Dupa cum probabil stiti deja, ministrul afacerilor externe român,(sic) a solicitat în cadrul întrevederii din 18 iulie 2011 cu omologul sau ucrainean, identificarea unor masuri de crestere a încrederii între Bucuresti si Kiev, care sa conduca la evitarea unor situatii precum cele care au avut loc la 16 iulie 2011.
Cu stima,
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Stimate Domnule Gabriel-Cristian Piscociu,
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Chiar ma intrebam daca presedintele Romaniei isi va mai aduce aminte intr-o zi ca inca mai exista in aceasta tara si altfel de ziaristi decat cei cu care s-a obisnuit sa se intretina zilnic, in acesti sapte ani, cu precadere in ultimii trei.
Desigur, am urmarit prestatia ministrului de Externe al Romaniei de la intalnirea cu omologul sau ucrainean, avuta chiar la doua zile dupa incidentul de la Hagi Curda, asa cum a fost prezentata pe site-ul MAE roman: “Participarea României la Grupul de Prieteni ai Ucrainei şi întâlnire între miniştrii T. Baconschi şi K. Grişcenko” (https://mae.ro/node/9804).
Citez: “Ministrul Baconschi a solicitat identificarea unor măsuri de creştere a încrederii între Bucureşti şi Kiev care să conducă la evitarea unor situaţii precum cele care au avut loc sâmbătă, 16 iulie, cu ocazia deplasării unor ziarişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor la sfinţirea unei biserici din regiunea Odesa.”
Se pare insa ca “identificarea masurilor de crestere a increderii” a fost eficienta, dar numai intr-un singur sens, de la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” spre Kiev, nu si invers. Din pacate, reactia edulcorata a diplomatiei romane in acest caz a dus la accentuarea agresiunii asupra romanilor din Ucraina, in special in ceea ce priveste situatia Bisericii si comunitatii romanesti de la Hagi Curda.
Dupa cum probabil stiti, poate chiar mai bine decat mine, securitatea ucraineana nu a luat in seama deloc enuntul “pro-pasiv” al ministrului Teodor Anatol Baconschi, contrar preceptelor diplomatiei “pro-active” promovate de inaintasul sau, Mihai Razvan Ungureanu. Iata un articol pe aceasta tema, preluat de Ziaristi Online de la Jurnal de Chisinau: “Epitropul Bisericii de la Hagi Curda terorizat de securitatea ucraineana. MAE roman, ca de obicei, tace” (https://www.ziaristionline.ro/2011/08/07/epitropul-de-la-hagi-curda-terorizat-de-securitatea-ucraineana-mae-roman-ca-de-obicei-tace/).
In opinia Asociatiei Civic Media, autoarea protestului inaintat sefului statul roman, domnul Traian Basescu, atitudinea umila a actualilor reprezentanti ai diplomatiei de la Bucuresti fata de politica agresiva a Kievului la adresa comunitatilor romanesti din Basarabia istorica si nordul Bucovinei nu face decat sa stimuleze autoritatile ucrainene in atitudinea lor sfidatoare fata de valorile europene si drepturile minoritatilor, consfintite de normele Consiliului Europei si ale Natiunilor Unite. Ca este o politica tactica si strategica bine pusa la punct, este treaba lor. Problema noastra este ca nu avem la randul nostru nici un raspuns de ordin tactic si strategic in fata unor asemenea provocari.
La ce foloseste “identificarea masurilor de crestere a increderii” daca drepturile celor doi jurnalisti romani – dupa cum sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei – raman incalcate iar institutia de stat insarcinata sa ii apere, prin insasi misiunea existentei sale – din banii contribuabililor! -, a tacut, a tacut si iar a tacut?!
Nu in ultimul rand tin sa va amintesc ca, intr-un caz similar, al declararii mele drept “persona non grata” de catre autoritatile de la Kiev, in “era” Kucima, tot ca urmare a unor articole de presa, la fel ca in cazul celor doi ziaristi “pedepsiti” acum in acelasi stil rudimentar – Valentin Tigau de la Radio Romania International (post al statului roman) si Simona Lazar de la Jurnalul National – Ministrul de Externe al Romaniei de la acea vreme, desi PSD-ist, nu a ezitat sa inainteze un protest scris Kievului si sa-l cheme la ordine pe reprezentantul Ucrainei la Bucuresti, exprimand “profunda ingrijorare” a statului roman si solicitand “ridicarea neintarziata a acestei masuri abuzive”. Acte absolut firesti ale unui stat membru NATO si UE fata de tupeul nemarginit al unui stat construit din teritorii straine lui, grupate artificial intr-o republica membra a urmasei URSS, CSI, ea insasi o succesoare de facto si de jure a Uniunii Sovietice.
De asemenea, incurajate si de atitudinea ferma a MAE roman, au inaintat proteste oficiale catre MAE ucrainean si presedintele Kucima toate organizatiile internationale de aparare a libertatii presei si jurnalistilor, de la Asociatia Mondiala a Ziarelor si Editorilor de Presa – www.wan-ifra.org la Institutul International de Presa si Comitetul pentru Protectia Jurnalistilor din SUA si chiar si Misiunea SUA la NATO, care a solicitat la randul ei explicatii, in ciuda intereselor geopolitice majore existente la Bruxelles si Washington in privinta acestui teritoriu amalgamat (vedeti arhiva ziarului ZIUA de luni, 30 iunie 2003 si editiile urmatoare sau arhiva Roncea.ro –facsimile mai jos).
Aceasta reactie a fost o consecinta, repet, a atitudinii ferme a Romaniei ca stat suveran si a respectului fata de presa romana de la acea vreme. Lipsa acestora duc, iata, iarasi si iarasi, la umilirea si terorizarea romanilor din Ucraina, de care raspunde in primul rand seful statului, domnul Traian Basescu, in calitatea lui de presedinte al tuturor romanilor, si pe plan intern, la desconsiderarea totala a putinilor jurnalisti care isi mai fac meseria in sprijinul idealurilor nationale si al revelarii adevarului, chiar si cu picatura, intr-un ocean de minciuni si ura specific atmosferii bolsevice a anilor ’50.
Sper ca actiunile viitoare ale sefului real al diplomatiei romane sa-mi demonstreze ca nu v-am scris degeaba si ca mesajele noastre or sa ajunga intr-un final si in mapa sa de “interese nationale”.
Cu regret momentan,
Al Dvs,
Victor Roncea,
Jurnalist
Asociatia Civic Media
PS: Va trimit alaturat si protestul inaintat de Civic Media ministrului de Externe al Ucrainei si ambasadorului Kievului la Bucuresti, ramas, insa, fara raspuns, probabil si in lipsa unei solidarizari a breslei descompuse de azi si a organizatiilor care sustin ca reprezinta drepturile jurnalistilor dar sunt mai degraba preocupate de ce a mai spus Basescu despre tigani si daca le da si lor Soros vreun gram de aur dupa ce intra ungurii in posesia Rosiei Montane…
Protest and Request from Civic Media Association
“History will never leave out someone without paying his price for treason”
To: Ukrainian Foreign Ministry
The Ukrainian Embassy in Romania
HE Konstantin Grişcenko
HE Markiyan Kulyk
Sirs,
We ask you to revoke immediately the interdiction for Romanian journalists Valentin Tigau and Simona Lazar, who were prohibited to enter in present Ukraine and were declared “persona non grata” for 5 years starting 2009.
Also we would like you to formulate a public apologize for restricting their fundamental rights, freedom of movement and freedom of expression and freedom of the press.
As you must know, this Saturday, on 16 of July, two buses with more than 100 Romanian and Moldavian citizens on board – among them journalists, students, officials and NGO representatives – were kept for hours at the Reni customs house on the border between Moldova and Ukraine.
The Romanians and Moldavians citizens of Romanian ethnic origin were planning to attend the dedication of the first Romanian Orthodox Church rebuild in Ukraine, in Romanian minority village Hagi Curda – renamed Kamasovka in Ukrainian.
At the border, two Romanian journalists were turned back. The others, 130 persons, were eventually allowed to enter Ukraine and attend the event, following the intervention of the Romanian Consulate representatives in Odessa send by the Romanian Foreign Affairs Ministry (MFA).
The two Romanian journalists were taken by a Police car and taken outside the Ukrainian territory. They were informed that they have a five year interdiction in Ukraine starting in 2009, an act that nobody informed them about.
The two journalists, Valentin Tigau, an editor from National Public Radio (Radio Romania Actualitati – Radio Romania International) and former press corespondent in Republic of Moldova, and Simona Lazar, from Jurnalul National daily newspaper, had traveled in 2009 in the former Romanian province of south of Bessarabia, since Stalin will from 1944 inside the borders of Soviet Ukrainian Republic, now Ukraine. They published their reports in a series that can be found also on a dedicated Blog – https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com – “The Romanians along us”.
Simona Lazar stated that they were told that they are not allowed to enter Ukraine for five years’ time, the interdiction being issued in 2009 and that back then the two spent four days in Ukraine, working on several reports on the Romanian community there, the Romanian language in the education system and other similar issues. “We were surprised to find out we are not allowed to enter…,” Simona Lazar stated for Mediafax News Agency.
In an public statement gave for “Curentul” daily, Simona Lazar and Valentin Tigau stressed out that this is o commune problem for Eastern countries with a lack of democracy and who are not respecting the elementary and fundamental rights, such as freedom of movement, freedom of expression and freedom of the press. “Our story is not new. Hundred and thousands of other journalists have suffered for telling the truth. Some paid with their own life, such as Gheorghi Gondgadze. Despite this tragic events, journalists have not stopped to seek the truth in order to present them to the people, hoping to change for the better the world we live in. This is what we have done. Our “guilt”. We believed we are not wrong”.
In the past, especially during the dictatorship of hardliner communist Leonind Kucima, such acts were frequent against Romanian journalists and writers traveling for documentation in Ukraine. In a similar Protest to the Romanian Presidency, from that period, it was underlined that the number of “journalist non grata” in Ukraine was rising year by year: Marian Voicu and his team from the Romanian National Public TV Station TVR, Victor Roncea, at that time Foreign Department Chief Editor with “ZIUA” daily, George Muntean, writer and former vice president of Cultural and Literature Society from Bukovine, Ion Beldeanu, writer, president of the Writers Associations of Suceava, Eugen Patras, former vice president al Romanian Cultural Society “Mihai Eminescu” from Cernauti, etc. We are surprised that these Soviet type of actions are reviving in supposedly democratic Ukraine of today.
Please take all the appropriate actions in order to stop for the future such violation of fundamental rights and freedom of the press as Ukraine sustains that would like to be part of the European family and share the European values that we all respect.
We remind you what a great leader of Romania once stated: “Every Nation has its rights and its duties. There must be respected our rights and the rights of our brothers, which are today outside our borders, as we do respect those of the foreigners that are inside our borders. Lesser than this it cannot be pretended and more than this we cannot offer.”
We are awaiting for your public apology.
Never the less we are awaiting from a minimal sign also from our MFA which kind of forget to defend the rights of the citizens who represents and seems to be more friendly with you than with the Romanians. That reminds us of another minister from Romania sympathizer of Ukraine and of his shameful end: Adrian Severin. History will never leave out someone without paying his price for treason.
Protest fata de incalcarea de catre Ucraina a drepturilor fundamentale ale omului, a libertatii de miscare, a libertatii cuvantului si a presei, in cazul jurnalistilor romani Valentin Tigau si Simona Lazar (foto)
Domnule Presedinte al Romaniei, Traian Basescu,
Ne adresam Dvs ca sef al diplomatiei Romaniei si presedinte al tuturor romanilor, garant si aparator al drepturilor lor.
