Decane, Drenita, Sremska Mitrovita, Sabaci, Frusca Gora, Bogatici, Djakovita, Belgrad, Varset, localitate romaneasca lovita pentru a doua oara in ultima saptamana, iar la Gornji Milanovac s-a tras asupra centrului orasului. Au fost tintite drumuri, tunele, relee ale RTS, Tv Pink, TV Politica, un tractor, un taran aflat la munca campului, o cazarma parasita, cateva case, o livada, un pod, o statie de autobuz, Parcul national din Belgrad. Pe langa aviatia NATO, si-au itit capul si teroristii UCK, care au ucis la Prizren cu lovituri de mortier o femeie si patru muncitori de la centrul medical din localitate.
Culmea este ca cei cinci oameni omorati de UCK tocmai pregateau plecarea unei ambulante catre Planeja, o asezare locuita exclusiv de etnici albanezi.
Eliza Francu din Damasc: O altă moştenire a lui Ceauşescu – sirianul, frate cu românul. REPORTAJ / FOTO / VIDEO
La orice colţ de stradă poţi întâlni un sirian care vorbeşte o limbă română aproape impecabilă. Mulţi vor să știe ce mai e „prin ţară”. Îşi aduc aminte cu plăcere de anii ’80, când au terminat studiile la noi. Mulţi dintre ei au funcţii înalte în administraţia siriană şi sunt mândri că au absolvit în România.
Sirienii reacţionează cu respect şi un zâmbet larg atunci când este pronunţat cuvântul „român”. Într-o ţară atât de îndepărtată, din toate punctele de vedere, aveam impresia că putem vorbi româneşte pe străzi fără a fi înţeleşi de nimeni. O impresie greşită. Pe străzile aglomerate ale Damascului, dar şi în celelalte oraşe mari ale Siriei şi chiar la siturile istorice eram reperaţi imediat. Apoi, eram opriţi şi întrebaţi dacă suntem din România şi cu ce treburi am venit în Siria.
Eram abordaţi în limba română pe străzi, în magazine şi în instituţii, de oficialii sirieni. Chiar dacă faptul că vorbeai limba română nu-ţi garantează întotdeauna o reducere în bazarele din Damasc, pentru că afacerea e afacere, îţi garantează în schimb un zâmbet generos şi chiar o invitaţie la cafea sau la ceai.
La intrarea într-un magazin mic de suveniruri, un domn cu părul grizonat, îmbrăcat pitoresc (foto), şi-a dat seama de unde venim şi a intrat în vorbă cu noi. A insistat minute în şir să-i vizităm atelierul de peste drum şi să stăm măcar preţ de o cafea la el. Terminase Artele plastice la Bucureşti, în 1986. I-am promis că ne vom întoarce la vernisajul său din noiembrie.
Tot în centrul Damascului, într-o cămăruţă a Bisericii Sf. Anania, unul dintre locurile importante de pelerinaj ale creştinismului, am avut surpriza să dăm peste o poză a preşedintelui Traian Băsescu, lângă „raisul” (preşedintele) sirian, Bashar Al-Assad. Mărită, înrămată şi pusă pe post de tablou (foto mai jos).
Apoi, spre miezul nopţii, într-o piaţetă din apropierea bazarului de mirodenii din Damasc, un sirian îmbrăcat la costum vine ţintă spre noi.
EXCLUSIV Ziarul de Investigatii: Rosca Stanescu si-a tras ilegal o insula pe Snagov impreuna cu locotenentul lui Adrian Nastase, Remus Truica, acum “rezident de Avenue Princesse Grace Monaco”
Este greu de înţeles cum de s-a putut ca Roşca Stănescu şi Remus Truică să poată ajunge proprietari pe o insulă din domeniul public, pe lacul Snagov. Ba pare de-a dreptul imposibil, deoarece legea română şi Constituţia nu lasă loc de întors. La mijloc sunt însă fărădelegi strigătoare la cer.
Acumulările de apă, precum lacul Snagov aparţin domeniului public al statului iar legea spune că insulele formate pe acestea sunt considerate luciu de apă şi aparţin, de asemenea domeniului public, pe care nimeni nu poate deveni proprietar. Cu toate acestea, Primăria comunei Snagov a reuşit anul trecut să împartă domeniul public la mai mulţi cetăţeni ai comunei, pe care i-a împroprietărit cu 22 de hectare din lacul Snagov, o întreagă insulă de stufăriş, redenumită, şmechereşte, „teren agricol”.
„Puteam băga şi Casa Poporului, nu se prindea nimeni”
Imediat dupa reconstituirea dreptului de proprietate, cetăţenii puşi în posesie pe aşa – zisul teren (în realitate este stufăriş!) au vândut terenurile către două persoane extrem de influente şi cunoscute în zonă: ziaristul Sorin Roşca Stănescu şi Remus Truică, fostul şef al cancelariei primului ministru, pe vremea când premierul se numea Adrian Năstase. De menţionat că Truică a fost îndepărtat din funcţie în urma scandalului privind modul dubios în care acesta a intrat în posesia a zece hectare din pădurea Snagov!
Cum de s-a putut face o asemenea grozăvie? Simplu! Prin încălcarea grosolană şi premeditată a legilor ţării, de către un grup de aleşi şi/sau membri ai aparatului guvernamental. Ingineria a debutat în anul 2002, când Guvernul Năstase a aprobat o hotărâre (930) care cuprindea, printre altele, inventarul domeniului public al comunei Snagov. Inventar în care a fost strecurat, hoţeşte, lacul Snagov, ca aparţinând domeniului public al comunei. Falsul este evident – şi astăzi, la fel ca în 2002, lacul Snagov figurează la toate instituţiile statului – Ministerul Finanţelor, Ministerul Mediului şi cel de Interne, ca aparţinând domeniului public al statului, nicidecum al comunei Snagov.
Întrebat cum crede că s-a putut aproba hotărârea de guvern fără ca nimeni să observe eroarea, Niculae Dima, secretarul primăriei Snagov ne-a spus : Fiţi serios, domnule! N-a fost greu de loc. Puteam trece în inventar şi Casa Poporului şi tot se aproba”. De ce a trebuit însă făcută această manevră? Simplu, pentru că numai aşa putea udispune, fraudulos, edilii comunei, de lac, păstrând o aparenţă de legalitate.
Cum a „secat” lacul primarul Snagovului
Continuarea si Documente la Ziarul de Investigatii.ro