Victor Roncea Blog

Dupa ce conducerea SRR a scos abuziv emisiunea PERISCOP din grila de programe realizatorul acesteia, Bogdan Radulescu, a fost chestionat joi, timp de 10 ore, de catre o “comisie de cercetare disciplinara” formata din 12 redactori sefi adjuncti si un presedinte (vezi foto 1 si 2). Decizia “Comisiei de ancheta” a fost de 9 la 4 pentru desfacerea contractului de munca al lui Bogdan Radulescu.

El este sanctionat pentru o editie a emisiunii PERSISCOP in care a criticat prestatia si integritatea morala si profesionala a unor patroni de media-jurnalisti-lideri de opinie, printre care se numara Dan Voiculescu, Bogdan Chirieac si Cristian (Tudor) Popescu. Este pentru prima oara cand se organizeaza o astfel de sedinta dupa decembrie 1989, informeaza Initiativa Profesionala Radio Romania.

In acelasi timp, un alt jurnalist profesionist, Miruna Munteanu, isi da demisia de la ZIUA pentru ca nu i-a fost acceptat un material de opinie pe marginea acestui subiect, in care critica un editorial al subsemnatului, intitulat “Tonomatele URSS dau in presa NATO” (https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-31&id=235326) si pe care Redactia a considerat ca si-l asuma prin publicarea sa. Miruna considera ca am gresit aparandu-l pe Radulescu. O dovada ca nu este asa este desfasurarea impresionata de forte care il “cerceteaza disciplinar” azi pe Bogdan Radulescu pentru vina de a avea o alta opinie decat cea a conducerii liberale a postului national. Ca si anchetarea unui alt jurnalist de la Radio, care a “indraznit” sa citeze la Revista presei din editorialul in cauza (vezi https://victor-roncea.blogspot.com/2008/03/decapitari-pe-banda-la-radio-romania.html).

Cazul Mirunei este, daca vreti, din nefericire, copia de pe indigo a situatiei lui Bogdan.

Miruna mi-a trimis o scrisoare deschisa, pe care o gasiti integral mai jos, cu rugamintea sa o public impreuna cu articolului ei de opinie refuzat de ziar, pe site-ul organizatiei Civic Media. Fac mentiunea ca de la 1 ianuarie nu mai sunt decat presedinte de onoare al Asociatiei. Colegii mei mai tineri de la Civic Media mi-au comunicat ca vor prezenta cele doua cazuri, in oglinda, dupa eventualul deznodamant de la Radio, insotite de o prezentare a stadiului libertatii presei in Romania, in contextul in care minerii lui Ion Iliescu au fost inlocuiti de haidamacii cu camasi rosii ai PSD si de intelectualii cameleonici de sub PDL.

Nu va ascund ca, desi nu impartasesc opiniile politice (sa le spunem asa) ale Mirunei, asta nu ma impiedica sa o respect in mod deosebit pentru activitatea sa profesionala si sa regret, totodata, plecarea ei de la ZIUA. Miruna Munteanu este unul dintre putinii jurnalisti curajosi si liberi ai presei centrale din Romania. Ii urez mult succes si sunt convins ca o sa-l aiba cu prisosinta.

Basescu si razboaiele din presa

Dupa ce a organizat pe postul public de radio o adevarata sedinta de demascare a lui Cristian Tudor Popescu, prezentand drept realitati certe cele mai fanteziste scenarii culese de prin bloguri, jurnalistul Bogdan Radulescu si-a vazut emisiunea suspendata. Dar, unde scuipa boierul, pupa Voda! Cateva zile mai tarziu, acelasi Radulescu a fost invitat la Cotroceni, sa afle direct de la sursa despre viziunea presedintelui cu privire la politica externa, in ajun de summit. La reuniunea de taina cu cativa jurnalisti – alesi pe spranceana – a fost prezent si colegul meu Victor Roncea. Care s-a intors de acolo convins de necesitatea cooptarii Ucrainei in NATO si citand cu evlavie din comandantul suprem. Dar si denuntand odioasa “cenzura” careia i-ar fi cazut victima “bietul” Bogdan Radulescu, pedepsit, vezi Doamne, pentru un delict de opinie.
Admit ca viziunea geostrategica basesciana (cu pronuntate accente blond-udriste) l-a convins pe colegul meu. Nu pot sa inteleg insa nici in ruptul capului iesirea sa la rampa in scandalul Radulescu/CTP. In acest caz, Victor Roncea face o confuzie nepermisa unui profesionist al condeiului.
Este o mare diferenta intre opinia critica si acuzatia cu iz penal. Intre pamflet si calomnie. Intre “cred ca esti prost” si “stiu ca ai furat”. Pentru primul tip de afirmatie sunt recomandate argumente; pentru cel de-al doilea sunt obligatorii dovezi. Astfel de “subtilitati” ii deruteaza de obicei pe politicieni. Pentru jurnalisti, insa, demarcajele ar trebui sa fie clare.
Cristian Tudor Popescu stie sa se apere singur foarte bine si nu are nevoie de sprijinul meu. Acest caz mi se pare insa emblematic pentru un fenomen ciudat: jurnalistii par sa fi devenit subiectul favorit al jurnalistilor. In loc sa puna lupa pe politicieni, analistii analizeaza obsesiv activitatea si trecutul confratilor. Comentariile cele mai acide sunt astazi rezervate colegilor de breasla, nu demnitarilor. Presa s-a transformat in principal subiect de presa. Spontan? Nu prea cred.
La originea acestui fenomen aberant se afla Traian Basescu. De la el a pornit teoria bizara potrivit careia “formatorii de opinie” – indivizi din start suspecti, in viziunea presedintelui – trebuie supusi unor monitorizari similare celor rezervate liderilor politici. Ceea ce este complet fals. Jurnalistii nu fac legi si nu gospodaresc banul public. Nu dau case, contracte sau autorizatii. Nu cer voturi si nici incredere neconditionata. Dimpotriva, ei stiu foarte bine ca increderea se castiga greu si se poate pierde intr-o clipa. In meseria asta, sanctiunea e imediata, se vede in tiraje sau in puncte de rating. Dezamagitii nu trebuie sa astepte finalul unui ciclu electoral ca sa-si manifeste nemultumirea.
Jurnalistii nu sunt nici modele de virtute, nici vedete. Sunt doar martori si cronicari ai actualitatii. Ofera informatii si opinii. Opiniile (fatalmente subiective) ar trebui examinate punctual, in functie de argumente, nu de biografia autorului. In fond, si cel neprihanit poate gresi, la fel cum si un ticalos poate avea, cateodata, dreptate.
Traian Basescu incearca sa-i puna pe picior de egalitate pe politicieni si pe gazetari – “zoaiele” si “tonomatele”. Terminatorul de partide isi aplica vechile retete si impotriva presei, asmutindu-i pe jurnalisti unii impotriva altora. O solutie mult mai eficienta decat santajul cu publicitatea de la stat practicat de Adrian Nastase. Tacerea grea din perioada 2000-2004 a fost inlocuita de o harmalaie asurzitoare, dar la fel de malefica. Acum, de “mogulii rai” au grija “mogulii buni”. “Liderii de opinie” sunt ocupati sa se demoleze reciproc. Tonul e din ce in ce mai isteric, atacurile din ce in ce mai murdare.
Divizata de rivalitati si orgolii, presa se lasa deturnata spre teme false. Si, marsand in acest joc periculos, se auto-decredibilizeaza. Cu atat mai bine pentru politicieni! Vine campania electorala…
Miruna MUNTEANU