Sambata, 16 iulie a.c., in cursul diminetii, doi ziaristi profesionisti romani se indreptau spre localitatea Hagi Curda, pentru a participa la sfintirea primei biserici romanesti din actuala Ucraina, de la ocuparea Basarabiei de catre URSS, cu crimele, deportarile si distrugerile odioase care au urmat, si pana astazi. La granita cu statul vecin, punctul de frontiera Reni, Valentin Tigau, realizator la Radio Romania Actualitati si sotia sa, Simona Lazar, redactor la Jurnalul National, au fost incunostiintati ca sunt declarati indezirabili, “persona non grata”, mai precis “jurnalist non grata”, ca urmare a unei serii de articole din 2009, intitulate generic “Reporter in Basarabia de Sud”. Materialele incriminate pot fi gasite la adresa https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Una dintre probleme este ca, desi aceasta interdictie dateaza inca din 2009, pana acum nu a fost adusa la cunostinta autoritatilor romanesti, in ciuda zecilor de intalniri bilaterale futile avute la toate nivelele diplomatiei.
Asociatia Civic Media, membra a Organizatiei de Media a Sud Estului Europei (SEEMO), bazata la Viena, care este afilitata la Institutul International de Presa (IPI) cu sediul la New York, protesteaza fata de acest abuz grosolan al autoritatilor ucrainene, care constituie o incalcare grava a drepturilor omului, asa cum sunt ele stipulate in Declaratia Universala a ONU, ratificata si de Kiev, a libertatii de miscare, a libertatii cuvantului si a libertatii presei, consfintite si de catre Consiliul Europei, unde Ucraina este membra, cat si un afront la adresa relatiilor bilaterale de buna vecinatate si a eforturilor pe care le face Romania pentru apropierea acestei tari de structurile europene la care suntem parte.
In lipsa unui raspuns adecvat din partea ministrului Teodor Baconschi si a ministerului Afacerilor Externe – care, pana la aceasta ora, a treia zi dupa incident, nu au binevoit nici sa solicite scuze din partea Ucrainei si nici macar sa-i contacteze pe cei doi ziaristi profesionisti – va solicitam Dvs sa reparati demnitatea nationala stirbita si sa aparati drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor romani si, in acelasi timp, ale presei libere din Romania.
Gestul de tip totalitarist-comunist al vecinei noastre rasaritene, la fel ca si tratamentul la care este supusa numeroasa minoritate romaneasca de pe teritoriul actualei Ucraine sau modul in care Kievul ignora acordurile internationale in privinta Deltei Dunarii, dovedesc ca aceasta tara este inca profund ancorata in mentalitatea sistemului bolsevic si a produsului acestuia, Homo Sovieticus, de ale carui practici si metode, de tip KGB-ist, nu se poate dezice.
Va aducem aminte ca, in urma cu sase ani, in aprilie 2005, Societatea pentru Cultura si Literatura Romana din Bucovina va transmitea printr-un Memoriu un set similar de probleme. “O mare problema – se afirma in Memoriu – este reprezentata de interdictiile de intrare in Ucraina impuse de autoritatile ucrainene fara nici o explicatie. Lista celor care au primit interdictie de intrare in Ucraina este lunga: Marian Voicu, realizator la TVR, Victor Roncea, seful sectiei de stiri Externe de la ZIUA, scriitorul George Muntean, fost vicepresedinte SCLRB, Ion Beldeanu, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Suceava, Eugen Patras, fost vicepresedinte al Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, s.a”.
Faptul ca, dupa sase ani, nimic nu s-a schimbat din atitudinea Ucrainei fata de Romania, de etnicii, cetatenii si presa ei, in ciuda faptului ca suntem membri cu drepturi depline ai NATO si UE, arata ca avem o problema perena, nerezolvata, ceea ce demonstreaza si ca diplomatia romana, cel putin pe aceasta relatie, este la pamant.
In acelasi Memoriu se atragea atentia si asupra unei alte probleme, si anume “cea a faptului ca localitatile romanesti din Ucraina nu au revenit la denumirile lor istorice, pastrandu-se denumirile impuse in perioada sovietica”. Am fost profund dezamagiti sa constatam ca, din Comunicatul oficial al MAE privind situatia celorlalti romani, in numar de 130, retinuti temporar la granita cu Ucraina in aceleasi imprejurari, lipseste cu desavarsire mentionarea numelui romanesc al localitatii in care se sfintea biserica Mitropoliei Basarabiei, si anume Hagi Curda, fie si numai in paranteza, dupa numele falsificator impus de sovietici, respectiv Camîşovca. Aceasta practica mai este uzitata doar de Ambasada Ungariei din Republica Moldova, care elibereaza vize Schengen folosind pentru Chisinau denumirea ruseasca, de Kisinyov. Este o rusine pentru noi, ca romani, in secolul 21, sa ne resovietizam numele numai ca sa fim pe placul unui stat agresor si perpetuu agresiv fata de conationalii nostri vitregiti de soarta, in timp ce in propria noastra tara nu mai stim cum si unde se la suflam reprezentantilor extermisti ai ungurilor, ca sa se simta mai bine.
Nu mai putin intristator este sa constatam faptul ca diverse cluburi si organizatii care se pretind “active” pentru drepturile ziaristilor au zacut pasive in acest caz, in lipsa vreunei mize financiare sau de interese politice si de grup. Dezarmant este si faptul ca o institutie publica, cum este Radioul National, condus, ce-i drept, de UDMR, nu a emis nici un protest in apararea propriului ziarist, angajat al RRA, ale carui drepturi au fost incalcate in timp ce reprezenta Romania. Astfel de ciudatenii sunt, din nefericire, dovada ca anormalul a ajuns o normalitate, incepand de la sfaturile si informatiile “avizatilor” si pana la nivelul de jos, al “activilor”.
Incheiem cu aceleasi cuvinte pe care le-am mai folosit in trecut intr-un caz similar, cand predecesorul Dvs, presedintele Ion Iliescu, a preferat politica “jocului de glezne” si a diplomatiei ridicate cam pe la acelasi nivel, a “genunchiului broastei”, care insa, in conditiile celei de azi, pare totusi o perspectiva a unei “inaltimi ametitoare”:
“In dorinta ca acest caz sa nu devina un precedent pentru sisteme politice nedemocratice din jurul Romaniei, care ar dori sa “pedepseasca” abuziv libertatea presei, afectand astfel si alte institutii media romanesti, va solicitam luarea unei pozitii oficiale”.
Cum MAE si RRA nu au avut timp sa le faca publica pozitia ziaristilor “vinovati”, o reproducem aici asa cum a fost ea publicata, cu o solidaritate singulara, de ziarul “Curentul”:
„Ca jurnalişti profesionişti, n-aş miza, în totalitate, pe senzaţionalul episodului Hagi-Curda. Tot ce s-a întâmplat acolo era previzibil; scenariul se putea scrie, aproape la fel, în multe ţări est-europene cu deficit de democraţie. Acolo, unde un cunoscut ziarist ucrainean de opoziţie, Gheorghi Gongadze, a fost asasinat, în anul 2000, de serviciile speciale cu ordin de la conducere, de ce ne-am aştepta ca alt ziarist să însemne mai mult decât încă un individ periculos? În definitiv, aici se află răspunsul la întrebarea: «De ce ne-au refuzat ucrainenii intrarea în statul lor vecin şi prieten?». Am publicat, în urmă cu doi ani, o serie de reportaje documentate în Basarabia de Sud. Şcoala, limba română, biserica, conştiinţa de neam – toate aceste valori aflate în pericolul de a se destrăma şi asupra cărora ne aplecăm de mai multă vreme prin natura meseriei noastre. N-am trucat şi n-am exagerat nimic. În general, s-a scris puţin despre Basarabia de Sud, şi acele reportaje au marcat, poate, deschiderea unei noi ofensive pentru adevăr. Dar, cum ştiţi, în anumite situaţii, adevărul doare mai mult ca o rană de glonţ. Revedeţi aceste articole, pentru a înţelege mai bine, la adresa https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com. Istoria noastră nu e nouă. Sute şi mii de alţi jurnalişti au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viaţa, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliştii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranţa că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut şi noi. Credem că nu am greşit“, ne-au declarat colegii noştri Valentin Ţigău şi Simona Lazăr.
Domnule Presedinte, aratati-le si aratati-ne ca nu am gresit!
Crez de jurnalist non grata: Merita sa devii indezirabil dupa ce ai sarutat mainile romanilor din Ucraina
Mos Toader si baba Dochia. Acestia sunt oamenii pentru care ne-am dus acum doi ani si jumatate in Basarabia de Sud. I-am ascultat si am scris despre ceea ce-i doare. Am fost “pedepsiti” pentru ca am scris cu dragoste despre cei pe care i-am “uitat” acolo acum aproape… sapte decenii. Batrana din imagine, nascuta in acelasi sat cu Averescu, mi-a sarutat mainile. Si eu pe ale ei. A meritat sa fim declarati indezirabili pe teritoriul statului ucrainean. Cred ca fiecare jurnalist roman care ajunge acolo ar trebui sa le sarute mana acelor oameni, chiar daca dupa aceea va fi, ca noi, “interzis”. – Simona Lazar, jurnalist non grata
“Calatoria de ieri spre (si pentru unii dintre noi in) sudul Basarabiei a fost o experienta necesara, ca sa intelegem cat de importante sunt libertatea de miscare si libertatea cuvantului…”, mai scria cu o zi urma, pe Forumul de pe Facebook al Jurnalistilor Romani de Pretutindeni, ziarista de la Jurnalul National devenita “persona non grata” in Ucraina, impreuna cu sotul ei, Valentin Tigau, realizator la Radio Romania Actualitati si fost corespondent de presa in Basarabia.
Vina lor? Au fost acolo, la cei mai asupriti romani din spatiul etnic si istoric romanesc, in Basarabia de sud, furata si inglobata de Stalin in RSSU a URSS, acum Ucraina. Si au scris ce au vazut. Asta e tot. Vorbim de vecina Ucraina, cu care Romania a semnat un Tratat “de prietenie”, rusinos, odios, scarbos, niciodata respectat de Kiev, o tara care danseaza si-acum tango a trois cu NATO si CSI pretinzandu-se aspiranta la UE. Un adevarat magar troian al Rusiei la poarta Europei.
Insa “valorile europene” din stratosferele de la Bruxelles sunt vorbe goale aici, pe pamantul romanesc, unde Ucraina batjocoreste romanii cu sadism sovietic, zi de zi, nesocoteste cu tupeu slav acordurile internationale si taie Delta Dunarii prin canalul geostrategic Bistroe iar dupa aceea mai face si misto de oficiali romani, pe care-i mangaie patern pe obrajori sau alte rotunjimi.
Ultima intalnire de amor de acest gen special: cu exact doua luni in urma, pe 18 mai, la Vila Lac 2, cand seful M.A.E. Baconsky s-a intrevazut pentru niscai oportunitati foto cu Konstantin Grişcenko, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei. “Photo Ops”, pentru ca vorbele, cum v-am zis, s-au spart si s-au raspandit bucati, goale fiind, pe marmura vilei de protocol a Guvernului Romaniei.
Cateva dintre ele, lipite cu “super-glue”: „Ne-am exprimat decizia comună de a intensifica dialogul politic în 2011, de a moderniza şi eficientiza formatele de cooperare existente”, a declarat ministrul Teodor Baconschi, citat de propriul MAE. Mai vreti? Mai luati:
“Un punct important pe agenda discuţiilor l-a reprezentat problematica minorităţilor naţionale, în scopul armonizării abordărilor privind formatul dialogului şi cooperarea cu privire la asigurarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţii române din Ucraina şi ale minorităţii ucrainene din România.
„Ne interesează ca cele două minorităţi să se bucure de drepturi europene, la aceleaşi standarde şi să discutăm fără prejudecăţi despre modalităţile în care putem să îmbunătăţim situaţia lor. Ne dorim ca în cadrul Comisiei mixte interguvernamentale româno-ucrainene în domeniu să abordăm chestiunile legate de drepturile celor două minorităţi în mod transparent şi cu toată voinţa de a rezolva orice problemă”, a arătat ministrul Teodor Baconschi” – citat de acelasi MAE propriu.
Peste numai doua luni, romanii aveau sa fie batjocoriti, in 2011, exact ca pe vremurile bune ale lui Leonid Kucima, blestemat fie-i numele. “Indezirabili”: ziaristii, purtatorii cuvantului liber. Tot la fel ca pe timpurile cand interlocutorul afabil al lui Iliescu si Constantinescu se ocupa in timpul liber cu taierea capetelor de jurnalisti, daca ne amintim de cazul Gongadze. Dinspre MAE, ce ne vine? Numai tacere. O tacere de aur. De aur pentru ucraineni. Mucles total, ca sa nu zic “ciocu’ mic”, vorba unui fruntas PDL. Surdina, Omerta, Semper Silentio Patriae, cum vreti sa-i spuneti… Diplomatia e pusa pe “silent”, sa nu trezeasca, Doamne fereste!, pe cineva. Taras inainte mars!
Domnul ministru nu a avut timp, de trei zile-ncoace, nici sa-l cheme la ordin pe ambasadorul Ucrainei, pentru acest grav abuz la adresa libertatii presei si a drepturilor omului (ca sa nu mai vorbesc de “bunele relatii de vecinatate”), nici sa emita un protest public sau sa formuleze o nota verbala si nici macar sa-i contacteze – nici el personal, nici vreun functionar MAE – pe cei doi jurnalisti profesionisti ai Romaniei injositi la granita cu “europeana” Ucraina (e membra a Consiliului Europei, nu?).
Domnul ministru e ocupat. Cu “anticomunismul” de salon. Cand e sa condamne practici de tip totalitarist-comunist care se petrec chiar sub ochii si in jurisdictia lui, n-are timp. Cum sa-si supere prietenii din “Ucraina Mare” pentru vreo suta de romani tinuti ca vitele la granita, inchisi in autocar, si doi jurnalisti amarati? Cu ce e ocupat domnul ministru? Domnul ministru merge la CAE si CAG (Consiliile Afaceri Externe şi Afaceri Generale de la Bruxelles). Tocmai isi facea bagajul.
Macar acolo, la CAECAG, de le-ar zice ceva tovarasilor ucraineni, daca-si va gasi putin timp, printre multiplele sale responsabilitati de prim-vicepresedinte al Partidului, arhitect al Muzeul Comunismului, presedinte de Fundatie, membru al Colegiului lui Plesu, J’acuzzist si incasator de premii ca „Celebritatea anului în administrație” (!).
Si, era sa uit, asa cum a invatat de la Borisiuc Tarasiuk unul dintre maeistii de frunte ai tarii, sa se dea rau la Kosti Grişcenko, dar neaparat in dinti cu harta Romaniei Mari ciuntite tocmai pe langa Basarabia de Sud, ca asa e filmul, partial in trei culori. Galbenul cam iese la apa pana devine alb. Alb-murdar. Si-arata cam ca steagul pe care-a jurat, cand isi facea studiile la Moscova, consilierul lui preferat.
Domnule presedinte Traian Basescu, daca, totusi, valetul Dvs de externe este atat de ocupat, pana peste cap, Dvs, ca sef al diplomatiei romane, va faceti putintel timp si pentru demnitatea noastra nationala, libertatea de miscare a romanilor si libertatea cuvantului presei, atata cat mai e, sau Romania ramane iar muta in fata Ucrainei (cu scuza ca asta-i oricum surda)?
Caci spunea un predecesor de-al Dvs, care nu a tradat Romania si nici nu a fost “sluga la rusi”, niste vorbe, valabile si azi. Iata trei dintre ele: “Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, şi intrigilor, şi urilor, este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.” Si: “Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.” Si, pentru incheiere: “Nu va fi linişte în acest colţ al Europei, – şi nu va fi dreptate adevărată în lume, – cât timp nu se va face sau nu-şi va face dreptate Poporul Românesc. Şi se va face.”
Cum fiecare lucru măreţ cere o jertfă pe măsură, prigonirea românilor din Basarabia de Sud (astăzi teritoriu ucrainean – n.r.) care s-au încăpăţânat preţ de mai multe decenii să nu fie absorbiţi în noua „supuşenie“ ucraineană nu a fost de ajuns. Sâmbăta trecută, autorităţile de la Kiev au ţinut expres să strice şi această mică sărbătoare românească, prin tehnici care ne arată că, chiar şi după 20 de la căderea Uniunii Sovietice, obiceiurile nedemocratice şi năravurile kaghebiste fac parte din rutina zilnică, iar abuzurile asupra etnicilor din această ţară sunt doar cutume de divertisment.
Este foarte interesant cum deunăzi preşedinţia rotativă a UE deţinută de Polonia milita pentru accelerarea procesului de includere a Ucrainei în rândul ţărilor europene care au la bază principiul democraţiei. După evenimentele de sâmbătă de la Vama Reni, unde sute de români au fost trataţi inuman, şi cele ulterioare din satul Hagi-Curda, se poate vorbi despre o ţară tulburată şi conducători cu minţi îmbibate în ură faţă de orice fel de „element duşmănos românesc“. Purtarea şi atmosfera demnă de un scenariu de război create de vecinii de la răsărit ridică mari semne de întrebare despre câţi ani vor trece până când Ucraina va putea măcar să deschidă vreun capitol de negociere pentru aderarea la UE. Climatul de tensiune şi frica cu care trăiesc etnicii români din această parte a Europei depăşesc orice imaginaţie, sentiment care s-a încercat a fi indus până şi jurnaliştilor care au avut „îndrăzneala“ să intre pe acest teritoriu de grea amintire, în care statuile de circa 10 metri ale lui Lenin încă refuză cu obstinaţie să se dea jos de pe soclurile lor. Cuvântul „român“ este în sine un motiv de iritare pentru care poţi să fii lejer anchetat şi chiar abuzat fizic şi psihic. Cu lacrimi în ochi, timoraţi şi vizibil afectaţi, câţiva curajoşi de la Hagi-Curda, un sat românesc de 4.000 de oameni din care peste 90% sunt români, au rostit cu greutate, printre dinţi, cuvântul „deznaţionalizare“. Nu au avut nevoie de nimic material, ci au vrut doar să ne vadă şi să vorbească „cu fraţii români“. Chiar şi atât, lor le-a fost de ajuns, după cum ne-au mărturisit. Dar mai bine să derulăm fir cu fir această poveste halucinantă despre ce înseamnă să ai curaj să fii român în Ucraina şi totodată despre cum e să-ţi faci meseria de jurnalist în această ţară unde diseminarea sentimentului de frică o întâlneşti la tot pasul şi a devenit religie naţională.
Tactici de inspiraţie kaghebistă
În acest spirit a început şi „peripeţia“ noastră, aşa cum am numit-o amuzaţi la întoarcere, după ce obosiţi, hăituiţi, pozaţi, îndosariaţi ca în vremurile defunctei Securităţi am avut îndrăzneala de a ne face meseria de jurnalişti în acest „no man’s land“. Deşi ne aşteptam ca vecinii răsăriteni să ne facă oarece probleme, am pornit dimineaţa la patru spre vama moldo-ucraineană Giurgiuleşti-Reni. Conştiincios şi punctual ca un ceas elveţian, consulul României la Odessa, Mihai Oprescu, aştepta la ora şase dimineaţa microbuzul care trebuia să ne ducă pe noi, jurnaliştii, să acoperim mediatic evenimentul acesta care însemna prima biserică românească din Ucraina recunoscută la nivel oficial. Verificarea actelor sale a fost o procedură de rutină care nu a durat mai mult de câteva minute, în timp ce paşapoartele ziariştilor români au fost şi ele adunate de vameşii cu un fel de „sombreros ucrainean“ pe post de cască. Toate bune şi frumoase până aici, ne-am zis noi. Numai că, printr-un regretabil accident, a căzut curentul electric în vamă fix după ce ne-au fost luate documentele, iar actele nu mai puteau fi astfel procesate. După circa o oră de la acest „nefericit“ incident, culmea, se găseşte un laptop în vamă şi primim asigurări că se lucrează intens. După alte câteva zeci de minute, pică „bomba“. „Doi dintre dumneavoastră vor trebui să rămână în vamă deoarece sunt indeziderabili pe teritoriul Ucrainei“, ni se spune, inducându-ni-se astfel un sentiment de suspicionare reciprocă şi teamă. Bine, am zis noi, dar de ce?! Se făcuse deja dimineaţă în toată regula, iar „soarele ucrainean“ nu se arăta nici el mai blând cu noi în vamă. Nici măcar toaleta din vamă nu părea abordabilă, în condiţiile în care un nene îmbrăcat în negru ne întreabă dacă suntem „de la microbuz“. Îi spunem că da, după care încep indicaţiile în ucraineană, probabil despre cum să ajungem pe la una mai îndepărtată. Ne lăsăm păgubaşi, în speranţa că ne vor da mai repede actele şi vom găsi un copac generos pe marginea drumului care ne aşteaptă.
Formularele voroniene
Dar cum socoteala din România nu se potriveşte deloc cu cea din vama ucraineană, ni se aduc nişte formulare întocmite mai mult în „limba moldovenească a lui Voronin“, împănate cu capcane ucrainene pentru a nu putea fi niciodată completate corect. Sub constrângerea că trebuie să le completăm cât mai repede, atmosfera devine din ce în ce mai tensionată, fiecare întrebând în stânga şi în dreapta ce ar trebui să bifeze prin acele căsuţe din chestionar. Bineînţeles că vameşii ucraineni îl trimit înapoi pe consul cu toate chestionarele pe motiv că nu au fost completate corect. Luăm alte formulare şi ne apucăm de treabă, de data asta „mai bine“. Cum era de aşteptat, acestea ni se întorc pe motiv că nu am pus data, deşi pe acel formular nici nu puteai ghici unde se află această rubrică. După ce ni se arată cu degetul unde ar fi trebuit să fie aceasta, o completăm conştiincioşi. Dar nu, calvarul mixt al căldurii de 40 de grade, combinat cu sete şi vezică plină, nu avea să se termine prea curând. Sub privirile cetăţenilor ucraineni din vamă, care nici ei nu înţelegeau ce se întâmplă cu noi, suntem invitaţi în clădirea vămii pentru o nouă porţie de întrebări şi controale. Ni se spune că trebuie să arătăm ce avem în bagaje. După ceva minute bune în care vameşii, securitatea ucraineană şi miliţienii ucraineni se tocmeau ce metodă să ne aplice, aceştia se hotărăsc să ne treacă bagajele prin scanner. O maşinărie mare cu care cel care o manipula nu părea să fie foarte apropiat. Se uită la mine şi bolboroseşte ceva ce probabil ar fi trebuit eu să înţeleg în ucraineană. Mă cheamă. Mă duc cuminţel şi îmi arată pe monitor ceva mai mare, ce părea să fie „arma mea“. Era, evident, laptopul pe care îl şi declarasem în acel formular. Îi explic pe toate limbile pe care le ştiam că ar fi un laptop, după care vameşul se uită la mine şi exclamă: „Hmm… ahaa!“. Presupun că e bine şi îmi iau rucsacul în speranţa că voi pleca şi eu după cele trei ore petrecute în vama ucraineană. Dar nu, suspansul mai durează circa 20 de minute, timp necesar fix pentru ca noi să ajungem la finalul slujbei care se ţinea la biserica românească având hramul Sfinţilor Petru şi Pavel din satul Hagi-Curda (Camâşovska).
Biserica de la Hagi Curda, inainte de a fi distrusa de bolsevici si cea sfintita ieri de catre IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei
O oază de românism
Pornim aşadar, după cele circa trei ore şi jumătate, pe un drum, dacă se poate spune aşa după mărimea craterelor din el, spre Izmail şi respectiv Hagi-Curda. Cu toate că eram deja nedormiţi, obosiţi şi hăituiţi, am găsit această mică oază de românism în mijlocul pustietăţii ucrainene care prin energia sa dată de această zi de sărbătoare asociată cu un triumf al normalităţii asupra tiraniei ne-a făcut să uităm de toată supărarea şi ne-am regrupat pentru a face ce venisem să facem. Cu mâinile pe aparate foto, microfoane, reportofoane şi agendă, „desantul românesc“, atât de aşteptat de cele câteva zeci de miliţieni, jandarmi, securitate şi trupe speciale, s-a produs în acest mic sat românesc. Am reuşit să aflăm că forţele speciale ucrainene fuseseră aduse cu o seară înainte, chipurile pentru a interveni în caz de violenţe între circa 130 de studenţi din România care şi-au anunţat prezenţa la acest eveniment şi cam tot atâţia cazaci care ar fi venit să restabilească „supuşenia“ în sat.
Astfel, maşinile de poliţie de la Odessa sau Izmail parcate în faţa bisericii abia aşteptau să fie umplute cu „fascişti români“. Numai că nu a fost să fie aşa. Totul s-a desfăşurat extrem de paşnic, iar „invadatorii români“ nu au făcut decât să se bucure împreună cu sătenii de această minune care înseamnă Biserica „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel“. Determinaţi să ajungă la acest eveniment, studenţii strânşi de prin toată ţara şi îmbarcaţi în două autocare au reuşit după circa şase-şapte ore de aşa-zis control la vamă să patrundă pe teritoriul Ucrainei pentru a ajunge la destinaţie. Nici măcar o mână de copii basarabeni nu au ajuns prea devreme pentru a oferi un concert de zile mari, aşa cum numai ei ştiu să facă. Securitatea ucraineană a avut grijă ca ansamblul „Căluşarul“ din Erdec-Burnu să ajungă un pic mai târziu, dar poate mai important este faptul că aceşti copii ştiu cine sunt, cântă şi grăiesc în limba română.
Slujbă sub blagoslovirea „specialilor“
Ceremonia religioasă a fost oficiată de către Mitropolitul Petru al Basarabiei, sub atenta supraveghere a lucrătorilor SBU gătiţi frumos de sărbătoare, cu ochelari de soare la ochi, camere video sau aparate foto în mână şi cu o rotaţie a gâtului demnă de invidiat. „Această biserică a fost astăzi sfinţită pentru ca şi credincioşii români să se poată ruga. Aceasta se află sub tutela Mitropoliei Basarabiei, deci sub Patriarhia Română, iar datoria noastră este să ne păstorim credincioşii. Ce să facem dacă ei doresc să fie cu noi? Trebuie să aibă toată lumea un loc unde să se poată ruga. Noi, la Chişinău, ne certăm şi apoi împăcăm, ştiţi cum e românul, dar aici este altă situaţie. Am dori şi mai multă susţinere din partea presei. Sperăm să fie mai bine şi să venim mai des aici pe această proprietate a bisericii româneşti“, a declarat, pentru „Curentul“, Mitropolitul Petru al Basarabiei. Întrebat despre cum este situaţia în care i-a găsit pe românii de aici, acesta a mai adăugat: „Mi-e greu să spun!“.
DREPTURILE ŞI INTERESELE PERMANENTE
ALE ROMÂNIEI
DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE ŞI A REALITĂŢILOR ISTORICE ŞI GEOPOLITICE[1]
GH. BUZATU
* Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, şi intrigilor, şi urilor, este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.
(Ion Antonescu, 1 ianuarie 1941)
* Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.
(Ion Antonescu, 8 decembrie 1940)
* Nu va fi linişte în acest colţ al Europei, – şi nu va fi dreptate adevărată în lume, – cât timp nu se va face sau nu-şi va face dreptate Poporul Românesc.
Şi se va face.
(Ion Antonescu, 25 martie 1941)
DUPĂ 1918, „noi – consemna, în zilele care precedau nemijlocit prăbuşirea ROMÂNIEI MARI în 1940, eminentul publicist care era Romulus Seişanu, autorul celui dintâi Atlas istoric, geopolitic şi etnografic al României[2] şi cel care avea să fie condamnat în 1945 în aşa-zisul proces al ziariştilor de către oribilul „Tribunal al Poporului”, dimpreună cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Pan Vizirescu, Romulus Dianu ş.a. – nu ne-am mărit Ţara, nici prin anexiuni forţate, nici prin cuceriri, nici prin nesocotirea voinţei populaţiunilor din teritoriile alipite. Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere”[3].
Iar, în context, se reţinea recunoaşterea ilustrului geograf francez Emmanuel de Martonne în sensul că „dintre toate ţările create în Europa, sau transformate după război [1914-1918], forma cea mai fericită o are România, căci ea se apropie de un cerc, adică de figura care are cea mai mare suprafaţă şi cel mai mic contur. Or, conturul sunt frontierele sale. Avem de-a face cu un Stat bine condiţionat: o ţară completă cu munte, câmpie, coline, regiuni forestiere şi descoperite, agricole, pastorale şi industriale”[4].
La scurt timp după dezastrul din 1940, România, mutilată şi batjocorită, complet izolată în exterior, grav ameninţată pe plan intern şi internaţional dinspre imperialismele mari sau mici, vecine sau mai depărtate, avea să fie cuprinsă – nu fără voinţa proprie a Generalului/mai apoi a Mareşalului Ion Antonescu, şeful Guvernului şi Conducătorul Statului Român – de vâlvătăile Războiului Mondial din 1939-1945, cea mai mare conflagraţie militară a tuturor timpurilor.
În desfăşurările politico-diplomatice şi militare intervenite, nimic n-a fost întâmplător. Întrucât, pentru a reintra în deplinătatea drepturilor sale istorice, grav încălcate în 1940, pentru refacerea unităţii naţionale integrale şi pentru afirmarea intereselor sale fundamentale, România, cu începere de la 22 iunie 1941, a participat la conflictul mondial din 1939-1945. Chiar dacă alături de Reichul lui Adolf Hitler, un aliat cu siguranţă incomod şi compromis, hrăpăreţ şi detestat, la nivel naţional ori mondial. Se adaugă precizarea, numaidecât necesară şi logică, în ordinea lucrurilor, că, de partea cealaltă, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, de exemplu, aliindu-se cu Stalin împotriva lui Hitler, n-au făcut cumva o „alegere” ceva mai … fericită! Dar, se vede cât de colo, triumfase, cum altfel la vremuri de restrişte, străvechiul adagiu: La război ca … la război! Iar, pentru această situaţie, României avea să i se afle culpa finală. Aceea că, în vreme ce Naţiunile Unite, în frunte cu SUA, URSS şi Marea Britanie, au repurtat victoria în 1945, România – deşi a susţinut şi a fost susţinută de o serie de „aliaţi” europeni, în marea lor majoritate (Hitler, Mussolini şi vasalii lor), exceptându-l pe Mannerheim, odioşi sau, cel puţin, deocheaţi[5] – l-a pierdut. Or, după cum e stabilit cu rigurozitate în istorie, „dreptul” obligatoriu la judecată nu aparţine decât învingătorilor; niciodată şi nicidecum celor învinşi!
Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau.
Soarta românilor din Basarabia in general a fost una tragică, dar şi mai tragică a fost viaţa românilor,care peste noapte s-au trezit cu „altă patrie” – Ucraina… Daca vom face o comparaţie cu teritoriul României în primele decenii al secolului trecut (suprafaţa, populaţia) cu teritoriul actual vom inţelege că românii au fost furaţi din toate părţile mai ceva ca hoţii la drumul mare.
Mai multe fotografii la InConstantin.Ro. Cititi si Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.
30 Iunie 2003, dupa investigatia facuta pe urmele “Firului Rosu”. Dupa doi ani, la venirea lui Basescu:
Romanii din Bucovina cer dreptate la Cotroceni
Autor: George DAMIAN • ZIUA
Societatea pentru Cultura si Literatura Romana din Bucovina (SCLRB) a solicitat printr-un memoriu presedintelui Traian Basescu sa introduca si problema romanilor din Ucraina in discutiile ce vor fi purtate cu presedintele de la Kiev, Viktor Iuscenko.
Societatea pentru Cultura si Literatura Romana din Bucovina (SCLRB) a solicitat printr-un memoriu presedintelui Traian Basescu sa introduca si problema romanilor din Ucraina in discutiile ce vor fi purtate cu presedintele de la Kiev, Viktor Iuscenko.
In memoriul inaintat de SCLRB palatului Cotroceni se regasesc o serie de probleme care ingreuneaza relatiile dintre Bucuresti si Kiev de mai multa vreme. O mare problema este reprezentata de interdictiile de intrare in Ucraina impuse de autoritatile ucrainene fara nici o explicatie. Lista celor care au primit interdictie de intrare in Ucraina este lunga: Marian Voicu, realizator la TVR, Victor Roncea, seful sectiei de stiri Externe de la ZIUA, scriitorul George Muntean, fost vicepresedinte SCLRB, Ion Beldeanu, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Suceava, Eugen Patras, fost vicepresedinte al Societatii pentru Cultura Romaneasca “Mihai Eminescu” din Cernauti, s.a.
Memoriul amintit solicita ca “oficialitatile din Ucraina sa nu mai continue politica mostenita de la URSS de scindare a comunitatii romanesti in romani si moldoveniprecum si existenta asa numitei limbi moldovenesti”. Memoriul citat arata ca in Ucraina continua o intensa campanie de scindare a comunitatii romanesti prin promovarea “limbii moldovenesti”. Conform ultimului recensamant din Ucraina, din 2001, “moldovenii” din Ucraina se situeaza pe locul 5, iar romanii pe locul 8, iar daca ar fi socotiti impreuna s-ar situa pe locul al treilea.
O alta problema abordata de memoriul citat este reprezentarea disproportionata a romanilor din Ucraina in administratie in regiunile in care acestia sunt majoritari. Astfel, in cele trei raioane cu populatie majoritar romaneasca (Herta – 93%, Noua Sulita – 69%, Hliboca – 56%) “nici un roman nu a fost numit ca sef al administratiei de stat, iar sefii acestor administratii nu cunosc limba celor pe care ii conduc”. Memoriul transmis presedintelui Basescu mentioneaza si problema invatamantului romanesc din Ucraina, care “se afla intr-o situatie deosebit de fragila”. Autoritatile ucrainene au fortat in ultima vreme deschiderea unor clase cu predare in limba ucraineana in scolile romanesti, creand astfel premisele desfiintarii acestor scoli. Memoriul amintit deplange faptul ca “lipsa acuta de literatura in limba romana se face tot mai simtita. Donatiile de carte romaneasca sunt blocate la vama ucraineana. Conform reglementarilor in vigoare, pentru asemenea donatii trebuie obtinuta aprobarea guvernului ucrainean, fapt care face imposibil trimiterea cartilor in Ucraina”. Datorita acestei situatii SCLRB solicita “infiintarea unui Centru Cultural Roman la Cernauti, deoarece materializarea acestei propuneri se tergiverseaza de 15 ani, cu toate ca a fost luata o decizie guvernamentala in acest sens”. O alta problema este cea a faptului ca localitatile romanesti din Ucraina nu au revenit la denumirile lor istorice, pastrandu-se denumirile impuse in perioada sovietica. SCLRB cere presedintelui Traian Basescu sa abordeze si problema retrocedarii bunurilor care au constituit proprietatea sa, cum ar fi fostul Palat National din Cernauti si fostul Palat Cultural al Romanilor Bucovineni.
Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.
De ce?
Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România au călătorit în anul 2009 în sudul Basarabiei, prin satele românilor lipsiţi de orice fel de drepturi, şcoală biserică sau presă. Au scris şi au relatat despre cele văzute. Despre cum au fost demolate bisericile româneşti. Despre cum limba română este eliminată din şcoli, zi de zi. Despre cum nu sunt respectate prevederile tratatelor internaţionale pe care le-a semnat guvernul de la Kiev. Răsplata: interdicţie de intrare în Ucraina. Nu sunt primii şi nici ultimii. Mai înainte a primit o astfel de interdicţie Marian Voicu de la TVR. Apoi Victor Roncea, în perioada lui de la ziarul ZIUA. Si Ion Beldeanu de la Bucovina literara, in acelasi an. Zic că nu sunt ultimii: anul trecut am călătorit şi eu prin sudul Basarabiei şi am scris un volumaş despre cele văzute acolo. Îl puteţi descărca în format electronic la sfârşitul acestui articol. Am scris acolo ce am văzut, am arătat cum Ucraina încalcă cele mai elementare drepturi ale minorităţilor naţionale. Cred că şi eu am fost “premiat” alături de Cătălin Vărzaru (co-autorul volumului “Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”).
Scris deVictor Roncea Un adevărat profesionist al radioului răspunde provocării ziarului„Curentul“ şi face o radiografie la sånge a problemelor RadiouluiPublic, unul din cei mai mari coloşi mediatici, alături de TeleviziuneaRomånă, şi cea mai importantă sursă de informaţii a romånilor. DanielKlinger, fondatorul primului post de radio independent după 1989,Uniplus Radio, înfiinţat în clădirea Universităţii în zilele fierbinţiale lui ianuarie 1990, prezintă elocvent principalele punctevulnerabile ale Societăţii Romåne de Radiodifuziune,pe care o consideră cu un buget mult prea încărcat şi cu un picior îngroapă. Primul lucru pe care ar trebui să-l facă responsabiliiRadioului Public ar fi să reducă drastic bugetul, cu cel puţin 20%.„Tot ceea ce trebuie este puţin curaj“, spune Klinger, în exclusivitatepentru „Curentul“. Profesionistul stabileşte şi patru priorităţi, patruobiective esenţiale, care ar putea regenera Radio Romånia dacă un nouPreşedinte Director General (PDG) şi-ar lua în serios misiunea sa şi apostului naţional. Detaşat total, pentru că nu-şi doreşte aceastăpoziţie, fondatorul Uniplus evidenţiază că puterea politică, oricare arfi ea, nu va risca să schimbe cu nici măcar un milimetru status qvo-ulRadioului în folosul publicului romån: „Un conducător independent deputere, neşantajabil, curajos şi reformator nu le aduce nimic bun“. Pecåt de modest, pe atåt de profesionist, Daniel Klinger are mai multesoluţii pentru reformarea Radioului Public. Cåteva le oferă îninterviul „Curentul“. Pentru altele, aşteaptă să fie întrebat. Dacă sedoreşte. Ceea ce el nu crede. Absolvental Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, participant lanumeroase stagii de pregătire în managementul posturilor de radio înoraşe din S.U.A. şi Marea Britanie, creatorul primei reţele de radioprivate din România, Uniplus Radio, Membru în Consiliul Director(Trustee) al Şcolii BBC de Jurnalism, Daniel Klingera ocupat funcţia de Preşedinte al Asociaţiei Române pentru ComunicaţiiAudiovizuale, fiind în prezent Directorul Tehnic al Grupului radio alSBS / Pro7Sat1 Romania(Kiss FM, Magic FM, OneFM).
V-aţigândit vreodată că aţi putea prelua mandatul de Preşedinte DirectorGeneral al Societăţii de Radiodifuziune, pentru că sunteţi cel maiexperimentat şi cel mai complet om de radio din România?
Vămulţumesc pentru apreciere şi, deşi nu sunt un tip modest, trebuie săspun că mi-e greu să-mi adjudec titlul de „cel mai complet om deradio“. Dacă într-adevăr experienţa poate fi argumentată delongevitatea mea în acest domeniu în poziţii de conducere, cu privirela „cel mai complet om de radio“, nu vreau să revendic acest titlu.Cred că sunt şi alte persoane cu merite certe în dezvoltarea radiouluiprivat în România care ar merita acest titlu. De altfel, pentru aaprecia performanţele unui manager în acest domeniu, sunt atât de multecriterii care ar trebui luate în considerare, unele dintre ele avândefecte antagonice, încât orice top ar fi cu siguranţă contestat şicontestabil.
Atunci, dacă nu v-aţi gândit, vă întreb direct: aţi vrea să preluaţi conducerea radioului public?
Întrebareaeste surprinzătoare şi, fără să trebuiască să mă gândesc mult,răspunsul vi-l dau rapid: nu aş dori această funcţie. De fapt, nici nucred că pentru această poziţie este corectă exprimarea dumneavoastră de„preluare“. PDG al SRR nu este ofuncţie pe care să o „preiei“, ci este o funcţie pe care trebuie să fiinumit. Din păcate… Continuarea in CURENTUL
Nota mea, peste ani (2015): Nu stiu daca Basescu a jucat teatru in emisiune dar pe-atunci chiar parea sincer…
Dumnezeu să-l odihnească pe marele om de radio Paul Grigoriu! Radioul Naţional ar trebui să înfiinţeze un Premiu cu numele lui….
Basescu, ultimul invitat al lui Paul Grigoriu (pe care il astept inapoi la Radio Romania!)
Presedintele Romaniei a fost ultimul invitat al lui Paul Grigoriu, moderator al emisiunii “Sfertul academic”, a postului public de radio. “Cea mai buna voce de radio din Romania”, cum l-a apreciat presedintele, a iesit la pensie, cu discretie, chiar pe 31 octombrie.
In timpul emisiunii Traian Basescu si-a pierdut glasul in timp ce amintea de ordinul dat de generalul Ion Antonescu Armatei in mai 1941, in razboiul impotriva URSS.”Pe vremea cand ne era greu asteptam cu speranta informatii si vesti de la Radio Romania”, a inceput seful statului. “La Radio Romania s-a auzit… (pauza lunga – n.r.)… «Soldati romani, va ordon: treceti Prutul»… (pauza, lacrimi – n.r.)”, a continuat Traian Basescu, emotionat, dupa cum noteaza Evenimentul Zilei si Ziare.com. “Aici s-au auzit… primele voci ale Revolutiei… Pentru Radio Romania nu poti avea decat recunostinta. si atat”, a incheiat Basescu, abia stapanindu-si emotiile tremurand.
Lacrimile lui Basescu pentru Basarabia si istoria neamului au fost ridiculizate si apostrofate astazi in “Romania libera” de un asa-zis analist politic, pe numele sau Cristian Pirvulescu, de fapt un slujbas marunt al gastii Soros, un personaj care s-a remarcat in “societatea civila” prin incalcarile repetate ale oricaror norme deontologice sau de bun simt. Scrie politrucul in articolul intitulat Fictiunea istorica: razboiul sfant din Romania libera: Editia online : “(…) demonii trecutului par mai reali decat oricand. Or, daca presedintele tarii, gatuit de emotie, si-a amintit, invitat fiind la Radio Romania, in emisiunea “Sfertul Academic” a lui Paul Grigoriu, ca la acest post de radio s-a auzit ordinul “Romani, va ordon treceti Prutul!”, a neglijat cu siguranta faptul ca atinge un subiect fierbinte. Furat de sentimentalism, a neglijat contextul national si international zbuciumat in care face o astfel de afirmatie. Altfel, e greu de crezut ca presedintele Traian Basescu nu a stiut ca maresalul Antonescu, autorul celebrei fraze, e (cel putin oficial) criminal de razboi si ca tema prezentei armatei romane in Basarabia, dar mai ales in Transnistria, in timpul celui de-al doilea razboi mondial e una cel putin controversata.” Incredibil: “prezenta armatei romane in Basarabia e una cel putin controversata“! Pai exact asta au sustinut bolsevicii Kominternul si o fac si azi comunistii de la Chisinau. Asa mai vii de acasa, tovarase Pirvulescu! Nu vrei, totusi, sa si pleci acasa la tine, la Moscova, Kiev sau… Astana?!
Prezint aici transcrierea integrala a emisiunii maestrului Paul Grigoriu cu presedintele Traian Basescu
RADIO ROMANIA ACTUALITATI (31 octombrie, ora 14:00)
Realizator: Paul Grigoriu – Ne onoreaza astazi cu prezenta sa in aceasta editie speciala de o ora domnul Traian Basescu, presedintele Romaniei. Buna ziua, bine ati venit!
Traian Basescu: Buna ziua, bine v-am regasit, pe dvs si pe ascultatorii dvs.
Realizator: Domnule presedinte, Radiodifuziunea Romana, la al carei microfon va aflati acum si care v-a decernat o diploma si o medalie, implineste maine 80 de ani. Poate ne-ati ascultat, poate ca nu ne ascultati si acum, ci primiti numai rapoarte de ascultare de la consilierii dvs. Ce ganditi despre noi si cat de sincer ne veti ura “La multi ani”?
Traian Basescu: Este foarte greu sa gandesti si sa exprimi in putine cuvinte ce crezi despre RADIO ROMANIA; dar cred ca lucrurile pot fi concentrate intr-un singur cuvant: recunostinta. Noi toti romanii trebuie sa fim recunoscatori postului RADIO ROMANIA pentru cei 80 de ani in care a fost in slujba noastra. Pe vremea cand nu erau ziare aflam adevarurile de la RADIO ROMANIA, pe vremea cand nu erau carti in scoli ne educam prin RADIO ROMANIA, pe vremea cand ne-a fost greu asteptam cu speranta informatii si vesti de la RADIO ROMANIA… As privi si la realitatile mai recente – spre exemplu, cuvinte sau actiuni extraordinare ale realitatilor noastre istorice. La RADIO ROMANIA s-a auzit… “Soldati romani, va ordon, treceti Prutul!“…
Realizator: E un lucru important, nu?
Traian Basescu: La RADIO ROMANIA…. s-au auzit primele voci ale Revolutiei…. Deci, pentru RADIO ROMANIA nu poti avea decat recunostinta; si atat.
Realizator: În cu totul alta ordine de idei, dupa ce ati promulgat Legea cu privire la majorarea salariilor profesorilor, ati deschis – asa sustine cel putin presa – frontul “sanatate”. Guvernul vorbeste despre electoralism si destabilizare economica in demersul dvs. Care este analiza pe care o faceti?
Traian Basescu: Una simpla. Ceea ce vorbesc inalti demnitari ai guvernului s-a regasit in analiza “Standard&Poor’s”. Practic, noi ne-am declasificat, ne-am coborat ratingul de tara prin declaratii la cel mai inalt nivel cu privire la nenorocire, la apocalipsa, ceea ce este o mare minciuna. Si va pot spune ca au fost agentii de rating – sigur, nu vizau ratingul suveran -, cum ar fi “Moody’s”, care a spus: cresterea salariilor la profesori nu este element care sa agraveze situatia Romaniei. Si asa este, pentru ca aici discutam despre niste chestiuni de optiuni. Bugetul nu se face pe “hai sa dam la toata clientela, sa aiba, sa-i fie bine”; bugetul se face pe prioritati nationale. Vedem toti deprecierea sistemului de educatie in ultimii 20 de ani, vedem toti deprecierea asistentei medicale in Romania. Si, daca observati, in ultimii cinci ani deprecierea nu mai este generata de subfinantare, ci este generata de plecarea specialistilor din sistem, fie ca e vorba de educatie, fie cae vorba de sanatate. Chiar astazi vedeam un spital de copii care a ramas fara asistente medicale pentru ca au plecat in Europa. Lucreaza, sunt mai bine platite. A venit momentul in care sa actionam extrem de ferm pe zona atractivitatii meseriei – de profesor, de educator, de institutor, de asistent medical, de medic. Altfel, vom ajunge la o situatie inadmisibila pentru populatie. Daca nu stimulam oameni de calitate in sistemul de educatie, va creste numarul de suplinitori, si copiii Romaniei sunt viitoarea forta de munca slab si mediu calificata in toata Europa, inclusiv in Romania. Daca nu privim cu atentie la salarizarea medicilor si a asistentelor medicale, de asemenea vom ajunge sa avem un medic la 500.000 de oameni – pentru ca au plecat numai anul acesta cateva mii de medici si asistente in Europa. Deci, ce inseamna asta? Este afectata fibra natiunii: educatia si sanatatea sunt cele care fac dintr-o natiune, alaturi de natalitate, o natiune puternica sau o natiune mediocra. În momentul de fata, daca noi nu luam masuri urgente, vom continua procesul de depreciere a calitatii acestei natiuni. În loc sa fie o natiune educata, este o natiune mediu educata sau needucata; in loc sa fie o natiune sanatoasa, va fi o natiune bolnava. ªi va dau o cifra care este prinsa si in raportul Comisiei prezidentiale pe sanatate: anual, mor nejustificat de standardele medicale medii 60.000 de romani. Deci, un orasel, un oras ca Giurgiu, il pierdem anual datorita lipsei de performanta a sistemului de sanatate. Nu mai vorbim de comparatia cu educatia. Deci, avem trei paliere: educatie, sanatate, natalitate, care lovesc direct in fibra natiunii, daca nu se iau masuri. Sigur, a da bani profesorilor, a da bani medicilor sau asistentelor medicale, sa ramana aici si sa-si continue munca in Romania, nu este ca un kilometru de strada. Ai asfaltat un kilometru de strada, iei voturi. Dai bani profesorilor si sanatatii, sau medicilor si asistentelor medicale, se va vedea peste zece ani intorsatura pe care o ia calitatea educatiei si calitatea sanatatii. Dar daca n-o facem, suntem iresponsabili. Si ce va pot spune cu toata convingerea: a clama criza ca sa nu finantezi salarii pentru profesori, pentru medici, pentru asistente medicale, pentru invatatori si pentru programe de crestere a natalitatii este o mare minciuna. Romania nu scapa de problema educatiei, a sanatatii si a natalitatii daca suntem in criza. Numai ca totul este sa decizi ca acestea sunt prioritati. ªi daca am decis ca sunt prioritati pentru ca afecteaza perspectivele acestei natiuni, atunci trebuie sa le finantam. Sigur, o sa-mi spuneti: “Dar celelalte activitati?”
Realizator: Asta ma pregateam sa va intreb…
Traian Basescu: Ca avem armata, avem interne, avem… Nu spune nimeni ca nu dam bani si aici. Dar concentram resursa si facem economie. Adica, avem 40 de agentii. Cate le avem prin obligatii asumate in raport cu UE? Cinci. Pai ramanem cu acele cinci agentii. Stiu foarte multe agentii care nu ne sunt necesare. De ce trebuie sa le facem? Avem un aparat birocratic care a ajuns sa depaseasca cu 30% numarul de personal anul acesta fata de anul 2002. Am tot umflat birocratia, care e si toxica pentru viata de zi cu zi, prin excesele ei. De ce nu reducem birocratia in Romania si tot continuam sa crestem birocratia? Pai uitati-va la aceasta realitate: avem un echilibru intre cei care muncesc si pensionari – 4,5 milioane la 4,5 milioane, sau undeva in aceasta zona. Pai, din cele 4,5 milioane care sunt trecute la persoane active, 1,5 milioane sunt functionari. Deci, altfel spus, 2-3 milioane de oameni care produc tin cu veniturile lor 4,5 milioane de pensionari, plus 1,5 milioanede functionari publici. Pai cat sa mai traga si cei 2-3 milioane care produc in tara asta?! Or, e nevoie in productie de oameni calificati. Refacerea sistemului administrativ al Romaniei, administratie locala si centrala, este un alt imperativ, o zona careia poti sai reduci finantarea, marind salariile celor care raman – atentie: marind salariile celor care raman! – si avand bani sa finantezi in continuare prioritatile.V-as mai spune un lucru… Îl spun la dvs… Este un lucru care va fi speculat, dar nu ma pot abtine sa nu-l spun, pentru ca merita spus.
Realizator: Va rog sa nu va abtineti.
Traian Basescu: În zona birocratiei, suntem pe organizarea administrativa lasata de Ceausescu, din ’68, cand a casetat tara in judete multe si avem 42 de unitati administrative de acest tip – cu tot cu Bucurestiul, Ilfovul… -, care au generat o birocratie locala incredibila. La ce Dumnezeu mai avem nevoie de aceasta impartire administrativa si nu facem 4, 5, 9, maxim 12 unitati administrative…?! Cu atat mai mult cu cat nici nu avem nevoie de modificari constitutionale pentru asta. Pastram numele, judet si organizam tara pe sapte judete mari. Ia uitati-va cata birocratie dispare…
Realizator: Cine se opune la aceasta reimpartire, reorganizare, regandire?
Traian Basescu: În general, partidele. Partidele se opun din interese politice, si a fost o rezistenta si la acest guvern, pentru ca eu am avut ca obiectiv reimpartirea administrativa a tarii, dar a fost abandonat – descentralizare si reimpartire administrativa. Sau, ca sa nu ne ferim de cuvant – pentru ca nu trebuie sa schimbam sensul cuvintelor -, ca sa nu spunem “autonomie” mai mare la administratiile locale, de teama ca folosim acelasi cuvant cu UDMR, ii spunem “descentralizare”. În realitate, vorbim de cresterea nivelului de autonomie locala, si viziunea mea, fara nici un fel de echivoc, a fost: egala autonomie si in judetele cu populatie majoritar maghiara, si in judetele cu populatie majoritar romana. Cata autonomie la Odorheiu Secuiesc, tot atata si la Caracal; sau la Constanta, sau la Oradea. Sau unde vrem noi. Dar avem nevoie de acest proces, care reduce si birocratia. Deci, in concluzie: aici sunt surse. Altii or sa spuna: “Dar cu ce facem autostrazi?” Pai, cei care au aceasta nedumerire sa priveasca la faptul ca, din cele 32 de miliarde de euro pe care ii avem gratuit, nerambursabili, de la Uniunea Europeana nu am tras nici un leu pentru autostrazi; nici un cent! Deci, avem bani pentru toate – si pentru mediu, si pentru autostrazi, si pentru cai ferate, si pentru agricultura, pentru dezvoltarea rurala, care e fundamentala… Sunt bani. Problema este daca ne stabilim cinstit prioritatile. Cand eu spun sa ne stabilim cinstit prioritatile ma refer la ce este in interesul celor 22 de milioane de romani. Asta inseamna o prioritate stabilita cinstit, onest. Ce este in interesul clientelei politice? Sigur ca imediat apar contractiile: trebuie sa dau bani la Loganuri de 70 de milioane (70.000 de euro – n.r.), trebuie cu trei luni inainte de sfarsitul anului sa arunc la clientela politica doua miliarde de ron, deci 600 de milioane de euro date la administratiile locale, ca sa se intoarca o buna parte in bani de campanie… Si va spun ca aici este un element de revolta totala: sa spui, ca guvern, “nu am bani pentru profesori”, dar sa dai 600 de milioane de euro la administratiile locale este una dintre marile iresponsabilitati – nu folosesc un cuvant mai dur. Pentru ca asigurarea banilor profesorilor pentru urmatoarele trei luni reprezinta o treime din acesti bani. Macar, daca era mai putin lacoma clientela politica, se puteau asigura banii fara probleme pentru profesori pana la sfarsitul anului. Deci, cam aici suntem: bani sunt, pentru prioritati. Am vazut tot soiul de ziaristi – scuzati-ma ca iar vine vorba de ei – sau de…
Realizator: Sa nu ne atacati breasla, domnule presedinte…
Traian Basescu: Nu, ca nu toti.
Realizator: “O anumita parte a presei”, cum se spunea pe vremuri…
Realizator: Dar am vazut o serie de ziaristi, oameni politici mintind cu nerusinare ca inflatia este data de cresterea salariilor profesorilor. Pai deocamdata 1 – nu s-a dat nici un leu si 2 – vulnerabilitatea noastra pe inflatie nu este generata de cresterea salariilor profesorilor, ci de dezechilibrele macroeconomice. Avem un deficit de cont curent mare, a carui crestere s-a stopat, se pare, dar este mare, si de aici ne vin presiunile extraordinare pe curs. În plus, mai avem necorelarea, uneori, a politicilor intre Banca Nationala si politica fiscala pe care o face guvernul. Acestea sunt motivele de inflatie. Inflatie s-ar face daca peste cheltuielile adresate in principal clientelei s-ar mai adauga si salariile profesorilor. Dar eu spun foarte clar: taiem cheltuielile pentru clientela, deci ne mentinem in acelasi nivel de cheltuieli, marim salariile profesorilor, marim salariile in sectorul sanitar – dar si aici cu o foarte puternica observatie: bani contra reforma. Adica domnii din educatie nu pot spera sa primeasca o crestere de salarii de 37% dar sa nu li se ceara reforma. ªi acest lucru l-au inteles. Sindicatele toate au semnat strategia de reformare a sistemului de educatie, in care profesorii sunt evaluati anual, li se dau salarii functie de calitatea lor ca profesori, in care elevii sunt evaluati anual si contribuie cu punctaj la cresterea sau scaderea salariului profesorului, in care in scoli nu mai e consiliul de administratie asa cum e acum, ci o treime profesori din scoala, o treime parinti, o treime administratie locala – pentru ca scoala sa lucreze in folosul administratiei locale. Deci, discutam de reforme – lucru valabil si in sanatate. Nu mai facem spitalele loc de dormit pentru foarte multi, sa stea cate zece zile pana le vine randul sa-si faca analizele; trecem pe proceduri de asistare medicala in ambulatoriu si optimizam sistemele. Deci, bani contra reforma – si in educatie, si in sanatate.
Realizator: Se anunta un noiembrie foarte agitat din punct de vedere sindical – tocmai ati pomenit de sindicate. V-ati oferit sa mediati. Credeti ca veti reusi?
Traian Basescu: Nu stiu daca voi reusi. Si asta pentru ca, probabil, exista niste decizii deja luate. Deci, nu spun public “voi reusi”. Voi incerca – cu certitudine acest lucru. Dar problema pe care eu o vad este ca sindicatele risca sa fie antrenate in campanie. Pentru ca este perioada de campanie, si eu cred ca se vor gasi oameni politici care sa-i acuze ba pe unii, ba pe altii ca-s manipulati de partide. Sigur ca disputele intre reprezentantii diverselor partide in campanie iarasi vor fi axate pe acuzatii: “Ba tu i-ai scos in strada!”, “ba tu i-ai scos in strada!”. De aceea, apelul meu de ieri, pe care il intaresc si acum, este sa se astepte pana trece campania electorala; pentru ca pentru profesori nu exista nicio problema. Sigur, exista problema sfidarii unei legi. OK, este o realitate, n-au decat s-o sanctioneze la vot; dar profesorii au legea. Or, dupa instalarea noului guvern, ordonanta emisa de guvernul Tariceanu va fi anulata. Am convingerea ca in parlament va fi dificil sa fie anulata. Daca se reuseste… Deci mai au o supapa pana inainte de instalarea noului guvern – este supapa parlamentului, care a votat in unanimitate aceasta lege, deci cu certitudine, daca se ia in regim de urgenta ordonanta guvernului, va fi invalidata in parlament. Si atunci, unde…? Deci certitudinea exista, legea este, este promulgata, este in “Monitorul Oficial”, si este doar o chestiune de saptamani pentru ca ea sa intre in vigoare. Pacat ca n-a intrat acum. Eu mi-as fi dorit ca profesorii sa-si vada acest vis: sa treaca debutantii de la 700 de lei la 1.000 si ceva de lei; profesorii cu vechime mare si grad, de gradul I, care au – eu vorbesc de salarii nete, ca sa nu fie confuzii – in mana 1.500 de lei, ar fi trecut la 2.200 de lei, deci ar fi fost o imbunatatire pentru ei, pe care o meritau. Unii dintre ei o meritau foarte bine, iar pentru altii, care stau in afara sistemului de educatie datorita salariilor proaste, ar fi fost o motivatie sa vina catre educatie. Pentru ca fara profesori bine pregatiti nu vom face mare lucru. De aceea revin la intrebarea dvs: cred ca este o eroare a sindicatelor angajarea lor in lupta sindicala in aceasta perioada de campanie electorala oficiala; este o eroare pentru ca vor fi discreditati prin utilizarea lor de catre oamenii politici. De aceea, raman cu recomandarea, cu solicitarea, cu rugamintea sa se gandeasca foarte bine, pentru ca, de fapt, bat la porti deschise; legea va intra in vigoare imediat ce se instaleaza noul guvern. Daca ar renunta la miscarile sindicale, s-ar preveni intrarea lor in jocul politic al campaniei. De aceea a fost rugamintea, pe care o reiterez acum, sa renunte la miscari sindicale.
Realizator: Domnule presedinte, cu cateva zile inainte de plecarea sa din Romania, ambasadorul Statelor Unite spunea ca ramanem o tara de corupti. Împartasiti aceasta parere?
Traian Basescu: Cred ca expresia ambasadorului este si nemeritata, si prea dura, si eu n-o voi comenta mai mult decat rugandu-l sa priveasca in tara dansului la sistemul bancar. Romania a trecut prin aceasta perioada in anii ’90 si ne-a costat peste doua miliarde de dolari, la vremea aceea, Bancorex-ul, Banca Agricola, Bankcoop-ul… Dar in tara dansului este un dezastru in sistemul bancar, in care trezoreria Statelor Unite oficial pompeaza 700 de miliarde ca sa acopere pana la urma lipsa de corectitudine a sistemului bancar. Pentru ca daca ar fi fost corect nu ajungea in situatia in care mari banci sa fie tinute cu injectii din bani publici. Deci… si este o invitatie pe care eu o fac oricarui politician strain care se gandeste la coruptia din Romania – pe care nu o neg, atentie! Dar lectii nu prea ar trebui sa mai primim, pentru ca uitati-va la cei care ne dau lectii ce se intampla in tarile lor exact in zona in care cinstea trebuie sa fie totala, zona in care se lucreaza cu banii. La noi nu-s atat de rafinati, la noi se vede mai repede – cand cumperi un Logan cu 78.000 de euro, cand dai la primarii banii, cand maresti lui Gingirica, sau Ginica, ala de la Autoritatea Euronautica…
Realizator: A demisionat.
Traian Basescu: Da; daca nu-l striga presa ramanea si acum un belfer al actualei guvernari.
Realizator: Apropo de presa. Ce aveti cu presa, domnule presedinte?
Traian Basescu: N-am nimic, mie mi-e simpatica.
Realizator: Ne ironizati tot timpul. Ne certati, ne…
Traian Basescu: Hai, domnul Grigoriu, dar eu nu-s clientul dvs? Atunci cum ar fi, eu sa tac tot timpul?
Realizator: Eu nu reprezint toata presa, eu sunt “o anumita parte”…
Traian Basescu: Nu, al dvs, al presei… Eu nu sunt subiectul favorit…?
Realizator: Ba da, sunteti.
Traian Basescu: …subiectul dvs favorit, de multe ori, de ironizare, de… Pai trebuie sa fie un parteneriat si aici.
Realizator: Nici nu va face rau faptul ca va ironizam, nu?
Traian Basescu: Nu, dar nici dvs nu va face rau ca mai spun si eu din cand in cand cate ceva.
Realizator: Sa revenim la lucruri mai serioase. Domnule presedinte, aseara a inceput campania electorala. Toate partidele si-au numit prim-misteriabilii, nimeni nu s-a gandit – nimeni pana acum, sau cel putin eu nu stiu – la scadenta 2009. Nu aveti adversari. Ce se intampla?
Traian Basescu: Domnule Grigoriu, uneori eu reusesc sa fiu un adversar redutabil al lui Traian Basescu. Are adversar Traian Basescu, n-aveti grija! Problema este legata de autodesemnarile ca prim-ministri. Chiar vad cate unul dintre candidati – nu o sa dau nume…
Realizator: Sigur ca da.
Traian Basescu: …vorbind chiar cu aroganta de aceasta calitate, si eu vreau sa-i informez pe romani preventiv: nici cand un partid obtine 51% persoana nu poate fi impusa presedintelui, ci doar partidul. Deci, daca un partid obtine 51%, acel partid este indreptatit, conform Constitutiei, sa dea… deci are dreptul garantat sa dea primul-ministru al guvernului. Dar cand vine vorba de persoana, este o discutie care trebuie facuta cu presedintele si acceptul presedintelui, pentru ca asa-i cladita Constitutia, asa-i scrisa. Cand insa discutam de situatii ca cea din Romania, in care eu estimez ca niciun partid nu va obtine 51%, libertatea presedintelui este mult mai mare. Se consulta cu partidele si, in urma consultarii, decide, nominalizeaza primul-ministru; ceea ce nu inseamna ca parlamentul trebuie sa-l valideze. Dar ori de cate ori s-ar repeta aceasta figura, litera si spiritul Constitutiei trebuie mentinute. Am inteles ca exista o constructie in care unele partide gandesc cam asa: “N-are nimic, chiar daca nu avem 51%, ne strangem noi dupa alegeri si zicem: 31 si cu 20 de la altul fac 51. Domnule presedinte, de aici trebuie sa puneti primul-ministru. Ba, mai mult: vi-l spunem noi”. Complet gresit. Cand nu exista niciun partid care obtine un vot direct de la alegatori, 51%, presedintele decide nominalizarea dupa ce consulta partidele. În aceste conditii, optiunile sunt deschise. Este posibil sa nominalizez unul dintre cei trei, cum este foarte posibil sa nu nominalizez pe niciunul dintre cei trei care s-au anuntat a fi viitori prim-ministri ai Guvernului Romaniei. Pentru ca este o chestiune de responsabilitate pe care o voi analiza. Deja am analizele mele; analizele vor merge continuu in perioada campaniei si voi anunta decizia la momentul legal de a o anunta si dupa ce parcurg toate procesele. Dar unii dintre cei care se vad prim-ministri trebuie sa stie ca sunt lucruri publice si lucruri nepublice. Spre exemplu, niciodata nu va putea spera vreun om sa devina prim-ministru, cat timp eu sunt presedinte, daca stie ca a participat la vreo discutie cu oameni de afaceri in care s-a stabilit, in afara cadrului institutional al acestei tari, sa se formeze marea companie energetica. Deci, daca este vreunul dintre cei trei candidati care stie ca a participat la astfel de discutii, impreuna cu importanti magnati, moguli – cum vrem sa le spunem -, sa-si ia gandul de la posibilitatea de a deveni prim-ministru al Romaniei. Asa cum trebuie sa fim convinsi ca nu voi accepta niciodata ca marile decizii, in tara, sa se ia in afara cadrului institutional. Va pot spune ca, dincolo de acest exemplu cu compania nationala energetica, aceasta companie a avut aviz negativ in CSAT. Guvernul a venit sa propuna formarea acestei companii in cadrul strategiei energetice, si in CSAT nu a fost avizata formarea. Energia electrica este o chestiune de siguranta nationala – capacitatea de a produce energie. Or, cand tu muti importanta deciziei din institutiile legale ale statului intr-o lume care eu nu spun ca nu trebuie sa fie apropiata puterii, intr-o lume a marilor oameni de afaceri din Romania… Sigur ca ei trebuie sprijiniti, trebuie ajutati, dar nu acolo se iau deciziile pe data de 6, iar pe 8 vine guvernul si emite ordonanta de urgenta. Nu priviti la un partid care era foarte vehement impotriva acestei companii si, dintr-odata, s-a lasat o liniste? Era un domn, Iancu, care tipa foarte tare impotriva ei, era un presedinte de partid care tipa foarte tare si ameninta cu motiuni de cenzura si, dintr-odata, este linistit. Pai oamenii astia trebuie sa stie ca in lumea asta nu-s numai ei.
Realizator: Toata lumea se intreaba, domnule presedinte: ce-o sa ne-aduca de fapt votul uninominal? Sunt foarte multi sceptici, stiti foarte bine! Dumneavoastra cum sunteti?
Traian Basescu: Sunt mai increzator decat in varianta cu listele, desi aceasta solutie, adoptata prin asumarea raspunderii guvernului, este departe de a fi cea care ar fi contribuit la o curatare radicala a clasei politice. Eu am propus si am organizat si referendum pentru votul uninominal in doua tururi. Or, din pacate, romanii n-au venit la vot, in asa fel incat sa fie validat referendumul. ªi atunci, a ramas valabila varianta care ocoleste curatarea consistenta a clasei politice. Este, totusi, un pas inainte fata de votul pe liste. Am convingerea ca persoana propusa de partide in colegii va avea un impact foarte mare, echilibrat in raport cu impactul ca vine dintr-un partid sau altul, pe care electoratul il simpatizeaza sau nu. Deci, cred ca va fi cam 50% influenta partidului in votul pentru o persoana si 50% calitatea persoanei. Iar din acest punct de vedere, am convingerea ca romanii, decat sa voteze un politician asupra caruia au dubii, un politician controversat, vor da votul unui om tanar – si iata un castig.
Realizator: V-am mai intrebat o data acest lucru. Trebuie sa revin, pentru ca suntem foarte aproape de scadenta. La 4 noiembrie, americanii isi vor alege un nou presedinte. Cat de important va fi pentru Romania daca va castiga McCain sau Obama?
Traian Basescu: Nu va fi nicio diferenta din acest punct de vedere, pentru ca politica globala a Statelor Unite nu se modifica odata cu schimbarea presedintilor. Nu-i chiar ca la noi!Un presedinte care se instaleaza la Casa Alba vine pe un aparat care nu pleaca. Iar liniile de argumentatie pentru o politica sau alta nu se schimba functie de presedinti; ele raman valabile si interesele strategice ale Statelor Unite – spre exemplu, daca ne referim la noi, pentru ca e in legatura cu noi, interesele strategice ale Statelor Unite in regiunea Marii Negre si in Asia Centrala nu se modifica. Nemodificandu-se, iata ca Romania ramane acoperita de regiunea Marii Negre, cu prelungirea ei catre Asia Centrala – zona Caucaz si Asia Centrala. Deci, nu se modifica consistent politica Statelor Unite odata cu schimbarea presedintilor.
Realizator: Apropo de Marea Neagra, astazi este Ziua Internationala a Marii Negre. De ce tineti atat de mult la acest concept? Ca nu e o mare, e un concept.
Traian Basescu: Da, este! A devenit un concept. La inceput, daca va aduceti aminte, ma ironizau foarte multi cand vorbeam de Marea Neagra. Si la fel de bine mi-aduc aminte, in 2005, cand am spus diplomatilor romani, la intalnirea anuala cu ambasadorii: “Oameni buni, luati avioanele si spre Est, nu numai spre Bruxelles, pentru ca interesele pe termen mediu si lung ale UE si NATO acolo se fixeaza. Este noua regiune”. Iata ca acum Marea Neagra are un concept energetic, Marea Neagra are o sinergie a Marii Negre, care doreste sa stimuleze dezvoltarile democratice, dar si cele economice in regiunea Marii Negre si chiar dincolo de ea, Marea Neagra a devenit subiect tratat in ultimul summit NATO, Marea Neagra a devenit subiect tratat de Consiliul European si de Comisia Europeana. Deci lucrurile evolueaza, si eu am convingerea, pe de-o parte, ca regiunea Marii Negre este plexul slab al Uniunii Europene; insecuritatea vine din aceasta regiune, pentru europeni, fie ca termenul de “insecuritate” il adresam evenimentelor de tip Georgia sau amenintarilor asimetrice, de gen traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de armament; din aceasta regiune vin. Or, nepunerea ei sub control amplifica riscurile pentru statele membre ale UE si pentru fiecare cetatean european. O sa va dau un exemplu: Afganistanul. Daca privim pe harta, vedem cat de dreapta este linia din Afganistan, peste Marea Neagra, direct in Europa. Pai productia de droguri a Afganistanului, de la inceperea interventiei trupelor NATO in Afganistan si pana acum, a crescut de opt ori. Unde credeti ca se duc drogurile acestea? Pe pietele sarace din India? În Africa? Nu! Vin pe pietele bogate din Uniunea Europeana – din Statele Unite mai greu… Deci, tinta este piata Uniunii Europene. V-am dat doar un exemplu.
Realizator: Si Marea Neagra, daca ar fi ceea ce doriti dumneavoastra, ar fi o bariera.
Traian Basescu: Bine, securitatea… Ar fi o bariera. Deci, democratizata, securizata. Din toate punctele de vedere securizata.
Realizator: Aveam ceva notat aici – sper sa nu va deranjeze. Si daca va deranjaza, tot va spun…
Traian Basescu: Domnule Grigoriu, de la dumneavoastra nu ma deranjaza nimic.
Realizator: “Basescu si baile de multime.” Va place chestiunea asta? O faceti cu program sau intrati in ea fiindca asa e datul?
Traian Basescu: Îmi place! O fac cu placere. Ma simt bine intre oameni. Daca as putea sa aloc mai mult timp mersului in oras, mersului in piata, mersului in Carrefour, mersului la evenimente unde sunt oameni multi, as face-o. Va marturisesc ca ma relaxeaza, imi da energie; si pe de alta parte, de cand m-am experimentat ca om politic, imi da si ocazia sa percep, chiar in acea fugara strangere de mana, mesaje de la oameni. Si ele, cand se repeta – ca omul ti le spune in doua cuvinte, in trei cuvinte; si sa nu credeti ca spun intotdeauna lucruri placute. Dar cred ca, pentru un politician, intratul intre oameni este cel mai puternic senzor de a pricepe o abordare a lor. Fara ca aceste abordari sa fie spuse in fraze lungi. Si avantajul meu este ca imi place; imi place intre oameni. Mi-ar fi foarte greu… Asta e si un cost pe care-l platesc – chiar si mersul intr-un restaurant. Nu pentru ca n-as avea unde sa mananc sau unde sa beau un pahar cu vin; nu pentru asta ma duc in restaurant, ci ma duc pentru ca e lume. Nu am pasiunea de a servi masa intr-un restaurant. Pot sa mananc acasa sau la Cotroceni foarte bine. Dar sunt oameni, si ma simt bine intre oameni. Pe mine, daca vrei sa ma pedepsesti, trebuie sa ma pui sa stau izolat.
Realizator: Poate ca va asculta inamicii…
Traian Basescu: Da, dar n-au cum sa ma tina izolat.
Realizator: Tinem cont de Constitutie, domnule presedinte: cat de dependent va simtiti, ca sef al statului, de parlament?
Traian Basescu: Toti suntem dependenti de parlament, de implementarea proiectelor noastre, de calitatea legilor. Iar eu, care promulg legile, sunt dependent de foarte multe ori de parlament. Va pot spune ca, dupa parerea mea, sunt presedintele care a trimis cele mai multe legi inapoi. La foarte multe s-a tinut cont de observatiile presedintelui si le-am identificat foarte usor pe cele care reprezentau interesele unor grupuri din parlament, pentru ca la acelea nu s-au acceptat niciodata observatiile presedintelui si le-am primit inapoi exact asa cum le-am trimis. Am semnat, deci, cu buna cunostinta, am promulgat, pentru ca asta ma obliga Constitutia – nu pot trimite decat o data o lege in Parlament -, legi care nu sunt de cea mai buna calitate. Dar asta subliniaza ca presedintele este dependent de parlament. Foarte multi se uita pe lege si spun: “A promulgat presedintele prostia asta”. Îsi aduce aminte sau nu-si aduce aminte ca eu am trimis-o o data inapoi, asta e discutabil; dar ramane semnatura mea pe o lege proasta. Si aici este o dependenta majora a presedintelui de parlament.
Realizator: Domnule presedinte, in pofida a ceea ce se spune despre dumneavoastra, eu stiu, din relatii personale, ca tineti foarte mult la oamenii care va sunt aproape.
Traian Basescu: Asa este.
Realizator: Adriana Saftoiu a plecat de langa dumneavoastra si este, aparent, pe o pozitie total adversa. Cum comentati?
Traian Basescu: E optiunea ei; n-o comentez. N-ar fi singura – uitati-va cati au fost. Aduceti-va aminte ca pe Gusa l-am adus in partid – eram presedinte de partid -, i-am dat loc eligibil. Uitati-va la Pavelescu, la Lavinia Sandru… Cate vorbe ati auzit din gura oamenilor astia despre mine, mai rele decat la cei pentru care n-am facut vreodata nimic? Dar asa e viata.
Realizator: O ultima intrebare: tin minte un scheci al prietenului meu Dan Mihaescu in care Toma Caragiu spunea, oarecum dezolat: “Avantaj el!”. Domnule presedinte, in definitiv, de care parte a fileului sunteti? Unde e avantajul sau unde e atacul?
Traian Basescu: Nu. Sunt acolo unde sunt romanii. A fost unul dintre reperele mele, fara sa fiu populist, sa incerc sa vad care sunt interesele romanilor si sa ma pozitionez ca atare. Sigur… Domnule Grigoriu, eu puteam fi un presedinte care sa aiba o viata foarte dulce, sa ma fac ca nu vad nimic, si va asigur ca mi-ar fi mancat din palma toate partidele; sa dau dreptate si unuia si altuia, sa nu spun vreodata de vreun Logan, sa nu spun vreodata de alocare clientelara a banilor, sa nu spun vreodata ca nu s-a facut nimic in infrastructura, desi stau banii de la Uniunea Europeana si nu sunt cheltuiti. A mai fost o perioada cand efectiv am stat, cum s-ar spune, cu biciul pe guvern – perioada 2005 pana la 1 ianuarie 2007. Atunci, teama mea era ca nu se fac toate cele ce trebuie facute pentru ca la 1 ianuarie 2007 sa intram in Parlament (Uniunea Europeana – n.r.). Dupa aceasta perioada am fost mai putin critic la adresa guvernului, dar frecventa mare… – si atunci s-a creat aceasta imagine: presedintele sta pe guvern, sta pe ministri, sta pe primul ministru. Atunci aveam obligatia sa fac acest lucru, pentru ca nu trebuia ratat 1 ianuarie 2007. Pe urma au fost controverse. As fi putut scapa de toate astea, inclusiv de confruntarea cu parlamentul, cu suspendarea, daca as fi fost un presedinte care n-aude si nu vede. Va asigur ca as fi avut o viata foarte linistita, as fi fost numai zambitor, dar optiunea mea a fost sa fiu un presedinte care sa incerce sa-i reprezinte pe romani in toate circumstantele. ªi atunci, am platit acest cost al imaginii, ca Basescu se cearta – desi este o minciuna, eu nu ma cert. ªi daca n-as avea motive… Iar cand am gresit, am avut si capacitatea sa spun: “Am facut o eroare”. Dar, in general, optiunea mea a fost sa am atitudinea corespunzatoare dorintei romanilor, nu a institutiilor.
Realizator: Domnule Traian Basescu, un presedinte care aude si vede ce spune cand se gandeste ca – maine e totusi 1 noiembrie – astia de la Radioul Public au 80 de ani?
Traian Basescu: Am spus-o la inceput – un singur cuvant: recunostinta pentru ce a facut Radioul pentru Romania, pentru romani. Si, domnule Grigoriu, intai trebuie sa-mi confirmati: suntem in ultima dumneavoastra emisiune?
Realizator: Exact.
Traian Basescu: As vrea sa va multumesc pentru ce ati fost dumneavoastra, ca om de radio, in RADIO ROMANIA, dar si in peisajul jurnalisticii romanesti, si inainte de ’89, si dupa. Daca vocea dumneavoastra este iubita si respectata, este pentru ca ati gandit intotdeauna ca un om liber, si pentru asta va multumesc mult.
Realizator: Si eu, domnule presedinte.
Traian Basescu: O sa-mi lipseasca vocea dumneavoastra, nu numai mie, dar si romanilor. Si sper s-o mai auzim.
August 9th, 2011 
VR 
Petitia nr.20748
Posted in 
Tags: 
